Proceduri administrative.

Material de sinteză.

Partea I
Concepte introductive
 Aspecte introductive. Context terminologic.
Relația administrație p. – birocrație – procedură administrativă – bună administrare

 Administrație publică = Sistemul de organe si autorități care indeplinesc functia executivă(in sens
formal); activitate de organizare a aplicarii se de aplicare in concret(sens material)
 Birocrația (în sens pozitiv) = ansamblu sistemic alcătuit dintr-un corp de funcționari și proceduri
utilizate de ap; sistem de organizare rațională și eficientă a ap; în sens peiorativ – birocrația – asociată
cu proasta funcționare a administrației.
 Procedurile administrative:
- interpretare greșită – P.a. confundate sau asimilate cu lentoarea si rutina adm.
- Interpretare corectă – normele de procedură administrativă instituie:
• formele și modalitățile specifice de elaborare, punere în executare și control al actelor administrative
• formele și modalitățile specifice de realizare a operațiunilor administrative și tehnico-materiale
Context
• Importanta procedurilor administrative rezultă, luând în considerare:
• administrația functionează în baza unor reguli care au ca scop organizarea activității;
• Administrația se află pe o poziție privilegiată (beneficiară de putere publică);
• Perspectiva statului de drept
• Rolul/importanța procedurii adm
– de a sistematiza, simplifica și unifica activitatea adm. si de a elimina paralelismele,
contradicțiile și arbitrariul în ceea ce privește adoptarea actelor de autoritate.
- limitează puterea discreționară a administrației în raport cu particularii;
- asigurarea bunei administrări
• Contextul actual:
1) adoptarea unei multitudini de norme juridice care organizează activitatea unor aut.
determinate, privind proceduri speciale(determinate), în vederea emiterii de acte determinate;
într-o perioadă relativ scurtă; incorect și nu pe deplin asimilate; produse normative de slabă
calitate, exces de formalism;
2) inexistența normelor generale (nevoia de codificare) - cuprinderea în legi complexe a
normelor de bază care asigură dreptul material pt. procedurile de lucru ale ap.
Procedura administrativă – Definire (doctrina):
= (E. Bălan) Ansamblul normelor juridice privind formele și modalitățile specifice de:
• elaborare a actelor administrative
• punere în executare a actelor adm.
• realizare a controlului actelor adm.
• realizare a operațiunilor administrative și material-tehnice
• Scop: limitarea puterii discreționare a adm.; satisfacerea interesului general.
= forma în care organele administrației acționează pentru organizarea executării în concret
a legilor și celorlalte acte normative sau totalitate normelor juridice care reglementează
forma în care se îndeplinește întreaga activitate a organelor administrative (Romulus
Ionescu)
= parte a conceptului de administrație publică în sens material-funcțional: organizarea
executării și executarea în concret a legilor, pt satisfacerea interesului general si asigurarea
bunei funcționări a serviciilor publice.
 Explicarea noțiunii

Normele juridice de drept material Normele juridice procedurale

ofera un răspuns la : oferă un răspuns la:

• Ce face administrația • Cum face

publică? administrația publică?
• Atribuții, acte, rezultate • Forme, modalități
 Diferențieri:
• Procedura administrativă (totalitate a formalităților care
concură la realizarea activității executive – proc. adm. în sens
restrâns) și întreaga activitate executivă;
• Procedura administrativă generală (competența, rol activ al ap,
limba oficială) și proceduri administrative speciale;
• Procedura administrativă necontencioasă și procedura
administrativă contencioasă;
• Procedura administrativă (forma de desfășurarea a activității
ap) și dreptul procedural administrativ (ansamblul normelor
care reflementează forma de realizare a activității executive);
• Dreptul material administrativ(conținutul activității executive)
și dreptul procedural administrativ
Sfera de cuprindere a procedurii administrative:
• caracterizează toate formele concrete ale activității executive realizate
în vederea executării legii și prestării serviciilor publice; toate acestea
trebuie să îndeplinească un minimum de formalități;
• Fiecărei forme concrete de activitate executivă îi corespund anumite
forme procedurale (descrise și legiferate prin norme juridice);
• Cuprinde atât activitățile desfășurate de către autorități și instituții
publice, din oficiu cât și cele la cererea celor administrați.
Caracteristici ale formelor procedurale:

• Esențiale, ori de câte ori legea le prevede; în absența lor – actul adm.
este sancționat în principiu cu nulitatea
• Obligatorii și exclusive (pentru valabilitatea unui act, părțile trebuie
să respecte formalitățile instituite de legiuitor)
• Abstracte și constante (pentru același tip de act, formalitățile sunt
întotdeauna aceleași)
• Majoritatea formelor procedurale nu produc efecte juridice prin ele
însele și nu adaugă la efectele actului administrativ căruia îi sunt
conexe; unele sunt susceptibile de a produce efecte juridice
(aprobarea, ratificarea)
 Tipologia procedurilor administrative:
• După cum vizează sau nu o situație conflictuală:

Procedura necontencioasă cuprinde:

 Principii fundamentale specifice administratiei
 Reguli de elaborare și executare a actelor administrative (ca
principala forma de activitate)
 Reguli privind reglementarea dreptului de petiționare

Procedura contencioasă:
 controlul jurisdicțional asupra administrației
 realizat fie de autorități cu atribuții adm-jurisdicționale
 Sau realizat de către instanțe judecătorești specializate.
 Funcțiile procedurii administrative
• Funcții instrumentale:
• Asigură protejarea drepturilor și intereselor ale celor administrați (elimină
arbitrariul și subiectivismul în activitatea adm.)
• Asigură îndeplinirea obiectivului privind buna administrare și în consecință,
garantarea calității deciziilor administrative (mai ales în cazul manifestării de
către ap a puterii doscretionare)
• Funcții non-instrumentale (principii de bună guvernare):
• Protecția demnității personale a administraților
• Promovarea participării cetățenilor
• Intensificarea transparenței și responsabilității în administrația publică
• Îmbunătățirea legitimității administrației
 Principiile procedurii administrative (doctrinare):
• Principiul legalității
• Principiul contradictorialității
• Principiul adevărului material
• Principiul aprecierii autonome a probelor
• Principiul motivării
• Principiul irevocabilității
• Principiul limitării recursului
• Principiul îmbinării intereselor statului cu cele individuale
• Principiul participării active
• Principiul desfășurării accelerate a procedurii administrative
• Principiul nepublicității
• Principiul indisponibilității
Misiunea administraţiei publice (Scopul):
• de organizare a aplicării şi de aplicare în concret a legii,
• de prestare, respectiv organizare a prestării serviciilor publice

Explicaţia dublei naturi a activităţii administrative:

administraţia aplică legile, dar şi organizează activitatea altor actori ai sistemului juridic de
aplicare a legii, şi,
administraţia publică nu mai este singura chemată (şi capabilă) să presteze serviciile publice;
tot mai mare importanţă primesc serviciile publice prestate prin agenţi privaţi, sub
supravegherea administraţiei publice.

îndeplinită prin mijloace de acţiune sau forme concrete de activitate desfășurate de

autorităţile AP.
Acțiunile sau formele de activitate – realizate în principal din oficiu iar uneori la cererea
celor administrați.
Forme de activitate ale administraţiei publice:
a) actele juridice – actele administrative, contractele administrative,
contractele civile (dreptul administrativ studiază doar actele şi contractele
administrative).
b) actele cu caracter exclusiv politic - emise fie de autorităţile centrale –
Guvern, Preşedinte, fie de autorităţi locale (Primarul, Consiliul local,
Prefectul).Având caracter declarativ, nu sunt studiate de dreptul
administrativ. Nu produc efecte juridice, eventuala lor autoritate fiind dată
de prestigiul şi poziţia în stat a emitentului.
c) faptele administrative - fapte materiale juridice care intervin în sfera
administraţiei publice, adică transformări în lumea înconjurătoare care
produc efecte juridice, independent de existenţa unei manifestări de voinţă
în acest sens a autorităţilor publice (de exemplu, construirea de către
primărie a unei clădiri pe terenul proprietatea localităţii, omisiunea de a
răspunde la o cerere de informaţii de interes public, etc.), ci doar în baza
legii.
d) operaţiunile administrative sunt operaţiuni material-tehnice, adică activităţi
ale administraţiei publice care nu produc efecte juridice prin ele însele:
avize, dări de seamă, referate, comunicări, note interne, statistici, etc.
 Deosebire. Importanţa deosebirii.

• Actul administrativ produce efecte juridice datorită manifestării de voinţă în

acest sens a autorităţii publice emitente.
• Faptul administrativ produce efecte juridice deşi nu există o manifestare de
voinţă în acest sens.
• Operaţiunile administrative, deşi sunt manifestări de voinţă ale autorităţilor
publice, nu produc efecte juridice.

Importanţa distincţiei apare din perspectiva efectelor juridice produse în mod

direct, dar şi a acţiunilor în contencios administrativ: doar actele
administrative, contractele administrative şi faptul administrativ denumit
“tăcerea administraţiei” pot fi contestate prin acţiune directă, nu şi operaţiunile
administrative.
Definiţie
Actul administrativ = manifestarea unilaterală şi expresă de voinţă a
autorităţilor publice, realizată în scopul de a produce efecte juridice, în
temeiul puterii publice.(doctrina)
Actul adm= act unilateral cu caracter normativ sau individual, emis de o
autoritate publică, în vederea executării ori a organizării executării
legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice (Legea
554/2004)
• Din perspectivă formală, actului administrativ este emis de autorităţi
publice,
• Din perspectiva aspectului material (referitor la conţinutul actului),
conţinut din care trebuie să rezulte emiterea sa în temeiul puterii
publice cu care sunt înzestrate autorităţile publice.
Puterea publică poate fi definită ca dreptul derivat din lege pe care-l
are o anumită entitate (persoană fizică sau juridică de a-şi impune cu
forţă obligatorie deciziile altor subiecte de drept (persoane fizice sau
juridice).
Caracteristici:
● manifestare unilaterală de voinţă.
● concretizează voinţa autorităţii publice ca subiect de drept special, învestit cu
putere publică, şi, în consecinţă, produce efecte juridice care vor fi guvernate de
regimul juridic de drept public.
● este obligatoriu
 pentru toate subiectele de drept care intră sub incidenţa sa; obligatoriu - până la revocarea
sau anularea actului adm.
 pentru autoritatea publică emitentă sau inferioară – până la revocarea actului sau până la
abrogarea sau anularea de către autoritatea superioară sau până la anulareade către instanță;
 precum şi pentru autoritatea publică superioară - actele adm. normative. - până când
autoritatea sup. emite un act normativ cu conținut contrar care abrogă actul aut. inferioare;
aut. superioară respectă actul adm. individual al aut. inferioare, până când îl anulează,
emitând un act propriu, sau când legea nu-i dă această posibilitate, obligând autoritatea
inferioară să emită un act legal.
● este executoriu din oficiu
● sunt emise pe baza legii, în scopul executării sau organizării executării legilor
şi a celorlalte acte normative emise de autorităţile superioare.
Clasificarea actelor administrative - criteriul material
(din perspectiva conţinutului lor).

• Acte administrative normative.

• Acte administrative individuale.
Actele administrative normative

• reglementări de principiu, formulate în abstract, şi sunt destinate unui număr

nedeterminat de persoane.

• Exemple: hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite preţuri maximale

pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor
metodologice de depunere a formularelor tipizate în vederea calculării
impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de stabilire a taxelor locale

• norme juridice imperative (care impun o anumită activitate), prohibitive (care

interzic o anumită activitate) sau permisive (care oferă posibilitatea de a realiza o
anumită activitate.
Actele administrative individuale

Produc efecte juridice cu privire la persoane determinate, sau, într-o formulă

mai explicită, care „creează, modifică sau desfiinţează drepturi şi obligaţii în
beneficiul sau sarcina unor persoane dinainte determinate”.
Clasificare:
• acte creatoare de drepturi şi obligaţii
• acte atributive de statut personal
• acte de constrângere administrativă
• acte administrativ jurisdicţionale
• acte administrative prin care se încheie contracte
Clasificarea actelor administrative - criteriul organic (în funcţie de
emitentul acestora).

a) acte administrative emise de autorităţile administrative - Guvernul,

Preşedintele Republicii, ministere, consiliile locale, consiliile judeţene,
prefectul, primarul, etc.

b) acte administrative emise de alte autorităţi publice, aparţinând altor puteri în

stat – Parlamentul sau instanţele judecătoreşti.

c) acte administrative prin delegaţie, emise de persoane private, angajate, sub

control statal, în activitatea de prestare a serviciilor publice.