Tratamentul dehiscenţelor

palatinale. Planificarea tratamentului

de către chirurgul OMF, ortodont,
logoped.Principiile de tratament
chirurgical si ortodontic
Efectuat: Ştefîrţă Iulia, grupa: S1302
Tratamentul dehiscentelor palatine
Este realizat de: chirurg, ortodont, logoped,
pediatru,ORL,genetician, psihoterapeut, stomatolog

Etape de tratament:
- precoce
- tardiv
Etapele precoce de tratament
Tratament ortodontic prechirurgical
- intre 1-4 sapt.
 - cand deplasarile segm. alv. sunt foarte mari - cu placile
palatine active ( cu arc de expansiune)sau placi pasive (Hotz)
-favorizeaza alimentatia si contribuie la alinierea celor doua
segmente
 - unii autori realizeaza adeziunea labiala si apoi refacerea
finala (in ideea realinierii procesului alveolar)
- favorizeaza suptul
 - realizeza presiune pe bontul medial deplasat spre anterior
Etapele precoce de tratament
Tratamentul chirurgical propriu-zis
- plastia palatului: la 12-18-24 luni (mai multe ipoteze) -
unii autori practica plastia intr-o singura etapa si realizeaza
separarea cavitatii bucale de cea nazala cu refacerea morfo-
functionala a palatului moale cu asigurarea fonatiei si a
deglutitiei
- alti autori reliazeaza in 2 etape: prima etapa –refacerea
palatului moale+buza, iar a doua etapa –refacerea palatului
dur (la 3-5 ani dupa prima interventie)
 - buza: 8 sapt.-3 luni iar palatul 18 luni se rezolva
Etapele precoce de tratament
-Tratamentul precoce ortodontic : asigura alinierea dintilor,
corectarea ocluziei incrucisate si a ocluziei inverse frontale
- se intervine in caz de tulb. de ocluzie grave, IC rotati spre
despicatura sau retrudati+rotati( despicaturile unilaterale),
IL absenti (rotati in despicatura)
- se utilizeza aparate mobile placi palatinale cu surub
ortodontic fixe: - cu arc lingual fixat la nivelul molarilor - cu
atasamente la nivelul I + arc vestibular pt. alinierea dintilor
frontali
- se utilizeza in dentitia temporara sau mixta
Tratament ortodontic
Tratament ortodontic
Etapele precoce de tratament
- tratamentul foniatric
 - incepe la 5 ani, frecvent la 6-11ani
- scop: rezolvarea rinolaliei aparenta, emisie de aer pe nas det. de val
palatin scurt care nu intra in contact cu peretele post. al faringelui
- tulb. de mobilitate la nivelul valului palatin
 - fistule oro-nazale
- rezolvarea tulb. de pronuntie a alabialelor, denatalelor det. de lipsa
de aliniere a d. frontali +cicatrici labio - alveolare stranse
- rezolvarea erorilor de articulare,S in fistule oro-nazale
incompetenta velo-faringiana malocluzie frontala
Etapele precoce de tratament
plastia defectului alveolar: osteoplastia defectului la nivelul
procesului alveolar
 - realizarea continuitatii acestuia si simetrizarea lui cu os
autogen, homogen (creasta iliaca, tibie,tuberozitate,
mastoida)
- materiale aloplastice (ceramohidroxiapatita)
 - substante osteoinductoare (BMP)
 - culturi de celule osoase cuprinse intre doua lambouri nazal
si bucal varsat inainte de eruptia C, pt.a crea suport osos C+
aparat de sustinere
Etapele tardive de tratament
- tratament ortodontic tardiv: la 11-14ani, are ca scop alinierea
dento-alveolara si evitarea angrenajului invers anterior/ocluziei
incrucisate posterior
- in malocluziile clasa III Angle - tratamentul vizeaza inhibare
adezvoltarii excesive a mand., trat.chirurgical ulterior fiind dificil
- este limitat datorita intervent. chirurgicale anterioare cu
producerea de cicatrici retractile/cicatrici fibroase in zona
palatului
- nu exista sutura medio-palatina, ci numai cicatrici fibroase
- expansiunea laterala dento-alveolara e limitata dat. cicatricilor
periodontale posteoperatorii
Proceduri de chirurgie plastica secundara
Plastia sec. a nasului si a buzei
- in timp dupa refacerea buzei apare distorsiunea narinei.
Astfel se produce un colaps partial al narinei afectate, cu
devierea varfului nasului.
- rinoplastia se poate practica si in copilarie, este bine sa se
astepte pana dupa terminarea perioadei de crestere (15-18 ani)
 - la 5-6 ani , se poate interveni la nivelul cicatricilor vicioase
ale buzei:
- se poate corecta o buza care initial a fost refacuta in tensiune
- fundul de sac vestibular e bine conformat=vestibulo-plastie -
alungirea columelei-tehnica Millard, cu lambouri in furculita
Tehnica Millard
- delimitarea punctelor
de reper
 - trasarea liniilor de
incizie
- rotatia din punctul 4 la
3 = cu distanta 5 - 6 de la
nivelul marginii
lamboului de avansare.
Tehnica Millard
- incizia de rotatie care
permite componentelor
“arcului lui Cupidon”
(2/3 inferioare ale buzei)
sa coboare intr-o pozitie
normala, iar lamboul c
sa ajunga la nielul
columelei.
Tehnica Millard
- croirea lamboului de
avansare in bontul
lateral prin extinderea
inciziei la nivelul bazei
alare.
- lamboul c este suturat
longitudinal permitand
astfel alungirea
columelei.
Tehnica Millard
- aspectul postoperator
al buzei.
- este necesar ca distanta
1 - 2 sa fie = cu 7 - 6
pentru obtinerea unei
buze simetrice fara
atenuarea rosului de
buza pe partea afectata.
Plastia bresei alveolare in aceeasi sedinta cu
refacerea buzei prin tehnica Millard
Plastia bresei alveolare in aceeasi sedinta
cu refacerea buzei prin tehnica Millard
Proceduri de chirurgie plastica secundara
Trat. chirurgical al incompetentei velo-faringiene -
incompetenta velo-faringiana se refera la imposibilitatea
valului palatin de a lua contact in fonatie cu peretele sup. al
faringelui
- se pot produce compensari prin modificarea peretelui
lateral faringian, tonsilele palatine largite si t. adenoidian
marit de volum
- evitarea eliminarii de aer pe nas
 - tehnicile chirurgicale sunt: - velofaringoplastiile (lambou
faringian median cu pedicul inferior sau superior) -
faringoplastiile
Faringoplastia HYNES
Velo-faringoplastia cu pedicul inferior (aspect de profil)
Velo-faringoplastia cu pedicul median superior tip Sanvenero-
Rosselli (aspect de profil)
Procedee de chirurgie plastica
secundara
Teh. de chirurgie ortognata
- la 17-19 ani
 – avansarea chirurgicala a maxilarului (se poate practica si inainte de definitivarea cresterii
osoase)
 - retropozitionarea mandibulei poate fi uneori utila si se practica in acelasi timp cu
avansarea maxilarului
- osteotomiile mandibulare izolate sunt mai putin indicate
 - avansarea maxilarului trebuie cantarita prin prisma tulb. de fonatie ce apar ulterior
 - avansarea de 3 mm poate produce incompetenta velo-faringiana
 - este bine ca chirurgia ortognata sa fie privita ca o interventie in 2 etape
- dupa chirurgia ortognata trebuie intervenit chirurgical prin una din metodele descrise
anterior de rezolvare a incompetentei velo-faringiene
 - cicatricile postoperatorii pot limita posibilitatea de avansare maxilara. La nivelul buzei,
cicatricile pot impiedica o avansare prea mare, iar cicatricile palatinale reduc si
vascularizatia si vindecarea osului postoperator
- tulburarile de adaptare fonetica limiteaza mult gradul de avansare a maxilarelor
 - dupa o inocluzie sagitala >8-10mm se prefera retropozitionarea mandibulei in aceeasi
sedinta, si osteogeneza prin bone distraction
Procedee de chirurgie plastica secundara
Trat. protetic
- se refera la corectarea anomaliei dentare sau la terapia
edentatiilor dupa perioada de crestere in despicaturile
bilat. ramane o premaxila flotanta, aceasta poate fi
imobilizata prin lucrari protetice fixe
 - la pacientii cu maxilar hipoplazic si care necesita
imbunatatirea ocluzala si a aspectului fizionomic se pot
aplica lucrari protetice adjuncte pt. dintii existenti.
Acestea au un rol functional fizionomic, imbunatatesc
masticatia si pot fi folosite ca obturator a unor eventuale
fistule, imbunatatind calitatea fonatiei
Plastia despicaturilor la nivelul palatului
secundar. Palatoplastia Von Langenbeck
Von Langenbeck a fost primul care a descris procedeul
chirurgical de separare a cavitatii orale de cea nazala,
prin croirea a doua lambouri mucoperiostale pe palatul
moale si dur. Dupa decolarea si ridicarea lor, lambourile
se deplaseaza medial spre defect si se sutureaza. Acest
procedeu sta la baza tuturor procedeelor de plastie
apalatului. Avantajele lui sunt simplitatea inciziilor si
decolarile minimale. Dezavantajele- imposibilitatea de
a alungi palatul,fistule preoperatorii frecvente,grad
inferior de vorbire.
Palatoplastia Van
Langenbeck,despicatura posterioara
Palatoplastia Van Langenbeck,despicatura
posterioara
Palatoplastia tip Van Langenbeck in despicaturile unilaterale totale
Palatoplastia tip Van Langenbeck in
despicaturile unilaterale totale