49. Metode manuale şi tehnici de eliminare a tartrului dentar.

Detartraj – procedura de îndepărtare a tartrului și plăcii microbiene asociate de pe suprafețele dentare

supra și subgingivale.

DETARTRAJUL MANUAL:
Detartrajul manual – procedura de indepartare a tartrului si placii microbiene asociate suprafetelor
dentare supra- si subgingivale prin interventia medicului cu o serie de intrumente stomatologice
medicale: seceri, sapaligi, pile sau razuse, chiurete.
● Detartrajul supragingival se realizeaza cel mai bine cu seceri, chiurete de detartraj.
● Detartrajul subgingival se face cu chiurete universale sau speciale de detartraj, de asemenea
pile sau razuse subgingivale, sapaligi.

TEHNICA DETARTRAJULUI MANUAL

Tehnica detartrajului manual variaza in functie de grupul de dinti la care lucram, de duritatea si
cantitatea de tartru acumulat precum si de instrumentul pe care il utilizăm, astfel incat fiecare instrument
necesita a fi utilizat in moduri diferite. Drept exemplu vom descrie tehnica detartrajului manual cu
chiureta:
► Se alege chiureta potrivită pentru grupul de dinți tratat;
► Se ia punctul de sprijin pe dintele care urmează a fi detartrat sau pe dinții vecini;
► Capătul activ al chiuretei se introduce cu blândețe subgingival, cu suprafața facială paralelă cu
rădăcina. La baza pungii parodontale, dedesuptul depozitului de tartru, suprafața facială se rotește până
când face cu suprafața rădăcinii un unghi mai mic de 90° dar nu mai mic de 45°(unghiul de atac). Se fac
mișcări active de tracțiune spre ocluzal și incizal, dar și de presiune laterală controlată, menținând
permanent contactul cu dintele, fără a traumatiza porțiunea cea mai declivă a șanțului gingival sau a
pungii parodontale;
► Se combină mișcări verticale, orizontale și oblice;
► Pentru chiuretaj partea activă se plasează invers și se deplasează prin tracțiuni succesive în direcție
coronară.

50. Instrumentarul utilizat pentru eliminarea tartrului dentar.

➔ instrumente de examinare: sonde de parodontometrie şi sonde exploratorii;
➔ instrumente de detartraj şi chiuretaj radicular, seceri, săpǎligi, pile sau răzuşe, chiurete;
● secerile pentru detartraj
○ Structura:
■ Anterioare: cu partea activa cu o singura curbura, in acelasi plan cu manerul si partea
pasiva sau de legatura (pentru dintii frontali)-
■ Posterioare: cu partea activa cu doua curburi in doua planuri diferite (zona interdentara
la premolari si molari)
○ sunt folosite pentru detartrajul supragingival dar por pătrunde în santul gingival și pungile mici
○ se realizeaza miscari de impingere și de tractiune a blocurilor de tartru supragingival
● daltile de detartraj
○ Structura:
■ Partea activa se afla in continuarea axului manerului si a partii pasive, usor curbata si
terminata cu o margine ascutita bizotata la 45⁰
○ se folosesc pentru indepartarea tartrului supragingival din zonele interdentare, proximale,
accesibile ale dinților frontali
○ partea activa terminala este plasata dinspre vestibular spre oral, în poziție orizontala și printr-o
miscare de deplasare disloca tartrul de pe suprafetele aproximale ale dinților frontali
● sapaliga pentru detartraj
○ Structura:
■ Partea activa este in unghi de 99⁰-100⁰ fata de partea pasiva, de legatura cu manerul.
○ indeparteaza tartrul supragingival și cel subgingival adiacent și sub marginea gingivala liberă
numai dacă gingia este suficient de laxa pentru a permite insinuare instrumentului. se foloseste
pe fețele vestibulare și orale ale dinților
○ dislocarea se face prin miscari de smulgere, de tractiune spre marginea incizala sau suprafta
ocluzala
● pilele sau razusele
○ Structura:
■ Au partea activa formata din mai multe muchii ascutite paralele inclinate fata de baza la
un unghi de 90⁰-105⁰, baza intrumentului este rotunda sau ovala, partea pasiva variaza
ca lungime si inclinatie
○ se foloseste la indepartarea tartrului situat imediat langa sau sub marginea gingivala liberă, la
indepartarea blocurilor mari de tartru subgingival prin fracturarea sau fragmentarea acestora
○ deplasarile se fac prin apasare și tractiune în axul lung al dintelui
● chiuretele parodontale
○ Structura:
■ Partea activa a chiuretelor are doua margini ascutite care se nesc la varf dupa o curbura
convexa in forma de lingura, muchiile ascutite rezulta din intalnirea suprafetei faciale cu
suprafetele laterale, in sectiune chiuretele au o forma semicirculara, cu o baza convexa
– a) suprafata faciala; b) suprafetele laterale; c) muchie ascutita.
■ Partea pasiva, de legatura cu manerul, prezinta o serie de curburi care favorizeaza
aplicarea partii active corespunzator curburilor radacinii. Pentru ca actiunea chiuretei sa
fie eficienta, primul segment al partii pasive, trebuie sa fie tinut paralel cu axul vertical al
dintelui.
○ sunt cele mai eficiente în detartrajul subgingival, chiuretajul radacinii și al tesutului de granulatie
din pungile parodontale
○ Tehnica de lucru:
■ Se introduce în șanțul gingivalcu suprafața facială paralelă cu rădăcina, apoi se întoarce
astfel încât să formeze un unghi de 45°-90° cu suprafața dintelui; se fac mișcări active
de tracțiunespre ocluzal/incizal; se combină mișcări orizontale, verticale și oblice.
○ sunt chiurete universale și speciale
■ chiuretele universale
● au suprafata faciala în unghi de 90 de grade fata de axul longitudinal al partii
active vecine
● Sunt indicate pentru detartrajul supragingival sau din şanțul gingival la persoane
sănătoase, fără pungi parodontale, retracții gingivale sau furcații descoperite.
● sunt folosite în pungile parodontale adevărate şi au o acțiune concomitentă din
partea ambelor muchii atât asupra peretelui moale, gingival, cât şi asupra
peretelui dur dentar (radicular) al pungii
■ chiuretele speciale
● au suprafata faciala în unghi de 70 de grade fata de axul longitudinal al partii
pasive
● posedă două margini tăioase, numai una este eficient activă, cea îndreptată spre
rădăcină şi care acționeză asupra tartrului subgingival şi a cementului necrotic.
Muchia opusă este inactivă şi nu poate leza peretele gingival al pungii;
● Sunt active în anumite zone şi suprafețe radiculare, fiind codificate special în acest
scop;
● Partea activă a chiuretei GRACEY, în special în treimea terminală sau frontală, se
adaptează cel mai bine pe suprafețele curbe ale rădăcinii;
● Pentru angajarea subgingivală şi acțiunea eficientă de detartraj şi netezire a
rădăcinii, prima porțiune pasivă a chiuretei GRACEY trebuie să fie paralelă cu axul
dintelui;
● Chiuretele GRACEY "profilactice“
 ● Chiuretele GRACEY "peste cinci" sau "după cinci“
● Chiuretele GRACEY "mini cinci“
● Chiuretele extrarigide

➔ instrumente de netezire fină şi lustruire a suprafeţelor dentare după detartraj: pâlnii de cauciuc
rozetate sau nu, perii rotative, benzi abrazive şi de lustruit.

51. Chiurete parodontale. Clasificare. Indicaţii de utilizare.

Chiuretele parodontale - instrumente utilizate pentru eliminarea tartrului dentar
○ Structura:
■ Partea activa a chiuretelor are doua margini ascutite care se nesc la varf dupa o curbura
convexa in forma de lingura, muchiile ascutite rezulta din intalnirea suprafetei faciale cu
suprafetele laterale, in sectiune chiuretele au o forma semicirculara, cu o baza convexa
– a) suprafata faciala; b) suprafetele laterale; c) muchie ascutita.
■ Partea pasiva, de legatura cu manerul, prezinta o serie de curburi care favorizeaza
aplicarea partii active corespunzator curburilor radacinii. Pentru ca actiunea chiuretei sa
fie eficienta, primul segment al partii pasive, trebuie sa fie tinut paralel cu axul vertical al
dintelui.
○ sunt cele mai eficiente în detartrajul subgingival, chiuretajul radacinii și al tesutului de granulatie
din pungile parodontale
○ Tehnica de lucru:
■ Se introduce în șanțul gingivalcu suprafața facială paralelă cu rădăcina, apoi se întoarce
astfel încât să formeze un unghi de 45°-90° cu suprafața dintelui; se fac mișcări active
de tracțiune spre ocluzal/incizal; se combină mișcări orizontale, verticale și oblice.
○ sunt chiurete universale și speciale
■ chiuretele universale
● au suprafata faciala în unghi de 90 de grade fata de axul longitudinal al partii
active vecine
● Sunt indicate pentru detartrajul supragingival sau din şanțul gingival la persoane
sănătoase, fără pungi parodontale, retracții gingivale sau furcații descoperite.
● sunt folosite în pungile parodontale adevărate şi au o acțiune concomitentă din
partea ambelor muchii atât asupra peretelui moale, gingival, cât şi asupra
peretelui dur dentar (radicular) al pungii
■ chiuretele speciale
● au suprafata faciala în unghi de 70 de grade fata de axul longitudinal al partii
pasive
● posedă două margini tăioase, numai una este eficient activă, cea îndreptată spre
rădăcină şi care acționeză asupra tartrului subgingival şi a cementului necrotic.
Muchia opusă este inactivă şi nu poate leza peretele gingival al pungii;
● Sunt active în anumite zone şi suprafețe radiculare, fiind codificate special în acest
scop;
● Partea activă a chiuretei GRACEY, în special în treimea terminală sau frontală, se
adaptează cel mai bine pe suprafețele curbe ale rădăcinii;
● Pentru angajarea subgingivală şi acțiunea eficientă de detartraj şi netezire a
rădăcinii, prima porțiune pasivă a chiuretei GRACEY trebuie să fie paralelă cu axul
dintelui;
● Chiuretele GRACEY "profilactice“
● Chiuretele GRACEY "peste cinci" sau "după cinci“
● Chiuretele GRACEY "mini cinci“
● Chiuretele extrarigide

52. Chiuretele Gracey. Clasificare. Metode de utilizare.

Chiureta Gracey
● set de 7 instrumente
○ 1\2 și 3\4 pentru incisivi și canini
○ 5\6 pentru incisivi, canini și premolari
○ 7\8 și 9\10 pentru fețele V și O (dintii laterali)
○ 11\12 pentru suprafețele M (dintii laterali)
○ 13\14 pentru suprafețele D (dintii laterali)
● set de 4 instrumente
○ 3\4 sau 5\6 pentru zona anterioara
○ 7\8 pentru fețele vestibulo-orale (laterali)
○ 11\12 pentru suprafețele M (laterali)
○ 13\14 pentru suprafețele D (laterali)

Indicații:
● detartrajul șanțului gingival
● detartrajul subgingival din pungile parodontale
● detartrajul de finețe al depozitelor mici, după îndepărtarea tartrului subgingival cu alte
instrumente
● chiuretaj radicular: netezirea suprafeței radiculare prin îndepărtarea cementului necrotic
● chiuretajul tesutului de granulatie de pe peretele moale al pungilor parodontale

Tehnica utilizarii:
➔ capatul activ se introduce cu blindete subgingival, cu suprafata faciala paralela cu radacina; la
baza pungii parodontale dedesubtul depozitului de tartru; suprafata faciala se roteste pana face
cu suprafata radacinii un unghi mai mic de 90 de grade dar nu mai mic de 45 de grade - unghi
de atac
➔ se fac miscari active de tractiune spre ocluzal sau incizal dar și de presiune laterala controlata
➔ miscarile verticale de tractiune se combina cu deplasari orizontale și oblice
◆ deplasarile verticale - pe dintii frontali și suprafetele aproximale ale lateralilor
◆ deplasarile oblice - pe fețele V-O ale lateralilor
◆ miscarile orizontale - pentru jonctiunea smalt-cement
➔ pentru chiuretajul tesutului de granulatie, partea activa se plaseaza invers și se deplaseaza prin
tractiuni succesive în directie coronara

53. Chiuretele universale. Clasificare. Metode de utilizare.

Chiuretele universale
● au suprafata faciala în unghi de 90 de grade fata de axul longitudinal al partii active vecine

Indicatii :
● detartraj supragingival sau santul gingival la persoane sanatoase, fără pungi parodontale,
retractii gingivale sau furcatii descoperite;
● pungi parodontale adevarate.

Cele mai utilizate chiurete universale sunt:

● BARNHART 1/2 şi 5/6;
● COLUMBIA MCCALL 13/14 2R-2L, 4R-4L; LANGER, GOLDMAN-Fox.

Metode de utilizare:
● au o acțiune concomitentă din partea ambelor muchii atât asupra peretelui moale, gingival, cât şi
asupra peretelui dur dentar (radicular) al pungii.
● mișcări blânde, controlate, dinspre partea decliva spre ocluzal (incizal)
54. Chiuretajul gingival. Indicaţii. Metode şi tehnici.
Chiuretajul gingival
Are ca obiectiv chiuretarea peretelui gingival al pungii parodontale, concomitent cu curăţarea rădăcinii
dintelui care constituie operaţiunea de bază.

Tratamentul prin chiuretaj include:

1. Îndepărtarea din pungi a granulațiilor și epiteliului;
2. Eliminarea calculului subgingival;

Metode și tehnici:
Chiuretajul se face o dată la 3-4 dinți monoradiculari sau 2 dinți pluriradiculari. Următorul chiuretaj se
efectuează după 2-3 zile. Chiuretajul în regiunea tuturor dinților se face în 9-10 vizite. După procedură
se aplică bandaje curative cu substanțe antiinflamatoare, biostimulative și acțiune analgetică. Este
permisă aplicarea lor la câteva ore după chiuretaj.

Tehnica de chiuretaj:
● Chiureta se introduce cu blândețe în pungile parodontale până în porțiunea cea mai declivă.
● Partea activă se plasează la un unghi între 45° si 90° față de rădăcină.
● Se aplică o presiune lateralá controlată.
● Se fac tracțiuni spre incizal sau ocluzal, repetate, până se obține o suprafață netedă.
● Se fac şi mişcări oblice şi orizontale
● Chiuretele nu trebuie impinse cu forță inspre apical, deoarece blocurile de tartru şi alte detritusuri
pătrund in tesutul parodontal și pot provoca inflamații acute, abcese parodontale marginale.
● Pe măsură ce suprafața radiculară devine netedă, presiunea exercitată asupra rådâcinii trebuie
redusă.
● După chiurete, se folosesc pile sau răzuse line pentru o netezire completă a rădăcinii.

55. Detartrajul şi surfasajul radicular.

Detartraj – procedura de îndepărtare a tartrului și plăcii microbiene asociate de pe suprafețele dentare
supra și subgingivale cu ajutorul instrumentelor manuale și a dispozitivelor ultrasonice sau sonice.
- instrumente de detartraj manual și chiuretaj radicular: seceri, săpăligi, pile sau răzușe,
chiurete;
- instrumente de netezire fină și lustruire a suprafetelor dentare dupa detartraj: pâlnii de
cauciuc rozetate sau nu, perii rotative, benzi abrazive și de lustruit.

Surfasaj Radicular
Surfasajul este o alta procedura prin care tartrul rezidual inglobat pe suprafata radiculara, si portiuni de
cement sunt indepartate pentru ca in final sa rezulte o suprafata curat, dura si neteda.

Aceasta procedura trebuie sa se realizeze respectand cementul radacinii, pentru ca in aceasta situatie
castigul de atasament poate fi mult mai mare.

Iatrogeniile survenite in urma surfasajului radicular:

- Carii radiculare;
- Sensibilitate dentinara- mai ales la rece; - Pierdere de substanta ce poate duce la sensibilitate dentara
sau pulpita cronica.

Efectuarea Surfasajului
• Alegerea chiuretei si a intrumentelor necesare surfasajului: se aleg in functie de adancimea leziunii,
dimensiunea orificiului, de pozitia dintelui la nivelul arcadei dentare si nu in ultimul rand de
cantitatea materialului ce urmeaza a fi indepartata.
Talia prea mare a chiuretelor raportata la orificiul de intrare prezinta riscul aparitiilor manoperelor
iatrogene, cu dilacerarea tesuturilor.
Cele mai frecvent folosite si care dau un rezultat satisfacator sunt chiuretele Gracey

Tehnica Surfasajului
- Se alege instrumentul in functie de zona in care se lucreaza;
- Se realizeaza priza digitala modificata a chiuretei, stabilindu-se un sprijin stabil si ferm;
- Se pozitioneaza tija instrumentului paralel cu suprafata dentara, adaptandu-se usor pe dinte partea
activa a lui;
- Se exploreaza baza pungii cu ajutorul extremitatii active a instrumentului;
- Cand se ajunge la baza pungii se stabileste o angulatie intre 45 si 90 grade, aplicandu-se in acelasi
timp o presiune laterala pe suprafata dintelui;
- Se indeparteaza tartrul prin miscari scurte dar puternice, folosind miscarea din incheietura pumnului,
respectiv antebratului;
- Pe masura indepartarii tartrului,și denivelarile din urma unui chiuretaj rezistenta la trecerea
extremitatii active a intrumentului cedeaza, pana cand raman asperitati reduse;
- Se indeparteaza tartrul pana cand suprafata radiculara ramane neteda si dura;
- Nu se recomanda indepartarea unui bloc mare de tartru cu intreaga extremitate activa, deoarece
forta este distribuita de-a lungul extremitatii, in loc sa fie concentrata;
- Surfasajul se face incepand cu primul dinte din cadranul unu si continuand cu ceilalti pana cand se
ajunge la ultimul dinte din cadranul patru.

56. Metode de eliminare a tartrului dentar cu ajutorul scalerelor electrice.

DETARTRAJUL ULTRASONIC:

Aparatul piezoelectric
● folosește impulsuri electrice de înaltă frecvență care produc energie ultrasonică.
● Are la bază un sistem de cristale de cuarț care se contractă și se dilată sub influența curentului
electric, astfel, redă părții active o deplasare liniară bipolară pe o distanță de 2-3 mm la o
frecvență de 25000-50000 de cicli pe secundă.
● Sunt active doar partile laterale ale varfului

Aparatul magnetostrictiv:
● în corpul piesei principale este situat un pachet compact de benzi feromagnetice care transformă
energia de înaltă frecvență în energie magnetică sub formă de vibrații rapide, astfel, redă părții
active o deplasare eliptică de cca 28-30μm la o frecvență de 20000-45000 de cicli pe secundă.
● Traiectoria deplasarii este de trei feluri:
○ inainte-inapoi,
○ circulara
○ in forma de 8
● Sunt active toate părțile vârfului.

57. Tipuri de scalere electrice. Scalerele sonice şi ultrasonice. (Scalerul ultrasonic

magnetostrictiv, scalerele ultrasonice piezoelectrice). Mecanismul de acţiune.

Sunt 2 tipuri principale de scalere: sonice și ultrasonice (cu efect piezoelectric și magnetostrictiv)

Tipul magnetostrictiv este practic înlocuit cu cel piezoelectric ( este tolerat de bolnavii cardiaci). Partea
activa al tipului piezoelectric poate avea forma: spatulă, seceră, sondă.

Mecanism de actiune scalere magnetostrictive: are loc prin convertirea energiei electrice, în energie
magnetică, sub formă de vibrații rapide.
Traiectoria:
a) Înainte-înapoi
b) Circulară
c) În opt

Mecanism de acțiune scalere piezoelectrice: aceste aparate folosesc impulsuri de înaltă frecvență,
care produc efect ultrasonic, sunt preferabile comparative cu cele cu acțiune magnetostrictivă, și a
aparatelor sonice. Sunt tolerate de bolnavii cardiaci, cu purtator de pace- maker.

Mecanism de acțiune a scalerelor sonice: sunt asemenatoare celor ultrasonice, dar antrenate de un
jet puternic de aer, amplasate în locul piesei de turbine. Dezavantajul: efect redus al mișcărilor vibratorii.

58. Scalerele electrice. Indicaţii.

Reprezinta un adjuvant al detartrajului manual pe care nul poate înlocui in totalitate. Sunt folosite doua
tipuri de aparate de detartraj cu ultrasunet: aparat pe baza pe efectul piezoelectric, aparate
magnetostrictive.
Indicaţiile detartrajului cu ultrasunete:
1. Tartru supragingival.
2. Petele colorate depuse pe suprafaţa smaltului.
3. Tartrul din şanţul gingival sau din pungile parodontale superficiale, de 3-4 mm.
4. În gingivostomatita ulceronecrotică (GSUN), pentru îndepăr tarea grosieră a depozitelor mari de
tartru, cu blândeţe, pentru a nu accentua durerile. Fată de detartrajul manual, există avantajul lipsei de
derapare a instrumentului, care este mentinut şi aplicat cu o forţă redusă. Riscul de suprainfectare sau
de difuzare a infectiei este redus.
5. La bolnavii hemofilici si in formele de parodontite acute hiperplazice, ulcerate, cu sângerări
accentuate, consecinţă a traumatismului gingival mult mai redus decât în cazul detartrajului cu
instrumente clasice.
6. În fazele incipiente de îmbolnăvire: gingivita cronică şi parodontita marginală cronică superficială,
pentru acţiunea eficientă, netraumatica
7. În cursul intervenţiilor chirurgicale, pentru dislocarea unor depozite foarte aderente de tartru
subgingival.

59. Contraindicaţii către detartrajul ultrasonic. Măsuri de protecţie.

● Bolnavi cu boli infecțioase, contagioase.
● Pacienti cu reflexe de vomă exagerate.
● Hiperestezie dentinară accentuată.
● Copii mici.
● Bolnavii cardiaci purtători de stimulator cardiac (pacemaker), în cazul aparatelor
magnetostrictive.
● Graviditatea nu reprezintă, în sine, o contraindicatie a detartrajului cu ultrasunete, de asemenea,
nici bolile psihice, cu exceptia unor anumite episoade sau forme de îmbolnăvire psihică majoră,
situaţii când nu se poate colabora cu pacientul

Măsuri de protecţieSe recomandă să se utilizeze aspiratoare speciale pentru aerosoli, iar personalul să
fie echipat cu tot ”arsenalul” de echipament de protecție (mască, vizieră, halat, boneta, manusi)

60. Air-flow-ul. Definiţie. Indicaţii, contraindicaţii. Metode şi tehnici de utilizare.

Air-Flow o metoda de igienizare dentara prin curatarea dintilor cu un dispozitiv care genereaza un jet cu
presiune mare din apa, aer si particule fine de bicarbonat de sodiu. Acesta vine în completarea
manoperelor anterioare, îndepărtând eficient petele si depunerile de placă dentară situate în zone greu
accesibile instrumentelor convenționale.
Сontraindicatii
- pacientii cu antecedente alergice
- pacienții cu o dietă fără sodiu
- cu boli bronhopulmonare
- pacienți cu hepatită, HIV
- femeile gravide și pacienții care iau medicamente care afectează echilibrul de sare
- în bolile infecțioase acute

Indicații
- Pete colorate
- Tartrul pe suprafețe interproximale
- Înaintea sigilarilor dentare
- Inaintea aplicarii aparatelor fixe si in timpul purtarii acestora
- Înaintea cimentarii unei lucrări

Tehnica:
1) masurari de protectie individuala a pacientului si a stomatologului
2) prelucrarea cavitatii bucale cu solutie antiseptica
3) fluxul abraziv este îndreptat la distanță 3-5 mm de la dinte la un unghi 30-60 de grade
4) după airflow se recomanda REM terapia

61. Factorii etiologici în dezvoltarea bolii parodontale (Factori locali şi generali).

Factori locali:
● Igiena insuficientă a cavităţii bucale (placa bacteriană, tartru);
● Obturaţii, construcţii protetice incorect realizate;
● Aparate ortodontice (activarea incorectă);
● Înghesuiri de dinţi, fixarea joasă (prea sus) a frenului buzelor;
● Deprinderi vicioase (ţinerea şi muşcarea pixului);
● Factori nocivi profesionali (cariere de piatră şi cărbune, întreprinderi chimice, de panificaţie);
● Substanţe chimice (benzina, lacuri, săruri ale metalelor grele);
● Substanţe chimice iatrogene (pasta arsenicală).

Factorii generali
● Afecţiunile sistemului cardio-vascular, gastrointestinal, endocrin (diabetul zaharat);
● Boli infecţioase;
● Dereglări hormonale (gingivita juvenilă);
● Intoxicaţii cu substanţe medicamentoase (definina – în tratamentul epilepsiei), cu metale grele
(mercur, plumb, bismut, etc.);
● Iradieri cu razele X;
● La fumători (alcoolici şi narcomani).

62. Factorii favorizanţi în dezvoltarea bolii parodontale. (Factori locali şi generali)

Factori favorizanți:
● tartrul dentar,
● trauma ocluzală,
● cariile dentare,
● edentația,
● anomaliile dento-maxilare,
● obiceiuri vicioase,
 ● factori iatrogeni

63. Impactul alimentar.Lipsa punctelor de contact. Marginile debordante a obturaţiilor şi

protezele proiectate greşit.
Impactul alimentar - pe măsură ce oamenii au trecut la o alimentaţie bazată pe produse procesate şi
rafinate, în special zaharuri, incidenţa bolilor parodontale au crescut exponenţial. Bacteriile din placa se
hranesc cu zaharul din alimente sau bauturi, producand toxine si alte chimicale. Toxinele irita gingiile,
cauzand inflamarea si sangerarea acestora. Placa se poate transforma intr-un depozit mineral, numit
tartru, care irita gingiile si duce la desprinderea lor de pe dinti.

Lipsa punctului de contact descoperă papila interdentară și o face vulnerabilă pentru acțiunea
alimentelor care sunt împinse în spațiul interdentar de presiunea masticatorie;

Impactul iatrogenic constă în acțiunea iritantă a preparatelor ca pasta arsenicoasă sau hipocloritul de
sodiu.

Marginile debordante a obturaţiilor şi protezele proiectate greşit. Relatiile de contact interdentar

impiedica impactul alimentar, prevenind astfel traumatizarea si afectarea gingiei interdentare, in plus,
contribuie la stabilizarea arcadei dentare si dispersarea fortelor ocluzale.
Restaurarile protetice - prognosticul pe termen lung al unei proteze fixe depinde de relatia simbiotica pe
care aceasta o stabileste cu parodontiul marginal. Restaurarile protetice se pierd, de obicei, prin
parodontopatii si carii marginale, nu prin fracturarea protezei.

64. Agresiunea spaţiului biologic.

Spațiul biologic - este definit ca dimensiunea țesuturilor moi parodontale atașate de dinte , mai coronar
decât creasta osului alveolar. Acest termen a fost descris de către Gargiulo., care a descris dimensiunile
și relațiile dintre joncțiunea dento-gingivală la oameni. Aceasta a măsurat componentele dentogingivale
la 287 de dinți a 30 de indivizi în urma autopsiilor, și a concluzionat că este o anumită corelație între:
creasta alveolară, țesutul conjunctiv de atașament, atașamentul epitelial, și adâncimea sulcusului.
Acesta a constatat că adâncimea sulcusului este de 0.69 mm, nivelul atașamentului epitelial 0.97 mm,
iar atașamentul țesutului conjunctiv 1.07 mm. În baza acestor studii a fost concluzionat că valorile medii
ale spațiului biologic constitue 2.04 mm.

Instalarea agresiunii asupra spațiului biologic are loc prin următoarele mecanisme:
● Reducerea fluxului salivar, ceea ce privează parodonțiul de protecția antibacteriană salivară;
● Factorii locali acționează asupra gradului de keratinizare a epiteliului gingival, ce influențează
penetrabilitatea produselor plăcii bacteriene.
● Influența asupra ritmului de regenerare a epiteliului sulcular;
● Asupra conținutului și debutului fluidului șanțului gingival.
● Prin dereglarea echilibrului microbian local, care trebuie să se opună agresiunii asupra
țesuturilor de către flora exogenă.

65. Trauma dentară în urma periajului. Recesiunile gingivale. Clasificarea după Miller.
Periajul agresiv. Periajul dentar efectuat cu perii dentare aspre și cu apăsare puternică și prelungită este
un periaj interpestiv care favorizează traumatizarea și retracția gingiilor.

Recesiunile gingivale sunt reprezentate de o retragere a gingiei fixe dinspre coroana dintelui spre
radacina acestuia
Cauzele aparitie :
● boala parodontala (scaderea aportului osos care susține gingia)
● acumularea tartrului și a plăcii bacteriene (induce activarea mecanismelor de apărare al gingiei,
retragerea, inflamarea, sangerarea acestora)
 ● traumatisme autoinduse (periaj intempestiv, folosirea scobitorilor s.a)
● forțe ocluzale transmise inegal și necontrolat
● modificări de pozitie a dinților
● un biotip parodontal fin, transmis genetic
● tratament stomatologic incorect realizat (lucrări protetice, obturatii neadaptate sau crosete
dentare care invadează spatiul gingiei și induc retragerea acesteia)

Clasificarea după Miller:

● recesiunea nu depășește limita muco-gingivala (înălțimea papilelor interdentare nu este afectată)
○ recesiune ingusta
○ recesiune lata
● recesiunea depășește linia muco-gingivala (papilele interdentare nu sunt afectate)
○ recesiune ingusta
○ recesiune lata
● recesiunea afectează țesutul osos și înălțimea papilelor interdentare
○ fără implicarea dinților vecini
○ cu implicarea dinților vecini
● pierderea gingiei și a tesutului osos în regiunile interdentare
○ limitată (în regiunea catorva dinți)
○ pe linie verticala generalizata

66. Trauma ocluzală. Definiţie.

Trauma ocluzală reprezintă afectarea parodonţiului în urma acţiunii forţelor ocluzale excesive asupra
dinţilor (forţe care apar la nivelul dinţilor în cursul masticaţiei).
Indicatorii traumei ocluzale sunt: sensibilitate dentară,mobilitatea dentară, migrarări ale dinţilor,
fracturarea dinţilor, retracţile gingivale.

Trauma ocluzală se produce atunci când asupra dintelui se exercită solicitări supraliminare, nefiziologice
ca intensitate, durată, frecvenţă, direcţie şi care se manifestă prin suferinţă parodontală.
Ocluzia care produce traumă ocluzală rezultă dintr-o dizarmonie ocluzală şi este denumită ocluzie
traumatică.
Trauma ocluzală poate fi acută sau cronică.

Trauma ocluzală acută poate fi:

a) directă prin:
● interpunerea accidentală în cursul masticației a unor obiecte, particule sau fragmente dure (corpi
străini, sâmburi, coajă de nucă, alice mascate în carnea de vânat);
● strângerea excesivă între dinți a unor obiecte metalice (sârmă, cuie) pentru a le îndoi, scoaterea
cu dinții a capacelor sau dopurilor de sticle.

b) indirectă prin:
● lovituri accidentale sau prin agresiune, aplicate asupra mandibulei în timp ce subiectul ține între
dinți un obiect dur (creion, pix, cui).

Trauma ocluzală cronică este mai frecventă şi rezultă din bruxism, inclestarea dintilor, hipersolicitarea
dinților care mărginesc spațiile edentate.

67. Trauma ocluzală primară. Definiţie.

Trauma ocluzală primară rezultă din forțe ocluzale agresive care produc suferințe parodontale per
primam. Ea se produce în cazul unor:
- erupții active accelerate ale dinților fără antagonişti şi apariția de blocaje ocluzale;
- obturații sau coroane înalte;
- punți dentare nejudicios concepute (privind rezistența parodontală a dinților stâlpi) sau incorect
realizate (privind lățimea, modelarea ocluzală ca înclinarea pantelor cuspidiene şi realizarea unei
angrenåri ocluzale stabile cu antagoniștii):
- aparate ortodontice, care dezvoltă forțe excesive, nocive pentru parodonțiul marginal.

Trauma ocluzală primară se caracterizează prin faptul că:

● manifestările clinice nu evoluează însoţite de durere, nu modifică poziţia inserţiei epiteliale şi nu
produc apariţia de pungi osoase
● poate determina mobilitate dentară patologică şi modificări de poziţie ale dinţilor, prin fenomene
de necroză osoasă şi liza osoasă care pot afecta 1 sau 2 dinţi.
● poate fi prevenită sau tratată prin echilibrare ocluzală corectă şi tratament ortodontic.

68. Trauma ocluzală secundară, Definiţie.

Trauma ocluzală secundară se instalează per secundam, pe fondul unor leziuni parodontale
preexistente, care nu mai permit parodonțiului marginal afectat (osos, în special) så suporte solicitările
fiziologice anterioare.

Trauma ocluzală este urmată de modificări adaptative ale parodonțiului marginal:

● creşterea mobilității dentare, dar nu în limite patologice (cu excepția unui traumatism ocluzal
acut, care poate produce contuzii, subluxaţii);
● largirea spatiului dento-alveolar;
● îngroşarea laminei dura.

Trauma ocluzală secundară are o evoluţie mai gravă, acţionând pe un parodonţiu deja bolnav şi poate
afecta zone mai extinse, de la un grup dentar, până la toţi dintii. Aceasta poate accelera boala
parodontală prezentă, se însoţeşte de prezenţa pungilor osoase şi gingivale şi de migrarea apicală a
inserţiei epiteliale.
Se tratează specific prin echilibrare ocluzală, parodontală şi ortodontică.

69. Bruxismul. Definiţie. Simptome şi semne.

Bruxismul este o parafuncție a aparatulului masticator caracterizată prin scrâşnirea, frecarea sau
încleştarea dinţilor, în timpul nopţii sau în timpul zilei, în mod conștient sau nu.

Simptome și semne:
Uzura dentară reprezintă un semn important de bruxism, fiind prezentă la toți dinții sub mai multe
forme: abraziune dentară, eroziune dentară, abfracție și atriție dentară. Clinic, în faza de debut a bolii,
se observă „tocirea dinților”, prin creșterea translucenței suprafețelor smalțului, datorită subțierii lui. Mai
apoi, pe măsură ce boala avansează, dinții devin galbeni, culoarea dentinei expuse. In acest stadiu,
pierderea țesuturilor dentare determină pacientul să resimtă apariția unei serii de probleme:
hipersensibilitate și hiperestezie dentinară, fisuri, fracturi, inflamația pulpei sau chiar necroză pulpară. În
cazurile extreme, la pacienții care au neglijat aceast bruxism perioade foarte mari de timp, dinții ajung să
fie tociți până la nivelul rebordului gingival.

Semnele iniţiale de bruxism sunt observate la nivel dentar: primele aspecte evidente sunt fisurile în
smalţ şi modificarea anatomiei dentare, prin tocirea dinţilor posteriori, şi nivelarea celor frontali, urmate
de apariţia unei uşoare sensibilităţi dentare, apoi de dureri în zona auriculară, cauzate de problemele,
de la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare, amplificarea volumului muşchiului maseter, şi
durerile de cap.

Există două tipuri de bruxism:

 ● nocturn (cel mai răspândit), caracterizat prin scrâşnetul dinţilor, însoțit de contracţii regulate ale
maxilarelor;
● diurn ce este descris ca o reacţie la diverși stimuli.

70. Mobilitatea dentară. Gradele de mobilitate.

Mobilitatea dentara este indicator al statusului parodontal si este definita ca amplitudinea de deplasare a
coroanei dentare sub efectul unei forte care se aplica asupra ei.

➔ Mobilitatea fiziologică
◆ este rezultatul deplasării intraalveolare a radacinii si a deformarii alveolare elastice,
reversibile.
◆ Valoarea medie a mobilitatii dentare, in condiții fiziologice este de 0,100 mm pentru
pluriradiculari si 0,150 mm pentru monoradiculari (aceste valori pot sa varieze, la același
individ de la o zi la alta sau chiar in cursul aceleiași zi, fiind mai mare dimineata decat
seara).
◆
➔ Mobilitatea dentară patologică
◆ se referă la mobilitatea care depășește limitele considerate fiziologice, și apare în urma
unor traumatisme dentare puternice și/sau repetate, și în cursul evoluției bolii
parodontale.
◆ ETIOLOGIE:
● în urma tratamentelor ortodontice, sau în urma unor intervenții chirurgicale dar, în
acest caz, dispare în scurt timp pe masură ce zona operatorie se reface.
● în cursul sarcinii datorită modificărilor hormonale ce o însoțesc, pe parcursul
ciclului menstrual sau în urma folosirii contraceptivelor.
● la pacienții cu osteoporoză, osteomielită sau cu diverse procese tumorale la
nivelul cavității orale.
● din cauza traumei ocluzale; care este cauzată de contacte imperfecte ale dinților,
care exercită forțe masticatorii foarte puternice asupra dinților afectați. În timp,
aceste forțe duc la demineralizarea osului și la afectarea ligamentelor parodontale
care susțin dintele în alveolă. Trauma ocluzală poate fi rezultatul unor poziții
incorecte ale dinților, a bruxismului, a unor lucrări dentare incorecte, a unor
obturații dentare în exces, etc.
● boala parodontală - aceasta debutează ca o infecție bacteriană care, în lipsa unui
tratament adecvat, poate distruge toate componentele sistemului de menținere a
dintelui în alveolă.

Gradele de mobilitate:
gradul I = mobilitate vestibulo-orală
gradul II = mobilitate vestibulo-orală și aproximală
gradul III = mobilitate vestibulo-orală, aproximală și axială.

71. Semnele radiografice a traumei ocluzale. (Lărgirea spaţiului periodontal, subţierea laminei
dure, pierderea osoasă şi formarea pungilor infraosoase, resorbţia radiculară, hipercimentoza)
Semnele radiologice ale traumei ocluzale acute:
● predomina o demineralizare intensa si difuza, si mai putin resorbtie osoasa

Semnele radiologice ale traumei ocluzale cronice:

● largirea spatiului dento-alveolar;
● defecte angulare ale varfului septurilor,
● fara resorbtii osoase accentuate;
● uneori fenomene de rizaliza
Semnele radiografice ale traumei ocluzale primare sunt:
1.Cresterea spatiului periodontal , insotita adesea de ingrosarea laminei dura de-a lungul portiunii
proximale a radacinii in zona apicala, si la nivelul furcatiilor.
Aceste schimbari nu indica neaparat schimbari distructive deoarece ele pot fi rezultatul ingrosarii si
intaririi ligamentului parodontal si al osului alveolar, constituind un raspuns favorabil la fortele ocluzale
crescute.Largirea spatiului dento-parodontal se numeste zona indicatoare a lui Ackerman
2. O distructie a septului osos mai degraba verticala decat orizontala.
3.Radiotransparenta si condensare a osului alveolar
4.Resorbtie radiculara

72. Metode şi tehnici de şinare (temporare şi permanente) în tratamentul bolii parodontale.

Sisteme de imobilizare - au scopul de a obtine un complex rigid, care va asigura funcția și distribuirea
proportionala a presiunii masticatorii, anuland fortele transversale și oblice

Clasificare:
● după perioada de timp în care se mentine imobilizarea:
○ temporar
○ permanent
● relatia dintre sistemul de imobilizare și dintii angrenati:
○ extracoronar
○ intracoronar și\sau intraradicular
○ pericoronar
● caracterul conexiunii dintre sistem-dinti:
○ prin sisteme fixe
○ prin sisteme demontabile
○ prin sisteme mobilizabile
● în funcție de starea pulpei dentare:
○ pe dinti vitali
○ pe dinti devitali
● în caz de bresa pot indeplini sau nu funcția de inlocuire a dinților lipsa, deci:
○ sisteme cu funcție protetica
○ fără funcție protetica
● în funcție de modalitatea de realizare
○ efectuate în cabinet, fără laborator
○ efactuate în laborator

Imobilizarea temporară
● Imobilizarea temporară este un procedeu terapeutic de solidarizare a dinților mobili parodontotici
prin sisteme cu caracter tranzitor, care au scop drept restabilirea funcțională și grăbirea
vindecării parodontale.
● Im.T se realizează, în general prin sisteme simple, care permit medicului să aprecieze în timp
potențialul de vindecare a parodonțiului marginal.
● În imobilizarea temporară este inclusă:
○ imobilizarea provizorie si imobilizarea semipermanentă.

• Im.provizorie are un caracter temporar de scurtă durată și se realizează în asigurarea stabilității

dinților, asupra cărora se fac intervenții scurte, ca Detartrajul sau șlefuirea selectivă și o mai putem face
în scop paleativ în caz de mobilitate dentară pentru a amâna extracția dentară.
 ● Im. Temporară se realizează prin:
○ Ligaturi de mătase, sau din mase plastice, care sunt ușor de realizat, dar pot fi aplicate
doar pe dinții frontali, deoarece se fracturează ușor și favorizează retențiile alimentare .
○ Ligaturi metalice din sărmă de viplă, aur sau cupru- sunt realizate în 3 variante:
■ ligaturi în 8,
■ ligatură în scară
■ ligatura cojocărească

Imobilizare semipermanentă- are un caracter temporar de lungă durată(1-2 ani):

● ea nu este considerată permanentă, datorită rezistenței scăzute în timp a sistemului de
imobilizare, a materialului din care este realizat- de obicei, din materiale compozite.
● Sistemele cu caracter semipermanent necesită controale și reînnoiri periodice după câteva luni
sau ani.
● Contenția cu materiale compozite nu are caracter permanent, deoarece prezinta în timp fisuri,
fragmentări sau chiar desprinderi de dinti, ceea ce necesita controale și refaceri periodice.

Imobilizarea Permanentă,
realizate in cabinet fără ajutorul laboratorului de tehnica dentara cu sisteme mai simple, prin tehnici
mai puțin laborioase. Aceste sisteme de imobilizare pot fi intracoronare sau pericoronare.

● Imobillzarea intracoronara cu armatură metalica și materiale fizionomice.

○ Pe dinții frontali se creeaza șanturi retentive in treimea mijlocie a fetelor Iinguale sau
palatinale.
○ Metoda se realizează fara devitalizare sau în cazul dintilor cu o coroană de volum redus,
după extirparea pulpei dentare și tratament endodontic complet.
○ Șanțul retentiv se realizează cu freze con invers. În șanțul astfel creat se aplica obturatie
de bază (în cazul dinților vitali) și pe toata lungimea sa, un fir metalic de Cr-Ni rotundă.
(06-0,8. chiar 1 mm) sau semirotund, cu parte plana în contact cu peretele șantului oral.
○ Armatura metalica este acoperită în toate cazurile cu materiale fizionomice, compozite.
Compozitul se va șlefui și se va poleii, pentru a înlătura toate spațiile retentive și a evita
aglomerări de bacterii.

Imobilizarea permanentă prin mijloace fixe realizate cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară.
• În această categorie intră:

1.Mijloace Protetice Clasice

- Coroane acrilice reunite intre ele,
- Coroane metalice totale sau partiale reunite intre ele
- Coroane semi-fizionomice sau de substitutie reunite intre ele
- Punți stabilizatoare

2.Sisteme particulare fixe adaptate terenului parodontotic

- Aparatul șină de imobilizare MAMLOCK
- Aparate de imobilizare cu pivoturi orizontale
- Aparate de imobilizare formate din bare de incrustații
- Aparate de imobilizare, formate din incrustații cu pivoturi parapulpare pe dinții vitali