leadershipului. 1. Ce este influenţa şi puterea? Influenţa – comportamentul unei persoane ce generează schimbări în comportamentul, relaţiile, opiniile, senzaţiile altor persoane.
Puterea – posibilitatea de a influenţa
comportamentul altora. Forme ale puterii
Bazată pe forţare/coerciție ( teamă)
Bazată pe stimulare Bazată pe cunoştinţe (puterea expertului) Bazată pe carismă (puterea exemplului) Bazată pe tradiţii (puterea legitimă) Puterea relațiilor 2. Deosebiri dintre manager şi lider Manager Lider Administrator Inovator Indică Inspiră, încurajează Se bazează pe sistem Se bazează pe oameni Activează conform Activează conform scopurilor stabilite de alţii scopurilor sale Utilizează argumente Utilizează emoţiile Control Încredere Profesionist Entuziasm Este stimat Este adorat,admirat Face lucrurile corect Face lucruri corecte Leadershipul - capacitatea de a influenţa persoane şi grupuri pentru a-i determina să-şi orienteze eforturile spre realizarea scopurilor oganizaţionale. Leadershipul formal – procesul de influenţă de pe poziţia postului ocupat. Leadershipul neformal – procesul de influenţă prin capacităţi (sursa - harisma, cunoștințele). Teorii ale leadershipului Teorii de pe poziţia calităţilor personale (teoria oamenilor de succes) Teorii behavioriste Teorii situaţionale Teorii de pe poziţia calităţilor personale Cei mai buni lideri posedă un set de calităţi comune: Viziune, Integritate, Devotament, Aprecierea meritelor, Modestie, Deschidere pentru lucruri noi, Creativitate, Corectitudine, Precizie, Simțul umorului.s.a. – Calităţi ale liderului în opinia lui R.Stogdill Capacităţi intelectuale Dominaţia asupra altora Încrederea în sine Activ şi energic Cunoaşterea afacerii Teorii behavoriste Eficienţa activităţii de conducere este determinată nu atît de calităţile managerului, cît de comportamentul, atitudinea acestuia faţă de subalterni. Gruparea clasică a stilurilor Clasificarea stilurilor de către grupul de cercetători de la Universitatea din Ohio “Sistemele de conducere 1, 2 ,3 şi 4’’ elaborate de R.Likert Reţeaua managerială Blake-Mouton Gruparea clasică a stilurilor Autoritar Democrat Liberal Conţinutul celor trei stiluri clasice Stilul autoritar Stilul democrat Stilul liberal
Natura --Concentrarea --Delegarea autorităţii --Eliberarea liderului
puterii în mîinile cu menţinerea poziţiilor de responsabilitate în stilului liderului. cheie de către lider. favoarea grupului --Prerogativa în --Adoptarea deciziilor --Oferirea posibilităţii stabilirea scopurilor este divizată pe niveluri autogestiunii în şi a metodelor de --Comunicarea are loc regimul dorit de grup. atingere. în ambele direcţii --Comunicarea are --Comunicarea loc,de regulă, “pe descendentă orizontală” Avantajele --Atenţie urgenţei şi --Intensificarea --Permite de a executa ordinii obligaţiilor individuale în munca fără amestecul executarea sarcinilor liderului
Dezavantajele --Stoparea iniţiativei --Necesită mai mult --Grupul poate pierde
individuale timp direcţia şi viteza în luarea deciziilor Clasificarea stilurilor de către grupul de cercetători de la Universitatea din Ohio Două variabile de bază: Structura relaţiilor (determinarea rolurilor, regulile şi procedurile de executare a sarcinilor etc.) Relaţiile în cadrul acestei structuri (încrederea reciprocă, simpatia, armonia etc.) “Sistemele de conducere 1,2,3 şi 4” elaborate de R.Likert Două variabile de bază în comportamentul liderului Atenţia faţă de muncă (executarea sarcinilor) Atenţia faţă de angajaţi Sistemul 1 – stil autoritar-exploatator (bazat pe frică şi constrîngere) Sistemul 2 – stil autoritar-paternalist (se aplică recompense, dar subordonaţii rămîn supuşi) Sistemul 3 – stil consultativ Sistemul 4 – stil participativ Teorii situaţionale ale leadershipului
Teorii situaţionale încearcă să determine
ce comportament şi calităţi personale corespund situaţiilor concrete Modelul lui Fred Feadler Modelul situaţional Hersey-Blanchard (teoria ciclului de viaţă) Modelul situaţional a lui F.Feadler La bază două variabile: Lider orientat sper relaţii Lider orientat sper sarcină
Planul Necesarului de Personal Este o Parte Componenta a Planului de Resurse Umane Si Se Intocmeste in Scopul Asigurarii Organizatiei Cu Personalul Adecvat CA Numar Si Structura Pentru Atingerea Obiectivelor Acesteia