Urgențe în practica

pedodontică
• În cabinetul stomatologic pot apărea urgențe care pun în pericol viața
copilului.Pentru a prevenii sau reduce complicațiile, este necesar să se
realizeze o anamneză detaliată, să se cunoască afecțiunile din
antecedente și actuale ale copilului, uneori consultarea medicului de
familie sau pediatru deoarece poate fi necesară administrarea
premedicației.
• Dacă un copil suferă de o boală gravă care ar putea duce la complicații
ce pun în pericol viața în timpul procedurii stomatologice, intervenția
trebuie amanată și efectuată într-un cadru spitalicesc.
• Diferențele dintre copii și adulți nu se referă doar la dimensiunea și
forma corpului, maturitate emotională și cognitivă, ci și la diferențele
privind fiziologia sistemului respirator, cordiovascular, imunitar.
• Framacocinetica medicamentelor din corpul copilului trebuie, de
asemenea să fie luata in considerare.
 Sincopa
• Sincopa sau leșinul reprezintă pierderea temporară a constienței și
tonusului postural care rezultă dintr-o bruscă și tranzitorie tulburare a
funcției cerebrale, cauzată de scăderea fluxului sangvin către creier.
• Etiologie: teama și stresul față de manoperele dentare.
• Simptome: Inițial - copilul prezintă semne de confuzie, transpirații reci,
paloare , stare generală afectată( greată, stări de vomă, vedere incetoșată)
• Ulterior –apar dilatarea pupilară, accelerarea frecvenței respiratorii,
dezorientare și pierderea constienței, respirația devine neregulată,
superficială sau poate fi absentă, apare bradicardia, tensiunea arterială
scade, pulsul devine slab.
• Preventiv, se recomandă pregatirea psihologică și alimentația
adecvată a copilului înainte de tratamentul dentar, administrarea
medicației sedative, anestezie locală.
• Atitudinea terapeutică: se așează pacientul în poziția Trendelenburg,
pacientului conștient i se administrează o băutură dulce pentru a
preveni hipoglicemia, iar la pacienții inconștienți este indicat să se
administreze soluție de glucoză 36-50% intravenos sau intramuscular.
• Este de asemenea indicat să se aplice miere sau lichid indulcit în
șantul vestibular, având grijă să se evite aspirația.
 Hipoglicemia
• Apare ca urmare a scăderii nivelului de glucoză în sânge.
• Este cea mai frecventă complicație acută a diabetului zaharat, dar poate apărea
și la pacienții care nu au diabet zaharat.
• Etiologie: teama față de tratamentele dentare, diabetul zaharat.
• Simptomele includ: tremor, senzație de foame, palpitații, anxietate, transpirație,
dureri de cap, oboseală, tulburări de conștientă, convulsii și paloare.
• Atitudinea în cabinetul stomatologic: vizează întreruperea procedurilor
terapeutice, așezarea copilului în poziție de ortostatism, se acordă atenție
respirației și circulației, se administrează medicația individuală la copilul diabetic,
se adminstrează carbohidrați pe calea orală(zahăr dizolvat în apă, suc, ciocolată)
• Se repetă doza la fiecare 10 minute până când simptomele dispar, în
caz contrar, se va administra 1 mg glucagon intramuscular sau 50 ml
de dextroză 50% intravenos timp de 2-3 minute.
 Cetoacidoza diabetică
• Se poate dezvolta la pacienții cu deficit absolut sau relativ de insulină,
ducând la hiperglicemie ridicată, acumularea de corpi cetonici și
dezvoltarea acidozei metabolice.
• Simptomele includ: polidipsie, polifagie, poliurie, slabiciune, greată,
vărsături, hiperventilație, eritem facial, și respirație cu miros de
acetonă, posibile tulburări de conștiență
• Tratament: în prima orî se administrează soluție salină 10-20 ml/kg
corp, iar dupa 2 ore de la această procedură, se administrează și
insulina intravenoasă.
 Reacția anafilactică
• Reacția alergică reprezintă o complicație posibilă la produsele folosite în cabinetul
stomatologic(induse prin injectare sau reacție fața de latexul din care se
confecționează mănușile). Formele ușoare se caracterizează prin rosiația facială și
prurit în timp ce formele grave(reacția anfilactică) induc urmatoarele simptome:
• - respiratorii(tuse, presiune toracică, dispnee și respirație suierătoare, edem
laringean, bronhospasm)
• - cardiovasculare(dureri de cap, palpitații, sincopa, tahicardie, aritmie, hipotensiune
arterială ortostátică și șoc)
• -gastro-intestinale(crampe,dureri abdominale, greața, vărsături și diaree)
• -semne cutanate și la nivelul mucoaselor(erupții cutanate, eritem și prurit,
angioedem de obicei în regiunea periorală și periorbitală, în anumite zone intraorale
și pe extremități)
• -neurologice(anxietate, acufene și vertij, pierderea conștienței)
• Reacțiile anafilactice apar din cauza interacșiunii antigen-anticorp.
• Pentru dezvoltarea reacțiilor acute anafilactice, este necesar ca
antigenul să stimuleze sistemul imunitar să formeze anticorpi Ig E.
• După expunerea la antigen, apare o perioadă latentă, în timpul căreia
mastocitele și bazofilele sunt sensibilizate(are loc expunerea la
antigen). Când mastocitele reacționează cu antigenul în timpul
reexpunerii, are loc eliberarea histaminei și aminelor vasoactive.
• O astfel de reacție se poate dezvolta după un interval cuprins între
câteva secunde și câteva ore sau dacă este o reacție întârziată, la
câteva ore până la câteva zile după expunerea la un alergen.
• Tratament: reacția anafilactică este o urgență medicală al cărei prognostic depinde de
răspunsul și administrarea corectă de adrenalină(epinefrina). Adrenalina este
medicamentul de elecție,administrarea ei subcutanată, intramusculară sau
intravenoasă fiind obligatorie deoarece tensiunea arterială este prabușită.

• La primele semne se întrerupe tratamentul stomatologic si se asează copilul în

poziție Trendelenburg, iar diagnosticul trebuie stabilit cu máximă celeritate.

• Tratamentul de urgență constă în administrarea de :

• -Adrenalină(fiole de 1 ml care conțin 1 mg epinefrină ca substanță activă în diluție
1:1000), doza pentru copii, în administrarea subcutanată este de 0,01 ml/kg, astfel
încat unui copil de 20 kg i se poate administra o doză de epinefrină de 0,2 ml, doza
poate fi repetată la intervale de 5-10 minute, epinefrina se poate administra și
intramuscular sau intravenos la copii, în diluție de 1:10000(9 ml de soluție salină se
adauga la 1 ml de diluție originală), iar doza pentru copii este de 0,1 ml/kg-intravenos
sau 0,25 ml/an de vârstă-intramuscular).
• - Antihistaminice administrate urgent, pe cale parenterală, în
practică compusul administrat parenteral este
difenhidramina(Benadryl, 1-2 mg/kg, intravenos lent, la 4-6 ore) sau
clorfeniramina.
• -Inhalare de antagoniști beta-2 (se utilizează când se produce și
bronhospasm) se administrează în doze de 2,5 mg pentru copii cu
vârsta de până la 5 ani si doze de 5 mg pentru copiii de peste 5 ani)
• -Oxigenare (oxigenul este esențial în cazurile cu simptome
respiratorii sau hipotensiune arterială)
• -Corticosteroizi –metilprednisolon(doză de 1-2 mg/kg) sau
hidrocortizon(doză de 4 mg/kg), intravenos.
 Criza epileptică (grand mal)
• Atacul poate fi precedat de aura (faza pre-ictus) care se manifestă prin
modificări ale simțurilor. Înainte de fiecare criză, aura apare în acelaș
mod la fiecare pacient și durează câteva secunde.
• Urmatoarea fază, numită ictus, duce la pierderea conștienței, urmată
de contracția musculaturii cu durata de 10-20 secunde.
• Apoi se instalează faza clonică, care se caracterizează prin contracția
întregii musculaturi. Din cauza amestecului de aer și salivă, apare
spuma la gură, iar în timpul contracțiilor tonico-clonice, pacientul iși
poate mușca și răni tesutul moale, cu apariția sângerării, această fază
durează 2-5 minute.
• În ultima etapă, respirația devine normală, iar pacientul revine treptat
la starea de constiență.
• Criza epileptică poate fi însoțită de incontinență urinară sau fecală din
cauza relaxarii sfincterelor.

• Atitudinea în cabinetul stomatologic:

• - se îndepartează toate instrumentele de lucru din cavitatea bucală
• - se coboară fotoliul dentar cât mai aproape de podea, pacientul
trebuie așezat culcat pe o parte pentru a reduce posibilitatea de
aspirație a secrețiilor sau a materialelor dentare rămase în cavitatea
bucală, nu se constrânge pacientul și nu se introduc degetele în gura
acestuia.
• - se masoară durata crizei epileptice, dacă criza durează mai mult de 3
minute, se solicită o ambulanță, iar în cazul în care o criză durează mai
mult de 5 minute sau apar convulsii frecvente, se administrează 0,25
mg/kg de diazepam intravenos.
• - nu se permite pacientului să părăsească cabinetul până când starea
de conștiență este complet restabilită.
• - se va realiza o scurtă examinare a cavitătii bucale pentru a stabili
existența unor noi leziuni.
• - pacientul va pleca acasă însoțit de parinti sau aparținători.
 Reacția toxică
• Cea mai frecventă cauză a reacțiilor toxice este reprezentată de
anestezicele locale. Reacțiile toxice apar din cauza absorției rapide a
medicamentului în fluxul sanguin, supradozării sau lezării unui vas
sangvin.
• Simptome: stare de confuzie, vorbire neclară (tulburări de vorbire),
tremor la nivelul feței și membrelor, hipertensiune arterială, bătăi
rapide ale inimii și respirație accelerată, amețeli, nistagmus, dureri de
cap, tinitus, dezorientare, pierderea conștienței, convulsii tonico-
clonice. După prima fază de excitație pacientul trece ulterior printr-o
depresie a sistemului nervos central și prezintă o reducere a tensiunii
arteriale, frecvenței cardiace și respiratorii.
• Atitudinea în cabinetul stomatologic:
• - pacientul se așează în poziție de clinostatism
• - se verifică circulația, respirația
• - în cazul în care pacientul prezintă convulsii tonico-clonice, este
necesar să se asigure furnizarea de oxigen, dacă alimentarea cu
oxigen nu este asigurată, din cauza retenției de CO2, pacientul intra în
acidoză
• - se asigură permeabilitatea cailor respiratorii pentru a se facilita
respirația normală
• - dacă o fază durează mai mult de 2 minute și pacientul nu respiră, se
solicită ambulanța.
 Criza acută de astm
• În pediatrie, astmul bronșic este inclus în categoria afecțiunilor
alergologice, 10% dintre copii prezentând pe durata copilăriei
simptome caracteristice.
• Definiție: astmul bronșic este o boală inflamatorie cronică a căilor
aeriene, reversibilă spontan sau sub tratament, asociată cu
hiperreactivitatea bronșică la o varietate de stimuli extrinseci (praf,
aer rece, polen, păr de animale, alimente, diferite medicamente ca de
exemplu aspirina) sau intrinseci(infecțioși, bronșita cronică, sinuzita,
stresul).
• Recomandări pentru copilul cu astm bronșic, în cabinetul
stomatologic:
• - tratamentele dentare se temporarizează la copilul cu wheezing
• - nu se întrerupe medicația de fond
• - pentru prevenirea crizei de astm, copilul va avea la el inhalantul
• - se evită anestezicele locale vasocontrictoare
• - se evită anestezicele sub forma de spray pulverizate excesiv
• - reducerea stresului prin ședințe scurte și pregatire psihologică
• - evitarea antiinflamatoarelor (aspirina)
• - sedarea pacientului
• Criza acută de astm este favorizată de efort fizic, expunere la frig,
ceață, umezeală, trecerea bruscă de la aer cald la aer rece și produce
insuficiență respiratorie acută de tip obstructiv. Apariția crizelor de
astm poate fi lentă sau brutală, fiind precedată de tuse uscată,
cefalee, agitație, transpirații, anxietate.
• Tablou clinic: este stadiul clinic cel mai sever al astmului bronșic,
durează ore s-au zile, și se caracterizează prin absența tusei și
expectorației, cianoză, semne de insuficiență respiratorie marcată de
dispnee predominant expiratorie, tahicardie, wheezing, torace imobil.
• Atitudinea pedodontică :
• - întreruperea tratamentului dentar
• - așezarea copilului în poziție șezândă
• - administrarea unui inhalator beta-adrenergic (Salbutamol spray 2
pulverizări la 20 minute – 6 pulverizări în decurs de 1 oră – sau
Bricanyl) care este suficient în cazul unui atac ușor, în atacurile severe
se recomandă epinefrina în doză de 0,01-0,03 ml/kg , soluție 1:1000,
administrată intramuscular sau subcutanat
• - administrarea unui corticosteroid (Prednison 1-2 mg/kg/zi sau
Metilprednisolon)
• - monitorizarea pulsului
• - solicitarea ambulanței dacă dispneea se prelungește.
 Obsctrucția cailor aeriene superioare
• Reprezintă o complicație posibilă a tratamentelor dentare și se
datorează sedarii sau acțiunii unui corp străin.
• Semnele clinice secundare sedării sunt reprezentate de hipoxemie,
dispnee, cianoză, iar semnele clinice secundare acțiunii unui corp străin
sunt reprezentate de tuse iritativă, dispnee, cianoză, stare de șoc.
• Atitudinea preventivă se referă la administrarea unei doze corecte de
sedative și la folosirea digii în timpul tratamentului stomatologic.
• Se vor asigura funcțiile vitale, se întrerupe administrarea medicației
sedative și se solicită ambulanța pentru asistența copilului intr-o unitate
medicală de urgență.