Fracturile medio si antepiciorului

Fracturile osului navicular

- Fracturile navicularului pot impiedica miscarile articulatiei
talonaviculare si pot altera functiile piciorului.
Mecanismul de producere
- poate fi un traumatism direct, traumatisme sportive, cadere
de la inaltime sau accidente auto. Din cauza rigiditatii zonei,
pacientul poate prezenta leziuni asociate
- Diagnostic clinic
- pacientul se prezinta cu edem local la nivelul piciorului, durere
la mobilizare si la palpare si echimoza locala.
Diagnostic radiologic
- se pune in baza radiografiilor de profil si anteroposterioare.
Clasificarea fracturilor naviculare
- se face in functie de localizarea fracturii:
- fracturi avulsii
- fracturi ale corpului
- fracturi tuberozitare
Fracturile corpului se datoreaza unei incarcari axiale intense
care impacteaza capul talusului in navicular.
Fracturile corpului se impart in 3 tipuri:
tipul I – care imparte navicularul in doua fragmente dorsal si
plantar;
tipul II – care imparte navicularul in 2 fragmente lateral si
medial;
tipul III – care prezinta cominutie importanta a fragmentelor
Tratamentul fracturilor naviculare
- Criteriile cele mai importante pentru un rezultat pozitiv sunt
refacerea lungimii coloanei mediale si congruenta articulatiei
talonaviculare.
- Fracturile fara deplasare se trateaza cu aparat gipsat 6-8
saptamani si mers fara sprijin pe piciorul afectat. Tratamentul
chirurgical este indicat in fracturile instabile sau deplasare
intraarticulara mai mare de 2 mm.
- Tratamentul chirurgical consta in fixarea interna a fracturii cu
surub de 2.7, 3.5 sau 4 mm. Postoperator piciorul se
imobilizeaza in atela gambiero-podala 6 saptamani dupa care se
incepe recuperarea, fara sa se sprijine in piciorul afectat o
perioada de 3 luni.
Fracturile osului cuboid
- Leziunile osului cuboid pot aparea solitar sau in asociere cu
leziuni talonaviculare, sau leziuni la nivelul articulatiei Lisfranc.
O fractura de cuboid poate fi destul de subtila, dar consecintele
la nivelul coloanei laterale a piciorului pot avea repercusiuni
asupra functiei normale a piciorului.
Mecanismul de producere
- consta in traumatisme directe la nivelul fetei dorsale a
piciorului, dar cel mai des reprezinta o flexie plantara fortata si
abductie cauzand compresie axiala la nivelul cuboidului.
Clinic
- pacientul se prezinta cu durere locala, edem si echimoza pe
partea laterala a piciorului.
Diagnosticul pozitiv se pune pe radiografiile de fata si profil.
Clasificarea fracturilor de cuboid consta in 3 grupe:
grupa A – fracturi extraarticulare
grupa B – afectarea unei singure articulatii (calcaneocuboida
sau metatarsocuboida)
grupa C – afectarea ambelor articulatii.
Tratament
fracturile fara pierderea lungimii coloanei laterale sau fara
instabilitate interosoasa este cel ortopedic si consta in aparat
gipsal gambieropodal 4-6 saptamani fara incarcarea greutatii.

Fracturile oaselor cuneiforme

- Aceste leziuni sunt destul de rare, si se prezinta de obicei in
asociere cu alte leziuni tarsometatarsiene.
Mecanismul de producere
- este de obicei o incarcare axiala directa sau indirecta la nivelul
osului.

Clasificarea acestor fracturi consta in 3 grupe:

grupa A – fracturi extraarticulare
grupa B – fracturi partial articulare
grupa C – fracturi intraarticulare.
Majoritatea fracturilor se trateaza ortopedic cu aparat gipsat.
Tratament mai agresiv este necesar in cazul instabilitatii osoase
sau pierderea pozitiei anatomice a osului.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei

afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau
chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicala.
 Fracturile metatarsiene

- Fracturile oaselor metatarsiele rezulta de cele mai multe ori

din traumatisme directe prin caderea unui obiect greu la acel
nivel al piciorului.
Diagnosticul este usor de pus in baza radiografiilor standard.
Clinic
- pacientul se prezinta cu edem local, echimoza (hematom
subcutanat), durere in loc fix, crepitatii osoase (zgomote
osoase) la palpare.
Din punct de vedere anatomic metatarsienele se pot imparti in
3 grupe: metatarsianul I si V din cauza localizarii si functiilor pe
care le au, si metatarsienele II, III, IV (metatarsiene centrale), iar
fracturile au particularitati asociate metatarsianului traumatizat.

Fracturile metatarsului I
- Acest os este mai special in comparatie cu celelalte 4
metatarsiene.
- Structural este mai scurt si mai lat, iar lipsa ligamentelor
interosoase ii da o mobilitate independenta fata de celelalte
metatarsiene.
- Baza metatarsianului I reprezinta punctul de insertie a doi
muschi: tibialul anterior (ridica metatarsianul I) si peroneul lung
(flexie plantara a capului metatarsianului I). la nivelul capului
metatarsianului I se gasesc 2 oase sesamoide, care reprezinta 2
din cele 6 puncte de contact ale antepiciorului. Acest lucru
inseamna ca primul metatarsian suporta 1/3 din incarcarea
totala in timpul mersului.

Tratamentul
- poate fi ortopedic in cazul fracturilor stabile.
- Acesta consta in aparat gipsat gambieropodal 4-6 saptamani
cu sprijin partial.
- Tratamentul chirurgical este indicat in cazul fracturilor
instabile. acestea se pot fixa cu suruburi sau in cazul fracturilor
transverse sau cominutive se pot folosi placute cu suruburi.

Fracturile metatarsienelor II-IV

- Restul de 4 metatarsiene fiecare reprezinta cate un punct de

sprijin in timpul mersului.
- Cele 4 oase sunt strans legate unul de altul prin intermediul
ligamentelor.
- La baza fiecarui metatarsian exista 3 ligamente (dorsal, central
si plantar) care leaga si stabilizeaza fiecare os de cel adiacent.
- Metatarsienele centrale nu au insertii musculare motoare, ele
avand doar rol structural de suport.
- La nivelul articulatiilor tarsometatarsiene exista o miscare in
plan sagital, care progreseaza in intensitate de la metatarsul 2
pana la metatarsul 5.
- Aceasta mobilitate progresiva in plan sagital permite o
adaptare a picioruului pe teren denivelat.
Tratament
- ca si in cazul metatarsianului I, accentul se pune pe pozitia
finala a capului metatarsian.
- Cel mai des folosit criteriu in acest caz este ca orice deviatie
dorso-plantara mai mare de 10 grade si orice translatie mai
mare de 3-4 mm trebuie corectate.
- Majoritatea fracturilor metatarsiene pot fi tratate ortopedic cu
aparat gipsat gambieropodal cu mers cu sprijin partial.
Tratamentul chirurgical consta in fixarea interna cu brose
Kirschner sau placute cu suruburi in cazul fracturilor transverse
sau cominutive.
Fracturile metatarsului V

Mecanismul de producere
- este de obicei un traumatism sportiv sau accidente auto.
-Fracturile se impart in functie de locatie in fracturi ale bazei
metatarsiene si fracturi spiroide distale (fractura dansatorului).
In plus fracturile de baza de metatars se impart in 3 zone.
Zona 1: sunt fracturi avulsie, produse prin rotatie interna
intensa a piciorului cu greutatea lasata pe metatarsul lateral
acest mecanism punand tensiune pe insertia benzii laterale a
aponevrozei plantare.
Zona 2: sunt fracturile Jones la nivelul jonctiunii metafizo-
diafizare. Mecanismul cel mai frecvent este tensiune pe
marginea laterala a bazei metatarsianului.
Zona 3: fracturile diafizei proximale. Acestea sunt mai rare, se
intalnesc mai ales la sportivi si se localizeaza in 1.5 cm distali ai
diafizei.
Mecanismul de producere este incarcarea repetitiva a greutatii
pe metatarsul lateral (jogging).
Tratament
- fracturile avulsie din zona 1 si cele spiroide de la nivelul diafizei
pot fi tratate ortopedic si simptomatic. Simptomele pot persista
pana la 6-8 saptamani.
- Fracturile zonei 2 pot fi tratate ortopedic prin aparat gipsat si
mers cu sprijin partial sau chirurgical. Studii au aratat ca
tratamentul ortopedic pentru 8-10 sapt este cel ideal.
- Fracturile zonei 3 necesita tratament mai agresiv, ce consta in
interventie chirurgicala si fixare interna cu surub.

Unul dintre cei mai importanti parametrii in tratamentul acestei

afectiuni, dupa aplicarea tratamentului ortopedic sau
chirurgical, este reprezentat de recuperarea medicala.