Asistența socială are ca scop realizarea unei societăți nu doar prospere dar și înalt incluzive

pentru toți cetățenii săi.

În situații de dificultate sau vulnerabilitate intervine asistentul social care are obiectiv
principal identificarea, înțelegerea, evaluarea corectă și soluționarea problemelor sociale cu care
se confruntă beneficiarii. Potrivit dispozițiilor generale ale Legii asistenței sociale, asistentul
social este persoana cu studii în domeniu, care prestează servicii specializate persoanelor și
familiilor care, temporar, se află în dificultate și care, din motive de natură economica, socială,
fizică sau psihologică, nu mai sunt în stare să își realizeze prin mijloace și eforturi proprii, un
nivel decent de viață. Un asistent social profesionist trebuie să dețină deprinderi și competențe
profesionale, calități moral- spirituale precum compasiune, mărinimie, onestitate, simțul
responsabilității, echității sociale și multe altele; să posede setul de valori, principii, norme,
reguli care constituie codul deontologic; cunoștințe din diferite domenii precum psihologie,
sociologie, filosofie, politică,economie, drept. Aceste pregătiri trebuie menținute permanent la un
nivel înalt ,care să garanteze soluționarea calificată a problemelor beneficiarilor. Reeșind din
aceste caracteristici, se poate spune că asistentul social profesionist trebuie să fie un expert în
domeniul său de activitate, recunoscut de întreaga comunitate; trebuie să posede simțul
încrederii, capacitatea de a-și dirija de sine stătător activitatea, munca sa fiind ghidată nu doar de
cunoștințe de specialitate dar și de vocație profesională.
Cunoașterea cadrului legislativ pentru un asistent social este o necesitate firească, pentru a
putea rezolva diferite situații problematice într-un mod operațional și în conformitate cu
legislația în vigoare. Având rol de „pedagog social” asistentul social trebuie să cunoască cum
trebuie să procedeze în situațiile de risc/ dificultate în care se află persoanele astfel putem
exemplifica câteva dintre situaţiile care reclamă cunoaşterea cadrului legislativ pentru un asistent
social: accesarea de către beneficiari a prestaţiilor sociale destinate combaterii sărăciei sau
sprijinirii familiei( compensații, alocații, indemnizații, ajutor social, ajutor material ș.a);
acordarea accesului și încadrarea în servicii sociale; acordarea biletelor de tratament sanatorial;
accesarea serviciilor sociomedicale de către persoanele cu dizabilităţi; munca pentru
minorii/adulţii care au săvârşit infracţiuni ș.a.m.d. Este importantă nu doar cunoaşterea cadrului
legislativ al asistenţei sociale, dar şi a legislaţiei din alte domenii care cresc posibilitatea de
incluziune socială a beneficiarilor de servicii şi prestaţii de asistenţă socială spre exemplu:
legislaţia în domeniul ocrotirii medicale, educaţiei incluzive, dreptului penal etc.