Egiptul Antic:

Cultul morților
• Egiptenii au avut o credință neobișnuit
de puternică în nemurirea sufletului.
Au crezut că fiinţa umană nu poate fi
înţeleasă şi cunoscută pe deplin,
anumite părţi având calitatatea de a
rezista morţii şi de a-şi găsi împlinirea
într-o altă existenţă (viaţa de apoi).
Egiptenii considerau că, în timpul vieţii,
omul trebuie să facă tot posibilul spre a
deveni complet din punct de vedere
spiritual. Cinstea, integritatea şi
seriozitatea, păstrate şi folosite de-a
lungul vieţii ca principale norme şi valori
morale, permiteau oricărui egiptean să
acceadă la diferite aspecte şi forme de
natură spirituală, pe care le putea folosi
în viaţa de după moarte.
Sufletul ar fi scindat într-o serie de suflete
(subdiviziuni ale activității spirituale) ce purtau diferite
nume:

BAI - sufletul propriu-zis, care în timpul vieții animă trupul, iar după moarte trece într-o
alta viață. Era reprezentat sub forma de pasăre, care după moarte se urcă la
cer și trăiește printe zei.
KA - asupra căruia sunt încă discuții între specialiști. După unii specialiști acesta ar reprezenta
un principiu vital strâns legat de trup, care după moarte coboară în mormânt, păstrându-se
atâta timp cât se păstrează trupul. Este o concepție primitivă anterioară celei despre BAI.
RAN - ar reprezenta numele omului care trebuie păstrat cât mai mult cu putință pe pietrele
funerare. Distrugerea numelui unui mort era considerată o mare crimă.
AKH - era inima, sediul tuturor activităților sufletului. La judecata de apoi inima era judecată.
cântărită.
• Slujba de înmormântare conţinea rugăminţi şi ritualuri magice pentru a oferi spiritului mai
multă tărie de rezistenţă.
• Mumificarea era principala metodă care le garanta egiptenilor că trupul mort nu va putrezi
şi va fi posibil pentru spiritul său să-l recunoască dincolo de moarte.
• Fără acest procedeu ritualizat, spiritul suprem nu ar fi putut să îl ajute pe egiptean să îşi
găsească drumul spre judecata lui Osiris. Incantaţiile magice şi ofrandele permiteau
spiritului şi trupului neînsufleţit să se reîntâlnească după moartea omului şi împreună să
străbată lumea de dincolo. Pentru ca acest lucru să fie posibil, omul trebuia să îşi păstreze
corpul prin mumificare.
• încă din timpul vieţii, când se
simţeau îmbătrâniți , egiptenii se
pregăteau de cele trebuincioase
pentru lumea cealaltă.
Aceștia realizau autobiografii cu
ajutorul căreia defuncții se
prezentau curați şi fără de păcate la
judecata lui Osiris.
• Persoanele care aveau suficiente
mijloace financiare se îngrijeau încă
din timpul vieţii de construirea şi de
decorarea mormântului său. Astfel,
faraonii au realizat celebrele
piramide sau au săpat în muntele
Teban acele lungi hipogee, care
uneori atingeau lungimea de o sută
de metri