UNIVERSITATEA PENTRU ŞTIINŢELE VIEȚII

„ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: INGINERIA ȘI MANAGAMENTUL AFACERILOR
AGRICOLE

REFERAT LA DISCIPLINA ECONOMIE ȘI

POLITICI AGROALIMENTARE

Coordonator științific,
Lect. univ. dr. Eduard BOGHIȚĂ
Student,
Ana-Maria IVAN
Anozeta STAMATIN
 UNIVERSITATEA PENTRU ŞTIINŢELE VIEȚII
„ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI
FACULTATEA DE AGRICULTURĂ
SPECIALIZAREA: INGINERIA ȘI MANAGAMENTUL AFACERILOR
AGRICOLE

Realizarea pieței unice interne- etapa importantă

a dinamicii procesului de integrare europeană

Iași,
2024
 CUPRINS
CAPITOLUL I. Introducere
1.1 Contextul istoric al integrării europene
1.2 Importanța pieței unice interne în procesul de integrare
1.3 Evoluția și etapele integrării europene
1.4 Impactul istoric al unificării economice
1.5 Politici cheie în cadrul pieței unice interne
CAPITOLUL II. Obiectivele pieței unice interne
2.1 Eliminarea barierelor comerciale
2.2 Facilitarea liberei circulații a bunurilor
2.3 Stimularea liberei circulații a serviciilor
2.4 Promovarea liberei circulații a capitalului și a forței de muncă
CAPITOLUL III. Instrumente și mecanisme de implementare
3.1 Directive și reglementări comunitare
3.2 Armonizarea legislațiilor naționale
3.3 Crearea unui cadru juridic coerent
CAPITOLUL IV. Impactul pieței unice interne
4.1 Stimularea creșterii economice și a competitivității
4.2 Consolidarea coeziunii economice și sociale
4.3 Oportunități pentru afaceri și consumatori
4.4 Relații între statele membre și coeziunea europeană
CAPITOLUL V. Provocări și obstacole în realizarea pieței unice interne
5.1 Diferențele economice și sociale între statele membre
5.2 Rezistența la schimbare și interesele naționale
5.3 Problemele de implementare și aplicare a legislației
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
 CAPITOLUL I
INTRODUCERE

1.1 Contextul istoric al integrării europene

Integrarea europeană a reprezentat un răspuns proactiv și constructiv la traumele și

lecțiile
învățate din două războaie mondiale devastatoare, având ca principal obiectiv prevenirea
viitoarelor conflicte prin cooperare și integrare.
 Originea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO)
În 1951, șase state europene (Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Țările
de
Jos) au semnat Tratatul de la Paris, instituind CECO. Aceasta a fost o inițiativă revoluționară care
a urmărit controlul și administrarea resurselor strategice de cărbune și oțel, cu scopul de a evita
conflictele și de a promova reconcilierea economică între statele europene.
 Tratatul de la Roma și înființarea Comunităților Europene
În 1957, prin semnarea Tratatului de la Roma, s-a creat Comunitatea Economică
Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). CEE a avut ca
obiectiv principal crearea unei piețe comune pentru bunuri, servicii, capital și forță de muncă, în
timp ce EURATOM a urmărit promovarea utilizării pașnice a energiei nucleare.
 Tratatul de la Maastricht și consolidarea Uniunii Europene
Tratatul de la Maastricht din 1992 a reprezentat o etapă semnificativă în evoluția Comunității
Europene, transformând-o în Uniunea Europeană (UE). Acest tratat a introdus noi dimensiuni ale
integrării, incluzând cooperarea în domeniul justiției și afacerilor interne, politica externă și de
securitate comună și, în perspectivă, adoptarea monedei unice, euro.
1.2 Importanța pieței unice interne în procesul de integrare

Piața unică internă a reprezentat un proiect ambițios și revoluționar în cadrul integrării

europene, având ca obiectiv crearea unui spațiu economic unificat și competitiv între statele
membre ale Uniunii Europene.
 Totodată, piața unică internă a devenit un pilon esențial al integrării europene,
contribuind
în mod semnificativ la definirea și consolidarea identității, valorilor și dinamicii Uniunii
Europene în contextul său global și în evoluția sa ca actor geopolitic de prim rang prin:
 Eliminarea barierelor comerciale: Prin eliminarea taxelor vamale, a restricțiilor și a
altor obstacole comerciale, piața unică a facilitat circulația liberă a bunurilor între statele
membre. Acest lucru a condus la o creștere semnificativă a comerțului intra-UE,
stimulând astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.
 Libera circulație a persoanelor: Unul dintre principiile fundamentale ale pieței unice a
fost libera circulație a persoanelor. Acest aspect a facilitat mobilitatea forței de muncă,
permițând cetățenilor UE să călătorească, să lucreze și să studieze în orice stat membru,
contribuind la diversitatea culturală, integrarea socială și coeziunea europeană.
 Stimularea inovației și competitivității: Prin crearea unui mediu de afaceri integrat,
competitiv și predictibil, piața unică internă a promovat inovația, investițiile și
competitivitatea la nivelul Uniunii Europene. Acest lucru a facilitat creșterea economică
durabilă și a consolidat poziția UE pe scena economică globală.
 Consolidarea coeziunii economice și sociale: Pieței unice i s-a acordat o atenție
deosebită în promovarea coeziunii economice și sociale între statele membre. Prin
intermediul fondurilor de coeziune, politicii de dezvoltare regională și a altor instrumente
financiare, UE a susținut convergența economică, reducerea disparităților regionale și
promovarea incluziunii sociale.

1.3 Evoluția și etapele integrării europene

 Actul Unic European (1986)

Adoptat în 1986, Actul Unic European a reprezentat un pas semnificativ spre crearea
pieței
unice, stabilind un calendar și un set de obiective concrete pentru eliminarea obstacolelor la
libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și a forței de muncă.
 Tratatul de la Amsterdam (1997)
Acest tratat a consolidat principiile democrației, drepturilor omului, libertății, egalității și
statului de drept, precum și aprofundarea cooperării în domeniul justiției și afacerilor interne,
inclusiv combaterea criminalității transfrontaliere și promovarea drepturilor cetățenilor UE.
 Tratatul de la Lisabona (2007)
Acest tratat a adus modificări semnificative structurii și funcționării UE, consolidând
rolul
Parlamentului European, extinzând domeniul de aplicare al votului cu majoritate calificată în
Consiliul European și aprofundând cooperarea în domeniul politicii externe și de securitate
comună.
1.4 Impactul istoric al unificării economice

 Creșterea economică și prosperitatea: Unificarea economică prin pieței unice interne a

contribuit la creșterea economică durabilă, crearea de locuri de muncă și prosperitatea
generală a cetățenilor UE.
 Consolidarea păcii și a stabilității: Integrarea economică și politică a statelor europene
a contribuit la consolidarea păcii și a stabilității în regiune, prevenind conflictele
interstatale și promovând dialogul și cooperarea între națiuni.
 Promovarea valorilor europene: Procesul de integrare a fost un vector important pentru
promovarea și consolidarea valorilor europene, cum ar fi democrația, drepturile omului,
statul de drept și respectarea diversității culturale și lingvistice.

1.5 Politici cheie în cadrul pieței unice interne

 Politica de concurență - Politica de concurență a UE a avut rolul de a asigura un mediu

concurențial echitabil în interiorul pieței unice, combătând practicile anticoncurențiale și
promovând eficiența economică și inovația.
 Politica de coeziune - Prin intermediul fondurilor structurale și de investiții, politica de
coeziune a UE a susținut dezvoltarea regională, reducerea disparităților economice și sociale
și promovarea convergenței între statele membre.
 Politica de mediu și dezvoltare durabilă - În cadrul pieței unice, UE a adoptat politici și
reglementări pentru protecția mediului, promovarea dezvoltării durabile și combaterea
schimbărilor climatice, reafirmându-și angajamentul față de un viitor verde și sustenabil.
 CAPITOLUL II.
OBIECTIVELE PIEȚEI UNICE INTERNE

Obiectivele pieței unice interne au fost centrate pe crearea unui cadru integrat și coerent
pentru funcționarea eficientă a economiei europene, promovând competitivitatea, creșterea
economică durabilă și coeziunea socială în cadrul Uniunii Europene.

2.1 Eliminarea barierelor comerciale

Una dintre principalele misiuni ale pieței unice interne a fost eliminarea barierelor
comerciale care împiedicau libera circulație a bunurilor între statele membre ale Uniunii
Europene. Aceste bariere, care includ taxe vamale, cote de import și reguli tehnice diferite, au
fost treptat eliminate sau reduse pentru a crea un mediu comercial liber și echitabil.
Prin desființarea acestor bariere comerciale, statele membre au putut să își extindă
piețele,
să beneficieze de economii de scară și să stimuleze inovația și competitivitatea în cadrul Uniunii
Europene. Astfel, s-a promovat creșterea economică, crearea de locuri de muncă și îmbunătățirea
nivelului de trai pentru cetățenii europeni.

2.2 Facilitarea liberei circulații a bunurilor

Facilitarea liberei circulații a bunurilor a fost unul dintre obiectivele centrale ale pieței
unice interne. Acest lucru a implicat armonizarea normelor și standardelor tehnice la nivelul UE,
pentru a elimina obstacolele ne-tarifare și a asigura o concurență echitabilă între producătorii
europeni.
Prin intermediul directivelor și reglementărilor comunitare, au fost stabilite norme
comune
pentru calitate, siguranță și conformitate, facilitând astfel accesul producătorilor la piețele din
alte state membre și oferind consumatorilor o mai mare varietate și calitate a produselor
disponibile.

2.3 Stimularea liberei circulații a serviciilor

Pieței unice interne a urmărit, de asemenea, stimularea liberei circulații a serviciilor, un
sector vital pentru economia europeană. Acest lucru a implicat eliminarea obstacolelor legislative
și administrative care împiedicau furnizorii de servicii să își ofere serviciile în alte state membre.
Prin Directiva privind serviciile (cunoscută și ca Directiva Bolkestein), s-au armonizat
regulile și procedurile pentru furnizarea de servicii în cadrul UE, promovând astfel mobilitatea
transfrontalieră a companiilor și profesionalilor, și facilitând accesul la o gamă mai largă de
servicii de calitate pentru consumatori.

2.4 Promovarea liberei circulații a capitalului și a forței de muncă

Libera circulație a capitalului și a forței de muncă reprezintă piloni esențiali ai pieței
unice
interne, contribuind la integrarea economică și socială a statelor membre. Libera circulație a
capitalului a fost facilitată prin eliminarea restricțiilor privind investițiile transfrontaliere, crearea
unui mediu financiar integrat și promovarea cooperării în domeniul fiscal.
În același timp, libera circulație a forței de muncă a fost promovată prin introducerea
conceptului de "cetățenie europeană" și a dreptului de a căuta un loc de muncă în orice stat
membru al UE. Aceasta a facilitat mobilitatea profesională, a permis cetățenilor să își valorifice
competențele și experiența în întreaga Europa și a contribuit la combaterea șomajului și a
disparităților economice și sociale între regiuni.
 CAPITOLUL III.
INSTRUMENTE ȘI MECANISME DE IMPLEMENTARE

3.1 Directive și reglementări comunitare

Directivele și reglementările comunitare reprezintă pilonii fundamentali ai legislației
Uniunii Europene și instrumentele principale utilizate pentru promovarea și implementarea pieței
unice interne. Acestea sunt adoptate de către instituțiile UE, în special de Parlamentul European
și Consiliul Uniunii Europene, și sunt obligatorii pentru statele membre, care sunt responsabile
de transpunerea lor în legislația națională.
Directivele sunt instrumente juridice care stabilesc obiectivele și rezultatele pe care
statele
membre trebuie să le atingă, oferind în același timp flexibilitate în ceea ce privește modalitatea
de implementare. Aceasta permite adaptarea la specificul național și la structurile juridice
existente, asigurând astfel o abordare adaptată la particularitățile fiecărui stat membru. Pe de altă
parte, reglementările comunitare sunt aplicabile direct în statele membre, fără a necesita
transpunere, oferind astfel un cadru juridic uniform și coerent în întreaga UE.
Prin intermediul acestor instrumente, Uniunea Europeană poate armoniza și coordona
normele și reglementările în diferite domenii, inclusiv în sectorul bunurilor, serviciilor, energiei,
transporturilor și protecției consumatorilor. În acest fel, se elimină obstacolele și barierele inutile
la libera circulație, se promovează concurența loială și se creează un mediu propice pentru
creșterea economică, inovația și investițiile în cadrul pieței unice interne.
3.2 Armonizarea legislațiilor naționale
Armonizarea legislațiilor naționale reprezintă un proces esențial și continuu prin care
statele membre ajustează și aliniază legislația națională la standardele, reglementările și
directivele stabilite la nivelul Uniunii Europene. Acest proces complex implică modificarea,
adaptarea și unificarea normelor și reglementărilor naționale pentru a asigura o implementare
uniformă și coerentă a pieței unice interne în toate statele membre.
Armonizarea legislației naționale presupune o strânsă colaborare și coordonare între
instituțiile UE și autoritățile naționale, precum și consultarea și implicarea părților interesate,
inclusiv a sectorului privat, a organizațiilor neguvernamentale și a societății civile. Acest proces
necesită o evaluare riguroasă a impactului, costurilor și beneficiilor armonizării, precum și un
echilibru între obiectivele de integrare economică și protejarea autonomiei și specificității
naționale.
Armonizarea legislațiilor naționale este vitală pentru asigurarea liberei circulații a
bunurilor, serviciilor, capitalului și a forței de muncă, pentru promovarea concurenței loiale și
pentru crearea unui mediu de afaceri integrat, transparent și predictibil în cadrul pieței unice
interne. Acest proces contribuie, de asemenea, la consolidarea coeziunii economice și sociale, la
reducerea disparităților regionale și la promovarea valorilor și principiilor comune ale Uniunii
Europene în întreaga sa diversitate.

3.3 Crearea unui cadru juridic coerent

Crearea unui cadru juridic coerent și predictibil reprezintă o condiție indispensabilă
pentru
funcționarea eficientă și eficace a pieței unice interne. Acest cadru juridic stabilește regulile,
principiile și mecanismele de guvernanță necesare pentru asigurarea unui mediu de afaceri
integrat, competitiv și echitabil în cadrul Uniunii Europene.
Pentru a crea un cadru juridic coerent, Uniunea Europeană utilizează diferite instrumente
mecanisme, inclusiv codificarea, consolidarea și simplificarea legislației existente, elaborarea de
principii și orientări clare, precum și promovarea dialogului și cooperării între instituțiile UE,
statele membre, autoritățile naționale și părțile interesate.
 Codificarea reprezintă procesul de consolidare și reorganizare a textelor legislative într-
un
singur act juridic, facilitând astfel accesul și înțelegerea normelor și reglementărilor pentru
cetățeni, întreprinderi și autorități. Consolidarea și simplificarea legislației existente vizează
eliminarea redundanțelor, incoerențelor și complexității excesive, asigurând astfel un cadru
juridic clar, concis și ușor de aplicat.
Astfel, codificarea reprezintă un instrument esențial în dreptul modern, având ca obiectiv
simplificarea, clarificarea și consolidarea legii, facilitând astfel accesibilitatea, aplicarea și
respectarea acesteia în cadrul unei societăți democratice și al unui sistem juridic eficient și
transparent.
Particularitățile codificării:
 Codificarea implică adunarea și unificarea tuturor legilor, reglementărilor și dispozițiilor
legale referitoare la un anumit domeniu sau subiect într-un singur document sau cod.
Acest proces elimină redundanțele, inconsistentele și contradicțiile dintre diferitele texte
legale, creând astfel un cadru juridic mai clar și coeziv.
 Unul dintre beneficiile principale ale codificării este creșterea accesibilității și
transparenței legii. Prin consolidarea și simplificarea normelor și reglementărilor într-un
singur act juridic, se facilitează accesul cetățenilor, întreprinderilor și profesioniștilor din
domeniul juridic la informații legale, facilitând astfel înțelegerea și respectarea legii.
 Codificarea poate contribui la îmbunătățirea eficienței și eficacității sistemului juridic,
reducând timpul și resursele necesare pentru cercetarea, interpretarea și aplicarea legii.
Acest lucru este deosebit de important în cazul legilor complexe și fragmentate, care pot
crea confuzie și incertitudine în practică.
 Codificarea asigură o mai mare stabilitate și continuitate în domeniul juridic, facilitând
înțelegerea și aplicarea legii în mod consecvent și predictibil. Acest lucru este esențial
pentru menținerea ordinii juridice, promovarea statului de drept și consolidarea încrederii
în sistemul juridic.
 Deși codificarea are ca scop principal consolidarea și unificarea legilor existente, este
important să se asigure că actul juridic codificat este suficient de flexibil și adaptabil
pentru a răspunde evoluțiilor, schimbărilor și provocărilor sociale, economice și
 tehnologice. Aceasta poate fi realizată prin includerea de clauze generale, principii și
mecanisme de revizuire în actul juridic codificat.
În plus, elaborarea de principii și orientări clare, precum și promovarea dialogului și
cooperării interinstituționale și intersectoriale, contribuie la îmbunătățirea calității, eficienței și
eficacității cadrului juridic al pieței unice interne. Aceasta permite adaptarea la evoluțiile
economice, tehnologice și sociale, precum și la schimbările și provocările globale, asigurând
astfel relevanța, durabilitatea și succesul proiectului integrării europene în secolul XXI.

CAPITOLUL IV.
IMPACTUL PIEȚEI UNICE INTERNE

4.1 Stimularea creșterii economice și a competitivității

Piața unică internă a Uniunii Europene a fost un catalizator pentru creșterea economică și
consolidarea competitivității la nivelul întregii regiuni. Prin eliminarea barierelor comerciale și a
restricțiilor non-tarifare, cum ar fi formalitățile administrative excesive, taxele vamale și
reglementările divergente, s-au facilitat fluxurile comerciale între statele membre. Astfel,
întreprinderile europene au putut să-și extindă operațiunile și să își acceseze noi piețe fără
obstacole inutile.
Un exemplu relevant în acest sens este Directiva Serviciilor, care a armonizat regulile
pentru furnizarea de servicii în întreaga UE, eliminând obstacolele administrative și procedurale.
Aceasta a permis firmelor să-și desfășoare activitatea în întreaga Uniune, beneficiind de
avantajele unei piețe comune, și a stimulat inovația și creșterea în sectoare precum serviciile
profesionale, construcțiile sau turismul.
În plus, standardele comune și interoperabilitatea în domenii precum telecomunicațiile și
tehnologia informației au facilitat dezvoltarea infrastructurii digitale și a economiei digitale în
UE, stimulând inovația și creșterea economică. Acest lucru a condus la apariția unor giganți
digitali europeni și la creșterea competitivității în domeniul tehnologic la nivel global.

4.2 Consolidarea coeziunii economice și sociale

Piața unică internă a contribuit la reducerea disparităților economice și sociale între
regiunile Uniunii Europene prin intermediul politicilor de coeziune și al Fondurilor Structurale.
Acestea au finanțat proiecte de investiții în infrastructură, educație, inovare și dezvoltare în
regiunile mai puțin dezvoltate, creând astfel oportunități de creștere și dezvoltare.
Un exemplu relevant este Programul Operațional Regional, care a finanțat proiecte de
infrastructură și dezvoltare urbană în regiuni precum Europa Centrală și de Est, îmbunătățind
astfel accesul la servicii și creând locuri de muncă. De asemenea, Fondul Social European a
sprijinit programe de formare profesională și reintegrare pe piața muncii, contribuind la creșterea
incluziunii sociale și a mobilității sociale în Uniunea Europeană.
De exemplu, programul Erasmus+ a facilitat mobilitatea studenților și a personalului
academic între universități din diferite țări, promovând schimbul de cunoștințe și bune practici și
consolidând coeziunea culturală și lingvistică în cadrul UE.

4.3 Oportunități pentru afaceri și consumatori

Piața unică internă a oferit numeroase oportunități atât pentru afaceri, cât și pentru
consumatori. Prin eliminarea barierelor comerciale și a restricțiilor, companiile europene au putut
să-și extindă operațiunile și să-și acceseze noi piețe. Un exemplu notabil îl reprezintă companiile
de logistică și transport, care au beneficiat de eliminarea controalelor la frontiere și de
armonizarea reglementărilor în materie de transport rutier și feroviar.
În plus, liberalizarea serviciilor financiare a permis consumatorilor să beneficieze de o
gamă mai largă de produse bancare și de investiții și de servicii financiare mai competitive. De
asemenea, directivele privind protecția consumatorilor au consolidat drepturile consumatorilor și
au oferit un nivel mai ridicat de protecție împotriva practicilor comerciale incorecte și a
produselor nesigure.

4.4 Relații între statele membre și coeziunea europeană

 Piața unică internă a contribuit la consolidarea relațiilor dintre statele membre și la
promovarea coeziunii europene prin crearea unui cadru comun de reguli, valori și principii. Prin
intermediul cooperării economice și politice, statele membre au reușit să depășească diferențele
și să își coordoneze politicile în vederea atingerii obiectivelor comune.
Un exemplu concret este Schengen, care a eliminat controalele la frontierele interne și a
promovat libera circulație a persoanelor în interiorul UE. Aceasta a consolidat sentimentul de
apartenență la o comunitate europeană și a promovat coeziunea socială și culturală între cetățenii
europeni.
Totodată, programul Horizont 2020 a sprijinit colaborarea științifică și inovarea între
statele membre, contribuind la creșterea solidarității și coeziunii între statele membre și la
promovarea valorilor și principiilor comune ale Uniunii.

CAPITOLUL V.
PROVOCĂRI ȘI OBSTACOLE ÎN REALIZAREA PIEȚEI UNICE
INTERNE

5.1 Diferențele economice și sociale între statele membre

Diferențele economice și sociale, rezistența la schimbare și interesele naționale
divergente,
precum și problemele de implementare și aplicare a legislației reprezintă provocări și obstacole
semnificative în calea realizării pieței unice interne. Abordarea și soluționarea acestor provocări
necesită un angajament ferm și cooperare între statele membre, instituțiile europene și părțile
interesate pentru consolidarea și promovarea integrării economice și sociale în cadrul Uniunii
Europene.
Unul dintre principalele obstacole în calea realizării pieței unice interne îl reprezintă
diferențele semnificative în termeni de dezvoltare economică și socială între statele membre ale
Uniunii Europene. Aceste disparități, care reflectă diferențe istorice, structurale și regionale, pot
crea inegalități și provocări în cadrul pieței unice.
Regiunile mai puțin dezvoltate pot întâmpina dificultăți în a concura cu regiunile mai
avansate din punct de vedere economic, având resurse limitate și capacități de producție
inferioare. Acest lucru poate duce la creșterea disparităților regionale și la perpetuarea
inechităților sociale și economice în cadrul Uniunii.
De exemplu, costurile de producție mai ridicate în unele state membre, datorită salariilor
mai mari sau a reglementărilor stricte în materie de mediu și siguranță, pot crea avantaje
competitive pentru întreprinderile din statele cu costuri mai scăzute, generând distorsiuni ale
concurenței și provocând tensiuni între statele membre.

5.2 Rezistența la schimbare și interesele naționale

Rezistența la schimbare și prioritățile divergente ale statelor membre pot constitui un
obstacol semnificativ în calea realizării pieței unice interne. Interesele naționale, diferite niveluri
de dezvoltare economică, sisteme juridice distincte și tradiții culturale diferite pot încetini
procesul de armonizare și integrare în cadrul Uniunii Europene.
Un exemplu notabil îl reprezintă diferendele în materie de politici fiscale și sociale între
statele membre, care pot genera tensiuni și blocări în procesul decizional. De asemenea,
rezistența la schimbare din partea anumitor sectoare economice, care se confruntă cu pierderea
avantajelor competitive sau cu restricții noi, poate întârzia implementarea reformelor necesare
pentru realizarea pieței unice interne.
De asemenea, preocupările legate de suveranitatea națională și de protecționismul
economic pot influența deciziile politice și pot încetini progresul către o piață unică integrată și
competitivă.

5.3 Problemele de implementare și aplicare a legislației

Implementarea și aplicarea legislației comunitare în mod coerent și uniform în toate
statele
membre reprezintă o provocare majoră în realizarea pieței unice interne. Divergențele în
interpretarea și aplicarea directivele europene, deficiențele în cadrul administrativ și juridic
național, precum și lipsa de resurse și expertiză pot întârzia și compromite eficacitatea și
eficiența pieței unice.
Problemele de transpunere a directivele europene în legislația națională, încălcarea
regulilor și normelor comunitare și inadecvarea mecanismelor de control și sancțiune pot crea
inechități, distorsiuni și incertitudini în funcționarea pieței unice interne. Aceasta poate afecta
încrederea investitorilor și consumatorilor în piața internă și poate submina coeziunea și
integritatea Uniunii Europene.
Un exemplu concret în acest sens este cazul încălcării regulilor de concurență de către
anumite companii și state membre, care poate afecta concurența loială, inovația și integrarea
economică și poate genera tensiuni și conflicte între statele membre și instituțiile europene.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Realizarea pieței unice interne în cadrul Uniunii Europene reprezintă un proces complex
și
dinamic care vizează eliminarea barierelor comerciale, stimularea creșterii economice și
consolidarea coeziunii economice și sociale între statele membre. Cu toate acestea, există
numeroase provocări și obstacole care încetinesc progresul și compromit eficacitatea și eficiența
pieței unice interne.
Diferențele economice și sociale între statele membre, rezistența la schimbare și
prioritățile
divergente ale statelor membre, precum și problemele de implementare și aplicare a legislației
comunitare reprezintă principalele obstacole care împiedică realizarea unei piețe unice integrate,
competitive și coezive.
În ceea ce privește recomandările, este deosebit de important să se pună accentul pe
următoarele aspecte:
 Armonizarea politicilor economice și sociale, deoarece este esențial să se intensifice
eforturile pentru armonizarea politicilor economice și sociale între statele membre, promovând
convergența economică și reducând disparitățile regionale și sociale.
 Consolidarea cooperării și dialogului, este important să se consolideze cooperarea și
dialogul
între statele membre, instituțiile europene și părțile interesate, promovând înțelegerea reciprocă,
solidaritatea și coeziunea în cadrul Uniunii Europene.
 Îmbunătățirea implementării și aplicării legislației, un alt aspect important este să se
îmbunătățească implementarea și aplicarea legislației comunitare în mod coerent și uniform în
toate statele membre, consolidând mecanismele de control și sancțiune și asigurând respectarea
normelor și principiilor comunitare.
 Promovarea educației și formării profesionale, este necesar să se promoveze educația,
formarea profesională și cercetarea în cadrul Uniunii Europene, stimulând inovația,
competitivitatea și adaptabilitatea forței de muncă la noile cerințe și provocări ale pieței unice
interne.
 Intensificarea comunicării și informării, un alt aspect esențial este să se intensifice
comunicarea și informarea cetățenilor, întreprinderilor și părților interesate despre beneficiile,
oportunitățile și provocările pieței unice interne, promovând conștientizarea, înțelegerea și
angajamentul față de proiectul european.
 Consolidarea solidarității și coeziunii, nu în ultimul rând, este esențial să se consolideze
solidaritatea și coeziunea între statele membre, promovând principiile, valorile și obiectivele
comune ale Uniunii Europene și consolidând sentimentul de apartenență la o comunitate
europeană unită și solidară.
În concluzie, pentru a depăși provocările și obstacolele în calea realizării pieței unice
interne și pentru a promova integrarea economică și socială în cadrul Uniunii Europene, este
necesar să se adopte și să se implementeze recomandările menționate mai sus, asigurând astfel
consolidarea și promovarea coeziunii, competitivității și sustenabilității proiectului european în
beneficiul tuturor cetățenilor și întreprinderilor din Uniunea Europeană.

BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru, S. (coord.) (2016), Integrarea Europeană: Mecanisme și Politici, Editura

Universitară.
2. Georgescu, M. (2018), Uniunea Europeană: Istorie, Instituții, Politici, Editura Polirom.
3. Muraru, I. (2017), Drept Instituțional al Uniunii Europene, Editura Universitară.
4. Nicolescu, O. (2015), Economia Integrării Europene, Editura ASE.
5. Popescu, G. I. (2019), Piețele Unice Europene: Aspecte Juridice și Economice, Editura
Hamangiu.
6. Săndulescu, A. (2018), Politici Sociale în Uniunea Europeană, Editura C.H. Beck.
7. Tănăsescu, M. (2017), Uniunea Europeană și Economia Globală,Editura Economică.
8. Vlăsceanu, L. (2015), Tratatul de la Lisabona: Implicații și Provocări, Editura
Universitară.
9. Zamfir, A. (2019), Integrarea Socială în Contextul European, Editura Polirom.
10. https://commission.europa.eu/index_ro
11. https://www.europarl.europa.eu/portal/en
12. https://op.europa.eu/en/home