PARTICULARITĂȚI ALE SUBIECȚILOR ȘI ALE LATURII SUBIECTIVE ÎN CAZUL

INFRACȚIUNILOR CONTRA ÎNFĂPTUIRII JUSTITIEI

Particularități ale subiecților în cazul infracțiunilor contra infăptuirii justiției:

- subiectul pasiv al infracțiunilor este orice persoană fizică sau juridică sau chiar statul;
- pentru majoritatea infracțiunilor subiectul pasiv principal este statul iar secundar o persoană fizică;
- pliralitatea de subiecți activi secundari atrage reținerea unui concurs de infracțiuni pentru majoritatea
infracțiunilor;
- subiectul activ pentru majoritatea infracțiuniulor poate fi orice persoana (fizica sau juridica) care are capacitate
penală;
- pentru majoritatea infracțiunilor participația este posibilă în toate formele, însă există anumite infracțiuni pentru
care coautorul nu este posibil, fiind o infracțiune omisivă proprie cu autor exclusiv față de caracterul personal al
obligației de denunțare care trebuie îndeplinită individual;
- majoritatea infracțiunilor rpezintă tipicitate;
- în cazul infracțiunii de nedenunțare avocatul nu poate fi subiect activ al infracțiunii de nedenunțaere cu privire
la fatptele de care ia cunoștință de la clientul său și cu privire la organele judiciare care nu fuseseră sesizate;
- autorul sau participanții la faptele la care face referire art. 266 C. Pen. nu au oblșigația de a denunța
- în cazul infracșiunii de omisiunea sesizării autorul este calificat – numai funcționarul public și poate fi doar o
persoană fizică; nu este subiect activ nemijlocit al infracțiunii funcționarul public care are calitatea de autor, complice,
instigator, favorizator sau tăinuitor la fapta prevăzută de legea penală despre care a cărei săvârșire nu a sesizat organele
judiciare;
- în cazul infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare persoana care are calitatea de organ de cercetare
penală sau procuror nu poate fi autor al acestei infracțiuni, producerea de probe nereale sau ticluirea de probe de către
aceștia conducând la reținerea infracțiunii de cercetare abuzivă;
- în cazul infracțiunii de favorizarea infractorului fapta este tipică chiar dacă este comisă de un mebru de familie
al făptuitorului, iar autofavorizarea nu constituie o faptă tipică de favorizare a făptuitorului;
- în cazul infracțiunii de tăinuire proprietarul bunului poate fi subiect activ nemijlocit în cazul în care tăinuiește
bunurile provenitedin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, comise împotriva posesorului neproprietar sau
a detentorului legitim al bunului; tăinuitorul nu trebuie să aibă nicio înțelegere prealabilă sau concomitentă săvârșirii
faptei prevăzute de legea pebală cu participanții la aceasta, altfel se va reține complicitatea ca formă a participației
penale;
- în cazul infracțiunii de obstrucționare a justiției nu poate fi subiect activ persoana urmărită sau jedecată pentru
infracțiunea care formează obiectul procesului penal, însă pot fi subiecți activi persoana vătămată, pârâții, reclamanții
intervenienții voluntari sau forțați din procesul civil;
- în cazul infracțiunii de influențarea declarațiilor autorul are un interes direct sau indirect în legătură cu
procedura judiciară ăn legătură cu care urmărește influentarea declarațiilor; organele de urmărire penală sau
judecătorul nu pot fi autori ai prezentei infracțiuni în sarcina acestora urmând a se reține comiterea infracțiunii de
cercetare abuzivă sau abuz în serviciu, ori favorizarea făptuitorului;
- în principiu un avocat nu poate fi autor ai infracțiunii de influențarea declarațiilor;
 - în cazul infracțiunii de influențarea declarațiilor subiectul pasiv principal este statul , iar secundar persoana
fizică determinată să nu sesizeze organele de urmărire penală, existând o pluralitate de subiecți;
- în cazul infracțiunii de mărturia mincinoasă subiectula activ, autorul, este calificat – la forma de bază este
martorul dintr-o cauză civilă, penală, etc; la varianta agravantă a infracțiunii autor este martorul cu identiutate protejată
sau aflat în programul de protecție a martorilor, investigatorul sub acoperire, expertul, interpretul, dintr-o cauză penală,
disciplinar, etc.;
- în cazul infracțiunii de răzbunarea pentru ajutorul dat justiției în cele mai multe situații subiectul activ este
autorul are un interes direct sau indirect în legătură cu procedura care s-a declanșat la sesizarea subiectului pasiv
secundar sau în care au fost date declarații sau administrate probe; subiectul pasiv poate fi și o persoană suspectată sau
inculpată pentru comiterea unei infrașiuni grave în cadrul unei proceduri judiciare, care dorește reducerea pedepsei;
pluralitatea de subiecți pasivi atrage, în principiu, reținerea unei pluralitați de infracșiuni sub forma concursului;
- în ipoteza în care infracțiunea de sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri are ca subiect activ un
funcționar public/privat în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, se va reține infracțiunea de abuz în serviciu în concurs
cu infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe sau inscrisuri;
-în cazul infracțiunii de compromiterea intereselor justiției subiectul activ este un judecător, procuror, funcționar
public care a luat la cunoștință de informația divulgată în virtutea funcției;
- în cazul infracțiunii de încălcarea solemnității ședinței subiectul activ nu este necesar să fie o parte procesuală,
fapta putând fi comisă de orice alt participant la procedură, inclusiv de avocatul acestora; persoana juridică nu poate
fi autor al infracțiunii, însă poate răspunde în calitate de instigator sau complice;
- în cazul infracțiunii de ultrajul judiciar subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică indiferent de
calitatea acestuia; subiectul pasiv primcipal este statul, iar cel secundar este judecătorul, procurorul sau avocatul din
cadrul UNBR ( inclusiv un membru de familie al acestuia), iar acesta trebuie să fie determinat;
- în cazul infracțiunii de cercetarea abuzivă subiectul activ este calificat;
- în cazul infracțiunii de supunerea la rele tratamente subiectul activ este calificat, iar la varianta agravata, autorul
poate fi persoana care are atribuții referitoare la paza unor persoane aflate în stare de reținere sau deținere ori în
executarea măsurii de siguranță a internării medicale sau măsurilor educative privatice de libertate sau cu privire la
executarea pedepselor;
- în cazul infracțiunii de tortura subiectul activ poate fi decât un funcționar public care îndeplinește o funcție ce
implică exercițiul autorității de stat ori o persoană care acționează la instigareacsau cuc insimțământul expres sau tacit
al acestuia; persoana juridică nu poate fi subiect activ al infracțiunii;
- în cazul infracțiunii de repersiunea nedreaptă subiectul activ la forma de bază este judecătorul sau procurorul,
iar la varianta agravantă autoru este deopotrivă calificat, dar si organul de cercetare penală care poate dispune măsura
reținerii; persoana vătămată și juridică nu pot fi subiecți activi ai acestei infracțiuni;
- în cazul infracțiunii de evadare este necesar ca subiectul activ să se afle efectiv în stare de privare de libertate
și nu va comite infracțiunea cel care nu a fost efectiv încarcerat, dar față de care a fost emis un mandat de arestare
preventivă în lipsă, îninte de punerea în executare a mandatului; este posibilă complicitatea morală; subiectul pasiv
este persoana împotriva căreia s-au folosit violențele sau initatea de deținere când prin săvârșirea faptei s-au produs
pagube acesteia;
- autorul infracțiunii de evadare poate comite infracțiunea de înlesnire a evadării cu privire la o altă persoană; nu
prezintă importanță dacă autorul cunoștea sau nu identitatea evadatului;
- în cazul infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești autorul este calificat
 Latura subiectiva în cazul infracțiunilor contra înfăptuirii justiției:
- pentru toate infracțiunile contra infăptuirii jusțitiei latura subiectivă constă în intenție (directă ori indirectă);
- pentru majoritatea infracțiunilor contra înfăptuirii justiției latura subiectivă nu interesează sub aspectul
existenței infracțiunii intenționate mobilul sau scopul;
- pentru unele infraciuni contra înfăptuirii justiției nu se va reține tipicitatea subiectivă a faptei dacă sunt
îndeplinite anumite condiții;
- în cazul infracțiunii de nedenunțare fapta nu este tipică în situația în care a fost comisă din culpă;
- în cazul infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare făptuitorul trebuie să fie de rea-credință, iar la
evaluarea relei-credințe trebuie avută în vedere pregătirea profesională a celui care face sesizarea;
- în cazul infracțiunii de favorizarea infractoruluilegea stipulează scopuri alternative ale infracțiunii: în scopul
împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau
măsuri privative de libertate sau măsuri educative de libertate;
- în cazul infracțiunii de tăinuire este necesar ca făptuitorul să fi cunoscut sau să fi prevăzut din împrejurările
concrete că bunul pe care îl primește, îl dobândeșteori îl transformă sau a cărei valoarificare o înlesnește provine din
săăvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală ori că a fost achiziționat cu bani proveniți din săvârșirea faptei prev.
De legea penală;
- în cazul infracțiunii de influențarea declarațiilor latura subiectivă înseamnă daca scopul urmărit a fost acela al
favorizării unui făptuitor;
- în cazul infracțiunii de răzbunarea pentru ajutorul dat justiției, mobilul acțiunii/inacțiunii făptuitorului este
răzbunarea pentru ajutorul dat justiției;
- în cazul infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de probe ori de inscrisuri forma de bază este intenția directă,
iar scopul: făptuitorul trebuie să urmărească împiedicarea aflării adevărului într-o procedură judiciară;
- în cazul infracțiunii de compromoterea intereselor justiției dacă un funcționar public divulgă informații vizând
data, timpul, locul, modul sau mijloacele prin care urmează să se administreze o probă în scopul obținerii pentru sine
sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase, și prin aceasta se poate îngreuna sau împiedica urmărirea penală, se
va reține comiterea infracțiunii prev. De art. 12 lit b) din Lg. 78/2000;
- în cazul infracțiunii de cercetare abuzivă scopul infracțiunii este acela de a-l determina pe suspect sau inculpat
să dea ori să nu dea declarații, să dea declarații mincinoase ori să își retragă declarațiile în sensul dorit de organele
judiciare; constrângerea sau promisiunile trebuie să fie realizate în scopul de a-l determina pe suspect sau inculpat;
- în cazul infracțiunii de supunere la rele tratamente, relele tratamente aplicate din culpă ăot conduce la reținerea
unei infracțiuni de neglijență în serviciu;
- în cazul infracțiunii de tortură legea prevede că actul de tortură trebuie realizat în scopul obținerii de la această
persoană sau de la o terță persoană informații sau declarații, în scopul pedepsirii ei pen tru un act pe care acesta sau o
terță persoană l-a comis ori este bănuită că l-a comis, în scopul de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de
a intimida sau a face presiuni asupra unei terțe persoane, pe un motiv bazat pe orice formă de discriminare; variantele
agravante se comit numai cu praeterintenție;
- în cazul infracțiunii de repersiune nedreaptă este necesar ca organele de judiciare să cunoască că dispune o
măsură procesuală față de o persoană nevinovată; nu se va reține comiterea unei repersiuni nedrepte, ci a abuzului în
serviciu atunci când punerea în mișcare a acțiunii penale sau soluția de condamnare este dispusă față de o persoană pe
care organul judiciar o consideră vinovată de comiterea infracțiunii, în condițiile în care constată existența vreunuia
dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. e)-j) C. Proc. Pen..