 FRACTURILE FEMURULUI

 FRACTURILE ROTULEI
 FRACTURILE OASELOR
GAMBEI
 FRACTURILE TARSULUI
 FRACTURILE RAZELOR
DEGETALE
 FRACTURILE
EXTREMITĂŢII
PROXIMALE (cap,
col, masiv
trohanterian)
 FRACTURILE
DIAFIZEI
 FRACTURILE
EXTREMITĂŢII
DISTALE
 Fracturile capului femural se întălnesc până la 1%
din fracturile scheletului şi au manifestări clinice
şterse, uneori neclare. Simptomatica fiind
predominată de semnele clinice ale luxaţiei de
femur care provoacă fractura capului prin
smulgerea împreună cu ligamentul şi a unei
porţiuni osoase din cap.
 Simptome: durere şi impotenţă funcţională care se
accentuază la încercări de mobilizare a membrului.
Semn de certitudine – serveşte examenul radiologic
care evidenţiază fragmentul articular detaşat şi
spaţiul articular mărit. Uneori când fragmentul osos
este mic pentru precizarea diagnosticului este
necesară RMN sau tomografia compiuterizată.
 Tip I – luxatie posterioara
femul cu fractura portiunii
inferioare de cap

Tip II - luxatie posterioara

femul cu fractura de cap

Tip III – fractura capului

femural asociata cu
fractura colului

Tip IV – tip I, II,III asociate

cu fractura acetabului

Clasificarea PIPKIN
fracturilor de cap
femural
Tratament:

a) la locul accidentului cu un diagnostic neclar – imobilizare,

analgetice, transportare la ortopedie.

b)În staţionar – puncţia articulaţiei, blocaj

analgezic, imobilizare.

În cazul fără deplasare se tratează coservator cu imobilizare

pe 3 luni.

Cînd este prezentă deplasarea se face o reducere chirurgicală

a fragmentului dislocat şi fixarea lui cu îngroparea
subhondrală a materialului de osteosinteză.
Simptomatologie
 durere în regiunea coxofemurală accentuată la mobilizarea
membrului,
 impotenţă funcţională prin imposibilitatea bolnavului de aşi
târî piciorul pe planul patului,
 abducţia membrului inferior,
 scurtarea aparentă a membrului inferior,
 rotaţia externă a piciorului pe planul patului,
 întreruperea liniei suprasimfiziene (Peter) care uneşte
vârfurile celor două trohantere mari şi trece prin marginea
superioară a simfizei pubiene
 Tratament
 La locul accidentului imobilizare,
analgetice, transportare în
ortopedie.
 În staţionar imobilizare
temporară prin tracţiune
scheletică ori cizmuliţă
derotatorie. Blocaj analgezic.
Tratamentul de bază este
chirurgical.
 Tratamentul chirurgical cît mai
precoce. În dependenţă de
gradul fracturii, vîrsta
pacientului şi starea lui generală
se alege metoda de
osteosinteză.
 Termenii medii de consolidare a
fracturilor de col femural variază
între 20 şi 30 de săptămâini
 De ordin general:
 pneumonii, pneumopatii;
 complicaţii cardiace;
 escare de decubit;
 tromboflebite, embolii pulmonare;
 La locul fracturii;
 pseudartroză,
 necroză avasculară,
 Coxartroză.
 Simptomatologia
Probabile
 durere intensă în regiunea trohanteriană
 impotenţă funcţională
Veridice
 scurtarea membrului;
 abducţia coapsei ;
 rotaţia esternă a picioruluii;
 deformarea bazei coapsei în crosă cu convecsitate
externă;
 mobilitatea patologică la palpare;
 crepitaţii osoase.
 Radiografia în 2 proecţii va completa diagnosticul.
 La locul accidentului imobilizare,
analgetice, transportare la ortopedie
 În staţionar:
 majoritatea fracturilor trohanteriene se
tratează operator prin aceasta se
obţine:
 mobilizarea rapidă;
 uşurinţa nursingului;
 scăderea mortalităţii;
 restabilirea mai bună a funcţiei
şoldului.
 Operaţia are drept scop reducerea cu
precizie a fragmentelor şi stabilizarea
fracturii. (planşa).
 Termeni optimali de consolidare 10-14
săptămâini
 Conservator ortopedic mai rar prin
tracţiune scheletică 6-8 săptămâini şi
pansament ghipsat circular
pelvioplantar.
 DHC

Y - nail
 Imediate – bronhopneumonii, infecţii urinare,
trombembolii, escare de decubit.

 Tardive – consolidare vicioasă (în coxa vara mai

frecvent) şi scurtarea membrului, pseudartroze
(se întîlnesc rar doar după fracturi cu multă
cominuţie şi în lipsa tratamentului)
 Diafiza femurală începe la 5 cm distal de
trohanterul mic şi se termină deasupra
condililor femurali la o depărtare spre
proximal de suprafaţa interliniei articulare
egală ca lungime cu lăţimea suprafeţei
articulare a genunchiului (c-ca 12-15 cm).
 Clasificarea fracturilor
diafizare de femur
după aspectul liniei de
fractură:
 Transversală (aici sunt
incluse şi fracturile
oblice scurte);
 Spiroidă;
 Cominutivă;
 Etajată (bi / trifocală).
Semne probabile:
 durere spontană şi la palpare;
 impotenţă funcţională totală prin iposibilitatea
transmiterii mişcărilor distal de locul fracturat.
Semne de certitudine:
 deformare marcată a coapsei cu rotaţie externă a
segmentului distal;
 scurtarea membrului inferior;
 crepitaţii osoase;
 mobilitate patologică;
 R-grafia în 2 proecţii va concretiza diagnosticul în
detalii.
 La locul accidentului – imobilizare, analgetice, în
cazul unei fracturi deschise hemostaza provizorie
şi un pansament aseptic, transportarea la
ortoped.
 Se impune o atitudine grijulie la imobilizare şi
transportare pentru a evita o perforare secundară
a ţesuturilor moi cu fragmentele osoase, sau
leziuni secundare ale vaselor şi nervilor.
 În staţionar: tracţiune scheletică cotinue, blocada
locului fracturii, analgetice, profilaxia şocului
traumatic şi a emboliei grăsoase, antibiotice.
 Tratamentul de bază este chirurgical care include
momentul reducerii fragmentelor şi osteosinteza
lor în poziţie redusă.
Imediate locale
 deschiderea focarului fracturii;
 vasculo-nervoase;
 şoc traumatic;
 embolie grăsoasă;
 interpunere de părţi moi între fragmente;
 deschidere secundară a focarului de fractură.
Locale tardive
 consolidare vicioasă;
 întârziere în consolidare;
 pseudartroza;
 osteite cronice.
 Parte distală a femurului
care ocupă un patrat
imaginar cu laturi egale cu
lungimea interliniei
articulare a genunchiului
constituie conform
clasificării AO femurul distal.
Alţi autori afirmă că femurul
distal cuprinde osul dintre
linia interarticulară şi un
plan perpendicular situat la
12 cm proximal. Oricum
asupra acestui subiect
există păreri diferite
deoarece lungimea osului
diferă de la caz la caz.
 fracturi fără
deplasare;
 fracturi cu
impactare;
 fracturi cu
dislocare;
 fracturi
cominutive.
Probabile:
 durere,
 impotenţă funcţională,
 tumefiere locală

De certitudine :
 Mişcări patologice;
 Crepitaţie osoasă
 Radiologia
 La locul accidentului – imobilizare,
analgetice, în cazul fracturilor deschise sau
a leziunilor vasculonervoase se aplică
garouu.
 În staţionar – blocaj analgezic, tracţiune
scheletică, pansament ghipsat sau
tratament chirurgical care constă în
reducere deschisă şi osteosinteza
fragmentelor. Termeni medii de consolidare
8-12săptămâini. (planşa).
Locale imediate:
 Deschiderea focarului;
 Lezarea nervului sciatic popliteu extern;
 Lezarea arterei poplitee.
Locale tardive
 Consolidare vicioasă;
 Redoare de genunchi;
 Pseudartroze;
 Osteite cronice.
Clasificare
 Probabile – durere, tumefiere, limitarea
mişcărilor active de extensie a gambei,
echimoză.
 De certitudine – palparea fragmentelor
fracturate, depresiune interfragmentară,
crepitaţii osoase, mobilitate patologică în
focar.
Radiografia elucidează diagnosticul.
 La locul accidentului
imobilizare, analgezice,
transportare la ortoped.
 În staţionar:
 La fracturile fără deplasare –
puncţia articulaţiei cu
evacuarea sîngelui, blocaj
articular, pansament ghipsat.
 La fracturile cu dislocare –
reducerea fragmentelor cu
refacerea aparatului extensor
şi osteosinteza rotulei.
(planşa)
 Termeni medii de consolidare
5-6 săptămâini.
Complicaţii – redori
articulare, artroză deformantă.
  Fracturile platoului
tibial
Clasificare:
Fractura platoului tibial extern;
Fractura platoului tibial intern;
Fractura bicondiliană;
Fracturi luxaţii ale genunchiului. (planşa)

Clasificarea Schatzker
Simptomatologie
 Probabile – durere şi impotenţă funcţională,
tumefiere, escoreaţii.
 De certitudine:
 Devierea gambei în valgus sau varus;
 Hemartroză;
 Mobilitate laterală sporită;
 Crepitaţii 0soase,
 Radiografia.
 Tratamentul
 La locul accidentului – imobilizare, analgetice,
transportare la ortoped.
 În staţionar – blocaj analgezic, puncţia articulaţiei
genunchiului, tracţiune scheletică. La fracturi fără
deplasarea fragmentelor tratament conservator în
pansament ghipsat.
 În cazul fracturilor cu dislocare tratamentul
chirurgical este obligator ţi ne impune refacereea
suprafeţelor articulare prin reducerea
fragmentelor şi osteosinteză.
 Termeni medii de consolidare 12-15 săptămâini.
Complicaţii
 Locale imediate – deschiderea focarului de

fractură, leziuni asociate ale meniscurilor şi

ligamentelor încrucişate, fractura capului
fibulei, leziuni vasculonervoase.
 Locale tardive – consolidare vicioasă,

redori de genunchi, artroze.

 Fracturi izolate ale diafizei fibulei;
Fracturi izolate ale diafizei tibiale;
Fracturi ale ambelor diafize ale oaselor gambei.
 Simptomatologia
 Durere cu localizare la nivelul
regiunii fracturate,
impotenşă funcţională,
tumefiere.
 Mişcările fragmentelor;
diformitate cu angulaţie, sau
rotaţie, sau scurtare; mişcări
patologice, crepitaţie osoasă,
întreruperea continuităţii
tibiei. Examenul R-logic
clarifică în detalii
diagnosticul.
 Se face în funcţie de traiectul de
fractură, cominuţie, stabilitatea
fragmentelor, prezenţa
deplasărilor şi prezenţa leziunilor
vasculare.
 La locul accidentului se va aplica
o imobilizare, analgetice, garou
(în cazul unor fracturi deschise şi
cu hemoragii) şi transportare în
staţionar.
 În staţionar tratamentul se face
conservativ la fracturile fără
dislocare şi chirurgical la
fracturile cu dislocare şi la
fracturile deschise. (planşa 11).
Termeni medii de consolidare 16
săptămâini.
 Complicaţii
 Imediate – leziune
ţesuturilor moi de
suprafaţă,
 Leziuni vasculare,
 Leziuni nervoase,
 Tromboflebite,
 Sindromul de
compartiment
Clasificarea WEBER-DANIS
Tratament – în fracturile fără dislocare conservativ în
fracturile cu dislocare chirurgical
 Termeni de consolidare 1-3 luni
Complicaţii
 Imediate – perforarea ţesuturilor moi şi deschiderea
focarului de fractură,
 Ireductibilitate prin interpunere de ţesuturi,
 Leziuni vasculonervoase.
 Tardive:
 Consolidări vicioase,
 Artroză,
 Sindrom algo-neuro-distrofic,
 Redori articulare.
 Clasificarea după regiunea fracturată
Fracturile capului talusului;
Fracturile colului talusului;
Fracturile procesului posterior a
talusului;
Fracturile corpului talusului;
Fracturi luxaţii.
Clasificarea Hawkins
 Tratamentul
 La locul accidentului
 Imobilizare, analgezice, hipotermie locală prin aplicarea unei
pungi cu lichid rece, transportare la ortoped.
 În staţionar: în fracturile fără dislocare imobilizare gipsată.
 În fracturile cu cominuţie tracţie scheletică până la scăderea
semnelor inflamatorii acute, apoi pansament ghipsat sau
constatând o articulaţie distrusă se va efectua închiderea ei
chirurgicală (artrodeză).
 În cazul unor deplasări majore cu luxaţia sau subluxaţia
piciorului atunci, când o porţiune osoasă proiemină
ţesuturile moi din interior în exterior, este necesară o
atitudine de maximă urgenţă. Ţinerea piciorului în poziţie
luxată cu compresia ţesuturilor moi mai mult de 2 – 4 ore ar
provoca o necroză locală cu deschiderea secundară a
focarului.
 Complicaţii
 Imediate : deschiderea focarului de
fractură, leziuni vasculonervoase,
necroza ţesuturilor moi.
 Tardive: consolidări vicioase, necroză
avasculară, artroză.
Fără deplasare
 Izolate sau asociate la cele talamice
 Fracturi talamice
Cu înfundare orizontală;
Cu înfundare verticală;
Cu înfundare mixtă;
Cu cominuţie gravă.
 Fracturi extratalamice
Marea apofiză;
Tuberozitatea calcaneului;
Procesul medial;
Sustentaculum tali.
Simptomatologie
Durere spontană şi la palpare în regiunea submaleolară, impotenţă
funcţională (fără a se putea sprigini pe picior), deformitate, echimoze.
Mobilitatea piciorului este dureroasă.
Veridic: lăţirea regiunii calcaniene, ştergerea reliefului maleolar şi a
tendonului Ahile, dispariţia boltei plantare, micşorarea distanţei de la
vârful maleolelor la sol.
R-logic unghiul bituberozitar al lui Böhler constituit prin intersectarea a
două linii, una care uneşte marginea superioară a tuberozităţii
posterioare cu punctul cel mai înalt al suprafeţei calcaniene şi a doua
care uneşte marginea superioară a marii apofize cu punctul cel mai
înalt al suprafeţei calcaniene – are o valoare la piciorul netraumat de
35º şi este deschis posterior (fig. .).
Micşorarea acestui unghi pînă la 20º - fract. Gradul I
Micşorarea acestui unghi pînă la 0 º - fract. Gradul II
 Tratamentul
 În fracturile talamice fără înfundare
tratamentul este conservativ. Iniţial piciorul
este ţinut pe o atelă 5-7 zile până edemul
cedează, apoi se aplică un aparat gipsat
pentru 60 de zile după care gipsul este
scos şi începe tratamentul funcţional cu
recuperarea treptată a mişcărilor fără
sprijin pe picior. Un tratament asociat
fizioterapic local facilitează recuperarea.
După 10-12 săptămâini bolnavul va fi
încurajat să preia mersul cu sprijin în
piciorul traumat nu înainte de a verifica
radiografic consolidarea.
 În fracturile talamice cu înfundare care pun
cele mai dificile probleme iar rezultatele nu
sunt satisfăcătoare, tratamentul chirurgical
are drept scop reconstrucţia ideală a
suprafeţelor articulare şi restabilirea
parametrilor normali anatomici ai osului.
Aceasta se distinge în cazul reducerii
precise şi corecte a fragmentelor.
 Complicaţii:
 Locale imediate:
Deschiderea focarului de fractură;
Leziuni vasculonervoase;
Asociere cu alte fracturi.
 Locale tardive:
Consolidare vicioasă;
Picior plat posttraumatic;
Redori articulare;
Artroză subtalară;
Osteite;
Edem cronic posttraumatic.