1.

Prezentați formele clinice ale insuficienței cardiace

Insuficiența cardiacă se poate clasifica în: insuficiență cardiacă stângă, dreaptă
respectiv globală.
Insuficiența cardiacă stângă poate fi cauzată de leziuni ale ventriculului stâng, de
valvulopatii respectiv HTA. Se manifestă prin tulburări în mica circulație cum ar fi:
stază pulmonară, congestie, dispnee, astm cardiac, edem pulmonar acut, cianoză
Insuficiența cardiacă dreaptă poate fi cauzată de valvulopatii sau boli pulmonare
cronice. Se manifestă prin tulburări în marea circulație: staze circulatorii de
întoarcere, rinichi de stază cu albuminurie, stomac de stază cu grețuri și vărsături,
hepatomegalie, edeme, exudate în cavitățile seroase.
Insuficiența cardiacă globală se manifestă prin simptome de insuficiență stângă și
dreaptă.

2. Prezentați 3 forme de aritmii ventriculare

Aritmii ventriculare:
-tahicardia ventriculară- caracterizată prin aritmie cu 3 sau mai multe extrasistole
ventriculare succesive și FC de 160-240 bpm având o durată de 30 de secunde sau
mai mult; reprezintă o complicație frecventă a infarctului acut de miocard
-torsada vârfurilor- este un tip de tahicardie ventriculară polimorfică, în care variază
morfologia complexului QRS, are prognostic sumbru
-fibrilația ventriculară și moartea subită- reprezintă anarhia electrică a ventriculului,
care duce la absența debitului cardiac și colaps cardiovascular; moartea subită de
cauze cardiace apare cel mai adesea la pacienții cu tulburări coronariene și la cei cu
disfuncții ale ventriculului stâng
-ritm idioventricular accelerat – reprezintă un ritm relativ regulat, cu complexe QRS
largi și frecvență de 60-120 bpm
-sindrom QT prelungit idiopatic- caracterizat prin sincope recurente, interval QT lung
de 0,5-0,7 secunde, aritmii ventriculare și moarte subită

3. Prezentați 3 forme de aritmii supraventriculare

Aritmii supraventriculare:
-tahicardia paroxistică supraventriculară- caracterizată prin crize de tahicardie cu
frecvență cardiacă de 140-240 bpm și ritm perfect regulat ce încep și sfârșesc brusc
având o durată variabilă de la câteva secunde până la câteva ore
-fibrilația atrială-aritmie cu frecvență atrială foarte înaltă 400-600 bătăi/minut,
însoțită de aritmie ventriculară cu ritm foarte neregulat și alură rapidă, este cea mai
frecventă aritmie cronică, antrenează complicații imediate hemodinamice și
reprezintă un factor major pentru accidente vasculare cerebrale
-flutter atrial- se caracterizează prin activitate atrială rapidă dar regulată (250-350
bătăi/minut, apare mai rar decât FiA, dar are aceiași factori precipitanți, aceleași
consecințe și aceeași terapie medicamentoasă
-sindroame de preexcitație- tahicardii supraventriculare datorate fasciculelor
atrioventriculare aberante ce facilitează aritmiile prin reintrare
 -tahicardia atrială multifocală haotică- aritmie cu morfologie variabilă a undelor P cu
cel puțin 3 focare și neregularitate semnificativă a intervalelor PP, frecvență cardiacă
100-140 bpm și fără bloc AV, în majoritatea cazurilor este asociată cu BPOC severă
-ritmul joncțional AV- este un ritm de scăpare, consecutiv unei depresii a nodului
sinusal, cu bloc sinoatrial sau atrioventricular și este impus de joncțiunile atrio-
nodală sau nodo-hisiană care își însușesc rolul de pacemaker cardiac; poate fi:
bradicardie joncțională (40-60 bpm) sau tahicardie joncțională neparoxistică (120-
130 bpm)

4. Definiți cardiopatia ischemică prezentând și formele clinice dureroase ale acesteia

Cardiopatia ischemică este consecința dezechilibrului dintre necesarul de oxigen

pentru travaliul cardiac și aportul de oxigen adus de coronare.
Formele clinice ale cardiopatiei ischemice dureroase sunt: angina pectorală și
infarctul miocardic.
Angina pectorală este o formă clinică de cardiopatie ischemică caracterizată prin
dureri precordiale, agravată la efort și care cedează la repaus sau tratament cu
nitroglicerină sublingual. Formele clinice ale anginei pectorale sunt: angina stabilă,
angina vasospastică și angina instabilă.
Angina cronică stabilă este o consecință a obstrucției parțiale aterosclerotice a
coronarelor, crizele fiind declanșate în situații care solicită inima (efort, stres),
necesitând aport crescut de oxigen, ce nu poate fi oferit de coronarele afectate de
ateroscleroză.
Angina vasospastică este declanșată de spasmul coronarian.
Angina instabilă asociază obstrucția trombotică coronariană cu reacția coronariană
spastică și prezintă un risc crescut de infarct miocardic.
Angina de repaus prezintă simptome chiar și în timpul repausului, angina Prinzmetal
este o formă de angină de repaus declanșată periodic de vasospasm.
Infarctul acut de miocard este o formă gravă de cardiopatie ischemică , datorată
obstrucției totale prin tromboză a unei coronare aterosclerotice, tromboză urmată de
ischemie acută și necroză miocardică cu consecințe cardiovasculare grave: aritmii
severe, deficit acut al funcției ventriculare, insuficență cardiacă, etc.

5. Prezentați clasificarea HTA în funcție de etiologie respectiv în funcție de stadiile de

afectare a unor organe (stadială OMS)

A) Clasificare în funcție de etiologie:

-esențială (primară, idiopatică)- plurietiologică, datorată unor disfuncții complexe și
relativ greu de diagnosticat, debutul la vârsta de 25-55 ani
-secundară- datorată unor patologii decelabile (patologii renale, hipercorticism,
hiperaldosteronism primar, hipertiroidism, hipertensiune intracraniană, afecțiuni
cardiovasculare) sau unor medicamente (corticosteroizi, anticoncepționale,
estrogeni, AINS); este caracteristică pentru copii și adolescenți

B) Clasificare în funcție de stadiile de afectare a unor organe (stadială OMS)

-stadiul I, funcțional: creșteri tensionale moderate și temporare, cu tulburări
vasomotorii (amețeli, dureri de cap), EKG normal, fără semne de afectare organică
-stadiul II, organic: creșteri tensionale permanente, cu modificări EKG și cel puțin un
semn de afectare organică (hipertrofie ventriculară stângă, tulburări renale cu
microalbuminurie și creatininemie 1,2-2 mg/dl)
-stadiul III, multiorganic: HTA severă permanentă cu EKG modificat și afectări în
majoritatea organelor vitale (insuficiență ventriculară stângă, arterioscleroză cu
localizări coronare, cerebrale, renale, angină pectorală, infarct miocardic,
encefalopatie hipertensivă, accidente vasculare cerebrale, retinopatie hipertensivă cu
hemoragii ale fundului de ochi, boală arterială ocluzivă, IR progresivă cu
creatininemie >2 mg/dl)