ȚĂRILE ROMÂNE ȘI PROBLEMA ORIENTALĂ

1566 1683

1299 1922

PROBLEMA ORIENTALĂ:
-starea de declin a Porții(Imperiul Otoman)
-debutează la 1683 când armata otomană asediind Viena este înfrântă de o coaliție habsburgo-
polonă
-devine oficială la 1699 prin pacea de la Karlowtz(când Poarta pierde mai multe teritorii)
-de declinul Porții profită puterile creștine din zonă:Imperiul Habsburgic, Imperiul Țarist- se
consolidează teritorial în detrimentul Porții
-în secolul al 19-lea devine o componentă a politicii de echilibru european astfel încât în cadrul
ei intervin state din Occident precum Franța și Anglia din motive strategice și mai ales
economice
→în acest context(al decăderii Imperiului Otoman) în Țările Române se
instituie regimul fanariot
-o schimbare de regim politic (1711(în Moldova), 1716(în Țara Românească)- 1821)
-regimul tributar reprezintă o nouă fază în raporturile de dependență dintre Țările Române și
Poartă care se caracterizează prin accentuarea controlului otoman asupra Moldovei și Țării
Românești
-cauze:
*politica antiotomană a domnilor români(sfârșitul sec. al 17-lea- începutul sec. al 18-lea)
-Țara Românească:
1.Șerban Cantacuzino:1678-1688(dădea informații de ordin militar austriecilor despre turci)
2.Constantin Brâncoveanu:1688-1714(adeptul politicii de echilibru-alianțe/tratate=secrete)
-Moldova:
1.Dimitrie Cantemir-tratatul de la Luțk cu Rusia(Petru 1)-antiotoman din aprilie 1711
*tendințele expansioniste ale marilor puteri din jur
-Austria:-1686-Ungaria
-1688-Transilvania
-Imperiul Țarist:Tratatul de la Luțk
*poziția strategică a principatelor:un avan post de apărare a Imperiului Otoman
*potențialul economic al pricipatelor=”chelerul Porții”-cămara Porții