Invatarea prin cooperare

„Invatarea cooperativa este o metoda didactica bazata pe organizarea, functie de obiective

operationale bine stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate, orientata spre
asigurarea aspectului social al invatarii si care vizeaza dezvoltarea deprinderilor de comunicare
interpersonala, a interactiunilor, competentelor si comportamentelor sociale ale elevilor”(Bocos, M., 2002,
p.211).

Invatarea prin cooperare este o strategie, un plan de actiune, un construct elaborat ce vizeaza
anumite finalitati pentru realizarea carora recurge la tipuri de activitati care operational imbina,
organizeaza, articuleaza, programeaza diverse metode, procedee, mijloace didactice, forme de organizare
etc. Strategia didactica a invatarii prin cooperare este o modalitate de organizare a activitatii prin care se
realizeaza schimburile interrelationale intre participantii la activitate, prin procese interumane de
cooperare si competitie constructiva (elev/elevi-elev/elevi, elev/elevi-profesor; elev/elevi-grup),
stimuland activismul elevului in interactiunea sa cu materialul de studiu, cu ceilalti, prin procese de actiune
si transformare a informatiei.

Invatarea prin cooperare este o caracteristica, daca nu chiar o cerinta, a organizatiilor

postmoderne, este o strategie de instruire structurata si sistematizata , in cadrul careia grupe mici
lucreaza impreuna pentru a atinge un tel comun. Premisa invatarii prin cooperare este aceea conform
careia subiectii care lucreaza in echipa sunt capabili sa aplice si sa sintetizeze cunostiintele in moduri
variate si complexe, invatand in acelasi timp mai temeinic decat in cazul lucrului individual.

Munca in echipa dezvolta capacitatea elevilor de a lucra impreuna- o competenta importanta

pentru viata si activitatea viitorilor profesionisti si cetateni.Invatarea prin cooperare determina
dezvoltarea personala prin actiuni de autoconstientizare in cadrul grupurilor mici.Aceasta solicita toleranta
fata de modurile diferite de gandire si simtire, valorificand nevoia elevilor de a lucra impreuna, intr-un
climat prietenos, de sustinere reciproca.

Cooperarea presupune colaborarea; cu toate ca cele doua notiuni sunt sinonime, putem face unele
delimitari de sens, intelegand prin colaborare o forma de relatii intre elevi, ce consta in solutionarea unor
probleme de interes comun, in care fiecare contribuie activ si efectiv, iar prin cooperare o forma de
invatare, de studiu, de actiune reciproca, interpersonala/intergrupala, cu durata variabila care rezulta din
influentarile reciproce ale agentiilor implicati.

Invatarea prin cooperare presupune actiuni conjugate ale membrilor binomului educational(elevi
si profesori) in atingerea scopurilor comune prin influente de care beneficiaza toti cei implicati.Colaborarea
se axeaza pe sarcini, iar cooperarea pe procesul de realizare a sarcinii.Cooperarea este o forma de
interactiune superioara in cadrul invatarii, incluzand colaborarea.

Invatarea cooperativa/prin cooperare este o metoda didactica activa pentru ca:

- presupune interactiuni verbale si socio-afective nemijlocite intre elevi, gratie carora se

dezvolta competente intelectuale si sociale transferabile in diverse contexte formale sau informale
si se asigura progresul cognitiv( amintim cateva competente pe care elevii si le dezvolta
cooperand: capacitatea de comunicare, de a construi un punct de vedere, de a asculta opinia
celorlalti, de a lua in considerare punctul de vedere al interlocutorului, de a argumenta, de a
reactiona, de a intelege complexitatea situatiei s.a.);
- reflectia si gandirea colectiva, fac ca fiecare grup sa traiasca propriul sau ritm reflexiv si de
invatare, propriul tempo;
- elevii invata nu unii alaturi de altii, ci unii in relatie si impreuna cu altii, se exerseaza in a reflecta
impreuna, aprofundand in mod colectiv o problema dificil de rezolvat;interactiunile si confruntarile
dintre membrii grupului permit informatiei sa circule in interiorul grupului si sa fie ulterior
transmisa de catre grup;
- incurajeaza la elevi o atitudine deschisa, activa, bazata pe initiativa personala si pe imaginatia
lor, precum si pe abilitatile lor de a iesi din situatii complexe;
- favorizeaza angajarea intensa a elevilor in rezolvarea sarcinilor si in invatare si sporirea
semnificativa a eforturilor pe care ei le depun in acest sens;
- in cadrul dezbaterilor colective, elevul gandeste prin sine-insusi, isi poate etala liber reflectiile,
interogatiile, criticile si propune, cu titlul de ipoteze, solutiile sale provizorii, carora urmeaza sa le
verifice pertinenta; rezulta ca avem de-a face cu o responsabilitate colectiva, dar si individuala,
fiecare elev construindu-si , si in acest mod, autonomia necesara invatarii;
- valorizeaza schimburile si mizeaza pe o logica a invatarii care tine cont de opiniile elevilor , pe
care le face sa se confrunte intre ele, cu continuturile/textele date si cu profesorul( atentie, insa,
la doua pericole: existenta unui simplu schimb de opinii, fara a fi insotit de actiuni de cautare si
cercetare si arta de a-l invinge pe celalalt cu ajutorul cuvantului, fara sa se tina cont de adevar);
- beneficiul sau consta atat in progresul cognitiv realizat de elevi, cat, si mai ales, in descoperirea
pedagogica a celuilalt si a unei alte lungimi de unda de schimb intelectual, comunicare si
cooperare in munca, in participarea activa si interactiva la reflectia comuna, generala, a
comunicatii educationale.

1. Pedagogia grupului

Precizam inca de la inceput ca pedagogia grupului este o pedagogie activa si interactiva care
favorizeaza participarea elevilor in activitatea didactica si concertarea lor, dar care nu desconsidera
individualitatea elevului si, mai mult, permite o pedagogie individualizata, intr-o anumita
masura.Subiectul cunoasterii(elevul) este atat subiect particular,intrucat expune propriul mod de a
gandi, se implica personal in activitate, incearca o formulare rationala a experientei sale, confrunta
reflectia si experienta sa cu a altora etc., cat si subiect universal, pentru ca reflectia sa personala este
plasata in centrul unei cercetari care nu e doar a sa, ci si a altora.De aceea, am putea spune ca,
practic, ajutorul individualizat oferit unui elev are o dimensiune cooperativa.De altfel, profesorul este
perfect integrat in grup, practic, component al acestuia, intrucat el si elevii au functii
comune.Profesorul nu este singurul depozitar, singura sursa de informatii care ordoneaza grupul, ci
persoana care face posibil ca interventiile fiecarui participant sa contribuie la structurarea si sustinerea
grupului colaborativ pentru invatare, cu scopul de a rezolva prin eforturi concertate o sarcina
comprehensiva si stimulativa.

Asadar, tendinta in pedagogia grupului este de a inlocui activitatea si interventiile sistematice ale
profesorului printr-un sistem de activitati, de meditatii diverse, de schimburi reciproce in si in afara
grupului, rolul profesorului fiind de a pune in aplicare activitati care fondeaza grupul.

Aptitudinile de cooperare, ascultare, toleranta, respect, formare a consensului, fixarea scopului si

a strategiilor, luarea deciziilor in echipa si evaluarea colectiva, sunt exemple de comportamente
asteptate din partea elevilor.Achizitia unor astfel de aptitudini, indispensabile pentru o activitate
colaborativa de grup de succes, trebuie sa fie invatata, asteptata, monitorizata si evaluata sistematic,
atat de catre profesor, cat si de catre membrii grupului.Pentru ca activitatea colaborativa sa fie
eficienta, trebuie sa proiecteze cu mare grija sarcinile de lucru si sa le comunice foarte clar elevilor,
pentru ca acestia sa perceapa corect comportamentele sociale si cognitive implicate in rezolvarea ei,
precum si criteriile de evaluare.
 Activitatea in grupuri pretinde nu doar momente de reflectie, gandire si elaborare colectiva, ci si
momente de reflectie, gandire si elaborare individuala.Iar prin circulatia reflectiei si gandirii unui elev
catre altul, prin schimburile intelectuale si verbale realizate, se constituie o adevarata comunitate de
invatare/ de cercetare / de interese/ educationala in care:

- elevii lucreaza pentru atingerea unui scop comun, a carui indeplinire este dependenta de invatarea
si contributia individuala a fiecarui elev;
- clasa de elevi este considerata un loc specific cu coduri si limbaje proprii(care pot diferi de cele
utilizate in contexte informale); cu ajutorul lor, elevii co-elaboreaza noile achizitii si reguli de
socializare;
- ambianta este constructiva, de incredere mutuala, elevii privesc obiectiv rezultatele, dificultatile,
nivelul lor etc.
- elevii se simt respectati, valorizati, utili ca individualitate si investitii deplin in activitatea propusa;
- exista o egalitate a drepturilor, care le permite elevilor sa-si exerseze liberul lor arbitru si sa
examineze atent realitatea, situatiile cu care se confrunta;
- elevii, indiferent de nivelul lor de pregatire la disciplina respectiva, dobandesc incredere in fortele
proprii;
- toti elevii participa la luarea deciziilor;
- performantele bune ale grupului se datoreaza contributiilor individuale ale tuturor membrilor sai
si, invers, performantele individuale bune pot fi evidentiate numai daca performantele grupului
ca intreg sunt bune;
- rezultatul comun al activitatii intregului grup depinde nu numai de calitatea muncii fiecarui elev,
ci si de capacitatea lor de a coopera si de a se autocontrola; astfel, prin activitatile colaborative
se asigura cresterea rolului motivatiei invatarii, al autocontrolului si al controlului reciproc.

Prestatia unui elev depinde de contributiile si prestatiile tuturor celorlalti colegi de grup, intrucat
acestea se influenteaza reciproc si sistematic, fiind chiar interdependente-vorbim de interdependenta
pozitiva intre membrii grupului.

De aici decurg doua consecinte extrem de importante in pedagogia grupului:

- Intr-un grup, munca este mai construita, mai bogata si, in acelasi timp, greutatea sarcinilor si
responsabilitatea fata de sarcini sunt egal si echitabil impartite intre membrii acestuia;
- Activitatile comune realizate in grup fac sa apara si sa se dezvolte spiritul de cooperare, de echipa,
deschiderea catre ceilalti, devotamentul fata de grup si fata de interesele lui, aderarea la scopurile
si obiectivele acestuia.

Identitatea colectiva a unui grup se construieste in mod progresiv.Este posibil ca la inceput unii
elevi sa fie extrem de timizi, chiar sa se teama, dar , treptat incep sa incerce, in mod reciproc, sa se
asculte, sa se inteleaga, sa-si analizeze prejudecatile, reprezentarile, ideile, construindu-si propriile
identitati si asigurand coerenta grupului.

Principalele surse de identitate colectiva a unui grup sunt comunicarea educationala interna si
reflectia si gandirea colectiva.

Comunicarea educationala interna se stabileste intre indivizii care alcatuiesc grupul respectiv, in
conditii de respect individual reciproc.

Reflectia si gandirea colectiva.

 A reflecta colectiv, impreuna cu mai multi indivizi, inseamna a accepta provocarea de a asculta si
accepta opinia celorlalti pentru a elabora reflectii pluriale, un fir reflexiv, conducator.Se poate porni chiar
si de la un cuvant, rostit mai timid la inceput, apoi tot mai ferm, permitand emergenta gandirii colective
si eliberarea de principiul identitatii individuale, pentru a viza formarea de alteratii colective.

Reflectia colectiva avanseaza si progreseaza gratie confruntarii ideilor si repunderii in discutie a

ideilor si opiniilor etc.Deci, intr-o reflectie colectiva, nu numai ca se poate construi gandirea personala, ci
chiar se determina(de altfel, gandirea nu este solitara, nu se naste pe un teren gol).

Identitatea colectiva ii permite fiecarui elev sa se pozitioneze in grup si, in acelasi timp, sa isi
manifeste si exteriorizeze diferentele personale, pastrandu-si autonomia.

O pedagogie a grupului este indispensabila, mai ales in clasele cu efective mari si eterogene,
pentru a se evita angajarea numai a elevilor buni in instruirea interactiva si pentru a-i motiva si antrena
pe cei care sunt in dificultate.Este necesar ca elevul sa constientizeze ca este important ca toti colegii sai
sa reuseasca sa inteleaga si sa dobandeasca noul, pentru ca in joc este un proiect comun.

2. Etapele invatarii cooperative/prin cooperare

Invatarea prin cooperare presupune o munca dinamica, ale carei etape, care se interconditioneaza
si, intr-o anumita masura, se intrepatrund, ar putea fi cele de mai jos:

1. Realizarea de destructurari cognitive, etapa in care membrii grupului se confrunta cu

sarcinile cooperative, accepta formularea diferitelor idei, descompunerea, disecarea si confruntarea
lor, dezbaterea, pentru a face posibila circulatia si confruntarea valorilor.
2. Reflectia si tatonarea, etapa care consta in luarea initiativei de catre membrii grupului,
care se angajeaza intr-un proces de reflectie, cautare, tatonare, cercetare si invatare, cu toate
cunostintele de care dispun(este necesar ca acestea sa nu le permita sa rezolve problema imediat, altfel,
interactiunea nu isi are sensul).
3. Realizarea de interactiuni si schimburi verbale intre membrii grupului si intre acestia si
profesor pentru sedimentarea ideilor, in cadul unei dezbateri colective; in aceasta etapa de interactiuni,
ideile elevilor sunt exprimate pentru a fi punctate insuficientelor lor, pentru a fi confruntate cu certitudinile
lor.Calitatea invatarii prin cooperare depinde de calitatea dezbaterii democratice instaurate intre elevi prin
dubla exigenta a rigorii intelectuale si a eticii comunicationale( a asculta si a respecta partenerul, a cauta
sa-i intelegi opiniile, modul de a gandii, a avea nevoie de pareri si puncte de vedere diverse pentru a-ti
construi propria gandire).Astfel, este recomandabil ca sarcina de lucru sa pretinda explicitarea punctelor
de vedere ale partenerilor si verbalizarea ideilor intr-un plan rational, evitandu-se productiile prea
algoritmice.
4. Structurarea/constructia colectiva a noii cunoasteri in cadrul unei dezbateri-colective si a
unui bilant colectiv, susceptibile de a contribui la introducerea de noi achizitii-cunostinte, competente,
comportamente, asupra carora se va putea purta un dialog plurirelational si rational, in vederea
organizarii, sistematizarii si consolidarii noului.

3. Sugestii psihopedagogice pentru o invatare cooperativa/ prin cooperare eficienta

Pentru a asigura reusita schimburilor intelectuale si verbale dintre membrii comunitatii

educationale, este bine sa avem in vedere urmatoarele sugestii psihopedagogice care contribuie la
asigurarea unei munci bogate sub aspectul identitatii, alteritatii si cooperarii:
- Obisnuiti elevii cu practicile participative de cooperare, ajutati-i sa se obisnuiasca sa reflecte , sa
lucreze si sa invete impreuna, sa se asculte reciproc, sa isi valideze sau invalideze propriile
argumente, sa argumenteze pentru a convinge, sa-si repartizeze sarcinile de lucru, sa-si planifice
munca pentru a avansa lucrarea comuna etc.
- Obisnuiti elevii sa accepte diferentele dintre ei, dar si sa descopere complementaritatile, in toate
actiunile lor prevaland interesul echipei, al comunitatii educationale in care ei invata si se
formeaza;
- Ganditi-va la faptul ca in invatarea prin cooperare, profesorul este intotdeauna prezent, cel putin
prin instructiunile scrise oferite grupurilor si prin intrebarile, informatiile, clarificariile, sugestiile si
incurajariile adresate acestora.Incercati sa fiti o prezenta discreta pentru a lasa initiativa de
actiune grupurilor; nu va impuneti prezenta, ci propuneti-o grupelor si elevilor care o reclama,
acordandu-le sprijinul necesar;
- Instalati in clasa un spirit de cooperare si cercetare care sa va permita sa stabiliti cine se poate
intr-ajutora si cum, pornind de la ideea ca profesorul nu este singurul detinator de cunostinte si
ca mai exista si alte surse posibile;
- Asigurati conditiile materiale si caracteristicile ambientale necesare desfasurarii activitatiilor
colective in conditii bune;
- Stimulati la elevi placerea( si cultivati-o, innoiti-o continuu) de a participa la confruntari
intelectuale, la schimburi de idei, de puncte de vedere etc. si de a valoriza, pentru a incuraja
emergenta cuvantului.

4. Avantajele invatarii prin cooperare

- Practica invatarii prin cooperare creeaza premisele constituirii unei adevarate comunitati de
invatare/ de cercetare/ educationale, in care:
 ambianta este constructiva, de incredere si intrajutorare reciproca;
 elevii se simt respectati, valorizati si utili si dobandesc incredere in fortele proprii pentru ca toti
participa la luarea deciziilor;
 membrii grupului constientizeaza ca performantele bune ale acestuia se datoreaza contributiilor
lor individuale si invers, performantele individuale pot fi evidentiate numai daca performantele
grupului ca intreg sunt bune.