Ameliorarea plantelor

CURS 9
 Ameliorarea plantelor
Producerea de sămânță
anul 4 Agricultură, sem. 2
Prof. univ. dr. ing. Liliana Panaitescu
 Ameliorarea plantelor

CURSUL 9
Tehnologia de producere de sămânță în câmp la cultura de floarea soarelui
Legislația specifică
Categorii de seminţe
 
Sămânţa hibridă se obţine din încrucişarea formelor parentale prin polenizarea şi fecundarea liniei mamă cu androsterilitate
citoplasmatică cu polen de la linia tată androfertilă restauratoare de fertilitate a polenului.
Sistemul de producere a seminţelor hibride se bazează pe principiul filiaţiei genealogice, plecând de la materialul iniţial furnizat
de ameliorator, care este constituit din seminţele liniilor cu androsterilitate citoplasmatică şi ale liniilor androfertile izogenice
menţinătoare de fertilitate, precum şi din liniile androfertile restauratoare de fertilitate a polenului (Vrânceanu, 2000).
Materialul iniţial al unei forme parentale a unui hibrid este menţinut prin autofecundare alternând cu încrucişarea SIB.
Sămânţa amelioratorului se obţine prin recoltarea în amestec, pentru fie formă parentală în parte, a materialului iniţial semănat
în rânduri genealogice calatidiu pe rând).
Sămânţa prebază a unei forme parentale a unui hibrid rezultă în urmâ menţinerii şi multiplicării după o anumită schemă, într-un
ciclu de patru ani, în patrui etape. j
Sămânţa bază a unei forme parentale a unui hibrid poate fi o linie consangvinizată, care rezultă în urma multiplicării acesteia,
sau un hibrid simplu - formă parentală, obţinut din încrucişarea a două linii consangvinizate. Pentru producerea seminţei de
bază, în ambele cazuri, la însămânţarea loturilor respective se utilizează sămânţă de prebază.
Sămânţa certificată a unui hibrid reprezintă sămânţa obţinută în urma încrucişării realizate între linii şi hibrizi parentali plecând
de la sămânţa de bază. Există o singură generaţie de sămânţă certificată. Seminţele hibride certificate pot aparţine unui hibrid
simplu, hibrid triliniar sau hibrid dublu.
Zonarea producţiei de sămânţă 
Au fost stabilite şase zone de cultură, iar în fiecare zonă sunt delimitate agroecosisteme în care floarea-soarelui hibridă
se poate cultiva cu succes (Hera, 1989; Bîlteanu, 1993).

Sin şi colab., (2000), afirmă existenţa a cinci zone favorabile pentru cultura florii-soarelui de consum.  

Zonele de favorabilitate pentru cultura florii-soarelui (A. V.

Vrânceanu, N. Gumaniuc, D. Stanciu, 2003)
 Caracterizarea hibrizilor

• Grupa A cuprinde hibrizii

• Din punctul de vedere al cu o perioadă de vegetaţie
de 105-120 zile.
perioadei de vegetaţie
• Grupa B cuprinde hibrizi
hibrizii se grupează în:
cu o perioadă de vegetaţie
• timpurii (respectiv de 121-130 zile.
grupa A), • Grupa C cuprinde hibrizi
• semitimpurii (grupa B) cu o perioadă de vegetaţie
şi de 131 — 140 zile,
• semitârzii (grupa C).
 Metodica şi tehnica de producere a seminţei hibride
 

Sămânţa hibridă certificată se realizează prin încrucişarea unei linii mamă androsterilă A (sămânţă de bază) cu o linie androfertilă C,
restauratoare de fertilitate a polenului (sămânţă de bază).
Linia mamă se află sub două forme: analog steril A şi analog fertil B nerestaurator de fertilitate. Cu ajutorul analogului B se menţine
şi se multiplică analogul A.
Linia tată C are capacitatea să restaureze fertilitatea polenului la plantele hibride în proporţie de 100%, fiind homozigotă pentru
una sau mai multe gene Rf.
Pentru organizarea lotului de hibridare, se pleacă de la materialul iniţial furnizat de ameliorator până la obţinerea seminţei din
categoria bază. Categoria bază se seamănă în aceste loturi în vederea încrucişării pentru producerea seminţei certificate, fiind
nevoie de multiplicarea formelor.
În procesul de multiplicare a seminţelor din liniile consangvinizate, trebuie menţinută valorea biologică a acestor linii la un nivel
care să permită reproducerea cu maximă intensitate a heterozisului, într-o anumită combinaţie hibridă. Fiind populaţii genetice
restrânse, liniile consangvinizate sunt cel mai uşor supuse devierii genetice, modificării frecvenţei genelor şi, deci, alterării
capacitătii combinaţive specifice a acestora.
Materialul iniţial se menţine prin semănarea în rânduri genealogice după principiul un calatidiu pe rând. Distanţa faţă de alte
culturi de floarea-soarelui trebuie să fie de minimum 5000 m, dar izolarea se poate obţine şi cu ajutorul tunelelor sau izolatoarelor
individuale. Orice impurificare sau plantă care diferă fenotipic de linia consangvinizată pe care o înmulţim este eliminată obligatoriu
înainte de a emite polen.
Calatidiile provenite de la plantele autofecundate sau fecundate individual sub izolator alese în cadrul liniilor sunt recoltate
separat. Materialul rezultat corespunde materialului iniţial utilizabil în anul următor.
Sămânţa amelioratorului. Rândurile pe care au fost semănate descendenţele; din materialul iniţial se analizează din punctul de
vedere al omogenităţii caracterelor fenotipice şi sunt recoltate, în amestec, rândurile tipice liniei consangvinizate.
Sămânţa prebază. Consangvinizarea duce la o depresiune biologică accentuată în cadrul liniilor, care devin cu atât mai diferenţiate
în privinţa frecvenţei genelor cu cât autofecundarea forţată avansează. Liniile consangvinizate parentale care produc prin
încrucişare cel mai intens heterozis sunt selecţionate în decursul unui lung proces de ameliorare, atât pentru nivelul de
homozigoţie al caracterelor morfologice, cât mai ales pentru capacitatea lor specifică de combinare.
Înmulţirea şi menţinerea purităţii biologice a formelor parentale se fac după o schemă care
cuprinde patru etape.
Schema de menţinere a liniilor consangvinizate şi de producere a seminţei dinj categoria
biologică prebază cuprinde următoarele etape:
• alegerea plantelor tipice;
• controlul şi înmulţirea descendenţelor;
• polenizarea S/B;
• înmulţirea sub izolator prin polenizare pe grup.
Hibrizii de floarea-soarelui aflaţi în prezent în cultură sunt creaţi din linii materne cu
androsterilitate citoplasmatică de tip Helianthus petiolaris şi linii paterne restauratoare de
fertilitate a polenului. Utilizarea acestui tip de androsterilitate citoplasmatică creează o serie
de dificultăţi în ceea ce priveşte calitatea formelor parentale.
Modul de abordare a schemei de menţinere a valorii biologice este diferenţiat pentru liniile
materne cu androsterilitate citoplasmatică, liniile paterne restauratoare de fertilitate a
polenului şi pentru liniile androlertile nerestauratoare de fertilitate care intră în componenţa
hibrizilor triliniari.
 Sămânţa de bază

Pentru obţinerea seminţelor de bază se foloseşte la însămânţare sămânţă din categoria prebază, din liniile
consangvinizate formei parentale care se înmulţesc izolat în spaţiu, la distanţă de 1500 m de alte culturi de-
floarea-soarelui.
Linia mamă cu androsterilitate citoplasmatică. Se însămânţează alternativ cele două forme, la paritatea de 4
rânduri A : 2 rânduri B. Deoarece cele două forme se pot distinge fenotipic numai la înflorit, după prezenţa sau
absenţa anterelor cu polen, rândurile analogului fertil trebuie - marcate cu ţăruşi încă de la însămânţare. După
terminarea înfloritului rândurile formei B se elimină prin tăierea de la colet (Gumaniuc şi colab., 1988). La
maturitate, rândurile A se recoltează după eliminarea tuturor plantelor bolnave şi se obţine sămânţa de bază a
liniei mamă cu androsterilitate citoplasmatică care se foloseşte pentru însămânţarea loturilor de hibridare.
În cazul în care nu se poate asigura spaţiu de izolare minim de 1500 m, se va asigura o izolare în timp, prin
semănatul la 45 zile de la răsărirea loturilor de floarea- soarelui învecinate şi o izolare minimă în spaţiu de 1000
m (Stanciu şi Stanciu, 2000). în acest câmp de înmulţire a liniei cu androsterilitate citoplasmatică se face
eliminarea severă, înainte de înflorit, a plantelor hibride provenite din polenizarea întâmplătoare cu polen străin.
în timpul înfloritului se elimină plantele androfertile din cadrul liniei A, înainte ca acestea să emită polen.
Plantele atacate de mană (Plasmopara helianthi), de putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), de pătarea brună a
tulpinilor (Phomopsis helianthi şi de lupoaie (Orobanche cumana) se îndepărtează din câmpul de înmulţire şi se
ard, în fazele corespunzătoare de infestare. Plantele netipice, cu anomalii sau cele tardive sunt, de asemenea,
eliminate.
Schema de producere a seminţei din categoriile biologice bază şi
certificată la floarea-soarelui (A. V. Vrânceanu, N. Gumaniuc, D.
Stanciu, 2003)
• Un aspect important în menţinerea şi înmulţirea liniilor cu androsterilitate citoplasmatică îl
constituie apariţia destul de frecventă în cadrul acestora a plantelor androfertile. Cercetările
efectuate au arătat că apariţia plantelor fertile în cadrul liniilor A este condiţionată de prezenţa în
genotipul liniilor B a unor gene recesive de restaurare sau a poligenelor. Cu cât numărul acestor
gene este mai redus, cu atât acest fenomen apare în generaţii mai timpurii de backcross şi invers.
Astfel, apariţia fertilităţii în BC este determinată de două sau trei gene recesive cu acţiune
complementară, în timp ce în generaţiile avansate de backcross, restaurarea este rezultatul
concentraţiei diferite, de la plantă la plantă a poligenelor din genotipul liniilor B.
• Prezenţa unui număr redus de gene recesive complementare în genotipul liniilor B permite
identificarea timpurie, în BC sau BC2, a plantelor fertile din cadrul liniilor A şi eliminarea acestor linii
la începutul procesului de ameliorare. Apariţia fertilităţii polenului în generaţii avansate de BC sau
în timpul înmulţirii liniei androsterile A cu ajutorul analogului fertil B creează dificultăţi mult mai
mari în procesul de producerea seminţelor hibride.
• Orice impurificare sau plantă atipică din cadrul părintelui femel este eliminată înainte de înflorit.
Când impurificarea corespunde unei plante androfertile de tipul liniei, aceasta este eliminată
înainte de a emite polen. Plantele anormale sau tardive sunt, de asemenea, eliminate, precum şi
cele contaminate de mană, putregai alb sau Phomopsis. Forma parentală B se elimină după
terminarea înfloritului.
 Sămânţă certificată

• În această categorie intră seminţele hibride F1 ale hibrizilor comerciali simpli şi triliniari.
Loturile de hibridare respective trebuie izolate în spaţiu de orice alte culturi de floarea-
soarelui la o distanţă minimă de 500 m. Distanţa poate fi redusă până la 250 m de
cultura de floarea-soarelui vecină reprezintă un lot de hibridare pentru obţinerea de
sămânţă certificată a unui hibrid care are acelaşi părinte mascul.
• Înainte de înflorit se elimină orice impurificare sau plantă atipică din ambele forme
parentale, incluzând plantele netipice, bolnave şi plantele cu înflorire prea timpurie. În
timpul înfloritului orice plantă androfertilă de pe rândurile mamă androsterile se
elimină înainte ca aceasta să emită polen. Sunt eliminate, de asemenea, plantele
androsterile netipice liniei de pe rândurile mamă, precum şi cele tardive. Plantele
contaminate cu mană, putregai alb sau pătarea brună a tulpinilor sunt îndepărtate
obligatoriu din lotul semincer şi distruse.
• Formele parentale sunt recoltate separat. Recoltarea începe cu părintele mascul,
seminţele acestuia fiind destinate pentru consum. După ultima verificare a lotului,
privind eliminarea plantelor bolnave şi eventual a plantelor rămase de pe rândurile tată,
se execută recoltarea formei mamă, care este sămânţa certificată (C).
 Tehnologia de producere a seminţei hibride

Amplasarea loturilor de hibridare

• Alegerea terenului. Loturile de hibridare se vor amplasa pe terenuri mediu fertile şi fertile,
profunde, cu capacitate mare de înmagazinate a apei. Nu se recomandă să fie amplasate pe
terenurile în pantă, erodate sau pe terenurile joase, cu exces de umiditate, sărăturate sau acide.
• Se vor evita terenurile erbicidate cu triazine sau cele excesiv de fertile. În vederea executării la
timp şi în bune condiţii a lucrărilor speciale, loturile de sămânţă nu trebuie să depăşească 50 de
hectare.
Rotaţia. Cele mai bune premergătoare sunt cerealele păioase, dar se pot folosi și terenurile pe
care s-a cultivat porumb, cu condiţia ca arătura să fie executată timpuriu.
• Se vor alege solele pe care nu s-a cultivat timp de 5 ani floarea-soarelui, soia, fasole, năut,
muştar sau rapiţă.
Izolarea în spaţiu. Distanţa minimă de izolare a liniilor consangvinizate şi a loturilor de hibridare,
faţă de orice alte culturi sau parcele cu floarea-soarelui, este o condiţie importantă pentru
asigurarea unor seminţe cu valoare biologică ridicată.
• în acest scop trebuie asigurate condiţiile prevăzute de „Regulile şi normele „privind condiţiile
tehnice de certificare din Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1264/2005
 Condiţii de aprobare în câmp a loturilor semincere
de floarea-soarelui

Specificare Categoria biologică

Prebază Bază Certificată

Rotaţii după aceeaşi specie, ani (minim) 5 5 5

Distanţa de izolare, metri (minim):      

Sămânţa de prebază - linii consangvinizate 1500 - -

Sămânţa de bază - linii şi hibrizi simpli, forme - 1500 -

parentale     -

Sămânţa de prebază şi bază - soiuri 750 750  

Sămânţa certificată - - 500

Observaţii:
Aceste distanţe pot să nu fie luate în considerare, dacă există o protecţie suficientă
împotriva oricăror polenizări străine nedorite, astfel:
în cazul că producătorul nu poate asigura spaţiul de izolare minim prevăzut în tabel,
pentru hibrizi se poate asigura o izolare în timp, prin semănatul la 45 zile de la
răsărirea loturilor învecinate izolate în spaţiu la minim 250 m, cu condiţia eliminării
plantelor întârziate provenite din cultura anterioară de floarea-soarelui.
Loturile de hibridare care au tată comun se pot semăna la distanţă minimă de 250 m
între ele.
Lucrările solului şi aplicarea îngrăşămintelor
•  Pregătirea terenului. După recoltarea plantei premergătoare pe terenurile fertile
şi curate se va executa arătura de bază la adâncimea de 23-25 cm. După porumb
sau alte culturi care lasă multe resturi vegetale, se va ara la 28-30 cm. Este
recomandabil ca arătura să se execute cu pluguri reversibile, echipate cu
antetrupiţă. În acest fel va rezulta o arătură curată, uniformă şi nivelată încă din
toamnă.
•  
• Pregătirea patului germinativ în primăvară se reduce la o singură lucrare cu discul
sau combinatorul. Dacă arătura de toamnă nu a fost uniformă şi nivelată,
pregătirea patului germinativ se va face prin două lucrări, imediat ce starea fizică
a solului o permite, cu care ocazie se vor încorpora şi îngrăşămintele chimice şi
erbicidele. Lucrarea de pregătire a patului germinativ trebuie executată
perpendicular sau oblic pe direcţia de semănat.
• Loturile de hibridare nu se vor semăna în arătură de primăvară, deoarece pot fi
compromise.
 Aplicarea îngrăşămintelor chimice
Fertilizarea în loturile de hibridări trebuie să fie cât mai echilibrată, respectându-se raportul de 1 : 1 : 1,
între elementell de bază N : P : K.
• Dozele mari de îngrăşăminte cu azot sau îngrăşămintele organice favorizează creşterea luxuriantă a
plantelor mărind în acelaşi timp sensibilitatea acestora la bolii în special la putregaiul alb al calatidiilor
(Sclerotinia sclerotiorum).
• Doza de îngrăşăminte cu azot (N, kg/ha) se stabileşte în funcţie de indiceile azot (IN) al fiecărei parcele.
• Doza de îngrăşăminte cu fosfor (P2O5, kg/ha) se stabileşte în funcţie de fertilitatea fosfatică a solului,
urmărindu-se ca raportul N : P să fie 1 : 1.
• Îngrăşămintele cu potasiu se aplică pe parcelele în care conţinutul de potasiu uşor solubil este sub 20
mg K20/100g, respectând raportul de 1 : 1 (N : K).
• Formele parentale de floarea-soarelui pot fi adesea influenţate şi dereglate în procesul de nutriţie din
faza primară de antagonismele dintre elementele aflate în exces şi deficit. Corectarea acestor deficienţe
şi restabilirea echilibrului normal al nutriţiei minerale se poate realiza prin stropiri cu îngrăşăminte
foliare.
• Îngrăşămintele foliare sunt îngrăşăminte complexe care conţin N; P; K şi cele mai importante
microelemente (B/ Mg, Mn, Zn, Cu, Mo ş.a.). Îngrăşămintele foliare aplicate plantelor în perioada de
vegetaţie (la floarea-soarelui începând cu stadiul de 1.3-14 frunze) stimulează fructificarea (sporuri de
producţie de 20-30%), vigoarea şi sănătatea seminţelor.
 Semănatul

• Epoca de semănat. Formele parentale ale hibrizilor de floarea-soarelui, linii consangvinizate, au o vitalitate şi energie scăzute, din care cauză au cerinţe
mai mari faţă de temperatura din sol. Acestea trebuie semănate când solul este suficient de încălzit (minimum 10-12°C). Semănatul la temperatura
optimă a solului determină o răsărire explozivă a plantelor şi conferă acestora o mai bună toleranţă la boli, în special pătarea brună a tulpinilor
(Phomopsis sp.). Calendaristic, se recomandă semănatul loturilor de hibridare în ultima decadă a lunii aprilie, prima decadă a lunii mai,| în cazul
semănatului decalat al formelor parentale, prima epocă se va semăna înainte de începutul lunii mai. Este important ca semănatul loturilor de hibridare
de floarea-soarelui să nu se depăşească data de 15 mai.
• Adâncimea de semănat.
• Încorporarea optimă a seminţelor se realizează la adâncimea de 5-6 cm.
• Semănatul la adâncimi mai mici contribuie la reducerea densităţii plantelor și la scăderea producţiei. În anii secetoşi, în funcţie de umiditatea din sol,
semănatul poate fi făcut la o adâncime mai mare cu până la 1 - 2 cm, în acest ultim caz se va folosi o normă de sămânţă pentru o densitate cu 10% mai
mare faţă de cea normală.
• Distanţa între rânduri. Semănatul poate fi făcut la distanţa de 70 cm între rânduri, dar şi La 75 cm şi chiar la 80 cm, funcție de sistema de mașini din
fermă și de metoda de irigare. Densitatea plantelor, respectiv norma de sămânţă la hectar, trebuie calculată în funcţie de linia parentală, de fenotipul
acesteia. Dacă pentru forma maternă este recomandabil să avem la recoltare o densitate de 40-50 mii de plante la hectar, la forma paternă densitatea
plantelor se modifică. La formele paterne normale (cu un calatidiu) densitatea la recoltare va fi de 50-55 mii plante, în timp ce la formele paterne
ramificate este suficient să avem o densitate de 25-30 mii plante recoltabile la hectar.
• Pentru a obţine la recoltare numărul de plante arătat mai sus, la semănat se va utiliza o normă de sămânţă mai mare cu 10-15%, calculată în boabe
germinabile.
• Paritatea la semănat a formelor parentale trebuie înţeleasă ca un element dinamic şi este influenţat de mai mulţi factori. Printre aceştia se numără:
polenizarea cu ajutorul albinelor domestice, noile tipuri de semănători, combine şi alte maşini agricole moderne şi de mare precizie, precum şi
permanenta preocupare a producătorilor pentru obţinerea unor producţii tot mai mari şi cu finalitate economică ridicată. în acelaşi timp, nu trebuie să
omitem din considerentele noastre formele noi de linii tată -cum sunt cele de tipul ramificat, precum şi rezultatul studiilor şi experienţelor cu diferite
parităţi ale formelor parentale. Pe baza acestor elemente, paritatea dintre mamă : tată, precum şi alternanţa rândurilor vor fi după cum urmează: în
cazul folosirii la semănat a semănătorilor cu 8 secţii, alternanţa rândurilor va fi de 24 : 8, iar la semănatul cu semănători cu 6 secţii, alternanţa
rândurilor va fi de 18 : 6. în ambele cazuri raportul dintre mamă şi tată este de 3 : 1. În anumite situaţii formele parentale se pot semăna la alternanţa
de 16 : 8 sau 12:6. Acest raport se modifică în cazul când în formula hibridului avem linia tată de tip ramificat. În acest caz paritatea mamă : tată poate
fi de 14:2 folosind semănătoarea cu 8 secţii şi de 10 : 2, folosind semănătoarea cu 6 secţii.
 Lucrări speciale

• Purificarea biologică. Din momentul diferenţierii plantelor din lot, tipice şi

netipice, şi până la iniţierea înfloritului este obligatorie eliminarea din lan a
tuturor plantelor netipice. Eliminarea acestora se face atât pe rândurile
mamă, cât şi rândurile tată, prin tăierea lor cu sapa de la colet.
• Eliminarea plantelor fertile de pe rândurile de mamă este, de asemenea, o
lucrare obligatorie. Aceasta se face zilnic, de la începutul înfloritului până la
terminarea lui. Din lot se vor mai elimina şi plantele ramificate atât de pe
rândurile mamă, cât şi de pe rândurile tată, dacă linia nu este tipic ramificată.
• Se vor controla, de asemenea, zonele învecinate din cadrul spaţiului de
izolare, pentru a fi eliminate şi plantele de floarea-soarelui din samulastră.
• Loturile pot fi respinse de la certificare, dacă puritatea biologică a formelor
parentale înainte de înflorire sau în timpul înfloritului nu se încadrează în
parametrii prevăzuţi de „Regulile şi normele în vigoare ale Ordinul nr.
1264/2005.
 Condiţii de aprobare în câmp a loturilor semincere de floarea-
soarelui

Tipul formelor parentale Puritatea varietală

Prebază % Bază % Certificată %

Linii consangvinizate 99,8 99,8 -

Hibrizi simpli - forme parentale:      

forma maternă - 99,7 -
forma paternă 99,7

Loturi de hibridare:      
forma maternă - - 99,0
forma paternă 99,0

Prezenţa bolilor este, de asemenea, o cauză de respingere a lotului.

La ultimul control se admit maximum 0,1% plante atacate de mană şi maximum 0,5% plante atacate de
putregaiul alb.
Polenizarea suplimentară. Pentru a intensifica
polenizarea şi a obţine o cantitate sporită de
seminţe, este necesar să se asigure cel puţin
câte două familii de albine pentru fiecare hectar
de lot de hibridare. Stupii de albine trebuie
instalaţi în apropierea lotului de hibridare
înainte de începerea înfloritului (Gumaniuc şi
colab., 1988).
 Combaterea buruienilor
Loturile semincere (înmulţire linii consangvinizate, hibridare) se îmburuienează mult mai puternic decât
culturile de floarea-soarelui pentru consum, datorită habitusului şi vigorii mai reduse a liniilor
consangvinizate. Buruienile diminuează producţia de seminţe, favorizează o stare sanitară
necorespunzătoare a plantelor şi uneori influenţează puritatea fizică a seminţelor după recoltare.
• Combaterea integrată a buruienilor este o soluţie încă valabilă atât în loturile de înmulţire a liniilor
consangvinizate, cât şi în loturile de hibridare de floarea- soarelui.
• Pentru combaterea chimică a buruienilor anuale se vor aplica prin încorporare cu discul sau
combinatorul la adâncimea de 8-10 cm, erbicidele pe bază de Trifluralin în doze de 840-1200 g s.a./ha.
Pentru combaterea costreiului se pot folosi erbicidele: Furore Super* 75EW, în doză de 2,5 l/ha ;
Fusilade Super, în doză de 1,5- 2,0 l/ha, sau Fusilade Forte, în doză de 1,3 l/ha, precum şi alte erbicide
care se găsesc în comerţ şi sunt recomandate în acest scop Select Super, Aramo (1,5-1,75 l/ha). Toate
aceste erbicide se aplică postemergent, atunci când plantele de costrei au înălţimea de 15—20 cm.
• Nu sunt recomandate erbicidele C-osatrin sau Gesagard 50, datorită sensibilităţii mai mari a liniilor
consangvinizate faţă de acestea.
• Buruienile dicotiledonate sunt combătute numai prin efectuarea praşilelor manuale şi mecanice
datorită selectivităţii reduse a formelor parentale la erbicidele antidicotiledoneice şi aplicate în
perioada de vegetaţie.
• Praşilele mecanice între rânduri şi, după caz, o praşilă manuală sunt necesare.
 Protecţia faţă de agenţii patogeni şi de dăunători
După porumb, floarea-soarelui reprezintă cultura de primăvară cu cea mai mare răspândire şi
pondere, fapt care favorizează un număr mare de agenţi patogeni şi de dăunători, cu manifestări ale
atacului începând imediat după semănat. Asigurarea unei stări de sănătate cât mai bune culturilor de
floarea-soarelui destinate producerii de sămânţă pentru semănat, trebuie să constituie o preocupare
deosebită, care impune adoptarea tuturor măsurile tehnologice, de natură agrotehnică sau chimică,
pentru obţinerea unei seminţe de calitate, cu un potenţial biologic ridicat (Bărbulescu şi colab., 2002 ;
Popov şi colab., 2001, 2004 b). Şi în cazul loturilor de producere de sărrmmjjj fioarea-soarelui,
obţinerea unor recolte ridicate, de calitate superioară şi cu costuri cil mai reduse nu poate fi realizată
decât prin aplicarea unor tehnologii specifijl perfecţionate, care să permită o valorificare superioară a
tuturor resurselor utilizate fl acest context, secvenţele tehnologice de protecţia plantelor prezintă un
interes majofj uneori chiar determinant privind înfiinţarea culturii şi deci obţinerea recoltei, jj
cunoaşterea organismelor dăunătoare şi a factorilor care le influenţează negaţi evoluţia, se impune a
fi cunoscute de către toţi cei implicaţi. Având în vedere că *'f cultura Hoarea-soarelui, majoritatea
agenţilor patogeni şi dăunători se transmit pţffjj sămânţă şi sol. iar atacul lor, se manifestă chiar din
perioada de germinare-răsărirel determinând pagube însemnate, inclusiv compromitem culturii
respective, se impune1 adoptarea unui sistem complex de măsuri care, în multe situaţii se bazează pe
tratare! seminţelor (Popov, 2003. 2004 b). Si în cazul culturilor de fioarea-soarelui metoda <J|
tratarea a seminţelor reprezintă modalitatea cea mai economică, eficace şi totodail puţin poluantă,
prin care se obţine o protecţie optimă a culturilor faţă de atacufl patogenilor care se transmit prin
sămânţă sau sol, precum şi al dăunătorilor del soUBărbulescu, 2001 ; Voincscu şi Paulian, 1981).
 Protecţia faţă de agenţii patogeni şi de dăunători
Prevenirea şi combaterea bolilor
Numărul mare de agenţi patogeni, mai mult sau mai puţin specifici acestei culturi. începe să se manifeste, producând
pagube imediat după semănat. Acestă pagube, de 10-15 %, pot ajunge deseori la compromiterea înfiinţării culturii, dacă
sunt neglijate măsurile de prevenire şi de combatere. Această situaţie influenţează puternic şi loturile de producere de
sămânţă, pentru care trebuie să se respecte, în primul rând, toate recomandările de natură agrotehnică (amplasare,
asolament, spaţiul de izolare etc). Astfel, cultura de floarea-soarelui se confruntă încă de la semănat cu o serie de patogeni
deosebit de periculoşi, precum mana florii-soarelui (Plasmopcira helianthi) şi putregaiurile, alb (Sclerotinia scerotiorum) şi
cenuşiu (Botrytis cinerea). Putregaiurile sunt boli păgubitoare, cu o răspândire largă în toate zonele de cultură, daunele
fiind importante mai ales în zonele şi anii cu umiditate ridicată. Transmiterea se face prin scleroţii căzuţi pe sol în timpul
recoltării sau amestecaţi cu sămânţa.
Tratamentul seminţelor. Pentru prevenirea atacului putregaiuri lor din fazele de răsărire-plantulă, se recomandă tratarea
seminţelor Mana florii-soarelui (Plasmopara helianthi), cu o răspândire generalizată în toată ţara reprezenta, mai ales în
anii cu precipitaţii abundente, este cea mai păgubitoare boală a culturilor de floarea-soarelui. În etapa actuală, daunele
produse de această boală prezintă, de obicei, o importanţă mai redusă datorită utilizării de hibrizi rezistenţi, dar şi
generalizării tratamentului chimic al seminţelor, cu precădere a hibrizilor sensibili. Transmiterea bolii de la un an la altul
este asigurată de oosporii aflați în resturile de plantă din sol, într-o proporţie redusă, infecţia primară poate rezulta şi din
miceliul de rezistență existent în sămânţă.
Alături de producerea de sămânţă cu forme parentale ale unor hibrizi de floarea-soarelui rezistenţi la mană, se recomandă
şi aplicarea a o serie de măsuri agrofitotehnice, precum respectarea rotației de 5 ani şi folosirea de sămânţă sănătoasă
provenită din loturi libere de boli.
Pentru combaterea simultană a putregaiuri lor alb şi cenuşiu (Sclerotinia sclerotiorum, Botrytis cinerea), dar şi a manei
florii-soarelui (Plasmopara helianthi), se recomandă tratarea seminţelor
 Protecţia faţă de agenţii patogeni şi de dăunători
Prevenirea şi combaterea bolilor

Tratamente aplicate în vegetaţie.

Prezenţa a numeroşi patogeni care se manifestă în perioada de vegetaţie a plantelor de floarea-soarelui determină o serie
de boli cu impact puternic asupra calităţii şi cantităţii seminţelor. Astfel, pentru reducerea pagubelor produse de boli
precum putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum), putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea), pătarea brună şi frângerea
tulpinilor (Phomopsis helianthi), alternarioza sau pătarea brună (Alternaria spp.), fomoza sau înnegrirea tulpinilor (Phoma
macdonaldi), septorioza frunzelor (Septoria helianthi) şi altele se impune intervenţie chimică, prin aplicarea a 1-3 stropiri.
Pentru prevenirea şi combaterea putregaiurilor se vor aplica două tratamente: primul la diferenţierea butonului floral,
diametrul de 5-8 cm şi până la apariţia florilor ligulate iar al doilea tratament, la 10 - 15 zile de la terminarea înfloritului. În
zonele şi în anii în care există pericol de atac de Phomopsis helianthi, se vor aplica două tratamente, avertizate la
următoarele faze fenologice: primul tratament în faza de 6-8 perechi de frunze adevărate, iar al doilea tratament, în faza
de preînflorit şi până la apariţia florilor ligulate.
 Protecţia faţă de agenţii patogeni şi de dăunători

Prevenirea şi combaterea dăunătorilor

• Tratamentul seminţelor
• Dăunătorii perioadei de germinare-răsărire
• Pentru protecţia loturilor semincere de floarea-soarelui şi evitarea pierderilor produse de gărgăriţa frunzelor, la
înfiinţarea culturilor trebuie să se aibă în vedere următoarele:
• pentru solele în care planta premergătoare a fost o cereală păioasă de toamnă borceag, fasole, soia, mazăre sau in, nu se
avertizează executarea tratamentelor chimice, întrucât densitatea înregistrează valori scăzute, de până la 3
exemplare/m2;
• dacă planta premergătoare a fost porumb,, sfeclă de zahăr sau sorg, recomandă tratarea seminţei de floarea-soarelui
• Tratamente în vegetaţie
• În situaţia în care, după răsărirea plantelor, există condiţii climatice favorabile dăunătorului, în caz de semnalare evidentă
a atacului gărgăriţei frunzelor, se recomandă aplicarea unui tratament de corecţie, în vegetaţie, pe solele cu sămânţă
tratată.
• Pentru prevenirea, pe cale chimică, a atacului viermilor sârmă, se recomandă tratarea seminţelor de floarea-soarelui cu
unul dintre produsele specifice.
• Dăunătorii perioadei de vegetaţie avansată
• Ulterior atacului dăunătorilor de sol loturile semincere de floarea-soarelui continuă să fie atacate de numeroase alte
specii de insecte, unele dintre aceste cu un puternic impact asupra calităţii şi cantităţii seminţei, precum molia florii-
soarelui (Homoeosoma nebulella), lăcustele şi cosaşii (Dociostaurus maroccanus, Calliptamus italicus, Tettigonia
caudata, Locusta migratoria), omida de stepă (Loxostege sticticalis), păduchele galben (Brachycaudus helichrysi) sau
omida capsulelor (Heliothis armigera). În astfel de situaţii, pentru protejarea culturilor se pot aplica tratamente de
combatere chimică cu cu produse pe bază de lambda cihalotrin 50 g/l.
 Protecţia faţă de agenţii patogeni şi de dăunători

 
 

• Precizări privind efectuarea tratamentului seminţelor şi manipularea seminţelor tratate

• 
• Având în vedere diversitatea materialului biologic cu care se operează în activitatea de
producerea de sămânţă la floarea-soarelui (forme parentale, linii consangvinizate etc.)
aplicarea tratamentelor la sămânţa diferitelor categorii biologice trebuie să se efectuieze
numai după o verificare atentă a influenţei produselor asupra germinaţiei. Aceasta
deoarece avizările prezentate au fost realizate în principal pe baza testelor pe hibrizi.
• Tratarea seminţelor cu fungicide se efectuează, de obicei, în staţiile de uscare şi calibrare,
dar şi în unitatea agricolă respectivă, dacă aceasta dispune de maşini bine reglate, care să
asigure acoperirea uniformă a seminţelor, folosirea strictă a dozei de utilizare şi respectarea
riguroasă a măsurilor de protecţia muncii.
• Tratarea seminţelor cu insecticide se face diferenţiat, în funcţie de grupa de toxicitate
căreia îi aparţin produsele recomandate.
• Semănatul seminţelor tratate se va face numai mecanizat, de personal autorizat, evitându-
se contactul acestora cu mâna.
Irigarea loturilor semincere se va face până la
înflorit şi numai în cazul unei secete prelungite.
 Recoltarea
• Recoltarea loturilor se va face direct din lan, cu combine bine reglate în ceea ce priveşte turaţia
tobei pentru a evita orice traumatism la seminţe, la umiditatea de 10-12% a seminţelor.
• În cazul loturilor de hibridare, înainte de recoltarea formei mamă, plantele şi calatidiile atacate
de boli vor fi eliminate. De asemenea, înainte de recoltarea formei mamă, se va elimina
(recolta) forma tată. Nerespectarea acestei prevederi tehnologice poate constitui un motiv de
respingere a lotului de la certificare.
• Recoltarea în două faze. La maturitatea fiziologică a seminţelor, loturile se tratează cu desicanţi.
Se recomandă aplicarea unei doze h 4 l/ha Roundup, Reglone. Aplicare desicanţilor la plantele
de floarea-soarelui determină uscarea rapidă a seminţelor şi a plantelor şi creează condiţii de
recoltare mecanizată cu 9-15 zile mai devreme în toate zonele de cultură.
• Uscarea, condiţionarea şi păstrarea seminţelor
• Concomitent cu treieratul florii-soarelui trebuie organizată precurăţirea condiţionarea,
lotizarea, ambalarea şi depozitarea în spaţii uscate, libere de dăunători.
• Mărimea unui lot nu poate depăşi 25 de tone şi se etichetează, în sistem OCDE, (etichete
albastre.
• După efectuarea acestor operaţiuni, atât sămânţa de prebază şi bază, cât şi sămânţă certificată
trebuie să îndeplinească unele condiţii tehnice de calitate.
 Condiţii tehnice de calitate şi stare sanitară a seminţei de
floarea-soarelui
Specificarea  

Puritatea fizică (% din greutate) 98

Germinaţia minimă (% din seminţe pure) 85
Conţinutul maxim în număr de seminţe de alte specii de plante în proba analizată:  5
alte specii de plante
Avena fatua, Avena ludoviciana, Avena sterilis 0
Cuscuta sp. 0 

Număr maxim de scleroţi sau fragmente de scleroţi în 1000 g 10

Procentul maxim de seminţe contaminate cu Botrytis sp. 5

Observaţii:
Determinarea numărului de seminţe de Cuscuta sp. se va efectua numai în cazul în care există dubii cu privire la
condiţiile precizate în tabel.
Determinarea numărului de scleroţi sau a fragmentelor de scleroţi de Sclerotinum sclerotiorum poate să nu fie
executată atunci când nu există dubii în ce priveşte respectarea condiţiilor precizate în tabel.
Nu se admit acarieni, insecte şi larvele lor vii. Indicii privind starea sanitară se referă la prezenţa organismelor
dăunătoare pe germenii viabili.
După ce au fost efectuate toate inspecţiile privind aprobarea în câmp, determinarea condiţiilor tehnice de calitate a
seminţei şi starea sanitară şi încadrarea rezultatelor în parametrii stabiliţi se eliberează documentele de certificare.