PROBE

FUNCŢIONALE
VENTILATORII
 Exista numeroase situatii in activitatea de asistenta medicala la locul de munca si
in patologia profesionala in care este necesara explorarea functionala a ap.
respirator
 Explorarile se efectueaza in functie de specificul locului de munca, cu scopul de a
depista de la incadrare persoane cu disfunctii respiratorii care sunt contraindicate
in anumite munci cu expunere la noxe(pulb, subs iritante, temp ridicata) si cu
scopul de a urmari dinamic functia respiratorie cu ocazia controalelor medicale
periodice la pers sanatoase clinic
 Proba se compara cu valorile de referinta de la angajare
 In clinica PFV ajuta la completarea diagnosticului de boala si urmarirea
raspunsului functional in urma unor masuri terapeutice
 Functia resp este un act fiziologic complex in a carui desfasurare sunt implicate ap
circulator, Cardiovasc, sangele si tesuturile
 Metodele de investigatie completa a ap resp ar trebui sa analizeze:
- ventilatia(circulatia aerului prin caile resp pana la alveole)
- compozitia aerului alveolar
- permeabilitatea alveolara
- circulatia pulmonara
- relatia dintre ventilatie si perfuzie(exista teritorii bine ventilate si prost
irigate si teritorii insuficient ventilate dar bine irigate care afect schimburile resp)
- concentratia O2 si CO2 in sange
VOLUME ŞI DEBITE
PULMONARE
 Dacă se consideră mecanismul ventilaţiei separat
de celelalte procese care alcătuiesc respiraţia
externă (pulmonară), plămânii pot fi consideraţi ca o
pompă ce vehiculează alternativ şi ritmic aer, graţie
activităţii muşchilor ventilatori. Priviţi sub acest
aspect plămânilor li se poate studia:
 geometria sau dimensiunile statice care condiţionează
performanţele sistemului şi sunt exprimate în volume şi
capacităţi
 dinamica, sau relaţia dintre mişcarea pompei pulmonare şi
forţele care o produc şi
 cinematica, sau performanţele pompei pulmonare,
apreciate ca debite de aer, viteză şi frecvenţă, toate
evaluate prin dimensiuni în funcţie de timp;
Volumele pulmonare statice
 Volumele pulmonare sunt mărimi statice care
reflectă dimensiunile pompei pulmonare.
Acestea alături de debitele ventilatorii dau
posibilitatea aprecierii performanţelor acesteia.
Factorii care influenţează volumele şi
capacităţile pulmonare sunt:
 proprietăţile elastice ale parenchimului
pulmonar;
 proprietăţile elastice ale peretelui toracic;
 proprietăţile căilor aeriene;
 forţa de contracţie a musculaturii ventilatorii
 reflexele pulmonare;
 Volumele pulmonare statice

Cele mai des utilizate in practica pentru testarea functiei resp sunt: CV, VEMS,
 CAPACITATEA VITALĂ (CV,FVC): este volumul
maxim de aer care poate fi eliminat din plamani in
timpu unei expiratii complete(forţate) care urmează
unei inspiraţii maxime şi forţate (FVC - capacitate
vitală forţată). În literatura de specialitate se
întâlneşte şi termenul de capacitate vitală lentă
(SVC), care reprezintă volumul de aer expirat lent
după o inspiraţie maximă lentă ; între capacitatea
vitală forţată şi cea lentă (FVC şi SVC) există
diferenţe uneori semnificative. Capacitatea vitală
cuprinde 3 subdiviziuni care pot fi apreciate pe un
traseu spirografic şi anume:
 Volumul Curent (VC)~Reprezintă volumul de aer inspirat sau expirat
în cursul unui ciclu respirator când ansamblul toraco-pulmonar trece
din poziţia expiratorie de repaus în cea inspiratorie de repaus şi
invers. Orientativ are valoarea de 500 mI, crescând în cursul
eforturilor. În eforturile mici şi mijlocii creşterea are loc pe seama
volumului inspirator de rezervă (VIR), iar în cele intense pe seama
Volumul Expirator de Rezervă (VER, EVR). Scade in clinostatism.
 Volumul Expirator de Rezervă (VER, EVR). Este volumul maxim de
aer care poate fi expirat suplimentar (forţat) la finele unei expiraţii de
repaus. Reprezintă aprox. 25% din CV. Scade in obezitate si
clinostatism
 Volumul Inspirator de Rezervă (VIR, IRV). Este volumul maxim de
aer care poate fi inspirat suplimentar (forţat) la finele unei inspiraţii de
repaus(normala) şi reprezintă aprox. 60% din CV.
 Manevra de determinare a CV (FVC) este completă în aproximativ 6
secunde. Ea poate fi obţinută într-un interval de timp mai scurt la
persoanele tinere, pe când la subiecţii cu obstrucţie a căilor aeriene,
nu este completă nici la 10 sec.
 Se considera scazuta CV<80% din valoarea ideala=(“disfunctie ventilatorie
restrictiva”)
 Cauze:
A. factori pulmonari:
 Suprimarea definitiva sau temporara a unei parti din parenchimul pulmonar
functional(lobectomie, mase tumorale si pseudotumorale, pneumotorax,
pneumonii, TBC, atelectazie, abcese, chisturi, edem pulmonar, etc)
 Afectiuni ce limiteaza expansiunea plamanului: fibroze interstitiale difuze,
anomalii ale surfactantului alveolar(sindr. de detresa resp), plamanul de
staza(congestie interstitiala cu edem pulmonar, etc)
 Afectiuni pulmonare obstructive insotite de cresterea vol rezidual(emfizem
pulmonar, obstructia difuza a cailor aeriene din astm bronsic, bronsita cr,
BPOC, plaman polichistic)
B. factori extrapulmonari:
 Afectiuni mediastinale care reduc spatiul intratoracic: tumori, pericardite
adezive, cardiomegalie, revarsate pleurale, hernie hiatala
 Afectiuni ale cutiei toracice si afectiuni care limiteaza expansiunea toracica:
cifoze, scolioze, sclerodermie, spondilita anchilopoetica, fracturi costale,
osificari ale cartilajelor condrocostale, morb Pott, obezitate, afect ale
musculaturii intercostale sau ale diafragmului
 Afectiuni abdominale care reduc mobilitatea diafragmului(tumori, ascita,
sarcina, interventii chirurgicale pe abdomen)
 Afectari musculare si/sau nervoase: scaderea fortei de contractie a
musculaturii resp, afect neuromusculare difuze, etc
 Depresia centrilor respiratori: hemoragie cerebrala, intoxicatii profesionale
cu solv org, gaze si vapori iritanti, hiperbarism, intoxic medicam,TCC, etc
 CAPACITATE INSPlRATORIE (CI, IC). Este volumul maxim
de aer care poate fi introdus în plămâni începând de la finele
unei expiraţii de repaus. Ea reprezintă suma dintre VC şi VIR.
 CAPACITATEA REZIDUALĂ FUNCŢIONALĂ (CRF, FRC).
Este volumul de aer ce se găseşte în plămâni la finele unei
expiraţii de repaus, atunci când sistemul toraco­pulmonar se
găseşte în poziţia expiratorie de repaus. Reprezintă suma
dintre volumul expirator de rezervă şi volumul rezidual (VER +
VR) şi este apreciată la aproximativ 50% din CPT. Acest
parametru are un rol foarte important, reprezentând volumul
de aer în care pătrunde, se amestecă şi se diluează aerul
inspirat înainte de a intra în schimb gazos cu sângele la
nivelul membranei alveolare.
 VOLUMUL REZIDUAL (VR, RV). Este volumul de aer care
rămâne în plămân la sfârşitul unei expiraţii maxime. Nu poate
fi determinat uzual(Body-pletismografie-Heliu). Valoarea
normala se considera pana la 120%(limita superioara). Peste
aceasta valoare este o hiperinflatie pulmonara data de
stenozarea cailor aeriene, scaderea elasticitatii tesutului
pulmonar si distrugerea septurilor alveolare cu confluarea
spatiilor(emfizem) procese retractile(TBC, pneumoconioze-in
special cele colagene).
Debitele ventilatorii
(pulmonare)
 Debitele ventilatorii sunt mărimi care
evaluează perfomanţele pompei pulmonare
şi depind de aceiaşi factori ca şi volumele şi
capacităţile pulmonare statice (proprietăţile
elastice toraco-pulmonare, proprietăţile
căilor aeriene, forţa de contracţie
musculară). Ele sunt obţinute de obicei în
cursul manevrelor expiratorii maxime. În
timpul unui ciclu ventilator maxim (forţat) se
pot determina: debite pulmonare maxime
instantanee şi debitele maxime de interval.
Debite maxime instantanee
 Sunt debite măsurate la un anumit moment al
ciclului ventilator sau la un volum pulmonar dat,
lucru posibil pe curba (bucla) flux-volum înscrisă cu
un aparat prevăzut cu integrator X- Y. Astăzi
majoritatea spirometrelor au această facilitate, aşa
încât, printr-o singură manevră de determinare a
CV (FVC) se pot determina toţi parametrii necesari
unui diagnostic funcţional complet. La persoanele
cu un sindrom obstructiv unele căi aeriene sunt mai
obstruate decât altele, astfel încât expirul este
prelungit, dând buclei un aspect particular. Aspectul
particular al buclei flux-volum se explică prin teoria
punctului de presiuni egale (PPE). În cursul
expiraţici presiunea pleurală depăşeşte pe cea din
spaţiile alveolare determinând un flux de aer spre
exterior, presiunea intrabronşică scăzând progresiv
până la nivelul oro-faringelui.
PEF
 PEF (PEFR): reprezintă debitul expirator maxim instantaneu de vârf,
adică valoarea maximă a fluxului de aer în timpul expiraţiei complete
şi forţate. Este un parametru care poate fi utilizat în aprecierea
variaţiilor circadiene la persoanele suspectate de astm bronşic
(variaţii mari) sau al eficienţei tratamentului acestuia. Deşi există
valori de predicţie (teoretice) în practică este bine ca valorile
determinate să se raporteze la cea mai bună valoare personală a
subiectului (obţinută pe o perioadă de monitorizare a PEF-ului în care
subiectul este sub tratament şi asimptomatic). PEF-ul constituie un
ghid aproximativ de apreciere a gradului de limitare a fluxului de aer
din căile aeriene fiind influenţat de o serie de factori fiziologici şi
fiziopatologici. Monitorizarea PEF-ului este deosebit de utilă
contribuind la precizarea diagnosticului (mai ales în afecţiunile
obstructive), monitorizarea evoluţiei, detectarea precoce a deteriorării
stării pacientului şi nu în ultimul rând identificarea agenţilor
precipitanţi. Pentru un exploraţionist experimentat determinarea PEF-
ului alături de ceilalţi parametri în cursul explorării funcţiei ventilatorii
pulmonare are o valoare mai redusă în aprecierea gradului
obstrucţiei deoarece este influenţat de forţa de contracţie a
musculaturii expiratorii şi de antrenamentul subiectului. El poate fi
însă un bun indicator pentru aprecierea "cooperării" subiectului în
cursul explorării
 MEF25 (FEF25): debit expirator maxim
instantaneu la 25 % din CV; este debitul expirator
maxim atins în momentul în care în plămâni a mai
rămas 25 % din CV.
 MEF50 sau (FEF50): debit expirator maxim
instantaneu la 50 % din CV; este debitul expirator
maxim atins în momentul în care 50% din CV a fost
exhalată din plămâni în timpul unei expiraţii maxime
şi forţate. Această mărime depinde de rezistenţa la
flux a conductelor aeriene periferice şi de reculul
elastic al plămânilor. Acest parametru se corelează
foarte bine cu FEF25-75 care se poate determina la
fel ca şi VEMS-ul pe o expirogramă forţată.
Curba flux-volum
Debite maxime de interval.
 Sunt volume de aer mobilizate într-un interval de
timp dat şi care se pot deterimina pe o expirogramă
forţată. Acestea sunt:
 VEMS-ul(FEV1): Reprezintă volumul maxim de aer
expirat în prima secundă a unei expiraţii forţate ce
urmeaza unei inspiratii maxime. Se considera
patologic scaderea sub 80% din valorile ideale: 80-
(55)60% usoara, (54)59-40% moderata, 39-
30%accentuata, <30 severa
 Doar scaderea VEMS = obstructie
 Scaderea VEMS si IPB = “disfunctie ventilatorie
obstructiva”
Curba debit volum
 Există un declin fiziologic al VEMS-ului. Acest declin este apreciat În
studii epidemiologice unde se calculează curent rata de declin a
VEMS-ului pe diverse categorii de populaţii. Pentru a putea definii
"anormalitatea ratei de declin a VEMS-ului (~VEMS) este necesară
stabilirea ecuaţiilor de predicţie a "normalului". Aceste ecuaţii
stabilesc că amploarea declinului depinde în principal de vârstă şi
înălţime şi este de aproximativ 1 % lan, respectiv 30 mI/an, fiind mai
mare la fumători inveteraţi, unde poate ajunge la 15-20% lan.
 IPB(Indicele de permeabilitate bronsica, indice Tiffneau): se
calculeaza dupa formula VEMS x 100 / CV aratand cat la suta din CV
reprezinta VEMS-ul, respectiv cat la suta din CV poate fi expirat in
prima sec a unei expiratii fortate
*Valori normale: 82-70%, scaderea sub aceste limite reprezinta
“disfunctie ventilatorie obstructiva” daca este insotita doar de
scaderea VEMS, sau “disfuntie ventilatorie mixta” daca este insotita
si de scaderea CV
*IPB este indice important de decelare a obstructiei la flux
Indicaţiile şi contraindicaţiile
testelor ventilatorii.
 INDICATII:
 Pacienţi cu diverse acuze sau date obiective care
sugerează afecţiuni pulmonare ce pot afecta funcţia
pulmonară.
 Afecţiuni musculare, nervoase sau osteoarticulare care
pot afecta funcţia respiratorie.
 Monitorizarea eficienţei terapiei sau a evoluţiei bolii.
 Monitorizarea funcţiei ventilatorii a persoanelor la care
există posibilitatea expunerii la substanţe iritante sau
toxice pentru sistemul respirator.
 Examinări pentru angajare.
 Expertize medico-Iegale.
 CONTRAINDICA ŢII:
 Subiecţi sub 6 ani care nu pot executa corect manevrele
necesare unei explorări valide.
 Afecţiuni (medicale şi/sau chirurgicale) pentru care testele
funcţionale pulmonare reprezintă un risc. Ori de câte ori
rezultatul testului are un impact mic asupra îngrijirii medicale
imediate a pacientului şi implică un risc semnificativ:
 Status astmatic.
 Hemoptizie.
 Cardiopatie ischemică, angor.
 Traumatisme acute.
 Greaţă sau diaree severă.
 Pacienti precomatoşi, necooperanţi.
 Temperatură ambiantă sub 170C şi peste 40°C.
 Solicitarea explorării nu este semnată de medic
(PFV)Spirometrie:
Înainte de investigare subiectul:
 Nu are voie să fumeze cel putin o oră inainte
 Să i se asigure un repaus de cel puţin 15 min.
 Să nu fie imediat după ce a servit masa
 Îmbrăcămintea să fie lejeră pt. A putea permite mişc. resp.
 De obicei nu se îndepărtează proteza dentară
Efectuarea probei:
 Se explică în detaliu tehnica
 Sunt de preferat înregistrările în ortostatism
 Piesa bucală este plasată între dinţi şi susţinută cu buzele fără a fi
comprimată în timpul manevrelor
 Se pensează nasul cu pensa nazală a.î. respiraţia să se facă numai
pe gură
 Se inspiră maxim apoi se expiră maxim şi forţat
 Se efectuează 3 determinări şi se iau în calcul valorile cele mai mari
 Pentru majoritatea parametrilor funcţionali
pulmonari există formule de predicţie ale
diverşilor autori, la noi în ţară fiind acceptate
cele recomandate de experţii CECA
(Communaute Europeene de Charbon e
d'Acier; ECCS European Community of
Carbon and Steel; Comunitatea Europeana
a Carbunelui si Otelului) si corectia
BTPS(Body, temperature, Pressure,
Saturated).
Interpretarea rezultatelor
 Abaterea de la normal a parametrilor determinaţi
reprezintă o modalitate obiectivă de apreciere
impactului agentului morbid asupra funcţiei
respiratorii şi /sau a ventilaţiei pulmonare.
 Corelarea rezultatului furnizat de un singur test sau
de o baterie limitată de teste cu datele clinice şi
paraclinice poate să sporească valoarea
informaţională a testelor uzuale.
 Rezultatele testelor funcţionale pulmonare nu sunt
strâns corelate cu amploarea alterărilor structurale,
de aici importanţa mare a corelării informaţiilor
morfologice cu cele funcţionale în contextul clinic.
 Explorarea funcţiei pulmonare pune în
evidenţă:
 perturbarea unuia sau a mai multor
parametri;
 amploarea acestei perturbări;
 gradul de reversibilitate (testarea
bronhomotricităţii);
 existenţa insuficienţei pulmonare de repaus
sau efort (latentă sau manifestă);
 mărimea rezervelor funcţionale disponibile ;
 În investigaţiile de rutină, bateria de
teste ventilatorii utilizate constă în
determinarea: CV, VEMS, IPB
 Aparatura de ultimă generaţie dă
posibilitatea ca această baterie să fie
completată cu determinări de debite
instantanee şi de interval, cu
specificitate şi sensibilitate mai mare .
 În funcţie de parametrii ce se abat de la
valoarea medie prezisă (teoretică) există trei
tipuri de disfuncţii ventilatorii şi anume:
 DVR- Disfunctie Ventilatorie Restrictivă ,
 DVO- Disfuncţie Ventilatorie Obstructivă
 DVM- Disfuncţie Ventilatorie Mixtă