ASPECTE PATOLOGICE ALE

COMPORTAMENTULUI FAȚĂ
DE HRANĂ

L/O/G/O
Tulburarile comportamentului alimentar
reprezinta tipare de comportament
alimentar ce pun in pericol sanatatea
unei persoane, si uneori chiar viata ei,
caracterizate prin comportamente
alimentare disfunctionale:

• restrictia alimentara severa

• supraalimentarea excesiva,
Insotite de sentimente de disconfort (teama, rusine, vinovatie)
sau preocupare intensa legata de forma si greutatea corporala.

• Tulburările de comportament alimentar înseamnă

modificarea profundă a patternului de alimentație pe o
periaodă lungă de timp.
 Comportamentul alimentar este
influentat de factori interni sau externi:

• senzatia de foame
• dispozitia emotionala
• societatea si cultura
• evenimente sociale
• alimentalele dispunibile
 Tulburarile de comportament alimentar apar:

• in adolescenta
• inceputul varstei adulte
• in urma unor diete
• in urma unor tentative de scadere in greutate

 Femeile sunt mai predispuse la a dezvolta o

tulburare de comportament alimentar decat barbatii.

 Se estimeaza ca pana la 3% din populatie sufera pe

parcursul vietii de bulimia nervoasa, si aproximativ 1%
de anorexia nervoasa (90% dintre bolnavi fiind femei).
Clasificarea Tulburărilor de Conduită Alimentară

Bulimie
nervoasă
Tulburări
nespecifice de CA  Tipul purging
 Tipul non-purging

 Night syndrome
 Nocturnal syndrome
 Carbohydrates craving

 Tipul restrictiv Anorexie

 Tipul binge-eating nervoasă
Conform Manualului de diagnostic si
statistică a tulburărilor mentale, DSM,
edițiile IV și V
 ANOREXIA

• Anorexia nervoasă se definește prin înfometare voluntară și slăbire

peste măsură, asociată cu o preocupare voluntară pentru greutatea
corporală și teama nejustificată de a crește în greutate.
• Persoana anorexică prezintă incapacitatea identificării cu propria
schemă corporală (percepția propriului corp este alterată)
• Nu este o tulburare a instinctului alimentar, dar acesta va fi perturbat
în cursul evoluției bolii, apărând anorexia propriu zisă.
• Anorexia nervoasă a fost descrisă în 1689 de Morton, dar
definită ca atare de sir Gull, fiind mult timp confundată cu
cașexia hipofizară.
În 1930 – Berkman publică un studiu pe 117 paciente și
dezvoltă teoria bazei psihopatologice a afecțiunii.
 ANOREXIA
Trebuie realizat diagnosticul diferenţial pentru a putea deosebi
anorexia de boala lui Simmond, în care de regulă
perturbarea apetitului este rezultatul secundar al unei
funcţionări anormale a glandei pituitare.

• Boala lui Simmond este cunoscută şi sub denumirea de

caşexie hipofizară sau pituitară şi se manifestă printr-o
slăbire extremă, progresivă a organismului, pierderea
părului de pe corp şi îmbătrânire prematură din cauza
atrofierii sau distrugerii lobului anterior pituitar.
• anorexia începe cu dorinţa de a
slăbi pentru a arăta mai bine;
• imaginea corporală de sine este
de multe ori distorsionată, şi chiar
atunci când greutatea scade
dramatic persoana continuă să
creadă că este obeză;
• rata mortalităţii este de 10%.
Anorexie: criterii de diagnostic
DSM IV (4 criterii)
• A. Refuzul de a menține
greutatea corporală la o
valoare minimă normală pentru
vârsta și înălțimea pacientului
(mai mică decât 85% din cea
normală);
• B. Teama intensă de câștigul
ponderal sau de obezitate;
• C. Alterarea percepției asupra
greutății sau imaginii
corporale;
• D. Prezența amenoreei la
femeile în postmenarhă, adică
absența a cel puțin 3 cicluri
menstruale consecutive.
DSM V (3 criterii)
• A1. Înlocuirea expresiei ”refuzul alimentației”
cu restricția aportului energetic în raport cu
necesitățile organismului.
• A2. Renunțarea la cifra 85% la normă de
utilizare a acestui criteriu și înlocuirea cu
termenul ”greutate semnificativ scăzută” .
• B. Completarea expresiei ”teama de câștigul
ponderal” cu varianta ”comportament
persistent care interferează cu câștigul
ponderal”;
• C. Înlocuirea termenului de ”negare” cu cel
de ”absența persistentă a recunoașterii”
• D. Renunțarea la utilizarea amenoreei ca o
condiție pentru diagnostic.
Anorexia – alte simptome

• alte simptome sunt vomismentele, constipaţia şi abuzul de

laxative şi diuretice; o altă trăsătură tipică este conservarea
energiei prin inhibiţie vagală, care este însoţită de scăderea
tensiunii arteriale, bradicardie şi activitate cardiacă redusă;

• dorinţa persoanei de a prelua controlul asupra unui aspect

sau altul al vieţii sale, fiind aleasă alimentaţia din cauza
implicaţiilor sale sociale şi a mesajului (adresat de regulă
mamei) de tipul: ,,Nu mai vreau hrana (şi grija) ta. Nu mai
doresc să mă controlezi”.
SEMNE FIZICE

 deficit ponderal sever mascat de haine lungi si groase – se considera

forma severa cand BMI – index de masa corporală ce scade sub 14
kg/m, deficitul ponderal poate induce tulburări în secreția hormonilor
sexuali cu amenoree (definită prin absența a cel puțin 3 cicluri
menstruale) care ulterior poate induce infertilitate.
 tegumente reci, aspre, palide, carotinemicehipertricoza
 edeme periferice
 atrofie musculara
 Bradipnee
 bradicardie si hipotensiune < 70 mmHG – tensiunea sistolica,
prolaps de valva mitrala
 hipertrofia glandelor parotide
Modificări psihologice:

• Perceptia distorsionată a propriei imagini – deşi este foarte slabă

persoana afectată continuă să creadă că trebuie să slăbească;
• Pierderea capacităţii de concentrare şi atenţie;
• Tulburări de memorie;
• Refuzul de a accepta gravitatea situaţiei;
• Comportament obsesiv-compulsiv – nevoia excesivă de a controla
mediul personal;
• Depresia, pierderea interesului faţă de activitaţile cotidiene, prieteni,
lipsa spontaneitaţii, lipsa de iniţiativă, iritabilitate, insomie, scaderea
libidoului;
Anorexia mentală – Complicații

Secundare vărsăturilor:
 alcaloză hipocloremică şi hipopotasemică (cu risc de
aritmii), carii, esofagită, leziuni gastrice
 deshidratare, dezechilibre electrolitice (aritmii
cardiace cu bradicardie sau tahicardie ventriculară,
nefropatie hipopotasemică), anemie şi leucopenie,
constipaţie, tulburări trofice (piele uscată, galbenă prin
hipercarotenemie, descuamaţii, lanugo), osteoporoză.
Anorexia mentală – Complicații

Secundare restricţiei alimentare: dezechilibre endocrine:

 scăderea hormonilor tiroidieni T3 cu TSH şi T4 normale.
Datorită nevoilor energetice reduse, fracţiunea T4 a
hormonilor tiroidieni nu va mai fi convertită în T3 şi în rT3
care este mai puţin activă metabolic.
 hipercortizolemie prin creşterea ACTH, şi CRH
 scăderea concentraţiei hormonilor sexuali prin deficit de
aromatază, GnRH, FSH şi LH cu întârzierea ciclului
menstrual sau amenoree.
Anorexia mentală – Complicații

 scăderea performanţelor cognitive (tomografia cerebrală

computerizată evidenţiază o pseudoatrofie corticală
sulcală cu dilatarea ventriculară. Aceasta dispare după
corectarea deficitulului ponderal)
 depresia este secundară restricţiei alimentare
Anorexia - etiologie

Cauze biologice:
 disfuncţie serotoninergică şi dopaminergică: corelate cu
impulsivitatea, rigiditatea cognitivă şi depresia
 Cercul vicios descris de Walter Kaye: tinerele fete
suferind de anxietate sau disforie recurg la restricţie
alimentară. Aceasta va modifica nivelul de serotonină în
creier cu ameliorarea stării psihologice, dar va induce
dereglări în sistemul neuropeptidelor şi secreţia
hormonală (hipotiroidism şi hipogonadism) cu reapariţia
stărilor disforice.
Anorexia - etiologie
Cauze psihologice:
 Trăsăturile de personalitate de tip anankast implică
perfecţionism, conştiinciozitate, pedanterie şi
încăpăţânare. Ele vulnerabilizează individul spre
depresie şi anxietate.
 Trăsăturile de personalitate de tip schizoid se referă la
răceală afectivă, dezinteres pentru relaţiile interumane,
stil de viaţă solitar, nonconformism şi preferinţa spre
activităţi abstracte.
 Anorexia mentală - etiologie
Factorul social
• modelul Barbie – cultura modelelor foarte slabe, ideea ca poti fi iubit,
apreciat, promovat etc doar daca esti slab, de unde rezulta
autoevalurea personala doar prin prisma formei si greutatii.
Presiunea societatii in aceste directii determina tinerele fete sa
inceapa diete aberante, să consume medicatii pro slabit etc.
• Glumele răutăcioase ale celor din jur (rude, prieteni)
legate de greutatea corporală.
 Factorul familial

• Tulburările alimentare au în acest context rolul de a abate atenția de la

conflicte intrafamiliale și a menține homeostazia sistemului familial sau
de protest împotriva părinților
 Trăsăturile de personalitate de tip borderline sau
antisocial caracterizate prin impulsivitate se asociază
mai ales cu forma de boală manifestată prin
comportamente de tip evacuator.
Profilul psihologic

• anorexia nervoasă este o maladie tipic feminină

• negarea necesităţii de a mânca a acestor paciente
reprezintă o negare a corporalităţii şi a tuturor pretenţiilor
ce rezultă din corporalitate
• evită sexualitatea şi instinctualitatea
• le este teamă nu numai de formele rotunde feminine, ci şi
de o burtă grasă care aminteşte posibilitatea de a rămâne
însărcinate. Astfel, întâlnim, dorinţa de a rămâne într-un
trup de copil, din cauza fricii de a-şi asuma
responsabilităţile stării de adult.
• Întrucât anorexia apare de obicei în perioada pubertății,
refuz etapele de dezvoltare sexuală caracteristice vârstei,
mă simt agresat de schimbările care au loc în corpul meu
fizic și închid ușa dorințelor mele fizice, emoționale sau
spirituale.
Tratamentul anorexiei

• în tratamentul anorexiei este utilă terapia comportamentală

şi rezultatele sunt mult mai bune dacă se include întreaga
familie
• în cazurile grave, scăderea greutății sunt 35 kg impune
internarea în spital, se începe prin hrănirea cu ajutorul
tubului nasogastric, reechilibrare hidroelectrolitică şi abia
apoi prin terapia comportamentală.
Bulimia nervoasă

Ce este bulimia nervoasă?

Bolile de alimentatie
apar numai la vedete, Bolile de alimentatie
sunt boli exclusiviste si nu sunt boli reale
rare

E normal la adolescente sa tina diete si sa aiba o

preocupare foarte mare pentru silueta

Mituri?
 Bulimia nervoasă este o tulburare a instinctului
alimentar caracterizată prin episoade recurente de
consum impulsiv al unor cantităţi mari de alimente
într-o perioadă scurtă de timp însoţită de sentimentul
pierderii controlului asupra alimentaţiei.
Se deosebeşte de hiperfagie care se referă la
consumul excesiv de alimente prin creşterea
apetitului alimentar.
• bulimia este uneori numită
sora secretă a anorexiei,
deoarece pacienţii reuşesc să-
şi ascundă simptomele ani de
zile;

• femeile cu vârsta cuprinsă

între 15-25 de ani sunt
afectate în mai mare măsură
decât bărbaţii.
Modelul dezvoltării și menținerii cercului vicios în tulburările
de comportament alimentar (apud Lăcătușu și Albai, 2010)

Gânduri și îngrijorări legate de greutate și forma corpului

Tinerea unei diete stricte

Mâncat compulsiv

Utilizarea de laxative, diuretice sau provocarea vărsăturilor

ALTE TULBURĂRI DE COMPORTAMENT

 ingestie crescută, haotică de cantități mari de alimente, în combinații

și succesiuni bizare – dulce-sărat și apoi iar dulce, în secret, în mod
ritualic
 episodul este declanșat de o ingestie ocazională de o gustare bogată
caloric – în special carbohidrați care ulterior declanșează o senzație
de pierdere a controlului alimentar, de ‘’tot sau nimic’’
 urmează comportamentul tip purging – inducerea de vărsături,
folosirea de laxative și diuretice – de notat ipecacul folosit ca laxativ
ce determină miopatie și posibil cardiomiopatie
 asocierea de comportamente antisociale – alcool, consum de
droguri, furt de alimente, promiscuitate sexuală.
Bulimia nervoasă
Afectează predominant Mai puțin frecventă
rasa caucaziană, incidența decât la femei
maximă a bolii 18-22 de (prevalență de 1-
ani, interesează mai ales 2%)
clasele de mijloc și înalte

Epidemiologie

Dietele alterează secreţia de serotonină în

creierul femeilor, dar nu şi în cel al bărbaţilor, Studiile epidemiologice au
fapt care le pune într-o situaţie de risc mai arătat că un bărbat la zece
mare. Dietele slabe în calorii nu au acest efect femei suferă de tulburări
asupra creierului masculin. alimentare
Bulimia nervoasă: etiologie

Ca în cazul anorexiei nervoase, factorul

genetic poate fi unul determinant. Unele
studii sugerează chiar o contribuție de 50-
80% a acestora în apariția TCA.
De asemenea, serotonina se pare că are
un rol important. Inclusiv după vindecarea
clinică a bulimicilor, aceștia mențin
concentrații crescute de acidvhidroxindol-
acetic în LCR.

Factorul cultural, mass-media,

idealul de greutate

• Bardone și Cone, 2006: perfecționism + lipsa

de încredere în propria persoană+ insatisfacție
corporală= bulimie
Bulimia – criterii de diagnostic
DSM IV
A. Episoade recurente de binge-eating caracterizate prin:
ingestia într-o perioadă scurtă de timp a unei cantități de hrană
mai mari decât cea pe care ar putea-o consuma cele mai multe
persoane;
senzația de pierdere a controlului asupra alimentației;

B. Comportamente compensatorii inadecvate, în scopul prevenirii

creșterii ponderale: purging (vărsături autoinduse, laxative,
clisme etc), exerciții fizice excesive
Bulimia – criterii de diagnostic

C.Ciclul binge eating-comportament compensatoriu apare

de cel puțin 3 ori pe săptămână x 3 luni
D. Respectul de sine este influențat negativ de greutatea și
forma corpului
E. Tulburarea descrisă nu apare numai în cursul episoadelor
de anorexie nervoasă.
Bulimia – criterii de diagnostic

DSM V
C1. Reducerea episoadelor de binge-eating ”la minimum
unul pe săptămână, în ultimele 3 luni”

C2. Renunțarea la împărțirea bulimiei în două subtipuri:

non-purging-comportamentele compensatorii inadecvate
sunt greu de definit și precizat.
 Teoria menținerii bulimiei
Percepție
Perfecționism
de sine
clinic
negativă

Insatisfacție
corporală

Influență
Control socială
alimentar
excesiv

Crize de
bulimie Satisfacție
Emoții emoțională
Stresori negative tranzitorie
psihosociali
Comportamente
compensatorii
• Prezența streptococului Sobrinus poate fi un indicator al
comportamentelor bulimiei care includ voma.
Bulimia – Complicații medicale

Abuzul de laxative şi diuretice

poate produce un dezechilibru
electrolitic şi edeme, esofagită,
leziuni dentare şi umflarea
cronică a glandei paratiroide
sunt urmarea vomării sucurilor
gastrice.
Complicații medicale

• Masticaţia conduce la hipertrofia muşchiului maseter

dându-le pacienţilor un aspect caracteristic.
• Expunerea repetata la acid gastric poate eroda smalțul
dintelui, creșterea cariilor dentare, și de crearea unei
sensibilități la alimente calde sau reci.
• Dacă sunt prezente leziuni grave la nivelul dinților, medicul
poate oferi pacientului o gutieră specială, care protejează
țesuturile dentare de acidul din stomac.
Complicații medicale

• Epurarea poate declanșa, de asemenea umflarea

mucoasei bucale, a gâtului și a glandelor salivare, precum
și respirația urât mirositoare. Vărsăturile repetate conduc la
distrugerea smațului dinților, dar și la un dezechilibru
enzimatic.
 Eroziuni pe fața
palatină a dinților

Carii, sensibilitate
la cald sau rece

Gutieră care
protejează
 Hipertrofia
muşchiului
maseter

Leziuni la nivelul
esofagului
Complicații chirurgicale

• Pacienții pot dezvolta dilatație sau obstrucție gastrică majoră

• Sindromul Mallory Weiss
• Ruptură esofagaină ce poate precede mediastinita acută
Profilul psihologic

pacienţii provin frecvent din familii a căror structură este

marcată de conflicte, membrii acţionează impulsiv;
rezolvarea problemelor este inexistentă;
se semnalează frecvenţa mărită a psihozelor la rudele de
gradul I: taţii având probleme cu băutura, mamele
supraponderale;
imaginea de sine şi cea socială sunt la poli opuşi, pacienţii
tind să trăiască în public o viaţă aspectuoasă şi în intimitate
una mizeră.
Terapia cognitiv – comportamentala
 Ruperea ciclului de indopare - evacuare

– oprirea ciclului vicios de indopare şi evacuare şi restabilirea

modele normale de alimentare;

– monitorizarea obiceiurile alimentare, pentru a evita situatii ce pot

declansa alimentarea in binge;

– tehnici de a face fata stresului într-un mod care nu implica

alimente;

– manancatul în mod regulat pentru a reduce poftele alimentare;

– distrugerea comportamentului de evacuare.

 Schimbarea gândurilor şi a modelelor nesănătoase

• identificarea şi schimbarea credinţelor disfuncţionale despre

greutate, dieta, si forma corpului;

• explorarea atitudinilor cu privire la alimentatie;

• schimbarea evaluarii de sine bazata pe greutate.

 Rezolvarea problemelor emoţionale

• identificarea problemelor emotionale ce au provocat tulburarea

alimentara

 problemele de relaţie ce stau la baza anxietatii şi depresiei;

 stima de sine scazuta;

 sentimentele de izolare si singuratate.

 Obezitatea
 una dintre cele mai frecvente tulburari intalnite in practica
medicala;
 acumularea excesivă de grăsime în corp;

 consecinte pe plan somatic asupra tuturor organelor si aparatelor

organismului;

 consecinte psihologice (aspect inestetic, implicatii asupra rolului

socio-profesional, etc.);
Factorii determinanti ai obezitatii
 1. Determinantii genetici

 Descoperiri recente au ajutat la explicarea modalitatii in care genele pot

determina obezitatea si cum pot ele influenta reglarea greutatii corpului;

 Gradul influentelor genetice asupra obezitatatii la om a fost stabilit pe

baza studiului gemenilor, al copiiilor adoptati si al familiilor. In studiile pe
gemeni, transmisibilitatea ereditara a IMC a fost estimata a fi foarte mare,
aproximativ 80%, si aceasta valoare este in continuare frecvent citata;

 Rezultatul studiilor adoptiilor si al studiilor familiare au dus totusi la un

procent de transmisibilitate ereditara de 33%.
 2. Determinanti de reglare

 Cauze fiziologice (graviditate, menopauza, inaintare in varsta);

 Cauze patologice: boli metabolice, endocrinopatii (hipotiroidism,

sindromul Cushing, perinsulinismul din neoplasmele pancreatice,
disfunctia ovariana din sindromul ovarului polichistic si hipotiroidismul);

 Medicamentele contribuie la cresterea in greutate in special prin

cresterea utilizarii lor (hormonii steroizi; patru clase de medicamente
psihoafective majore - antidepresivele clasice, benzodiazepinele, litiul si
medicatia antipsihotica.
 Factorii psihologici

- Tulburare de tip bulimic acut - consumul unei cantitati mari de

alimente intr-un timp scurt cu o senzatie subiectiva a unei complete pierderi
a controlului in timpul acestei perioade si senzatia de extenuare postcritica.
Pacienti nu au comportamente compensatorii, cum ar fi provocarea de
varsaturi ;
- Sindromul alimentarii nocturne consta in anorexie matinala,
hiperfagie seara si insomnie.

 Cauze comportamentale:

- alimentatie defectuoasa (cantiate crescuta de alimente, aport

caloric crescut)
- descresterea activitatii fizice
 3. Determinanti de mediu

 Starea socio-economica are o influenta importanta asupra obezitatii, in

special la femei. Studii longitudinale au aratat ca provenienta dintr-o familie
cu status socio-economic scazut este un factor de risc puternic pentru
obezitate.

 Factorii socio-economici sunt influente majore atat asupra aportului

energetic cat si asupra utilizarii energiei.

 Viata sedentara, atat de frecventa in socientatile occidentale este un

factor de mediu care favorizeaza obezitatea.
 Comportament indus de factori psiho-sociali
 Apetit crescut (dupa 4-5 ore) – satietatea se instaleaza tarziu

 Tahifagie (mancat repede, masticatie redusa) – “inghitituri mari"

 Predilectie pentru dulciuri, alte tipuri de glucide, lipide

 Ingestii compulsive (distres-anxietate; eustres-relaxare)

 Obiceiul de a “ciuguli” intre mese (in special dupa ora 18)

 Frecventa asociere a alcoolului (creste apetitul)

 Predilectia pentru condimente

 Reactii psihologice devastatoare (senzatia de foame in lipsa ingestiei

alimentare - nervozitate excesiva cu cresterea agresivitatii - linistire dupa
ingestia de alimente)
 Profilul psihologic al obezilor

 Obezul bonom (jovial, energic, optimist)

 Obezii crispati (pesimisti, anxiosi, depresivi)

 Obezii complexati (handicap fizic si psihic evident, copiii

mancaciosi si adesea sedentari)

 Bolnavii deveniti obezi ca urmare a unor tratamente

medicamentoase pentru afectiunile patologice (psihoze – medicatie
psihotropa, TBC- izoniazida)
 Complicatii ale obezitatii

 In plan somatic
 boli cardiovasculare
 cancer uterin, sân, col uterin, ovar, vezică şi căi biliare – la femei
 cancer de colon, rect şi prostată - la bărbaţi
 diabet zaharat
 hiperlipidemie (colesterol şi trigliceride crescute)
 boli digestive (litiază biliară, constipaţie)
 steatoză hepatică
 boli articulare (osteoartrită a genunchilor, pinteni osoşi calcaneeni, osteoartroza coloanei vertebrale)
 varice, stază venoasă, guta
 tulburări menstruale
 reducerea libidoului şi dinamicii sexuale
 tulburări respiratorii (dispnee)
 boli cutanate
 scăderea capacitatăţii de efort fizic
 expunere crescuta la accidente
  In plan psihologic

 tulburari legate de foamea imperioasa – dependenta alimentara de tip

toxicoman cu manifestari de sevraj oarecum similare consumatorului de
droguri
• stari de iritabilitate
• dispozitie agresiva
• senzatia de “lesin”

 complexe de inferioritate (justificate) sau dismorfofobii

• discomfort: gafait la simple eforturi, transpiratii facile
• afectarea unor activitati uzuale
• ironii, porecle din partea anturajului

 exacerbarea anxietatii bazale si instalarea unor stari depresive – distres

cronic
 aparitia unor restrangeri ale activitatii fizice si a contactelor sociale

 preocupari obsesive pentru slabire – cure de slabire prin diete

fanteziste si variabile ca valoare, fara rezultate durabile
 PROGNOSTIC

 Prognosticul obezitatii este nefavorabil; fara tratament,

obezitatea progreseaza.

 Cu cele mai multe tipuri de tratament se poate obtine

scaderea in greutate, dar cele mai multe persoane revin la
greutatea de dinaintea tratamentului in 5 ani.
 Abordarea psihologica a pacientilor obezi

 Psihoterapia suportiva simpla – masuri axate pe sustinerea

bolnavului in campania dificila de scadere a greutatii sale

-informarea corectă a pacientului privind cauzele, riscurile şi

efectele obezităţii asupra organismului, modalitati de aplicare a
regimului dietetic, a programului fizic. În această etapă determinarea
corectă a cauzelor deţine un rol important

- incurajarea (mijloace persuasive sau sugestive) concomitent cu

mijloace discret coercitive în situaţiile de încălcare a regimului

- sedinte de relaxare (trainnig autogen Schultz, asocierea muzicii)

 - gasirea unei motivatii puternice si intarirea ei in faza de
“platou”

- surmontarea unor procese survenite pe parcurs (stresuri,

abuzuri de substante)

- prezenta unui suport social (material, emotional, informational)

- tratament psihiatric: abuz de substante, depresie, etc.

- boli asociate: diabet, HTA, etc.

Scopul tratamentului nu trebuie limitat la obtinerea scaderii

ponerale ci bolnavul trebuie ajutat sa-si amelioreze capacitatea de
rezolvare a conflictelor, de luare corecta a deciziilor, solutionarea
conflictelor interioare, adaptarea la o serie de stimuli de mediu,
inductori ai unui comportament hiperfagic
  Psihoterapii speciale

 Terapia comportamentala se bazeaza pe analiza

comportamentului care considera ca acesta, antecedentele si
consecintele lui trebuie schimbate.

• primul comportament ce trebuie schimbat este modul de a manca,

accentul punandu-se pe incetinirea ritmului in care se mananca;

• modificarea antecedentelor, prin evitarea efectuarii cumparaturilor in

perioadele in care persoana respectiva este infometata sau prin
indepartarea alimentelor foarte bogate in calorii aflate la indemana in
casa;

• prevenirea recaderilor.
 Hipnoterapia – sugerarea interdictiei pentru bolnavi de a
consuma alimente interzise, sau sugerarii intaririi Eu-lui pacientului si
increderii in sine privind succesul curei

 Imageria dirijata – se reprezinta in plan mental imaginea

pacientului ajuns cu bine la finalul curei de slabire si se repata, in acelasi
plan mental, imaginea unor conduite alimentare adecvate

 Tehnici de relaxare si autohipnoza