Diplomație și conflict

Sec XVII – început sec XVIII.

(Începuturile modernității)

Context: - afirmarea Rusiei ca Mare Putere.

- Țările Române vor intra sub influența a patru Mari
Puteri: Imperiul Otoman, Rusia, Polonia, Imperiul Habsburgic.
- începe criza Imperiului Otoman.

Context intern: - Politica domnitorilor s-a bazat pe diplomație și

mai puțin pe conflict.
- Se îmbunătățește statutul Țărilor Române.
- Se accentuează obligațiile față de Poartă.
- Politica de echilibru cu Marile Puteri.
Transilvania: Obiective ale politicii externe:
a.) Autonomie.
b.) Afirmarea pe plan internațional.
- conducători politici: - Gheorghe Rakoczi I (1630 – 1648)
- participă la războiul de 30 de ani în
Europa.
- Gheorghe Rakoczi II(1648 – 1660)
- are relații bune cu domnitorii Țărilor
Române.

- La sfârșitul secolului XVII – Transilvania intră sub dominație

habsburgică.
– 1699 – prin tratatul de la Karlovitz, Imperiul Otoman acceptă
trecerea Transilvaniei la Habsburgi.

Moldova: - perioadă de dezvoltare economică și culturală.

- conducători politici: - Vasile Lupu(1634 – 1653)
 - consolidează autonomia.
- Dimitrie Cantemir(1710-1711)
- încheie tratat antiotoman cu Rusia (cu
ţarul Petru I) ȋn anul 1711, la Luţk
- 1711 – înfrânt de otoman la Stănilești.

Țara Românească – domnii lungi, perioadă de progres.

- conducători politici: - Matei Basarab(1631 – 1654)
- consolidează autonomia.

- politică de echilibru cu Marile Puteri.

- încearcă obținerea independenței prin diplomație.
 Șerban Cantacuzino(1678 – 1688)
- a trimis delegație la Viena pentru alianță antiotomană.
- a încheiat tratat antiotoman cu Rusia – neconcretizat.

 Constantin Brâncoveanu(1688 – 1714)

- diplomație abilă.
- a stabilit relații diplomatice cu Franța, Veneția, Statul Papal,
Rusia, Polonia, Imperiul Habsburgic.
- 1698 – propuneri de alianță antiotomană Rusiei și în 1702.
- 1701 – tratat cu Imperiul Habsburgic, obține protecția
împăratului habsburgic ,Leopold I.

1714 – politica antiotomană a dus la mazilirea sa de către

Imperiul Otoman.

 Concluzie: Politica de echilibru dusă de domnitorii români

în această perioadă a reușit să mențină autonomia Ţărilor
Române,dar a crescut suspiciunea Imperiului Otoman care
 la începutul secolului XVIII a introdus domniile fanariote
în Țara Românească (1716) și în Moldova(1711).
- Prin introducerea domniilor fanariote instituția domniei va fi
erodată. Domniile românești vor reveni abia ȋn anul 1822 în
Țara Românească și Moldova.