1881

Caracterizare Ghiță

Introducere: În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip de
realism, și anume cel obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori. Astfel, el publică în
anul 1881 în volumul ,,Novele din popor” prima nuvelă de analiză psihologică din literatura
română, ,,Moara cu noroc”.

Slavici este un moralist ce transmite o învățătură cititorului, teza morală fiind precum un fir al
Ariadnei la capătul căruia se află ieșirea la lumina. Personajele lui Slavici care cad în Hybris,
în păcat, sunt drastic sancționate de naratorul demiurg.

Tipologie: Ghiță este personajul principal al nuvelei sale . Pierzându-și uneori aura mitică
de ,,ființe de hârtie”, personajele trec pragul ficțiunii și poposesc în realitatea noastră profana,
ilustrând tipuri umane . În acest sens, personajul lui Slavici este tipic pentru categoria
oamenilor săraci, dornici de înavuțire . Acesta este un personaj complex, rotund, destinul său
ilustrând consecințele dorinței de a se îmbogăți.

Titlu: Destinul tragic al personajului este preconfigurat încă din titlu, menit să creeze un
orizont de așteptare pentru cititor. Titlul nuvelei ,,Moara cu noroc” este același cu numele
hanului aflat la răscruce de drumuri. Poziționarea nu e întâmplătoare pentru că marchează,
totodată, o răscruce în destinul personajului . În cazul acesta, moara este un loc blestemat,
diabolic, care va ,,măcina” destinul lui Ghiță, norocul pe care îl aduce fiind doar aparent . În
esență, e purtătoare de ghinion .

Caracterizare: Ghiță este creat dintr-o sumă de calități și defecte, acestea reieșind din
caracterizarea directa și cea indirectă a personajului.

Directă: 1) naratorul îi reduce portretul fizic la câteva detalii: ,,înalt și spătos”

2) complexitatea portretului moral conturează caracterul de analiză psihologică al textului.

Astfel, din punct de vedere moral, Ghiță este descris drept: ,,harnic” la început, urmând să
devină ,,ursuz” odată cu involuția sa.

3) din autocaracterizare reiese faptul că personajul se împacă ușor cu defectele sale, dând
vina pe divinitate: ,, ce să fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu?”

4) De asemenea, Lică intuiește slăbiciunea lui Ghiță pentru bani: ,,Ai fost om cinstit și am
făcut din tine om vinovat”, de aici reiese fiind caracterul maleabil al lui Ghiță.

5) Ana îl iubește și îl respectă, dar treptat ajunge să-l disprețuiască, numindu-l ,,muiere
îmbrăcată în haine bărbătești”, semn că acesta nu are o fire puternică.

Caracterizarea directă se împletește cu mult mai ampla caracterizare indirectă.

1) Personajul este caracterizat în mod indirect prin intermediul numelui său, ,,Ghiță”
făcând trimitere la Sfântul Gheorghe, ucigașul balaurului . Personajul din ,,Moara cu
noroc” nu reușește să învingă însă răul, fiindu-i atribuit din acest motiv
diminutivul ,,-iță”.
2) Acțiunile sale surprind procesul dezumanizării, scoțând de asemenea la iveală
nesiguranța și frica personajului . Astfel, din nevoia de apărare, odată ce devine aliatul
lui Lică acesta își cumpără pistoale și doi câini.
 3) Ghiță este caracterizat și prin intermediul relației cu familia, aceasta degradându-se, în
special cea cu soția sa.

Scene: 1) Degradarea relației cu soția se datorează în primul rând lipsei de comunicare dintre
cei doi . O scenă reprezentativă în acest sens o constituie cea în care Ghiță se sfătuiește doar
cu soacra despre mutare, pe Ana neîntrebând-o nimic , ba chiar nesocotind-o : ,,Ano, dar tu
ești ușoară la minte și nu înțelegi nimic”. Reproșul Anei ,,fiindcă tu le fierbi pe toate în tine și
mie nu îmi spui nimic” relevă firea introvertită a lui Ghiță .

2) O altă scenă semnificativă pentru involuția lui Ghiță este scena procesului. Prin jurământul
strâmb, acesta își alege soarta. De asemenea, frământările interioare ale personajului încep să
se reflecte și în plan exterior, Ana percepând -ul drept ,,cărunt” după jurământ, semn că
acesta era foarte stresat.

Conflictele: I) între viziunea despre lume a bătrânei și cea a lui Ghiță

generează conflicte între două mentalități – conflictul ideologiei între viziunea tradiționalistă
și cea capitalistă. Această mentalitate îl îndepărtează pe Ghiță de familie.

Bătrâna îl avertizează că nu ar trebui să încerce să-și depășească condiția: ,, Omul să fie

mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.”

2) conflictul propriu-zis în jurul căruia se configurează întregul fir narativ – dintre Ghiță și
Lică – luptă pentru putere, luptă a orgoliilor, luptă pentru Ana

3) prezența lui Lică generează o luptă interioară a personajului principal

- implică problematica moralității acțiunilor sale
- înțelege că nu mai poate reveni la poziția inițială de om cinstit, dă vina pe destin: nici
cocoșatul nu e vinovat că are cocoașa în spate
- astfel, prin monologul interior se evidențiază viziunea despre lume a autorului

Statutul moral, social, psihologic:

1) Social – sunt prezentate două ipostaze ale personajului: cea inițială de cizmar sărac,
nemulțumit de condiția material și social, care dorea să dețină o cizmărie, trai mai bun
pentru familie

2) Moral – initial este un soț bun pentru Ana, tata grijuliu, ginere respectuos care își
consultă soacra în privința deciziilor importante. Acesta ajunge să regrete că are
familie, 3) proces psihologic ce conduce la uciderea soției și dezumanizarea sa
completa.

Concluzie: În lumina celor arătate, Ghiță este un personaj realist și memorabil, supus unui
destin tragic, nuvela având un caracter moralizator prin prezentarea consecințelor psihologice
ale parvenitismului. Astfel, Slavici construieste ,,ființe de hârtie” pe care le-a lăsat să trăiască
între iubire și ură, între sacru și profan.