Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LA COPIL
• Infecţiile urinare (IU) sunt afecţiuni acute infecţioase ale căilor urinare şi/sau
interstiţiului renal, caracterizate prin modificări clinice, funcţionale şi
morfologice diverse.
• Bacterii
-Gram-negative (Escherichia coli, Proteus mirabilis, Enterobacter,
Citrobacter, Pseudomonas aeruginosa, Serratia, etc)
-Gram-pozitive (streptococ viridans, stafilococ aureu hemolitic),
Mycobacterium tuberculosis
-Cel mai frecvent este implicată E. coli (80% din totalul infecţiilor
urinare ale copilului), urmată de Proteus
• Virusuri
• Paraziţi: Trichomonas vaginalis, Entamoeba histolytica
• Fungi: Candida albicans
Factorii favorizanţi:
• cateterizări uretrale
• constipaţie cronică
• Acute
• Cronice
• Joase - cistită
- uretrită
- prostatită
• Înalte - pielonefrită
MACROSCOPIC: MACROSCOPIC:
-rinichii sunt mari, rosii -rinichii sunt mici, sclerosi
-zone triunghiulare de culoare galbena pe -deformari ale sistemului pielocaliceal
sectiune
MICROSCOPIC:
MICROSCOPIC:
-fibroza interstitiale insotite de focare
-leziuni inflamatorii interstitiale (congestie, inflamatorii, scleroza glomerulara,
edeme, PMN) care pot evolua spre periglomerulara si peritubulara
microabcese
-atrofii tubulare
-in tubii renali se gasesc celule epiteliale
-hialinizari glomerulare
descuamate, leucocite, cilindrii
leucocitari, microbi -reducerea numarului de glomeruli
Aceste date se cunosc prin cupe histologice
obtinute de la copiii decedati care aveau
si PN, punctia- biopsie renala este
CONTRAINDICATA in PNA
MANIFESTĂRI CLINICE. FORME CLINICE
IU la nou-născut:
• sunt mai frecvente la sexul masculin
• se produc cel mai adesea pe cale descendentă
- prin diseminarea hematogenă a infecţiei de la un focar
septic aflat la distanţă (otită, meningită, bronhopneumonie)
IU la copilul mare:
• sunt frecvente la sexul feminin
• se produc deseori pe cale ascendentă
Din punct de vedere clinic:
• simptomele sunt diferite în funcţie de localizarea IU
• retenţie urinară
In funcţie de localizare:
IU acute
IU cronice:
-Simptomatologia clinică generală, digestivă, urinară, etc. seamănă cu cea
din IU acute
-dar fenomenele infecţioase sunt mai şterse
-apar în plus simptome generate de insuficienţa funcţiei renale.
-Gravitatea tabloului clinic în IU cronice este dată de gradul IRC
• confirmarea diagnosticului de IU
• depistarea sediului (localizării) IU
• evidenţierea factorilor favorizanţi ai IU
• aprecierea răsunetului pe care îl are IU asupra parenchimului renal
-pentru diagnosticul unei infecţii urinare, criteriul bacteriuriei semnificative primează asupra
leucocituriei
-Există IU fără leucociturie (la 50% din sugari,în IU recidivante şi IU asimptomatice)
• VSH
• fibrinogen
• proteina C-reactivă crescuta
• cilindri leucocitari prezenţi în urină
• creşterea concentraţiei de 2-microglobulină urinară
• scăderea capacităţii de concentrare a urinii (prin măsurarea densităţii în
urina de dimineaţă)
• testul imunoflorescenţei bacteriilor urinare pozitive
• prezenţa anticorpilor faţă de proteina Tamm-Horsfall
• creşterea de volum a rinichilor, cu ştergerea diferenţei dintre corticală
şi medulară şi dilatarea pelvisului renal la echografia abdominală
• modificări la examenul oftalmoscopic (al fundului de ochi)
Evidenţierea factorilor favorizanţi ai IU se realizează printr-o serie de investigaţii
paraclinice
-Radiografia abdominală pe gol poate pune în evidenţă prezenţa unor calculi radioopaci
-Echografia abdominală, neinvazivă, este utilă pentru depistarea anomaliilor anatomice ale
aparatului reno-urinar, a unor factori obstructivi, calculi, tumori,etc
-Rezonanta magnetica: mai putin utilizata, dar valoroasa in evidentierea ageneziilor renale, ectopii,
“mase intrarenale”
• ureei
• creatininei
• acidului uric seric
• şi prin evaluarea capacităţii de concentrare
• şi a funcţiei de acidifiere a urinii
DIAGNOSTIC
• precizarea sediului IU
Etape:
Impune excluderea:
Regim alimentar:
• normocaloric
• normoglucidic
• normoprotidic la pacienţii cu funcţie renală păstrată
• in caz de retenţie azotată se impune restricţie protidică
• iar în caz de hipertensiune arterială se recomandă regim hiposodat
Se mai impune:
• evitarea băilor fiebinţi
• micţiuni cât mai frecvente
• combaterea constipaţiei
Tratamentul medicamentos
Etiologic
-Se preferă asocierea Ampicilină + Gentamicină timp de 10-14 zile (intravenos) azi s-a
pierdut din valoarea practica
-Rezultate bune sunt date de Cefalosporine generatia III (Cefort etc.) singure sau asociat cu
Gentamicina 10- 12 zile iv. sau microperfuzii sau iv. pe seringa lent
-În cazul în care urocultura este pozitivă, după 48 ore de tratament se înlocuieşte
Ampicilina cu o cefalosporină de generaţia a treia sau cu un alt antibiotic, în funcţie de
antibiogramă.
În IU benigne: antibiotice sub formă de monoterapie: Ampicilină, Amoxicilină
sau Cotrimoxazol, pe cale orală sau intramuscular, timp de 10 zile
grupa II: antibiotice care realizează o concentraţie urinară bună şi mai slabă
tisulară, dar cu efecte toxice prezente: Streptomicina, Tetraciclinele,
Rifampicina, Cotrimoxazolul, Acidul nalidixic, Nitrofurantoinul si mai
nou fluorochinolone (Ciprofloxacina, Norfloxacina, Ofloxacina etc.)
-grupa III: antibiotice care au concentraţie urinară şi renală moderată, dar efecte
toxice semnificative: Cloramfenicolul, Pristamicina, Novobiocina
Tratamentul de atac pe cale parenterala:
Ampicilina 100 mg/ kg corp 2< 1S; 3-4>1S i.v.; i.m.3 prize