AFECȚIUNILE APARATULUI

EXCRETOR
(prezentarea patologiei specifice)

Prof. Oltean Alexandrina

• Urologia este specialitatea chirurgicala care care se ocupa de
diagnosticarea si tratamentul afectiunilor sistemului renourinar masculin
si feminin (rinichi, uretere, vezica urinara, uretra) si pe sistemul
reproductiv masculin (testicule, epididim, vas deferent, vezicule seminale,
prostata si penis) Prostata este o glanda situata sub vezica urinara, de
marimea unei castane, strabatuta de uretra prostatica. Functia acesteia
este de a produce un lichid special ce participa la formarea spermei. In
mod natural prostata creste cu varsta (se hipertrofiaza). Afectiunile cele
mai frecvente sunt reprezentate de inflamatia acesteia (prostatita),
cresterea in volum (adenomul de prostata) sau transformarea neoplazica
(adenocarcinomul de prostata).
• Un control de rutina la urolog este recomandat tuturor barbatilor peste
50 ani, iar sub aceasta varsta celor care au antecedente familiale de
patologie prostatica.
• Urologia este strans legata de alte domenii medicale : andrologie,
nefrologie, ginecologie si oncologie.
• Andrologia este ramura medicala care studiaza fiziologia si fiziopatologia
organelor sexuale masculine. Este un domeniu complex care integreaza
elementele anatomice, biologice si psihice responsabile de buna
functionare a aparatului genital masculin
Cauzele afecțiunilor urologice
•Printre cele mai întâlnite cauze ale afecțiunilor
urologice se află igiena necorespunzătoare a
aparatului genital, moștenirea genetică,
alimentația, hidratarea insuficientă, contactul cu
diferite bacterii.
Simptomele care indică potențiale afectiuni sau boli urologice
•Cele mai frecvente simptome care indică afecțiuni urologice
sunt de cele mai multe ori legate de urinare sau disconfort în
zona abdomenului:
- urinările dese și senzația permenentă de urinare;
- durere sau discomfort/ usturime la urinare;
- durere în partea de jos a abdomenului/ suprapubian
- febră, greață, frisoane;
- durere lombară;
- prezența sângelui în urină;
- senzația de urinare incompletă.
- scaderea presiunii jetului urinar
- senzatia acuta de urinare ce nu poate fi amanata
- scaderea capacitatii de a obtine sau mentine erectia
INVESTIGATII
• In primul rând, medicul va efectua anamneza, adică îți
va pune întrebări legate de istoricul medical, simptomele
curente, precum și medicamentele pe care le
administrezi, dacă e cazul.
•Consultul urologic presupune:
- examenul fizic - examinarea organelor genitale si a
prostatei ( tuseu rectal)
- analize ale sangelui si urinei
- o ecografie urologica (rinichi, vezica, prostata)
Analize ale sangelui:
- PSA
•In cadrul acestui control de rutina, cel mai important parametru masurat
este reprezentat de determinarea valorii Antigenului Prostatic Specific (PSA).
Antigenul Prostatic Specific (PSA) este o enzima secretata de glanda
prostatica. PSA-ul este un marker de organ si nu de boala, valoarea acestuia
crescand in toate afectiunile prostatice, dar mai ales in cancerul de prostata.
Testul PSA se realizeaza prin recoltare de sange, odata cu recoltarea
celorlalte analize de sange. PSA este aproape in exclusivitate asociat cu
afectiunile prostatei, dar nu este specific pentru cancerul de prostata, valori
crescute fiind intalnite si in alte conditii (adenomul de prostata, prostatita
acuta sau cronica, infarctul prostatic). PSA (antigen specific al prostatei) este
un component esential al plasmei seminale, avand o greutate moleculara de
33kDa. Este sintetizat in celulele acinare si in epiteliul ductal al prostatei,
dupa care este secretat in sistemul ductal unde atinge concentratii mari. Se
pare ca PSA are rol in liza coagulului seminal, fiind implicat astfel in
fertilitatea masculina. In mod obisnuit PSA este prezent in ser in concentratii
reduse. In cazurile in care se produce alterarea structurii microscopice a
prostatei (cancer, hipertrofie prostatica benigna, prostatita acuta, biopsie
prostatica) PSA va difuza in stroma, de unde va ajunge in circulatia generala,
pe calea sistemului limfatic si capilar.
• Cancerul de prostata este al 2-lea cancer ca
frecventa, dupa cancerul pulmonar, la barbatii
din intreaga lume, reprezentand aproximativ 15%
din totatul cancerelor diagnosticat. Desi a fost
demonstrata existenta unei predispozitii
genetice, doar in circa 9% din cazuri cancerul de
prostata este ereditar (familie cu cel putin 3 rude
afectate sau 2 rude ce au dezvoltat cancer de
prostata la varste <55 ani). Incidenta cancerului
de prostata este dependenta de varsta. Desi o
varietate de factori exogeni/de mediu pot avea
un impact asupra progresiei cancerului de
prostata, nu exista masuri specifice de preventie
legate de dieta si stilul de viata.
• Analize ale sangelui uzuale la pacienți urologici:
– HEMOLEUCOGRAMA -este un test care poate furniza diagnostice pentru
numeroase boli. Rezultatele pot reflecta probleme cu volumul sangelui
(deshidratare) sau pierderi de sange. Hemoleucograma poate sa indice
disfunctionalitati in producerea, ciclul de viata si rata distrugerii celulelor de
sange, precum si infectii acute sau cronice si alergii.Celulele rosii (RBC)
transporta hemoglobina (HGB) care in schimb transporta oxigenul.
Cantitatea de oxigen receptionata de tesuturi depinde de numarul si de
functionarea celulelor rosii si a hemoglobinei. Valorile MCV, MCH si MCHC
sunt folosite in diagnosticarea diferitelor tipuri de anemie, si reflecta
marimea si concentratia de hemoglobina a celulelor.Celulele albe (WBC)
sunt mediatori ai inflamatiilor si ale raspunsului imun.
– UREEA - este principalul produs azotat final al metabolismului aminoacizilor,
proveniti din scindarea in stomac si intestin a proteinelor, sub actiunea
fermentilor proteolitici si absorbtia acestora prin peretele intestinal. Sediul
principal de formare a ureei este ficatul, dar si tesutul in curs de crestere
(de exemplu, tesutul embrionar sau tumoral) are proprietatea de a forma
uree din arginina. Cea mai mare parte a ureei este eliminata prin filtrare
glomerulara; 40-60% redifuzeaza in sange in functie de fluxul tubular si de
hormonul antidiuretic (ADH).Ureea din sange si urina variaza in raport direct
proportional cu alimentatia proteica si invers proportional cu anabolismul
celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta
– CREATININA - este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si
reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina
este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul musculaturii
in procent de 98%6, unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol
important in stocarea energiei musculare. Cand aceasta energie musculara
este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este
scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se
mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut
muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de creatina este convertit
zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne)
creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade
nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii
creatinei6.
Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei
renale decat ureea. Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine
atat creatinina cat si ureea serica.
Creatinina serica se determina la prima examinare la pacienti asimptomatici
sau simptomatici, la pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli
renale acute si cronice, boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii
profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri
medicale intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli
metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie), sarcina, boli cu metabolism
proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente
nefrotoxice.
– GLICEMIA - reprezintă nivelul zahărului din
sânge. La o persoană sănătoasă, care nu suferă
de diabet, glicemia normală este de 70-100
mg/dl (miligrame pe decilitru), măsurată
dimineața, pe stomacul gol. În mod normal,
după o masă, glicemia crește până la cel mult
140 mg/dl, iar după aproximativ 2 ore va scădea
din nou sub 100.
Analize ale urinii :
–SUMARUL DE URINA - este o analiza simpla, prin care urina este analizata
vizual, microscopic si cu substante chimice (dipstick). Cu ajutorul acestui test
pot fi depistate din timp infectiile tractului urinar, bolile renale si cele
hepatice, dar si diabetul. Examenul de urina este, de fapt, un grup de teste
chimice şi microscopice. Ele detectează produsele secundare ale
metabolismului normal şi anormal, celulele, fragmente celulare, şi bacteriile
din urină. Urina este produsă de rinichi, două organe de forma unor boabe de
fasole situate pe fiecare parte a coloanei vertebrale în partea de jos a cutiei
toracice.Rinichii filtrează deşeurile din sânge, ajută la reglarea cantităţii de
apă din organism, şi conservă proteinele, electroliţii şi alţi compuşi, pe care
organismul îi poate refolosi. Orice substanţă care nu este necesara
organismului este eliminată prin urină, de la rinichi la vezică şi apoi, prin
uretră, în afara organismului. Urina este, în general, de culoare galben şi
relativ limpede, dar de fiecare dată când cineva urinează, culoarea,
cantitatea, concentraţia şi conţinutul urinei va fi puţin diferit, din cauza
componentelor diferite. Recoltarea sumarului de urina este prima analiza
recomandata in cazul unor simptome precum durerile abdominale, de spate
sau la urinare, sau urinarile frecvente si sangeroase.Multe afecţiuni pot fi
diagnosticate în stadii incipiente prin detectarea anomaliilor din urină.
Anomaliile includ creşterea concentraţiilor diverselor substanţe ce compun
urina şi care nu sunt de obicei găsite în cantităţi semnificative în urină, cum ar
fi: glucoza, proteinele, bilirubina, celulele roşii din sânge, celule albe din
sânge, cristale şi bacterii.
 Sumarul de urina indica valorile urmatoarelor caracteristici:
-pH-ul - daca valoarea lui este mare, este posibila prezenta
unor calculi renali sau a unei infectii a tractului urinar;
-Proteinele;
-Glucoza - daca nivelul de glucoza este ridicat, poate fi un
semn al diabetului zaharat;
-Celulele albe - in cazul in care sunt prezente, poate fi vorba
despre o infectie;
-Bilirubina - prezenta ei in urina poate indica o boala a
ficatului;
-Sangele - prezenta lui in urina poate fi simptomul unei
infectii.
Recoltarea probei de urina pentru aceasta analiza biochimica
se face dupa igienizarea corporala, din “jetul mijlociu”, intr-un
recipient colector special.
Rezultatele sumarului de urina sunt relativ rapide si, in functie
de caz, medicii pot sa recomande analize suplimentare pentru
depistarea anumitor afectiuni
– UROCULTURA - este metoda prin care se permite, prin cultivarea si
analiza probelor de urina, identificarea agentilor patogeni care produc
infectii ale tractului urinar. Testul de urocultura este utilizat in
laboratoarele de microbiologie clinica, fiind recomandat de medicul
specialist pentru a stabili existenta unei infectii a cailor urinare.
Urocultura sau cultura microbiana din urina este o analiza
microbiologica de laborator, menita sa descopere infectiile tractului
urinar (ITU) precum cistita (inflamatia vezicii urinare din cauza
bacteriilor patrunse prin uretra), nefrita (inflamatia tesutului renal) si
pielonefrita (infectia localizata la nivelul cailor urinare superioare).
• Infectiile tractului urinar pot avea uneori si simptome nespecifice,
precum febra si tulburarile digestive. Acestea sunt comune la
persoanele cu varste inaintate, la copii si la persoane imunodeprimate
In cazul barbatilor, in urma uroculturii pot fi depistate si afectiuni
precum prostatita sau uretrita.
•Urocultura determina cantitatea pe mililitru a germenilor din proba
examinata si clasificarea lor pe grupe. Se recomanda in cazul
simptomelor comune ale infectiilor urinare, asa cum sunt urinarile
frecvente, insotite de usturime (disurie) sau dureri, mirosul neplacut al
urinei sau durerile din zona renala.
• Urina este un bun indicator al anumitor afectiuni, asa ca
analizele regulate ale acesteia sunt recomandate pentru
supravegherea starii de sanatate. Medicii recomanda ca
sumarul de urina sau /si urocultura sa fie realizate in fiecare
an, chiar daca nu exista simptome care sa indice prezenta
unor agenti patogeni infectiosi. De altfel, infectiile tractului
urinar pot fi si asimptomatice. Prin recoltarea si an.aliza
probelor de urina se pot depista infectiile tractului urinar si
factorii care le-au declansat.
 
• În anumite cazuri, medicul poate recomanda efectuarea
unui set de analize de sânge sau investigații imagistice
precum:
- ecografia
-tomografia computerizată
- examenul IRM
- scintigrafia osoasă sau renală.
• Ce este urodinamica?
• Prin urodinamica incercam sa intelegem modul in care
functioneaza tractul urinar inferior al pacientului. Ne
intereseaza in mod deosebit functionarea vezicii
urinare, pe care o investigam prin cistomanometrie,
putem sa obtinem date referitoare la functia uretrala,
deoarece putem sa facem profilometria uretrala,
putem evalua functia planseului pelvin, se poate face
inclusiv manometrie anorectal. Exista posibilitatea
efectuarii tututor testelor de urodinamica:
cistomanometrie, calcularea presiunii
intraabdominale, electromiografie - electromiograma
superficiala a planseului pelvin, profilometrie uretrala,
manomentrie anorectala, practic toate explorarile
necesare pentru a identifica modalitatile optime de
interventie pentru a elimina cauzele simptomelor care
au determinat pacientul sa se prezinte in serviciul de
urorlogie.
• Cine beneficiaza de explorarile urodinamice?
• As dori sa punctez ca vorbim atat de pacienti copii, cat si de pacienti
adulti, de ambele genuri: si femei, si barbati. Pacientii care au
probleme atat de stocare, cat si probleme de evacuare a urinei sunt
primii beneficiari ai acestor tehnici de investigatie. In mod normal,
pentru a stoca urina in conditii bune, vezica urinara trebuie sa
functioneze la o presiune scazuta si stabila. De exemplu, in
cistomanometrie, reusim sa vedem care este presiunea la care
functioneaza vezica pacientului aflat in investigatie si daca aceasta
presiune este stabila.
• Un alt aspect interesant este sa stabilim daca pacientul este
continent (daca tine urina), drept urmare urodinamica are indicatie
importanta in situatia pacientilor cu incontinenta urinara
• Explorarile urodinamice sunt indicate in situatia pacientelor cu
incontinenta urinara care se indreapta catre interventia chirurgicala
pentru a ne asigura ca e vorba doar de incontinenta de stres
(scaparea unei mici cantitati de urina in timpul unor activitati fizice)
si ca la aceasta incontinenta de stres nu se adauga si o incontinenta
prin activitate detrusoriana (incontinenta mixta). Cunoasterea
cauzelor de incontinenta ne indruma catre stabilirea corecta a
modalitatilor de tratament si putem sa facem un management
corect al acestor pacienti.
• TRATAMENT
• Tracturile urinare și reproductive sunt intim legate și,
de foarte multe ori, bolile unui sistem vor afecta
sistemul complementar. Tulburările genitourinare
reprezintă domeniul patologiei cu care urologia se
ocupă, atât din punct de vedere medical, ca de
exemplu în cazul infecțiilor urinare, hiperplaziei
benigne de prostată și tratamentului conservator al
acestora, cât și cura chirurgicală a unor afecțiuni ca
tumorile maligne renale, vezicale și prostatice, litiaza
renală sau vezicală, malformații congenitale,
traumatisme reno-urinare și incontinența de effort.
• Incontinenta urinara. In practica intalnim mai ales
paciente cu aceasta afectiune, chiar persoane care
sunt operate de incontinenta urinara (tratament clasic
cu utilizarea bandeletelor urinare).
• Infectiile au, cel mai adesea, cauze bacteriene si pot fi vindecate cu
ajutorul antibioticelor specifice, administrate sub indrumarea
medicului. Daca numarul de colonii( depistate prin urocultura)
depaseste valoarea de 10.000, rezultatul indica prezenta unei astfel
de infectii care, netratata corespunzator sau la timp, poate sa
afecteze uretrele si rinichii.ITU sunt mai frecvente in cazul
bebelusilor de sex masculin, comparativ cu cei de sex feminin. La
maturitate, insa, incidenta este mai crescuta in cazul femeilor, din
cauza lungimii mai reduse a uretrei si a proximitatii aparatului
genital de anus. Printre cauze se numara si actul sexual neprotejat
sau imunitatea mai scazuta din perioada sarcinii. In randul
persoanelor cu varste de peste 50 de ani, ITU sunt mai frecvente la
barbati si sunt asociate cu afectiunile prostatei.Tratamentul
infectiilor urinare recidivante -cistitele recidivante, prostatitele
cronice sunt tratate dupa o investigare amanuntita, punându-se
accentul pe norme dietetice, metabolice, comportamentale și pe
tratamente predominent naturiste și profilactice, cu folosirea
antibioticelor numai atunci când este nevoie.
• Teme pt referate:
- Litiaza renala
-Traumatisme renale