ROMANUL „ZBOR FRÂNT”

O lume artistică nouă. Un scriitor cu priză la public

te captivează cu universul său artistic, cu personajele sale.
Dar lumea artistică şi personajele lui Vladimir Beşleagă sunt
oarecum stranii, total diferite de alte lumi şi alte personaje
ale prozatorilor de azi. De unde şi nedumeririle fireşti: ce
e cu acest scriitor atât de puţin liric, dificil şi tragic, într-o
proză lirică sau baladesc-mioritică? Ce e cu acest scriitor
care ne-a dat o galerie întreagă de suciţi, inadaptabili,
învinşi? Sau poate Isai nu este un învins? un ratat?
Pentru ce aceste strategii şi tehnici narative neobişnuit de
complexe pentru cititorul de romane clasice, tradiţionale?
Această structură cu nenumărate puneri în abis! Acest
stil permanent contorsionat! fără măsură, eleganţă, cu
înflorituri baroce! Ce e cu orăşenizatul Filimon, ce e cu alţi
protagonişti din romanele lui Beşleagă?

1.Încadrarea romanului în contextul epocii. Toate

personajele lui au ceva comun, sunt genetic înrudite,
sunt nişte introvertiţi şi reflexivi, trăind în subteranele
timpului istoric. În contextul euforiilor şi utopiilor anilor
’60 ai secolului trecut, când U.R.S.S. se luase la întrecere
cu America, este oarecum dificil să înţelegem această lume
bizară, centrată pe existenţa măruntă, banală, cu drame
subiective ale cunoaşterii şi revelării unor adevăruri care
nu mai puteau fi escamotate. Fără o cunoaştere elementară
a istoriei societăţii şi a regimului totalitar, a background-
ului anilor ’60-’80, este imposibilă o înţelegere adecvată şi
o percepţie justă a operei lui Beşleagă.
Ion Simuţ, într-un articol despre Vârful ierarhiei
în proza basarabeană (România literară, 2005, nr. 20,
25-31 mai), în cunoscutul său stil virulent, în contra
direcţiei gândirii noastre academice, conchide cu multă
competenţă: „În complexitatea sintactică a frazei narative,

15
Vladimir Beşleagă concurează cu D. R. Popescu, N. Breban
sau Aug. Buzura. E parcă mai apropiat de cel dintâi, în
caracterul difuz şi oral al exprimării, în amestecul de
timpuri şi senzaţii, având în comun, fără îndoială, o origine
faulkneriană. Sensurile multiple ale narativităţii creează
complexitate la toate nivelurile (sintactic, psihologic,
existenţial, moral). Dinamica sensurilor e susţinută de
densitatea verbală, repudierea adjectivului, mişcarea
asociativă în două-trei planuri, jocul suprapunerilor
dintre prezent şi trecut, investigaţia de profunzime a unei
conştiinţe morale răscolită de reacţii negative faţă de o
greşită înţelegere socială a individului ultragiat”.
Beşleagă este unul dintre puţinii scriitori basarabeni
care se integrează firesc în literatura română, cel puţin cu
două romane. În acest sens, revizionistul de la România
literară remarcă: „Dificil la lectură pentru că e dificil
ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil şi cu voinţă de
concentrare a intensităţilor afective, Zbor frânt e un roman
de virtuozitate narativă, cu o bună tehnică a analizei
psihologice”. Şi distinge cu exactitate: „Ionicul basarabean
(aici şi în continuare sublinierile ne aparţin – Al.B.) nu
are un exemplu mai bun decât, poate, un alt roman al
aceluiaşi autor: Viaţa şi moartea nefericitului Filimon
sau anevoioasa cale a cunoaşterii de sine (de acesta îmi
rezerv plăcerea să mă ocup separat altă dată). Zbor frânt
este, din punctul meu de vedere, unul dintre primele patru-
cinci romane care pot reprezenta convingător literatura
basarabeană afară. Mihai Cimpoi l-a selectat în antologia
sa de şapte romane din literatura basarabeană a secolului
XX...”.