organizarea unui training 

reuşit
Filed under: Uncategorized — Lasă un comentariu
17/11/2009
 
1. 1.     Scop şi obiective
 
Când iniţiezi organizarea unui training, întreabă-te: „Acest seminar va mobiliza, motiva şi încuraja
participarea activă a tinerilor? Care vor fi rezultatele atelierului meu? Cum voi măsura aceste
rezultate?”
 
Scopul este rezultatul pe care tu, în calitate de formator, doreşti să-l obţii la finele atelierului. Scopul
este clar şi conchis. Exemplu:
– instruirea tinerilor jurnalişti în domeniul combaterii cenzurei în presa tinerilor şi încurajarea lor să
acţioneze pentru promovarea libertăţii de exprimare;
 
Obiectivele sunt etape (paşi) pentru realizarea scopului propus. E necesar să formulezi obiective
clare, astfel încât participanţii să înţeleagă ce vor trebui să realizeze ulterior. De altfel, participanţii
nu vor şti ce trebui să facă la training şi după. Toţi vor porni în direcţii diferite. Obiectivele sunt
esenţiale pentru a trece la acţiune. Aşa că nu le ignora, acordă-le o atenţie deosebită.
–         de a oferi participanţilor informaţia de bază referitoare la libertatea de exprimare şi limitarea
ei;
–         de a împuternici 14 tineri jurnalişti cu abilităţi de formator, pentru ca aceştia să devină
ulterior „avocaţi” ai libertăţii de exprimare.
 
 
1. 2.     Elaborarea agendei
 
Agenda este documentul care oferă informaţia de bază despre atelier. Conţine sigla organizaţiei,
denumirea seminarului, locul şi perioada desfăşurării, timpul alocat pentru fiecare subiect
(reprezentată sub formă de tabel sau shematic) şi o menţiune cu privire la finanţatorii seminarului.
 
Un exemplu de agendă este cea pe care aţi primit-o fiecare dintre voi în mape. Mai multe detalii vezi
mai jos la capitolul „fişa formatorului”.
 
1. 3.     Fişa formatorului
 

Rezultate
Nr. Subiectul Descrierea metodelor Timpul
aşteptate

1 Paşii unui Brainstorming. 08.30 – La finele

 training. 08.40

Explicarea acestui capitol

prinprezentarea obiectivelor 08.40 –
trainingului şi a celor trei desene 09.00
Scopul şi
(leul şi dresorul, instruirea,
2 obiectivele unui
perioada post-training). Lucrul în
training
grup: elaborarea obiectivelor 09.00 –
pentru o consultanţă, prezentarea şi 09.10 acestui
analiza lor în plen. 09.10 – atelier,
09.25 participanţii
vor
Puncte de reper: aşteptările
09.25 – cunoaşte
Analiza participanţilor, vârsta, limba de
3 09.50 cum se
participanţilor comunicare, nivelul participantului
planifică un
– chestionare pre-curs
seminar de
Iniţial un joc instruire
09.50 –
Elaborarea Prezentarea grafică a unei agende
10.00
4 agendei şi fişei şi a fişei formatorului. Cazul
10.00 –
formatorului consultanţelor care urmează a fi
10.30
organizate.

Pregătirea sălii,
Discuţii. Solicitarea feed-back-ului.
echipamentului şi 10.30 –
5 „Sfaturi”. Gluma cu socoteala de la
resurselor pentru 10.45
piaţă. Lista cu sugestii.
participanţi
 
 
1. 4.     Participanţii
 
Primul pas în procesul de planificare al unui program îl reprezintă evaluarea nevoilor. Folosim
tehnicile de evaluare ale nevoilor pentru a vedea de ce au nevoie oamenii. De obicei, ei confundă
ceea ce doresc cu de ce au nevoie.
 
Pentru a determina nevoile grupului ţintă, poţi folosi una dintre următoarele tehnici:
–         discuţii în grup (întreabă grupul de ce are nevoie şi înregistrează răspunsul);
–         brainstorming;
–         discuţii individuale neformale (tinerii ăşi pot exprima nevoiele în spaţiul unde se simt ei mai
bine);
–         interviu formal (un chestionar standard, care este completat înainte de training);
–         sondaje, etc.
 
Câteva întrebări:
–         cine sunt participanţii (vârstă, raportul de sexe, număr)?
 –         ce fel de aşteptări au ei?
–         care sunt necesităţile lor?
–         ce bariere de comunicare pot apărea?
–         sunt participanţi pe sprijinul cărora poţi miza?
–         există participanţi „dificili”?
 
IMPORTANT! Pentru a fi eficient, la seminar trebuie să participe nu mai multe de 15 persoane. În
această situaţie, formatorul va reuşi să interacţioneze aproape cu fiecare în parte şi să ofere cuvântul
tuturor.
 
1. 5.     Pregătirea sălii, echipamentului şi resurselor pentru participanţi
 
Sala trebuie să fie încăpătoare pentru toţi participanţii, bine luminată şi agreabilă. E necesar să ştiţi
din timp unde va avea loc seminarul. Astfel, dacă nu vă veţi documenta suficient, în timupl seminarul
aţi putea descoperi că toate scaunele din clasă nu se mişcă. Acest fapt nu va permite să
interacţionaţi liber cu toţi participanţii. Plus, va exista un stil academic, care, cu siguranţă, nu va fi în
favoarea bunei desfăşurări a seminarului.
 
Ce echipament avem la dispoziţie? Dar de ce am nevoie? Acestea sunt întrebările la care trebuie să
găseşti un răspuns.
 
Resursele pentru participanţi (sau suportul de curs) nu este nimic altceva, decât forma scrisă a
subiectelor discutate. Acestea înseamnă ajutoare vizuale şi materiale ce includ informaţii despre
probleme relevante privind cursul. Resursele pot fi broşuri, articole, ajutoare sau mărturii în
probleme relevante pentru curs.
 
 
1. 6.     Metode
 Motto:
„Nepregătindu-te, te pregăteşti pentru eşec”
 
Atunci când începi un seminar, gândeşte-te bine ce metodă trebuie să utilizezi. Am inclus mai jos
câteva metode mai bine cunoscute şi interesante.
 
Snow card
Participanţii primesc câte o foiţă mică (cca 1/6 din foia A4), pe care notează ideile referitoare la un
anumit subiect. Apoi, tot în grup, acestia sunt prinse pe perete, apoi citite, analizate şi grupate.
 
Discuţia în perechi
Roagă participanţii să discute în perechi 1 – 2 minute, pentru ca mai târziu să împărtăşeascp ideile
întregului grup. Ca rezultat, vei stimula participanţii să ofere idei noi la subiectul dorit.
 
Continuum
Pe podea este marcată o linie. Formatorul specifică că o parte din odaie reprezintă acordul total,
cealaltă dezacordul. Cei indecişi se plasează în zona funiei. Se pronunţă o afirmaţie în privinţa unei
probleme controversate. Participanţii sunt rugaţi să se plaseze în una dintre cele părţi ale odăii
despărţite de linie. Apoi, pe rând, sunt rugaţi câţiva dintre reprezentanţi să argumenteze poziţia
ocupată. Metoda poate fi utilizată de mai multe ori.
 
Studiu de caz este o descriere detaliată a unui eveniment, situaţii sau circumstanţe, care este
prezentată audienţei pentru cercetare şi analiză.
 
Joc de rol
Un exerciţiu în care membrii unui grup sunt desemnaţi să interpreteze anumite roluri, urmate de
discuţii între membrii grupului.
 
Brainstorming
Un proces în care participanţii la seminar sunt încurajaţi să participe la împărtăşirea ideilor
referitoare la un anumit subiect. Ideile nu se critică, doar se notează. Apoi, cu acordul autorului,
poate fi grupată.
 
Discuţii în plen
Este o masă rotundă, la care toţi participanţii ăşi pot exprima părerea. Este stimulat feed-back-ul şi
schimbul de opinii.
 
Lucrul în grup
Permite apropierea participanţilor şi iniţierea unor discuţii mai puţin formale. Toţi participanţii
reuşesc să se expună. În dependenţă de caz, ar putea fi necesar ca grupul să fie condus de către un
moderator, iar discuţiile să fie notate de un secretar / raportor, care ulterior prezintă în plen
rezultatele lucrului în grup.
 
Fleep-chart („O imagine valorează mai mult decât 1000 de cuvinte”, Confucius) 
Este una dintre cele mai răspândite metode de transmitere a unei informaţii şi ideilor vizuale. Ce să
vă spun? Şi aşa totul e clar
 
Cum învăţăm:
10% din ceea ce citim
20% din ceea ce auzim
30% din ceea ce vedem
 50% din ceea ce vedem şi auzim
70% din ceea ce spunem când vorbim
90% din ceea ce spunem în timp ce facem
 
 
1. 7.     Jocuri (de „spargere a gheţii”, „de încălzire”, „de energizare”, „de integrare”)
 
Delfinul
Formatorul ţine mâna în poziţie orizontală la nivelul pieptului (mimează nivelul mării). Cu cealaltă
mână va reprezenta un delfin care înnoată. Atunci când delfinul sare din apă, participanţii bat din
palme.
 
Titanic
Formatorul este căpitanul corabiei. Ceilalţi sunt personalul navei, se aşează în spatele căpitanului şi
trebuie să execute întocmai ordinele acestuia. Când Titanicul merge înainte, toţi merg înainte.
Ulterior, formatorul îi va purta la stânga, dreapta, înainte şi înapoi până când nu se sparge nava.
Apoi, participanţii urmează să sară în bărcuţe câte „X” (numărul îl numeşte formatorul). Acest
procedeu se repretă de mai multe ori, până când ăi împarţi în câte grupuri doreşti.
 
Salutul în … secunde
La un semnal, toţi participanţii se saluta intre ei strangandu-si mana si spunandu-si numele (sau pur
si simplu „Salut!”). Intr-un timp limitat de ordinul a 4-8 secunde fiecare trebuie sa оncerce sa dea
mana cu toţi ceilalţi participanţi.
 
Interviul distractiv
Intr-o prima etapa, toţi participanţii se plimba si, când se оntâlnesc cate doi, unul „ii ia un interviu”
celuilalt punandu-i o оntrebare traznita despre persoana acestuia. In etapa a doua fiecare „reporter”
pe rând alege cel mai amuzant / neaşteptat răspuns pe care 1-a primit si оl comunica (desigur,
оmpreuna cu оntrebarea) celorlalţi; aceştia trebuie sa ghicească persoana care a dat acel răspuns.
 
Cursa cu calul
Stand in cerc si fara a se deplasa de pe loc, participanţii pornesc intr-o cursa imaginara pe cai lovind
cu palmele pe coapse. Diferite obstacole pot fi imaginate si se mimează corespunzător: trecut prin
apa, sărit un zid, alergat pe nisip etc.
 
Dracula
Un jucător este Dracula, altul este un turist rătăcit iar ceilalţi stau grupaţi pe perechi si reprezintă
nişte copaci speciali, copacii gemeni. Dracula оncearcă sa-1 prindă pe turist, dar acesta poate
oricând оncerca sa se refugieze intr-un copac. Daca Dracula este mai rapid si reuşeşte sa-1 prindă
pe turist isi schimba rolurile intre ei si jocul continua. Daca insa turistul reuşeşte sa ia de braţ un
copil care juca rolul de copac, „geamănul” acestuia din urma se desprinde de el si se transforma in
Dracula, iar fostul Dracula se transforma in turist.
 
Zidul urlator
Trei grupuri aproximativ egale de jucători stau aliniate fata in fata. Grupul dintr-o parte, sa zicem
din stânga, alege in secret un cuvânt. La un semnal, grupul din stânga striga cuvântul către cel din
dreapta, care оncearcă sa-1 audă. Dificultatea consta in aceea ca grupul din mijloc face foarte mult
zgomot (striga, dar nu un cuvânt ci doar vocale). Când comunicarea a reuşit in pofida „zidului
urlator” din mijloc, se schimba rolurile.
 
Extraterestrul
Un jucător e poliţistul care supraveghează totul de pe margine. Alt jucător este Extraterestrul care-i
adoarme pe ceilalţi participanţi, dar nimeni altcineva nu ştie cine e Extraterestrul. Jucătorii se plimba
si dau /ţffliana când se оntâlnesc intre ei.
Când un jucător se оntâlneşte cu Extraterestrul, acesta din urma ii face un semn discret, iar după
inca „Nerei-patru paşi jucătorul ghinionist adoarme si se lasă la pamant. Poliţistul trebuie sa
identifice Extraterestrul dinainte ca acesta sa-i adoarmă pe toţi jucătorii.
 
Ziarele muzicale
 Se оmprăştie pe jos atâtea ziare cati participanţi sunt. Cat timp cânta muzica, toţi trebuie sa
danseze rara sa calce pe ziare, iar in acest timp moderatorul elimina un ziar. Apoi muzica se opreşte,
iar concurenţii
trebuie sa se refugieze fiecare pe cate un ziar. Cel rămas fara ziar părăseşte jocul. Se continua astfel
pana când ramane un singur câştigător.
 
Gaseste-ti locul!
Toţi participanţii stau in cerc cu excepţia unuia care merge in jurul cercului, pe exterior. La un
moment dat, acesta atinge pe spate pe un alt jucător, apoi aleargă in continuare in jurul cercului cat
de repede poate. Cel de-al doilea jucător trebuie sa alerge in direcţia opusa si sa ocolească cercul.
Ambii jucători incearca sa ajungă in locul rămas liber in cerc. Cel care reuşeşte primul intra in cerc,
iar celalalt merge in jurul cercului, atinge pe altcineva si jocul continua.
 
Şoferii grijulii
Toata lumea se plimba cu nişte automobile imaginare, având foarte mare grija sa nu se atingă intre
ei. Moderatorul joaca rolul poliţistului si striga comenzi ca: „Mai repede!”, „Mai incet!”, „Grupati-va
cate doi!”, „Din nou singuri!” etc.
 
Prinţesele, prinţii si vrăjitorii
Fiecare dintre cele doua grupuri egale de participanţi isi alege in secret cate un personaj: prinţesa,
prinţ sau vrăjitor (acelaşi pentru tot grupul). Cele doua grupuri se apropie ca doua linii paralele apoi,
 la un semnal, fiecare arata simbolul personajului ales. Reacţia depinde de personajele alese:
intotdeauna prinţesele fug de vrăjitori, vrăjitorii fug de prinţi iar prinţii fug de prinţese. Fiecare
echipa isi poate găsi refugiul in spatele unei linii, in propriul teritoriu, dar cei care nu au reuşit sa
ajungă aici si au fost prinşi de adversari devin parte din echipa acestora. Jocul se reia prin alegerea
personajelor din nou de către fiecare echipa s.a.m.d.
 
Mima de grup
Fiecare grup de participanţi primeşte pe un bileţel numele unui obiect pe care trebuie sa-1 mimeze
printr-o construcţie de grup tip grup statuar. Parti din grup sau intreg grupul se pot mişca, dar nu
este permisa jucărea unei scene, ci doar efectuarea de mişcări simple si repetitive.
 
 
1. 8.     Portretul formatorului
Pentru a fi un bun formator ai nevoie, în primul rând, de trei momente: ascultare activă, simţ al
umorului, „răbdare eternă”.
 
Accentul şi intonaţia
Accentul şi intonaţia joacă un rol important în comunicare, din moment ce este modul prin care
arătăm că punem o întrebare sau facem o afirmaţie. Intonaţia arată şi punctele de vedere sau
sentimentele personale privind problema în discuţie. Totuşi, modelele nu se transferă uşor de la o
limbă la alta. Aceasta poate duce, de exemplu, la o întrebare care să sune a afirmaţie, care poate
duce la neînţelegeri, mai ales dacă ascultătorul o interpretează, de exemplu, ca pe o ironie, dispreţ
sau chiar obrăznicie.
 
Limbajul corpului
Comunicarea nu este doar o chestiune de limbaj. Tăcerea şi privirile pot fi şi ele importante. Anumite
diferenţe de gestica pot duce la neînţelegeri din partea ascultătorilor. Ascultătorii germani pot să-şi
exprime aprobarea către vorbitor lovind cu pumnul în masă. Este improbabil ca un vorbitor de
franceză sau finlandeză va interpreta o asemenea reacţie ca fiind aplauze.
 
Atitudini faţă de participanţi:
–         respectă fiecare participant;
–         învaţăde la participanţi;
–         încurajează participarea;
–         provoacă oamenii la schimbare;
–         evaluează cunoştinţele şi deprinderile participanţilor;
–         permite participanţilor să avanseze;
 
 
1. 9.     Evaluarea
 
Evaluarea la sfârşitul zilei
Considerată ca un flash asupra cursului, această evaluare dă participanţilor ocazia de a-şi schimba
impresiile şi sentimentele privind lucrările de peste zi. Formatorul poate astfel şti în ce grad au fost
atinse scopurile şi obiectivele cursului.
 
Evaluarea de la mijlocul cursului
Când cursurile durează mai mult, se dovedeşte folositoare o evaluare mai aprofundată la mijlocul
cursului pentru a vedea dacă trebuie cumva adaptate scopurile, metodele, conţinutul, gradul de
dificultate şi toate celelalte elemente ale cursului.
 
Evaluarea de la finalul cursului
Chestionarul de evaluare de la finalul cursului furnizează informaţii preţioase privind gradul în care
s-a răspuns nevoilor şi aşteptărilor participanţilor, în timp ce evaluarea de sinteză constituie un bun
punct de plecare pentru planificarea altor cursuri pe aceeaşi temă şi destinate unui grup ţintă
similar.
 
Metode de evaluare:
 
Gândesc, simt şi dau cu piciorul
Metoda permite evaluarea activităţilor zilnice din trei perspective diferite. Pe o foia de fleep-chart
este desenat un omuleţ, căruia i se văd doar mîinele, picioarele, corpul şi inima. Participanţii sunt
invitaţi să scrie pe foie:
–         ceea ce gândesc că s-a întâmplat în ziua respectivă (în zona capului, centrul gândirii);
–         ceea ce au simţit în ziua respectivă (în zona inimii, centrul sentimentelor);
–         ceea ce ar fi scos din această zi (în zona picioarelor, adică ceea la ce ar fi dat cu piciorul).
Apoi, se iniţiază o discuţie despre cele scrise pe toate cele trei părţi ale corpului. Avantajele sunt că
participă toţi, participanţii află ce cred alţii despre seminar, iar părerile nu sunt doar exprimate, ci şi
discutate.
 
Întreabă experţii
La începutul seminarului roagă ca toţi participanţii să noteze pe o foiţă o întrebare la care ar fi dorit
să afle răspuns. La finele seminarului, amestecă toate întrebările. Fiecare participant extrage câte o
întrebare şi va răspunde la ea.
 
Momente de stea
La finele instruirii, cere fiecărui participant să descrie o situaţie de la seminar în care unul dintre
participanţi s-a evidenţiat în mod special cu ceva. Dacă e necesar, tu, în calitate de formator, vei
sublinia anumite momente.
 
 Mulţumesc
Rugaţi participanţii pe rând să se apropie de unul dintre participanţi (cu excepţia formatorului), care
l-a ajutat să înţeleagă un anume subiect sau l-a ajutat cu orice altceva şi să-i spună „Mulţumesc”. La
rândul, celălalt va spune „cu plăcere”. Astfel, ei se vor învăţa să primească complimente.
 
 
1. 10.     Redactarea raportului narativ
 
Cel mai simplu model de raport şi pe care vi-l recomand este următorul:
 
1. Informaţie generală. Conţine denumirea activităţii, perioada, organizatorii, scopul şi obiectivele.
2. Rezultate aşteptate. Conţine principalele realizări de la seminar. Exemplu: „La finele seminarului,
participanţii au putut defini formele de limitare a libertăţii de exprimare şi căile de atac în instanţa
de judecată”.
3. Obstacole. Ceea ce a fost rău sau a încurcat la buna desfăşurare a seminarului. Nu includeţi detalii
tehnice cum ar fi: „imprimanta nu a tipărit calitativ certificatele de participare, astfel încât în ultimul
moment am refuzat să le mai oferim participanţilor.”
4. Concluzii şi recomandări. Dacă ar fi să formulez altfel acest capitol, l-aş numi „lecţii învăţate”.
Cuprinde anumite deduscţii şi propuneri pentru îmbunătăţirea următoarelor activităţi.
 
Bibliografie utilizată:
 
–         „Basics facilitation skils”, International Associations for Facilitators, mai 2002;
–         „Manualul formatorului european”, Academia Sindicală Europeană;
–         „Metode creative folosite în activităţile de tineret”, Fundaţia Life, www.life.org;
–         „Manual for media trainers. A learner-centred approach”, Drew O. McDaniel, UNESCO, 2001;
–         „Trainers Pack”, Crown, 2004;
–         „Comenius. Acţiunea 2. Ghid de bune practici”, Comisia Europeană.
 
Alte resurse:
–         Birchall, D. & Smith, M. (1999). Technology supported learning. In A. Landale (Ed.), Gower
Handbook of Training and Development. (3rd ed., pp. 354-362). Aldershot, England: Gower
Publishing.
–         Hart, L.B. (1991). Training Methods that Work: A Handbook for Trainers. Menlo Park, CA:
Crisp Publications.
–         Odiorne, George S. (1970). Training by objectives; an economic approach to management
training: New York: Macmillan.
–         Birchall, D. & Smith, M. (1999). Technology supported learning. In A.
–         Landale (Ed.), Gower Handbook of Training and Development. (3rd ed., pp. 354-362).
Aldershot, England: Gower Publishing..
–         Gagné, R.M.& Medsker, K. (1996). The conditions of learning: Training applications. Fort
Worth: Harcourt Brace.
–         Hart, L.B. (1991). Training Methods that Work: A Handbook for Trainers. Menlo Park, CA:
Crisp Publications.
–         Guide to Leading Successful Workshops and Training Programs. New York: McGraw-Hill.
–         Kirkpatrick, D. L. (1998). Evaluating Training Programs: The Four Levels. (2nd ed.). San
Francisco, CA: Berrett-Koehler.
 
World Wide Web Resources
–         Asia Pacific Institute for Broadcasting Development: http://www.aibd.org.my/
–         American Society for Training and Development: http://www.astd.org/
–         Asia Pacific Broadcasting Union: http://www.abu.org.my/
–         Asian Media Information & Communication Centre (AMIC): http://www.amic.org.sg/