Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DE INFLUENȚĂ
PLAN:
Max Weber (sociolog, economist politic): Puterea are capacitatea de a face
să triumfe în sânul unei relaţii sociale propria voinţă, chiar în ciuda
rezistenţelor.
PUTEREA POLITICĂ ESTE
PRIVITĂ DREPT:
• Un tip de conducere, reglare, control
• Mijloc de ordonare a relaţiilor sociale
• O formă de influenţă, care stabileşte anumite norme şi scopuri
• Un gen de comunicare şi cooperare între oameni
• Violenţă, dominaţie
PUTEREA ESTE O RELAȚIE VOLITIVĂ,
BILATERALĂ, ASIMETRICĂ DINTRE
SUBIECT ȘI OBIECT,
ÎN CADRUL CĂREIA
SUBIECTUL
CONTROLEAZĂ/INFLUENȚEAZĂ
OBIECTUL PRIN DIVERSE RESURSE,
MIJLOACE.
PUTEREA (SUB ASPECT GENERAL) – UN ANSAMBLU DE
RELAŢII SOCIALE, ÎN CADRUL CĂRORA O PERSOANĂ SAU
UN GRUP SOCIAL ARE CAPACITATEA DE AŞI IMPUNE VOINŢA
ASUPRA ALTUI GRUP SOCIAL CU SCOPUL DE A INFLUENŢA
ACTIVITATEA ŞI COMPORTAMENTUL OAMENILOR CU
AJUTORUL DIFERITOR RESURSE (DREPT, AUTORITATE,
IMPUNERE, CONVINGERE ETC.)
Politică
Resurse
Econom Relație/
Sociale Funcţii Proces
Legisl Decizion (influență,
Organizator
Cultur- Coerciție dominare,
inform Control conducere,
Pregatirea de
Forța cadre dirijare)
TRĂSĂTURILE PUTERII
POLITICE
• Caracterul instituţional
• Caracterul monocentrist
• Caracterul decizional
• Supremaţia puterii politice în raport cu alte puteri
• Monopolul resurselor (emiterea legilor, violenţei)
DOMINAȚIA POLITICĂ – ORDINE POLITICĂ ÎN CARE UNII
CONDUC, ALȚII SE SUBORDONEAZĂ. DOMINAȚIA ESTE
RECUNOSCUTĂ.
• În prezent profesia politică are imagine negativă – manipulează opinia publică. Își
fundamentează succesul pe mânuirea falsului intenționat
• Dintotdeauna gânditorii au reflectat asupra esenţei conflictului dintre etic şi politic,
dintre conștiința morală şi raţiunea de stat.
• Machiavelli şi Hobbes ș.a. - au susţinut ideea independenţei politicului faţă de etic
• În relații internaționale - două căi diferite: pe de o parte o etică pacifistă care refuză orice
agresiune, în orice circumstanţe (la Gandhi sau Dalai Lama), iar pe de altă parte, o etică a
politicii responsabile care acceptă răul limitat (implicit minciuna şi înşelătoria) pentru a
evita un rău mai mare (în teoria rațiunii de stat şi în Realpolitik).
• Conceptul este aplicat și la practica relaț.internaț, politicii externe, diplomație. Ea poate fi
subsumată unei etici a compromisului utilitarist (caracteristică majorităţii statelor), sau
unei etici a puterii, de descendenţă darwinistă.
• A.Ştefanescu, observa ”Tratat despre minciună: "Logic, dacă sinceritatea conduce la
rezultate mediocre în diplomaţie, atunci nu există un alt argument mai bun în favoarea
utilizării minciunii în relaţiile internationale!"
DIPLOMAȚIA ETICĂ
• diplomaţia preventivă (ca alternativă la utilizarea forţei, contribuie la
prevenirea, managerierea şi rezolvarea crizelor internaţionale);
• diplomaţia publică – fuzzy - (ca formă de angrenare, informare şi influenţare
a audienţei internaţionale cheie) prin arta negocierii, persuasiune
• Diplomaţia publică se sprijină pe trei piloni: al informării (prin agenţii
precum USIA, ce au acţionat pentru Statele Unite în perioada războiului
rece), al schimburilor educaţionale şi cel al promovării culturale.
ZVONUL
• Zvonul - afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i
se verifice corectitudinea
• ''un enunţ legat de evenimentele la zi, destinat a fi crezut, colportat din om
în om, de obicei din gură în gură, în lipsa unor date concrete care să ateste
exactitatea lui”.
• Circulaţia zvonurilor este dependentă de : contextele sociale (credibilitatea
instituţiilor sociale, sistemul de organizare şi circulaţie a informaţiei
formale, tipurile raporturilor de putere), de trăsăturile de personalitate ale
indivizilor şi de nevoile psihosociologice ale indivizilor şi grupurilor.
• Pentru public, cuvântul zvon evocă un fenomen misterios, aproape magic.
• Se pare că efectul lor asupra oamenilor e asemănător cu cel al hipnozei:
fascinează, subjugă, seduc, înflăcărează
LEGI DE TRANSMITEREA
A ZVONULUI
• legea sărăciei şi a nivelării (pe măsură ce zvonul circulă, el tinde
să devină mai scurt, mai uşor de înţeles şi de relatat);
• legea accentuării (întărirea anumitor detalii - de obicei cele mai
spectaculoase - care dobândesc astfel un loc central în semnificaţia
zvonurilor);
• legea asimilării (conservarea şi reorganizarea conţinutului în jurul
unei teme centrale).
SCOPUL