Sunteți pe pagina 1din 43

Dezvoltare curriculară

şi învăţarea bazată pe
proiecte
Modul 2
Domeniile curriculare
 Domeniile curriculumului se referă la
structura de funcţionare a acestuia,
desfăşurată în câmpul educaţional, după
necesităţi sau opţiuni.
 Aceste domenii vizează:
 a) tipurile de curriculum
 b) mediile curriculare
 c) ciclurile curriculare
 d) ariile curriculare
 e) nivele, cicluri, filiere i profiluri/ specializri
Tipuri de curriculum
1. Tipuri de curriculum după forma de
educaţie:

a. Curriculum formal
 Prescris oficial şi recomandat
 Are un statut formal
 Cuprinde toate documentele şcolare oficiale,
care stau la baza proiectării activităţii instructiv-
educative la toate nivelele sistemului şi
procesului de învăţământ.
Tipuri de curriculum
b. Curriculum nonformal
 Este extraşcolar, complementar

 are caracter opţional, structurat şi organizat într-


un cadru instituţionalizat extraşcolar
 Vizează activităţile nonformale

c. Curriculum informal
 Vizează efectele indirecte provenite din diferite
medii sociale: familie, grupul de prieteni, stradă.
Tipuri de curriculum

 2. Tipuri de curriculum după criteriul cercetării


fundamentale:
a. Curriculum general (curriculum nucleu,
curriculum comun, trunchi comun,
curriculum de bază, core-curriculum)
 Este asociat cu obiectivele generale ale
educaţiei şi cu conţinuturile educaţiei generale
 Cuprinde discipline obligatorii, în jurul cărora se
articulează noile achiziţii
 Variază de la o ţară la alta
Tipuri de curriculum
b. Curriculum de profil şi specializat -
 vizează semi-calificarea şi calificarea
 Specializat pe categorii de cunoştinţe şi aptitudini
 Focalizat pe înbogăţirea şi aprofundarea
cunoştinţelor, deprinderilor, competenţelor
c. Curriculum ascuns, subliminal
 Cuprinde influenţe explicite sau implicite, interne
sau externe datorate mediului clasei, relaţiilor
educaţionale
 Implică şi sistemul de recompensare şi corijare
Tipuri de curriculum
 3. Tipuri de curriculum după criteriul cercetării
aplicative:

 a. Curriculum recomandat-
 susţinut de experţi sau autorităţi guvernamentale

 Considerat un ghid general pentru cadrele didactice

b. Curriculum scris
 Caracter oficial

 Specific unei anumite instituţii de învăţământ


Tipuri de curriculum
c. Curriculumul predat/ operaţionalizat
 - se referă la ansamblul experienţelor de învăţare şi
dezvoltare oferite de educatori celor educaţi în
activităţile
 instructiv-educative curente

d. Curriculum de suport
 Cuprinde ansamblul materialelor curriculare
auxiliare: culegeri, îndrumătoare, atlase, softuri,
etc

e. Curriculum învăţat/realizat/atins
 Ceea ce educaţii au asimilat
Tipuri de curriculum

f. Curriculum evaluat/testat
 Cuprinde experienţele de învăţare evaluate cu
ajutorul unor probe de evaluare
g. Curriculum mascat/neintenţionat
 Se referă la ceea ce elevii învaţă implicit şi
neprogramat, graţie mediului şcolar general
h. Curriculum exclus/eliminat
 Presupune ceea ce în mod intenţionat sau nu a
fost lăsat în afara curriculumului
Exemplificare
Nivel Context Tip de curriculum

Sistem de Organizarea Formal/oficial/


învăţământ sistemului de intenţionat
învăţământ

Şcoala sau clasa Condiţii concrete ale Ascuns/subliminal/


şcolii sau clasei implementat/predat

Elevul (rezultate) Activităţi şcolare ale Realizat/atins/


elevului învăţat
Activităţi de evaluare
ale profesorului
Evaluat/testat
Model grafic
Interdependenţa dintre tipurile de curriculum
Curriculum
intenţionat

Curriculum
predat

Curriculum
învăţat

Curriculum
evaluat
Tipuri de curriculum

 4) Tipuri de curriculum după criteriul


epistemologic:
 curriculum formal; trunchi comun de cultură generală;
curriculum specializat; curriculum ascuns; curriculum
informal; curriculum neformal; curriculum local
 Curriculumul local include ofertele de obiective şi
conţinuturi ale activităţilor instructiv-educative propuse
de către inspectoratele şcolare (şi aplicabile la nivel
teritorial) sau propuse chiar de către unităţile de
învăţământ, în funcţie de necesităţile proprii şi de
solicitările înregistrate.
Tipuri de curriculum
 5) Tipuri de curriculum după Tipologia Curricumul-
lui Naţional operat în cadrul sistemului de
învăţământ din România
a. Curriculum nucleu
 Reprezintă trunchiul comun, obligatoriu
 reprezintă aproximativ 65-70 % din Curriculumul
Naţional
 Indică nr minim de ore pentru fiecare disciplină
obligatorie prevăzută în planul de învăţământ
 Asigură egalitatea şanselor
 Reprezintă unicul sistem de referinţă pentru
evaluările şi examinările naţionale) în scopul
Tipuri de curriculum

b. Curriculum la decizia şcolii


 - reprezintă aproximativ 30-35 % din Curriculumul
Naional şi este alcătuit din: curriculum extins;
curriculum nucleu aprofundat; curriculum elaborat în
şcoală

 Asigură diferenţa dintre curriculum nucleu şi


numărul minim şi maxim de ore pe săptămână
pentru fiecare disciplină şcolară prevăzută în
planurile-cadru de învăţământ, pe ani de studiu
Tipuri de curriculum
 Curriculum extins
 Are la bază întreaga programă şcolară a
disciplinei (elemente de conţinut obligatorii + cele
facultative)
 Curriculum nucleu aprofundat
 Are la bază exclusiv trunchiul comun, adică
elementele obligatorii
 Diferenţa până la nr. max de ore se asigură prin
reluarea şi aprofundarea curriculum-lui nucleu,
prin diversificarea experienţelor de învăţare
Tipuri de curriculum
 Curriculum elaborat în şcoală
 Este un proiect pedagogic cu statut opţional,
cuprinde diverse discipline de studiu alese de
instituţia de învăţământ sau alese din lista
elaborată la nivel de minister
 Fiecare profesor poate participa la elaborarea
curriculum-lui
 Disciplinele opţionale se pot proiecta în viziune
monodisciplinară, la nivelul unei arii curriculare
sau la nivelul mai multor arii curriculare
 nu constituie obiectul evalurilor şi examinărilor
naţionale
Mediile curriculare
 Mediile curriculare sunt definite ca ambianţe
cu caracter general, care cuprind
coordonatele spaţio-temporale, materiale şi
ideologice, care vor sta la baza iniţierii
demersului de concepere şi proiectare a
curriculum-ului în educaţie.
 În funcţie de criteriul combinat al nivelelor şi
zonelor mari ale unui curriculum, putem
remarca, în principiu, patru medii curriculare:
Mediile curriculare
 mediul curricular politico-administrativ
central (unde se iau toate deciziile în privinţa
culturii şcolare ca formă, volum, structurare,
distribuire, control, în sistemul naţional de
educaţie)
 mediul curricular la nivel de şcoală
 mediul curricular la nivelul cadrului
didactic
 mediul curricular al materialelor didactice
(mediul materialelor curriculare)
Ciclurile curriculare

 reprezintă periodizări/segmentări ale şcolarităţii pe


mai mulţi ani de studiu, care au în comun anumite
finalităţi educaţionale şi sisteme metodologice.

 a) Ciclul achiziţiilor fundamentale (clasa pregătitoare - clasa


a II-a)
 b) Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-a)
 c) Ciclul de observare şi orientare (clasa a VII-a – clasa a IX-a)
 d) Ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a)
 e) Ciclul de specializare (clasa a XII-a)
a) Ciclul achiziţiilor fundamentale
(clasa pregătitoare – clasa a II-a)
 are ca obiectiv major acomodarea copiilor cu
cerinţele sistemului şcolar şi alfabetizarea
primară/iniţială:
 formarea şi modelarea unor deprinderi de bază
(scrisul, cititul, calculul aritmetic)
 stimularea copilului în direcţia perceperii,
observării şi cunoaşterii mediului înconjurător
 stimularea potenţialului creativ al copilului, a
intuiţiei, imaginaţiei, originalităţii şi creativităţii
sale
 asigurarea şi dezvoltarea motivaţiei pentru
învăţare şi pentru cunoaştere.
b) Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a – clasa a VI-
a)

 are ca obiectiv major formarea şi


modelarea capacităţilor de bază necesare
pentru continuarea studiilor:
 multiplicarea şi dezvoltarea achiziţiilor
lingvistice
 exersarea şi dezvoltarea unei gândiri
logice, raţionale, structurate, active
 formarea şi dezvoltarea competenţei de
abordare şi rezolvare de probleme
 încurajarea talentului, a experienţei şi a
expresiei/exprimării propriei personalităţi în
diferite forme de artă
c) Ciclul de observare şi orientare (clasa a
VII-a – clasa a IX-a)
 vizează ca obiectiv major orientarea în vederea
fundamentării şi optimizării opţiunii şcolare şi
profesionale ulterioare:
 descoperirea de către elev a propriilor aptitudini,
afinităţi, aspiraţii şi valori şi articularea acestora
în scopul construirii unei imagini de sine pozitive
 dezvoltarea capacităţii de analiză şi evaluare a
nivelului de competenţe dobândite prin învăţare,
prin instruire şi formare, în scopul orientării
pertinente şi justificate spre o anumită carieră
profesională
 dezvoltarea gândirii independente, critice şi
autonome şi a responsabilităţii faţă de propria
integrare în mediul social şi profesional.
d) Ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a
XI-a)
 are ca obiectiv major aprofundarea/ adâncirea studiului
în profilul ales şi în specializarea aleasă, asigurând, în
acelaşi timp, o pregătire generală pe baza opţiunilor din
celelalte arii curriculare. El vizează:
 dezvoltarea şi modelarea competenţelor cognitive care
permit relaţionarea informaţiilor din domenii înrudite ale
cunoaşterii
 dezvoltarea şi modelarea competenţelor socio-culturale
care permit integrarea activă în diferite grupuri sociale
 formarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de
acţiunile personale cu impact asupra mediului social
 exersarea imaginaţiei şi creativităţii ca surse ale unei
vieţi personale şi sociale de calitate.
e) Ciclul de specializare (clasa a XII-a)
 are ca obiectiv major pregătirea în vederea
integrării eficiente în învăţământul universitar de
profil sau pe piaţa muncii. El vizează:
 dobândirea încrederii în sine, în propriul potenţial
de cunoaştere şi construirea unei imagini pozitive
asupra reuşitei personale
 abordarea eficientă a diferitelor situaţii
profesionale şi de viaţă şi luarea unor decizii
adecvate în contextul dinamicii condiţiilor sociale
şi profesionale
 înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare
a societăţii, de schimbare şi de inovare socială.
Ariile curriculare
 ariile curriculare grupează/reunesc anumite
discipline şcolare funcţie de dominantele lor
educaţionale, de compatibilitatea dintre ele, de
caracterul lor complementar.
 În curriculum-ul naţional românesc întâlnim aceleaşi
arii curriculare ce se regăsesc pe întreaga durată a
şcolarităţii, cu pondere diferită, desigur, în funcţie de
cicluri şi clase: limbă şi comunicare; matematică şi
ştiinţe ale naturii; om şi societate; arte; educaţie
fizică şi sport; tehnologii; consiliere şi orientare.
Ariile curriculare

 În grădiniţă avem echivalentul ariilor


curriculare de la şcoală, reprezentate prin
domeniile de conţinut:

 Domeniul limbă şi comunicare


 Domeniul ştiinte
 Domeniul om şi societate
 Domeniul estetic şi creativ
 Domeniul psihomotric
Ariile curriculare

 În prezent, în învăţământul primar se


generalizează structurarea planului cadru pe
următoarele arii curriculare:
 Limbă şi comunicare
 Om şi societate
 Matematică şi ştiinte ale naturii
 Arte şi tehnologii
 Sănătate şi motricitate
 Consiliere şi orientare
Nivele, cicluri, filiere şi profiluri/ specializări
 Nivelurile de învăţământ sunt ierarhizate vertical,
diacronic, fiind în acelaşi timp legate de vârsta,
nevoile educaţionale ale educabililor şi gradul de
dificultate al conţinuturilor învăţării. În România
există următoarele niveluri de învăţământ:
 nivelul preşcolar;
 nivelul primar;
 nivelul secundar;
 nivelul superior.
Nivele, cicluri, filiere şi profiluri/ specializări
 Ciclurile de învăţământ înregistrează aceeaşi
structură ierarhizată, diacronică a nivelurilor de
învăţământ, fiind însă mai concrete şi mai explicite.
 În sistemul românesc de învăţământ se remarcă, pe
durata învăţământului preuniversitar, următoarele:
 ciclul antepreşcolar;
 ciclul preşcolar;
 ciclul elementar;
 ciclul secundar inferior (gimnazial);
 ciclul secundar superior (liceul).
Nivele, cicluri, filiere şi profiluri/ specializări
 Filierele reprezintă domenii curriculare care "decupează"
curriculumul global pe orizontală, în sectoare, acest lucru
fiind posibil doar în zona educaţiei postobligatorii (ciclul
secundar superior). Astfel, avem de-a face din
perspectiva învăţământului secundar superior, cu:
- liceul;
- şcoala profesională.
 De asemenea, se poate vorbi şi de filiere în zona
învăţământului superior:
 filiera postliceală;
 filiera universitară;
 învăţământ postuniversitar
Perspectiva sistemică asupra
curriculumului

 Din perspectiv pragmatică, curriculumul


poate fi considerat un proiect pedagogic
complex, care valorifică multiplele şi
complexele interdependenţe ce se stabilesc
între următoarele componente:
Componentele structurale fundamentale
ale curriculum-ului

 Finalităţile educaţionale -

 Conţinutulînvăţământului

 Strategiile de instruire

 Strategiile de evaluare
.
.
Principii de elaborare a curriculumului şcolar
 1. Principii referitoare la curriculum în ansamblul
său:
 elaborarea în conformitate cu idealul educaţional al
şcolii româneşti
 respectarea principiilor de psihologie a învăţării
 respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale
ale elevilor
 descoperirea, stimularea şi valorificarea
disponibilităţilor şi a potenţialului elevilor
 stimularea şi dezvoltarea gândirii divergente, critice
şi creative a elevilor, a imaginaţiei lor
 studierea şi prospectarea dinamicii sociale şi
culturale a societăţii şi adecvarea la acestea.
Principii de elaborare a curriculumului
şcolar
 2. Principii care se referă la activitatea de învăţare
 cei care învaţă adoptă stiluri, tehnici, procedee diferite şi
înregistrează ritmuri de învăţare diferite
 activitatea de învăţare are la bază eforturi intelectuale şi motrice
continue şi autodisciplină
 învăţarea se poate realiza prin activităţi individuale şi de grup
 activitatea de învăţare îşi propune dobândirea şi dezvoltarea de
abilităţi, capacităţi, competenţe, cunoştinţe, atitudini,
comportamente, conduite etc.
 la baza învăţării să stea interesele şi nevoile educaţionale ale
elevilor, pentru a se contribui eficient la dezvoltarea personalităţii
lor şi la integrarea lor activă în viaţa socială.
Principii de elaborare a curriculumului şcolar
 3. Principii care se referă la activitatea de predare
 să propună situaţii de învăţare diverse şi eficiente, adecvate
obiectivelor instructiv-educative urmărite
 să stimuleze şi să susţină motivaţia elevilor pentru învăţarea
continuă,permanentă
 să se descopere şi să se dezvolte aptitudinile elevilor, să se răspundă
intereselor şi nevoilor lor educaţionale
 activitatea de predare facilitează nu numai transmiterea de cunoştinţe,
ci şi formarea de competenţe, atitudini, comportamente, conduite etc.
 să dea posibilitatea elevilor să realizeze transferuri de cunoştinţe şi de
competenţe, în maniere intra- şi interdisciplinare
 să se realizeze, cât mai strâns, legătura dintre activitatea instructiv-
educativă şi viaţa cotidiană
Principii de elaborare a curriculumului şcolar

 Elaborarea curriculum-ului presupune, în


concluzie, gândirea şi structurarea situaţiilor
de învăţare efectivă a elevilor, acţiune ce
presupune cu necesitate prefigurarea
experienţelor de învăţare pe care le vor
parcurge elevii
Principii de elaborare a curriculumului şcolar
 Situaţia de învăţare reprezintă un context pedagogic
creat de acţiunea conjugată a următorilor factori:
sarcina de învăţare, cunoştinţele şi abilităţile pe care
le posedă elevul, cerute în rezolvarea sarcinii de
lucru, obiectivele de învăţare şi obiectivele de
formare relative la sarcină, unitatea de timp şi
resursele mediului fizic în care are loc învăţarea,
contextul relaţional creat în jurul sarcinii de învăţare.
 O situaţie de învăţare optim structurată din punct de
vedere logic, psihologic şi pedagogic determină la
nivelul elevului o experienţă de învăţare.
Principii de elaborare a curriculumului şcolar

 Experienţa de învăţare pedagogică reprezintă


o achiziţie în plan personal, a
elevului, care se obiectivează într-o modificare
în sens pozitiv a structurilor cognitive,
afective sau psihomotorii
Sinteză
 Sintetizând, concepţiile cu privire la curriculum-ul
şcolar se înscriu în câteva puncte definitorii:
 - Curriculum- învăţarea sistematică a disciplinelor
şcolare - claritate a obiectivelor urmărite şi o precizie
a conţinuturilor de predat.
 Curriculum – centrat pe elev - să fie relevant pentru
elev, să fie generator sau facilitator al experienţelor de
înăţvare.
 Curriculum- focalizat asupra comprehensiunii şi
ameliorării societăţii - experienţele de învăţare vizate
îi vor permite elevului adaptarea la cerinţele vieţii
sociale.
Sinteză

 Curriculum- în abordare sistemico-holistică-


subliniază multitudinea componentelor procesului de
învăţmânt şi a articulării lor în vederea atingerii
obiectivelor educaţionale urmărite.
 Curriculum- centrat pe procesul de elaborare -
dezvoltarea curriculară are drept scop adaptarea
instituţiilor, programelor şi practicilor învăţământului
la nevoile sau cererile unei societăţi dinamice.
Abordări generale ale programelor
curriculare
 Abordarea birocratică: centrarea programelor
educaţionale şi a practicilor de predare –învăţare şi
evaluare pe exigenţele documentelor
curriculare, existând, la extrem, intenţia mecanicistă
de a parcurge numai aceste documente “ad-
literam”.
 Abordarea academică: centrarea programelor
educaţionale şi a practicilor de predare –învăţare şi
evaluare pe conţinuturi, riguros ştiinţifice, complexe,
adresate elevului modal.
Abordări generale ale programelor
curriculare
 Abordarea tehnologică: centrarea
programelor educaţionale şi a practicilor de
predare –învăţare şi evaluare pe politica
şcolară, managementul educaţional, ingineria
curriculară.
 Abordarea pragmatică: centrarea
programelor educaţionale şi a practicilor de
predare –învăţare şi evaluare pe relevanţa
conţinuturilor pentru elevi, presupune
adaptare curriculară.