ROMAN INTERBELIC

Ion
Liviu Rebreanu

1.ÎNCADRARE ÎN CONTEXT:

Liviu Rebreanu este un reprezentant al literaturii române. Romanul "Ion"

apare în anul 1920 și stârnește un adevărat entuziasm în epocă. Alte romane celebre
ale lui Liviu Rebreanu sunt" Pădurea Spânzuraților" ,"Răscoala”, Adam și Eva”,
Ciuleandra ".Romanul "Ion" redă subiecte abordate și în "Zestrea" .

2.TIPOLOGIA:

Roman obiectiv:

Narațiunea se realizează la persoana a III a-a, perspectivă narativă obiectivă,

viziune "dindărăt”, focalizare externă. Naratorul este un demiurg, știe totul despre
personaje, dar nu intervine, este impersonal: „Pentru mine arta înseamnă creație de
oameni și de viață", spune autorul, așa încât naratorul creează viața, o prezintă și
întreține relațiile dintre personaje.

3.CURENT LITERAR:

Roman realist:

Realismul se definește ca o mișcare cultural-artistică manifestată în Franța în sec.

XIX. Conștientizarea ideilor realiste începe prin creațiile lui Balzac și Stendhal, iar
estetica curentului se dezvoltă programatic în teoria lui Stendhal, „Teoria Oglindirii”.
Universul ficțional se creionează în analogie cu realitatea fiind recognoscibilă în
raport cu ea și logic explicabil prin legalitățile vieții și dând iluzia realității. "Ion" de
Liviu Rebreanu aparține realismului, deoarece valorifică principiul Mimesisului
teoretizat de Platon și Aristotel, așa încât opera devine act cathartic. Inspirată din
realitate opera prezintă evenimente care s-au întâmplat într-adevăr, care sunt
metafore în evenimente fictive, iar prezența lor este credibilă. Trei evenimente l-au
determinat pe Liviu Rebreanu să scrie acest roman, și anume: Într-o duminică
autorul iese la vânătoare de porumbei și observă un țăran îmbrăcat în haine de
sărbătoare aplecându-se și sărutând pământul. Primește o scrisoare de la sora sa, în
ROMAN INTERBELIC

care îi comunică faptul că Rudovica, cea mai bogată fată din sat, a fost bătută crunt
de tatăl ei deoarece a rămas însărcinată cu cel mai sărac băiat din sat. Poartă o
discuție cu un tânăr și este impresionat de patima cu care acesta vorbește despre
pământ.

Trăsături ale realismului:

Verosimilitatea și veridicitatea construcției personajelor: Acestea sun fixate de

relațiile temporale și spațiale, așa încât evenimentele sunt credibile.

Raportul om-societate:

Individul este prezentat în relațiile sale cu mediul social în care trăiește și al

cărui produs este. Personajul nu mai este excepțional în situații excepționale, ci are o
condiție socială mediocră. Operele realiste sunt mărturia faptului că omul simplu are
o existentă complexă. Ion este țăranul sărac care îți dorește pământ din cauza
societății. deoarece oamenii din satul Pripas îi admirau doar ie cei bogați.

5.TEMA RAPORTATĂ LA DOUA SECVENȚE:

Tema operei se concentrează pe problematica pământului într-un sat

transilvănean.

Particularizarea se face pe imaginea unui tânăr, care este construit prin tehnica baso-
reliefului, fiind un exponent al unei întregi clase sociale de oameni indigenți a căror
pauperitate îi face să fie lacomi după pământ. Captiv al celor două glasuri, personajul
trăiește cu un patos fără precedent apriga dorință de a ieșii din cercul unui destin, pe
care îl percepe străin și nesubstanțial ființei lui. Caracterizarea celor două glasuri se
face prin cele două "fete”, însă neputința bărbatului de a se mulțumii cu această
rânduială, urmărește drama clivajului la nivel interior.

Primă secvență care susține tema operei este reprezentată de hora la care
participă toți cei in sat. Primul fals concretizat este cel al pământului. Satul se află la
horă ceea ce face ca aceasta să devină o agora rurală. Prima casă, cea a lui Herdelea,
este cercetătoare și dojenitoare, de aici reiese rolul lui important. A doua casă, a lui
Alexandru Clanetașu, are ușa închisă ceea ce sugerează că Ion este un personaj
introvertit, care își urmărește propriile ținte. Acoperișul are un cap de balaur, care
subliniază rolul malefic al acestuia în sat, deoarece Ion începe toate conflictele. Hora
se desfășoară în curtea unei văduve, surprinzându-se ca o anomalie, hora devenind
din prilej de bucurie, gâlceavă.
ROMAN INTERBELIC

A doua secvență care surprinde tema glasul iubirii este reprezentată de nunta
dintre Ion și Ana. Nunta face parte din cel de-al șaselea capitol numit "Nunta „ și se
petrece în parale cu nunta în plan intelectual dintre Laura și teologul Pintea Ion se
gândea doar la pământ, iar Ana doar la Ion. Nunta a ținut 3 zile după obicei, iar Ion
este foarte fericit că are pământ, însă această fericire se spulberă când își dă seama
că împreună cu pământul o va avea și pe Ana. Florica are ochii albaștrii și limpezi ca
cerul de vară care reprezintă iubire, salvarea de la destinul său. Ana este pământul cu
ochii pierduți, plânși, destinul nefast spre care se îndreaptă Ion, "greșeala".

După obicei la miezul nopții se joacă mireasa pe bani. Ion dansează cu Florica, după
ce isprăvește jocul miresei, o alege tot pe Florica ca parteneră de dans, sugerând
glasul iubirii care se zvârcolește acum după ce tânărul primește pământul. Ion se lasă
purtat de dorință să neagă realitatea, faptul că se căsătorise cu Ana, creându-și o altă
realitate la nivel imaginar"închipuindu-și că Florica e mireasa lui. Acesta o strânge cu
patimă în brațe și îi mărturisește iubirea: "Numai tu îmi ești dragă-n lume Florică”.
Ion găsește din nou nefericirea ,deoarece nu va putea avea niciodată și pământul și
fericirea, așadar apare tragedia personajului.

6.ELEMENTE DE STRUCTURĂ ȘI COMPOZIȚIE:

Titlul este dat de numele personajului principal, care devine exponent al

țărănimii, prin dragostea sa pentru pământ, dar individualizat prin modul în care îl
obține. Călătoria sărăntocului nu este singulară în Pripas ,Ion Clanetașu și Vasile
Baciu, obținând averea în același fel ,ci maniera s-a de a se comporta o face pe Ana
de rușine, o vrea pe Florica care este nevasta lui George.

Relația incipit-final este reprezentată de finalul care se află într-o strânsă legătură
cu incipitul și reprezintă descrierea aceluiași drum parcurs în sens invers, încheierea
evenimentelor, drumul care se termină, de această dată în "șoseaua mare", scriind
destinul individual al persoanelor în marele destin universal: „Drumul trece prin
Jidovița, podul de lemn acoperit, de peste Someș și se pierde în șoseaua cea Mae și
fără început”. Repetarea descrierii drumului, care de această dată apare marcat
parcă de întâmplările și conflictele din roman, oferă simetrie concepției lui Rebreanu
despre roman, înțeles ca un "corp sferoid”. Așadar, incipitul și finalul unui roman
realist-obiectiv sunt elemente de structură cu semnificații bine determinate. Relația
dintre aceste doua elemente de construcție este evidentă semnificativă, deoarece
opera începe și se termină în același punct, descriind un întreg univers circular și
simfonic.
ROMAN INTERBELIC

Perspectiva narativă este de tip auctorial. Narațiunea se face la persoana III-a, de

către un narator omniprezent, omniscient, exterior evenimentelor relatate. Secvența
în care Ana se sinucide, naratorul redă întâmplarea cu lux de detalii netrădând
subiectivitatea. Așa cum susține Nicolae Manolescu, acest narator adoptă o poziție
de "extrateritorialitate”, înfățișează o lume care există în afara lui și poate fi foarte
bine închipuită și în absența lui. Viziunea narativă este din "spate", corespunzându-i
focalizarea de tip "zero".

Relațiile temporale și spațiale sunt redate de acțiune, care se desfășoară într-o

duminică, în care locuitorii din Pripas se află la Teodosie, Văduva lui Maxim Oprea.
Fruntașii satului, primarul și țăranii bogați stau pe prispă separat de țăranii mijlocași.
Spațiul este unul închis, acțiune petrecându-se doar în interiorul satului, după
anumite tradiții arhaice. Există idea de sat răsturnat, deoarece hora se petrece în
curte unei văduve, la naștere asistă bărbați și moartea este forțată.

Conflictul principal este lupta pentru pământ din satul tradițional. Conflictul
interior îl constituie cele două chemări lăuntrice care nu-l pun într-o situație limită,
pentru că se manifestă succesiv simultan. Conflictul exterior, social între Ion al
Clanetașului și Vasile Baciu este dublat de cel interior. Conflictele secundare și are loc
între Ion și Simion Lungu, Ion și George Bulbuc. Scena în care Ion sărută pământul,
constituie conflictul tragic dintre om și pământul-stihie și iluzia că îl poate stăpânii,
dar se încheie ca orice destin uman, prin întoarcerea în această matrice universală.

7.CARACTERIZAREA PERSONAJULUI:

Încadrarea personajului în operă:

Ion este personajul principal și eponim ,un personaj de referință în literatura

română, concentrând tragica istorie a țăranului ardelean, sărac. Este un personaj
complex, datorită trăirilor și dorinței pătimașe de a trăii conflictul interior.

Statutul social reprezintă rolul pe care îl are personajul în societate. Mediul social în
care Ion trăiește este unul modelator, de aceea dorește să-și schimbe statutul social.
Scena horei este relevantă pentru conturarea statului social, așa încât este atacat în
două moduri, direct de către Vasile Baciu : "Fleandură", "Sărăntoc", "Hoț”, Tâlhar" și
indirect prin imaginea tatălui său despre care naratorul spune că "stătea ca un câine
la ușa bucătăriei, așteptând să se vâre între bogătași". În capitolul al doilea naratorul
prezintă situația familiei sale, Alexandru Clanetașu era săra ,leneș, avusese noroc să
se însoare cu Zenobia o fată singură la părinți și bogată, care ar fi puțul lua fruntea
satului ,însă fără voia părinților alege iubirea. Tatălui său îi plăcea să cânte la fluier,
familia sa s-a înglobat în multe datorii și au început să vândă din pământ. Primesc o
ROMAN INTERBELIC

altă șansă după moartea părinților Zenobiei, moștenirea îi pune din nou pe picioare,
doar că acum Clanetașu se pune pe băutură. Ion este total opus tatălui, lui îi place să
muncească, de aceea când nu are pământ se simte mic și slab precum un vierme, iar
când are se simte precum un uriaș și calcă cu pași mari și apăsați pe uliță.

Statutul moral și psihologic reprezintă caracterizarea sub mai multe aspecte:

caracterul și motivațiile personajului. Conflictul operei se remarcă și la final la nivel
psihologic.

Protagonistul cade victimă previzibilă a celor două patimi fiind reflectat statutul
psihologic. Patima pentru pământ îl macină pe Ion ,deoarece "iubirea pământului la
stăpânit de mic copil”, fiind dominat de dorința e a fi repetat în sat stăpânit de o
voință năvalnică, cu un temperament controlat de instincte primare ,hotărât și
perseverent în atingerea scopului, dar și viclean, Ion își urzește planul seducerii Anei,
adică planul obținerii pământului. Caracterul personajului este constituit prin
tehnicile de construcție precum tehnica baso-reliefului și cea contra punctului.
Tehnica baso-reliefului îl surprinde ca un exponent al unei clase sociale: țăranul
sărac. Monumentalitatea personajului se datorează faptelor pe care le descătușează
în atingerea scopului. Existența lui este guvernată de două verbe :a râvni și a poseda.
Ion râvnește la pământul lui Simion, apoi dorește să posede pământul și iubirea.
Această energie îl face pe Eugen Lovinescu să afirme că Ion " este o figură simbolică
mai mare decât natura". Tehnica contra punctului surprinde evoluția lui Ion în
comparația cu destinul altor personaje. Vasile Baciu, fecior sărac, se însoară cu fata
Anei, o respectă, o iubește. George, amândoi sunt tineri și vor să o curteze pe Ana.

Modalități de caracterizare :

Auto-caracterizare: „Mă moleșește o boală năroadă, las că-i bună Anuța, aș fi o

nătăfleață să dou cu piciorul norocului"

Caracterizare indirectă: Natura sa stihială îl împinge în sfera excepționalului, fiind o

ființă primară, plin de energie, și harnic, acesta dovedește rațiune și strategie. Este
egoist și fără scrupule, devine tributar dictonului machiavelic "scopul scuză
mijloacele”. Are un caracter puternic ,voință imensă, urmează cu atenție planul bine
pus la punct și obține ceea ce dorește. Trăiește o psihologie a frustrării, existența îi
este o adevărată dramă, fiind condamnat la nefericire. Are și defecte care
estompează toate calitățile.

8.PRINCIPALELE TRĂSĂTURI ALE PERSONAJULUI PRINCIPAL:

ROMAN INTERBELIC

Ambiția și Hotărârea

O primă secvență care conturează personajul "Ion "este hotărârea. Acesta este
hotărât să aibă atât avere cât și iubire, exprimându-și această dorință prin
intermediul faptelor sale. Neputința de a-și îmblânzi cele două glasuri și de a se
obișnuii cu rânduiala vieți sale, duce la situații extreme. Ion vrea cu orice preț să o
câștige pe Florica, care îl va teleporta într-un univers unde acesta va dobândii un alt
statut social apreciat de societatea în care acesta se află.

O altă secvență care susține caracterul personajului este ambiția. Personajul

încalcă orice principiu pentru a-și îndeplinii scopul, ceea ce duce la finalul fericit. Ion
primește ceea ce își dorește prin intermediul căsătoriei cu Ana, și anume pământ.
Deșii întâlnește o mulțime de obstacole acesta manifestă perseverență, care îl duce
spre împlinirea dorințelor care îl stăpâneau încă din tinerețe.