FACULTATEA DE DREPT-IDFR MASTER

ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ EUROPEANĂ

INSTITUȚII JUDICIARE COMPARATE

PARCHETUL EUROPEAN

CUPRINS
INTRODUCERE...............................................................................................................................................2
I.PARCHETUL EUROPEAN...............................................................................................................................3

0
II.ROL ȘI STRUCTURĂ.....................................................................................................................................4
II.COMPETENȚA PARCHETULUI EUROPEAN....................................................................................................6
III.MODUL DE EXERCITARE A COMPETENȚELOR PARCHETULUI EUROPEAN....................................................7
IV.PROCURORII EUROPENI............................................................................................................................9
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

1
 Într-un comunicat de presă al Comisiei Europene de la data de 17 iulie 2013 se prezintă propunerea
Comisieide a înființa Parchetului European și consolidarea garanțiilor procedurale ale Oficiului European de
Luptă Antifraudă

”Prin instituirea Parchetului European, Comisia Europeană acționează astăzi în vederea îmbunătățirii,la
nivelul Uniunii, a derulării urmăririi penale a autorilor infracțiunilor de fraudă asupra banilor
contribuabililordin UE. Sarcina exclusive a Parchetului European va consta în efectuarea de cercetări și
urmări penale, acestaurmând să aibă competența, la nevoie, de a trimite în judecată în instanțele din statele
membre persoanele învinuite de săvârșire de infracțiuni care afectează bugetul UE. Parchetul European va fi
o instituție independentă, supusă controlului democratic.”

José Manuel Barroso, Președintele Comisiei Europene, a declarat:„După cum am promis cu

ocaziadiscursului din 2012 privind starea Uniunii, Comisa a propus astăzi instituirea Parchetului
European. Această initiative confirmă angajamentul Comisiei față de consolidarea statului de drept;
propunerea vaconsolida în mod decisive protecția banilor contribuabililor și combaterea eficace a
fraudelor asupra fondurilor UE.”

Logica propunerii de instituire a Parchetului European este simplă: dacă există un„buget federal” finanțat
de toate statele membre ale UE și administrat în temeiul normelor commune este nevoie, de asemenea,
de„instrumente federale” pentru a proteja acest buget în mod eficace pe întreg teritoriul Uniunii. În
prezent,interesele financiare ale Uniunii nu sunt suficient protejate. Această situați este cauzată de mai mulți
factori.

În primul rând, organismele UE existente OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă), Eurojust
(Agenția Uniunii Europene de Cooperare Judiciară în Materie Penală) și Europol (Oficiul European de
Poliție) nu au competența de a efectua cercetări penale sau de a începe urmăriri penale în cazuri de
fraudă. OLAF nu poatedecât să transmită rezultatele anchetelor sale administrative autorităților naționale
competente, care decidapoi, independent, dacă încep urmărirea penală pe baza constatărilor OLAF.În al
doilea rând, eforturile naționale de asigurare a respectării legislației sunt fragmentate între statelemembre,
acestea neluând întotdeauna măsurile necesare pentru a combate infracțiunile care aduc atingere bugetului
UE. Astăzi, doar 1 din 5 cazuri transferate de OLAF autorităților judiciare naționale se încheie
prin pronunțare uneI condamnări. De asemenea, rata condamnărilor diferă semnificativ de la un stat
membru laaltul.În al treilea rând, din cauza faptului că numărul urmăririlor penale încununate de succes este
foarte mic, se recuperează doar o mica parte din suma totală fraudată în statele membre. Autorii fraudelor

2
care vizează bugetul UE știu că au mari șanse să își păstreze câștigul și mizează pe lipsa coerenței în
asigurarea respectării legislației la nivelul UE.

I.PARCHETUL EUROPEAN

“Parchetul European (European Public Prosecutor's Office, EPPO) este un organism independent
al Uniunii Europene (UE) care a fost înființat în baza Tratatului de la Lisabona între 22 din cele 27 de state
membre ale UE, utilizând procedura „cooperării consolidate.” 1Acesta are sediul la Luxemburg, alături
de Curtea Europeană de Justiție (ECJ) și Curtea Europeană de Conturi (ECA).

Parchetul European (EPPO) este un organism independent al Uniunii Europene, responsabil

de investigarea, urmărirea penală și trimiterea în judecată a autorilor infracțiunilor împotriva intereselor
financiare ale UE, inclusiv:

 frauda
 corupția
 spălarea banilor
 frauda transfrontalieră în materie de TVA

De ce avem nevoie de un Parchet al UE?

Țările din UE au pierdut venituri estimate la 140 miliarde EUR din taxa pe valoarea adăugată (TVA) în
2018 din cauza fraudei transnaționale. Cifrele pentru 2020 ar putea fi mai mari din cauza efectelor pandemiei
de COVID-19 asupra economiei UE.
De asemenea, statele membre au raportat că aproximativ 638 de milioane EUR din fondurile structurale
ale UE au fost utilizate abuziv în 2015.
Înainte ca EPPO să devină operațional, numai autoritățile naționale puteau cerceta astfel de infracțiuni dar
cu instrumente limitate, deoarece competențele lor se opresc la frontierele naționale.
În mod similar, organismele UE care au precedat EPPO în acest domeniu, cum ar fi Oficiul European de
Luptă Antifraudă (OLAF), Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii

1
^ https://www.washingtonpost.com/world/europe/20-eu-nations-back-plan-for-eu-prosecutors-office/
2017/06/08/0192c0ea-4c36-11e7-987c-42ab5745db2e_story.html

3
(Europol) și Agenția Uniunii Europene pentru Justiție Penală (Eurojust), nu sunt în măsură să inițieze
anchete penale sau să efectueze urmăriri penale în statele membre. Parchetul European contribuie la
depășirea acestor neajunsuri și reprimă astfel infracțiunile împotriva bugetului UE.
Până în prezent, 22 de țări ale UE au decis să se alăture eforturilor de protejare a bugetului UE
împotriva fraudei, utilizând procedura de „cooperare consolidată”: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croația,
Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta,
Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos.

II.ROL ȘI STRUCTURĂ

Rolul EPPO este investigarea și urmărirea penală a fraudei împotriva bugetului UE și a altor
infracțiuni împotriva intereselor financiare ale UE, inclusiv a fraudei privind fondurile UE de peste 10.000
de euro și a cazurilor de fraudă transfrontalieră în materie de TVA care implică daune mai mari de 10
milioane de euro. Anterior, doar autoritățile naționale ar fi putut investiga și urmări penal aceste infracțiuni și
nu puteau să acționeze dincolo de granițele lor. De asemenea, OLAF, Eurojust și Europol nu aveau
capacitatea de a acționa. Organismul este destinat să fie descentralizat, bazat pe procurori europeni delegați
localizați în fiecare stat membru. Biroul central va avea un procuror șef european, susținut de 20 de procurori
europeni, personal tehnic și de investigație. EPPO poate solicita arestarea unui suspect, însă acest lucru
trebuie confirmat de autoritatea națională.

Misiunea EPPO este combaterea fraudei împotriva finanțelor UE. Acesta are competența de a investiga
și a urmări penal autorii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale UE.
EPPO efectuează investigații transfrontaliere în cazurile de fraudă care implică sume de peste
10 000 EUR din fondurile UE sau în cazurile de fraudă în materie de TVA la nivel transfrontalier care
implică daune de peste 10 milioane EUR. Acesta lucrează în strânsă colaborare cu autoritățile naționale de
aplicare a legii. De asemenea, colaborează îndeaproape cu alte organisme precum Eurojustul și Europolul
 Structură

EPPO are o structură pe două niveluri: nivelul central și nivelul național.

1) Nivelul central

4
 Nivelul central este situat în Luxemburg și este format dintr-un procuror-șef european și un colegiu de
procurori.
Procurorul-șef european conduce EPPO, organizează activitatea acestuia și îl reprezintă în contactele cu
instituțiile UE, statele membre și țările terțe. În octombrie 2019, Laura Codruța Kövesi a fost numită
primul procuror-șef european.
Colegiul procurorilor este responsabil de definirea strategiei și a normelor interne ale EPPO și de
asigurarea coerenței între cazuri și în cadrul acestora. Acesta este alcătuit din procurorul-șef european și
procurorii din statele membre participante.
Acesta supraveghează, de asemenea, cercetările și urmăririle penale desfășurate de procurorii europeni
delegați la nivel național. În iulie 2020, Consiliul a numit cei 22 de procurori europeni.
Procurorii vor supraveghea investigațiile și urmăririle penale și vor constitui Colegiul EPPO, împreună
cu procurorul-șef european.
Procurorii europeni sunt numiți pentru un mandat de șase ani, care nu poate fi reînnoit. La sfârșitul
perioadei de șase ani, Consiliul poate decide să prelungească mandatul cu maximum trei ani. Normele
tranzitorii aplicabile primului mandat de la înființarea EPPO prevăd că procurorii europeni din o treime din
statele membre, selectați prin tragere la sorți, vor deține un mandat de trei ani, care nu poate fi reînnoit. Este
cazul procurorilor din Grecia, Spania, Italia, Cipru, Lituania, Țările de Jos, Austria și Portugalia.
Fiecare stat membru și-a desemnat candidații pentru funcția de procuror european. Acești candidați
trebuie să fie membri activi în cadrul parchetelor sau al magistraturii respectivului stat membru, care prezintă
toate garanțiile de independență și care dețin calificările necesare pentru numirea, în statele lor membre
respective, în funcții înalte din cadrul parchetelor și al magistraturilor. Ei trebuie să aibă o experiența
practică relevantă în ceea ce privește sistemele juridice naționale, investigațiile financiare și cooperarea
judiciară internațională în materie penală. Juriul de selecție a întocmit apoi avizele motivate și clasamentul
pentru fiecare dintre candidații desemnați care a îndeplinit condițiile. După primirea avizelor motivate,
Consiliul a selectat, pentru fiecare stat membru participant, unul dintre candidați și l-a numit în funcția de
procuror european.

2) Nivelul național
Nivelul național este format din procurorii europeni delegați și din camerele permanente.
Procurorii europeni delegați din cele 22 de țări participante ale UE sunt responsabili de desfășurarea
cercetărilor și a urmăririlor penale. Aceștia își desfășoară activitatea în deplină independență față de
autoritățile lor naționale.

5
 Camerele permanente monitorizează și direcționează cercetările și iau decizii privind chestiuni
operaționale.
Camerele permanente sunt prezidate de către șeful Parchetului European, de către unul dintre cei doi
adjuncți ai săi sau de către un procuror european și includ doi procurori europeni. Acestea controlează și
conduc anchetele și urmăririle efectuate de către procurorii europeni delegați și coordonează anchetele și
urmăririle transfrontaliere. Ele au competența de a lua hotărâri cu privire la soarta investigațiilor, a
urmăririlor sau a clasării, dar și de a lua hotărâri cu privire la abordarea unei cauze printr-o procedură
simplificată sau la trimiterea acesteia unei autorități naționale competente.

De asemenea, o cameră permanentă îi poate impune unui procuror european delegat să declanșeze o
anchetă sau să își asume competența Parchetului European pentru a conduce o anchetă în derulare la nivel
național.
Trebuie precizat faptul că respectiva competență a Parchetului European în materie de încălcare a
intereselor financiare ale Uniunii Europene ar trebui să primeze asupra cererilor de competența națională, în
conformitate cu considerentul 51 din expunerea de motive la regulament.

II.COMPETENȚA PARCHETULUI EUROPEAN

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parchetul European este competent
să îi cerceteze, să îi urmărească și, eventual, să îi trimită în judecată pe autorii și complicii unor infracțiuni
care au afectat interesele financiare ale Uniunii Europene, săvârșite pe teritoriul unuia sau mai multor state
membre. Acesta exercită acțiunea publică referitoare la asemenea infracțiuni în fata jurisdicțiilor
competente ale statelor membre, aspect deja prezentat. Domeniul său de competență acoperă
comportamentele frauduloase care afectează cheltuielile, încasările și activele, comise în detrimentul
bugetului general al Uniunii Europene, cum ar fi corupția sau fraudarea transfrontalieră a TVA-ului.
“Astfel, Parchetul European va avea competența de a face investigații, în mod eficient, cu privire la
infracțiunile care afectează bugetul Uniunii Europene și la fraudele privind TVA-ul, ca de exemplu:
 fraudele care implică fonduri ale Uniunii Europene în valoare de peste 10.000 euro;
 fraudele transfrontaliere privind TVA-ul cu o valoare minimă de zece milioane euro ].
 În cele din urmă, art. 28 din regulamentul din 31 ianuarie 2017 prevede următoarele:

6
  în cazul infracțiunilor care produc un prejudiciu mai mic de 100.000 euro, Colegiul poate să
dispună, când nu este necesar să deschidă o anchetă la nivelul Uniunii, repartizarea cauzei, prin
intermediul Camerelor permanente, la autoritățile naționale, în scopul de a optimiza eficiența
anchetei.”2

“De asemenea, intră în competența Parchetului European să fie informat cu privire la infracțiunile
conexe legate ,,în mod indisolubil” de infracțiunile principale și preponderente pentru care acesta își
exercită competența sa naturală. Rămâne în sarcina jurisprudenței să interpreteze acest criteriu foarte
restrictiv de extindere a competenței Parchetului European, din momentul în care acesta din urmă va putea,
având în vedere anumite fapte care nu au constituit obiectul sesizării sale, dar care au pregătit, însoțit sau
urmat, în mod necesar, pe cele investigate, să își însușească infracțiunile care țin, în principiu, de
competența exclusivă a jurisdicțiilor naționale.”3
În fine, faptul că încălcările frauduloase ale intereselor financiare ale Uniunii Europene au fost
săvârșite în afara teritoriului Uniunii nu va constitui un obstacol în activitatea Parchetului European.

III.MODUL DE EXERCITARE A COMPETENȚELOR PARCHETULUI EUROPEAN

În ceea ce privește demararea anchetelor, procurorul european sau procurorii europeni delegați care
acționează în numele său vor deschide o anchetă printr-o hotărâre scrisă, dacă există motive rezonabile să
se creadă că o infracțiune care ține de competența Parchetului European este sau a fost comisă.

Dacă nu va fi sesizat niciun procuror delegat, o Cameră permanentă îl va desemna pe procurorul delegat
responsabil cu ancheta.

Atunci când ancheta va fi demarată de către procurorul european, acesta va repartiza cauza, prin
intermediul unei Camere permanente, unui procuror european delegat, cu excepția cazului în care el dorește
să efectueze singur ancheta, hotărâre care va trebui să fie avizată de către Camera permanentă competentă.

În orice caz, în afara controlului efectuat personal de către șeful Parchetului European, Camera
permanentă îl va desemna pe unul dintre membrii săi pentru a monitoriza îndeaproape derularea anchetei,
iar acesta va furniza instrucțiunile necesare procurorilor europeni delegați, ale căror activități le va
2
Comisia Europeană – Comunicat de presă: Comisia salută hotărârea adoptată de douăzeci de state membre privind
înființarea Parchetului European – Bruxelles, 8 iunie 2017.
3
Articolul 17-2:

7
coordona. Acești procurori delegați vor lucra, în mod direct, sub autoritatea sa, în ceea ce privește
infracțiunile care țin de competența Parchetului European, continuând să facă parte integrantă din sistemul
judiciar al statului membru de care aparțin.

Procurorul european delegat va putea fie să efectueze actele de investigare necesare, fie să delege
autorităților naționale executarea acestora. Astfel, adesea, actele de investigare vor fi executate de către
autoritățile naționale responsabile de aplicarea legii, acestea acționând conform instrucțiunilo
“Parchetului European. Regulamentul dispune, după cum urmează: ,,Actele de procedură ale
Parchetului European care sunt destinate să producă efecte juridice în raport cu terțe persoane sunt
supuse controlului jurisdicțiilor naționale competente, în conformitate cu cerințele și procedurile
prevăzute de legislația națională.”4
Procurorul delegat va putea, atunci când pedeapsa maximă suportată de către autorii faptelor
investigate depășește un anumit prag, să dispună, din proprie inițiativă, măsuri de percheziție, de
confiscare, de blocare a produsului infracțiunilor etc. De asemenea, acesta va putea să apeleze la
competențele altor procurori europeni delegați, în cazul unor investigații transfrontaliere. În mod similar,
autoritățile naționale, fără a împiedica investigația, pot lua orice măsură urgentă necesară pentru a garanta
succesul anchetei, în special în ceea ce privește privarea sau restrângerea libertății.

“ În plus, jurisdicțiile naționale vor rămâne libere să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene în
legătură cu întrebările preliminare privitoare la interpretarea sau validitatea dispozițiilor legale ale Uniunii
Europene cu referire la controlul jurisdicțional al actelor de investigare și de urmărire, adoptate de către
Parchetul European.”5

Competența materială a EPPO

EPPO este competent în ceea ce privește infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale
Uniunii, care sunt prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern,
indiferent dacă același comportament infracțional ar putea fi încadrat ca un alt tip de infracțiune în temeiul
dreptului național. În ceea ce privește infracțiunile menționate la articolul 3 alineatul (2) litera (d) din
Directiva (UE) 2017/1371, astfel cum a fost transpusă în legislația națională, EPPO este competent numai
atunci când acțiunile sau inacțiunile intenționate definite în dispoziția respectivă sunt legate de teritoriul a
două sau mai multe state membre și implică un prejudiciu total de cel puțin 10 milioane EUR.
4
Propunerea de Regulament al Consiliului privind instituirea Parchetului European 2017/0255, art. 36.
5
Ibidem

8
 EPPO este competent, de asemenea, în cazul infracțiunilor referitoare la participarea la o organizație
criminală, astfel cum este definită în Decizia-cadru 2008/841/JAI, astfel cum a fost transpusă în dreptul
intern, în cazul în care activitatea infracțională principală a unei astfel de organizații criminale este de a
săvârși oricare dintre infracțiunile prevăzute la alineatul (1).
EPPO este competent și cu privire la orice altă infracțiune care este legată în mod indisolubil de un
comportament infracțional care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1) de la prezentul articol.
Competența cu privire la astfel de infracțiuni poate fi exercitată numai în conformitate cu articolul 25
alineatul (3).
În orice caz, EPPO nu este competent pentru infracțiuni privind impozitele naționale directe, inclusiv
infracțiuni legate în mod indisolubil de acestea, iar organizarea și funcționarea administrațiilor fiscale ale
statelor membre nu sunt afectate de prezentul regulament.
Competența teritorială și personală a EPPO
EPPO este competent pentru infracțiunile menționate la articolul 22, în cazul în care aceste infracțiuni:
a) au fost săvârșite integral sau parțial pe teritoriul unuia sau mai multor state membre;
b) au fost săvârșite de către un resortisant al unui stat membru, cu condiția ca un stat membru să aibă
jurisdicție în privința unor astfel de infracțiuni atunci când sunt săvârșite în afara teritoriului său,
sau
c) au fost săvârșite în afara teritoriilor prevăzute la litera (a) de o persoană care face obiectul
Statutului funcționarilor sau Regimului aplicabil în momentul săvârșirii infracțiunii, cu condiția ca
un stat membru să aibă jurisdicție în privința unor astfel de infracțiuni atunci când sunt săvârșite în
afara teritoriului său.

IV.PROCURORII EUROPENI

Procurorul-șef european este șeful EPPO. Procurorul-șef european organizează activitatea EPPO,
conduce activitățile acestuia și adoptă decizii în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentul
intern de procedură al EPPO.
Se numesc doi procurori-șefi europeni adjuncți care îl asistă pe procurorul-șef european în exercitarea
atribuțiilor sale sau îl înlocuiesc atunci când acesta este absent sau nu poate îndeplini atribuțiile respective.

9
 Procurorul-șef european reprezintă EPPO față de instituțiile Uniunii și ale statelor membre ale Uniunii
Europene, precum și față de părțile terțe. Procurorul-șef european poate să își delege atribuțiile în materie
de reprezentare unuia dintre procurorii-șefi europeni adjuncți sau unui procuror european.
Procurorii europeni
Procurorii europeni, în numele camerei permanente și în conformitate cu orice instrucțiune emisă de
aceasta în conformitate cu articolul 10 alineatele (3), (4) și (5), supraveghează investigațiile și urmăririle
penale de care sunt responsabili procurorii europeni delegați care instrumentează cazurile în statele lor
membre de origine. Procurorii europeni prezintă sinteze ale cazurilor aflate sub supravegherea lor și, după
caz, propuneri privind deciziile care urmează să fie luate de camera sus-menționată, pe baza proiectelor de
decizii pregătite de procurorii europeni delegați.
Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (7), regulamentul intern de procedură al EPPO prevede un
mecanism de înlocuire între procurorii europeni, atunci când procurorul european însărcinat cu
supravegherea este temporar absent de la îndatoririle sale sau nu este disponibil, din alte motive, pentru a
exercita funcțiile procurorilor europeni. Înlocuitorul procurorului european poate îndeplini orice funcție a
unui procuror european, cu excepția posibilității de a instrumenta o investigație prevăzută la articolul 28
alineatul (4).
Procurorul european poate solicita, în mod excepțional, din motive legate de volumul de muncă aferent
numărului ridicat de investigații și urmăriri penale în statul membru de origine al procurorului european
sau ca urmare a unui conflict de interese personal, ca supravegherea investigațiilor și a urmăririlor penale
în cazuri individuale instrumentate de către procurori europeni delegați în statul său membru de origine să
fie atribuită altor procurori europeni, sub rezerva acordului acestora din urmă. Procurorul-șef european
decide cu privire la cerere în funcție de volumul de muncă al unui procuror european. În cazul unui conflict
de interese privind un procuror european, procurorul-șef european dă curs solicitării. Regulamentul intern
de procedură al EPPO stabilește principiile care guvernează decizia respectivă și procedura pentru alocarea
ulterioară a cazurilor respective. Articolul 28 alineatul (4) nu se aplică investigațiilor și urmăririlor penale
supravegheate în conformitate cu prezentul alineat.
Procurorii europeni însărcinați cu supravegherea pot, în cazuri specifice și în conformitate cu dreptul
intern aplicabil și cu instrucțiunile date de camera permanentă competentă, să dea instrucțiuni procurorului
european delegat care instrumentează cazul, ori de câte ori acest lucru este necesar pentru instrumentarea
eficientă a investigației sau a urmăririi penale sau în interesul justiției sau pentru a asigura funcționarea
coerentă a EPPO.

10
 În cazul în care dreptul intern al unui stat membru prevede o reexaminare internă a anumitor acte în
cadrul structurii unui parchet național, revizuirea acestor acte întreprinsă de procurorul european delegat ar
trebui să intre în sfera competențelor de supraveghere ale procurorului european însărcinat cu
supravegherea, în conformitate cu regulamentul intern de procedură al EPPO, fără a aduce atingere
competențelor de supraveghere și de monitorizare ale camerei permanente.
Procurorii europeni acționează ca legătură și canal de informații între camerele permanente și
procurorii europeni delegați în statele lor membre de origine respective. Aceștia monitorizează punerea în
aplicare a atribuțiilor EPPO în statele lor membre respective, în strânsă consultare cu procurorii europeni
delegați. Aceștia se asigură, în conformitate cu prezentul regulament și cu regulamentul intern de
procedură al EPPO, că toate informațiile relevante de la parchetul central sunt furnizate procurorilor
europeni delegați și invers.
Procurorii europeni delegați
Procurorii europeni delegați acționează în numele EPPO în statele lor membre respective și au aceleași
competențe ca procurorii naționali în ceea ce privește investigațiile, urmăririle penale și trimiterea în
judecată, în completarea și sub rezerva competențelor și statutului specific conferite acestora și în condițiile
prevăzute de prezentul regulament.
Procurorii europeni delegați sunt responsabili pentru investigațiile și urmăririle penale pe care le-au
inițiat, care le-au fost alocate sau pe care le-au preluat în temeiul dreptului de evocare. Procurorii
europeni delegați urmează indicațiile și instrucțiunile camerei permanente responsabile pentru caz, precum
și instrucțiunile procurorului european însărcinat cu supravegherea.
Procurorii europeni delegați sunt, de asemenea, responsabili pentru trimiterea în judecată, având în
special competența de a pleda, de a participa la obținerea de probe și de a exercita căile de atac disponibile
în conformitate cu dreptul intern.
În fiecare stat membru există doi sau mai mulți procurori europeni delegați. Procurorul-șef european,
după consultarea autorităților relevante ale statului membru relevant și ajungerea la un acord cu acestea,
aprobă numărul de procurori europeni delegați, precum și diviziunea funcțională și teritorială a
competențelor între procurorii europeni delegați din fiecare stat membru.
Procurorii europeni delegați pot exercita de asemenea atribuțiile procurorilor naționali, în măsura în
care acest lucru nu îi împiedică să își îndeplinească obligațiile ce le revin în temeiul prezentului
regulament. Aceștia îl informează pe procurorul european însărcinat cu supravegherea cu privire la astfel
de atribuții. În cazul în care, în orice moment, nu își poate îndeplini atribuțiile de procuror european
delegat din cauza exercitării acestor atribuții în calitate de procuror național, procurorul european delegat

11
notifică procurorul european însărcinat cu supravegherea, care consultă autoritățile naționale de urmărire
penală competente pentru a stabili dacă ar trebui să se acorde prioritate atribuțiilor acestuia în temeiul
prezentului regulament. Procurorul european poate propune camerei permanente să realoce cazul unui alt
procuror european delegat în același stat membru sau să instrumenteze direct investigațiile, în conformitate
cu articolul 28 alineatele (3) și (4).

CONCLUZII

12
 Parchetul European, constituie rezultatul unui parcurs lung și dificil. Unii îl consideră foarte complex
și, la final, prea puțin eficient, iar alții se îngrijorează din cauza unei renunțări la suveranitatea statelor
membre și a unei îndreptări disimulate înspre federalism, al cărui nume nu ar vrea sa îl rostească.

Parchetul European este la fel ca multe alte organisme create în ultimii douăzeci de ani în cadrul
Uniunii Europene: mult mai puțin ambițios și victima căutării unanimității sau a majorității cât mai extinse
cu putință.

Trebuie să ne gândim la ceea ce se scria, cândva, despre Eurojust sau Europol, a căror utilitate sau
eficiență nu o contestă nimeni în prezent.

Toți aceia, din rândul cărora fac și eu parte, care s-au ocupat de investigații internaționale, au resimțit
această nevoie stringentă a unei capacități europene de investigare și de urmărire.

Bineînțeles că Parchetul European care a fost constituit în prezent nu este perfect și poate să fie, în mod
legitim, criticat. Însă acesta va deveni, la fel ca toate celelalte agenții europene, rezultatul activității
femeilor și bărbaților care se vor confrunta pe teren cu lupta împotriva celor mai grave infracțiuni.

Nu este imposibil ca evenimentele dramatice cu care Europa se confruntă în prezent să accelereze

extinderea domeniului de competență al viitorului Parchet European și de ce nu, așa cum a sugerat recent
președintele Republicii noastre, apariția unui Parchet European care să combată terorismul.

Se poate confirma încă o dată îndemnul lui Victor Hugo din 1870, pe care îl citez:

,,Reprimați orice ură, îndepărtați orice resentiment, fiți uniți, veți fi invincibili.”

BIBLIOGRAFIE
1. Directiva 2014/41/UE aparținând Parlamentului European și Consiliului din 3 aprilie 2014 privind
hotărârea europeană de investigare în materie penală, art. 4.

13
2. Idem, art. 13 alin. (1).
3. Corpus Juris, conținând dispoziții penale pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii
Europene, Economica, 1999.
4. Cartea verde privind protecția în materie penală a intereselor financiare comunitare și crearea unui
Procuror european, 11 decembrie 2001.
5. Articolul 86 TFUE:
6. ,,În cazul unui dezacord și în cazul în care cel puțin nouă state membre doresc să stabilească o
cooperare consolidată, prevăzută de articolul 20 alineatul (2) din TFUE și de articolul 329 alineatul
(1) din TFUE, se consideră că aceasta este acordată și se aplică prevederile privind cooperarea
consolidată.”
7. Articolul 86 alin. (4) TFUE:
8. ,,Consiliul European poate, în mod simultan sau ulterior, să adopte o hotărâre care să modifice
alineatul (1), în scopul de a extinde atribuțiile Parchetului European în lupta împotriva
infracțiunilor grave de dimensiune transfrontalieră, și care să modifice alineatul (2) referitor la
autorii și complicii unor infracțiuni grave care afectează mai multe state membre. Consiliul
European hotărăște în unanimitate după aprobarea Parlamentului European și după consultarea
Comisiei.”
9. Articolul 12-2 din regulamentul din 31 ianuarie 2017.
10. Propunerea de Regulament al Consiliului privind instituirea Parchetului European 2017/0255, art.
20 alin. (2):
11. ,,În cazul în care suma prejudiciului pe care o infracțiune penală prevăzută în articolul 17 l-a cauzat
sau poate să îl cauzeze intereselor financiare ale Uniunii nu depășește valoarea de 10.000 euro,
Parchetul European nu își poate exercita competența decât în condițiile în care:
a. repercusiunile dosarului la nivelul Uniunii sunt de natură să impună efectuarea unei anchete
de către Parchetul European sau
b. funcționarii ori alți agenți ai Uniunii Europene sau membri ai instituțiilor ar putea să fie
bănuiți de comiterea infracțiunii.”
12. Comisia Europeană – Comunicat de presă: Comisia salută hotărârea adoptată de douăzeci de state
membre privind înființarea Parchetului European – Bruxelles, 8 iunie 2017.
13. Articolul 28 bis:
14. ,,Dacă, în cazul unei infracțiuni care a cauzat sau poate să cauzeze intereselor financiare ale Uniunii
un prejudiciu mai mic de 100.000 euro, Colegiul consideră, având în vedere gravitatea infracțiunii
sau complexitatea procedurii într-o cauză specifică, că nu este necesar să deschidă o anchetă sau să
demareze urmăriri la nivelul Uniunii și că o repartizare ar contribui la eficientizarea anchetei sau a
urmăririlor, acesta formulează, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), orientări generale care
să permită Camerelor permanente să trimită o cauză autorităților naționale competente.”
15. Articolul 17-2:
16. ,,De asemenea, Parchetul European este competent cu privire la orice altă infracțiune penală legată
în mod indisolubil de un comportament infracțional care intră sub incidența alineatului (1) al acestui
articol. Competența privind astfel de infracțiuni penale nu poate să fie exercitată decât in
conformitate cu articolul 20 alineatul (3).”

14