EVALUAREA POLUARII AERULUI

CU POLUANTI IRITANTI

Dr. DanielaNuta, Asist. Univ. UMF Carol Davila

 Clasificarea poluantilor atmosferici
iritanti

particule solubile (pulberi sau suspensii) = PM

(particulate matter)

gaze iritante (SO2, NO2, Cl2, NH3, subst oxidante), Cl,

Fl, Cr trivalent etc
 SURSE DE POLUARE

- emisiile datorate circulatiei autovehiculelor

- arderea combustibililor fosili
- procese industriale
- eroziunea naturala a solului, eruptii vulcanice
etc.
 Clasificarea particulelor (PM)

• diam. > 10 µm - sedimentabile, sunt retinute in

caile respiratorii superioare;
• diam. intre 0,1-10 µm – sedimenteaza in aer cu
viteza uniform accelerata, patrund pana in
alveole, sunt retinute in tot ap.respirator
• diam. intre 0,001 - 0,1 µm – nesedimentabile, pot
patrunde pana la alveole, insa sunt eliminate cu
aerul expirat.
 Studiul efectelor poluarii

•Actiune directa - apare o patologie direct legata de

expunerea la acesti poluanti; efect patogen in
functie de natura, concentratia si timpul de actiune
(efecte acute, cronice, tardive).

•Actiune indirecta - efect daunator asupra mediului

– altereaza calitatea apei, solului, alimentelor cu
efecte asupra sanatatii
 EFECTE PE SANATATE

Substantele iritante ajung in plamani:

- leziuni alveolare
- modifica permeabilitatea alveolo-capilara, cu
aparitia de transsudat (EPA) si afectarea
macrofagelor alveolare
1. Efecte acute (expuneri la conc. f. mari, durata
scurta):

• Intoxicatii acute – apar accidental, pot avea

caract. profesional, accidente ce implica
eliminarea in aer de cantitati mari de
subst.gazoase (Cl2, NH3)
- se manifesta la nivel ocular (conjunctivite) si la
nivel respirator – sd. traheo-bronsitic ce
culmineaza cu sd. alveolar (EPA)
• Cresterea morbiditatii sau mortalitatii prin boli
cronice cardiorespiratorii (in accidentele de
poluare severa, in conditii meteo nefavorabile)
• Agravarea bronsitei cronice (acutizare):
accentuarea dispneei, cresterea expectoratiei,
eventual aparitia de infectie bronsica
2. Efecte cronice (expuneri la conc. moderate,
lunga durata):

• bronhopneumopatia obstructiva cronica

(BPOC) – cuprinde afectiuni cronice care au la
baza sd.obstructiv (bronsita cronica, emfizemul
pulmonar, astmul bronsic), simptome: tuse,
expectoratie, wheezing, scaderea <60% CV

• creste frecventa si gravitatea infectiilor

respiratorii acute
 DETERMINAREA POLUANTILOR
IRITANTI IN AER
Metode:
• de sedimentare – particule in suspensie
• de aspiratie – particule, subst.gazoase
• gravimetrica – cantarirea pulberilor sedimentate
• refractometrica – masurarea optica a gradului de
innegrire a filtrului ce retine particulele
• coniometrica – det. nr., formei si dimensiunii
pulberilor
• colorimetrica – cu para-roz anilina
(subst.gazoase)
Determinarea pulberilor:

1. Metoda de sedimentare: se amplaseaza un

cilindru de sticla cu un volum cunoscut, cu 100-
500 ml H2O distilata la 1,5-2 m inaltime, timp de
30 zile. In laborator se antreaza cu un jet de apa
continutul sedimentat, se decanteaza intr-o
capsula, se evapora si se cantareste sedimentul
(metoda gravimetrica)

Conc. max. admisa = 17 g pulberi/mc/30 zile

Conc. medie anuala < 200 tone/km2
2. Metoda de aspiratie: pentru particule in
suspensie se aspira un volum de aer (masurat cu
un gazometru) particulele fiind retinute pe un
filtru; se recolteaza timp de 30 min, gravimetric
se stabileste conc. particulelor in suspensie

Conc.max.admisa = 0,5 mg pulberi/mc/30 min

Conc. medie in 24h < 0,15 mg pulberi/mc aer
3. Metoda refractometrica – masurarea optica a
gradului de innegrire a filtrului; se face analiza
chimica a particulelor si se determina conc.
particulelor nearse de carbon
Principiu: Filtrul cu proba se expune in
refractometru care proiecteaza un fascicul luminos
pe supraf. filtrului; partic.nearse de carbon au
proprietatea de a reflecta lumina  se masoara
intensit.fluxului reflectat
Pentru particulele nearse:
Conc.max.admisa = 0,15 mg/mc aer/30 min
Conc.medie in 24 h = 0,05 mg/mc aer
4. Metoda coniometrica – determinarea nr., formei
si dimensiunii particulelor recoltate din aer

- nr.particulelor  camere de numarat Fuchs-

Rosenthal
- diametrul particulelor coniometrul Zeiss =
micrometru ocular care se introd. in ocularul
microscopului, etalonat cu o lama micrometrica
gradata
5. Determinarea substantelor iritante in stare
gazoasa:
• SO2 – metoda colorimetrica cu para-roz-anilina
• NOx (NO2, NO) – metoda colorimetrica cu N1-
naftil-etilen-diamina
 DETERMINAREA SO2 IN AER

Aerul se aspira, se barboteaza intr-un recipient de

sticla cu o solutie absorbanta
Principiu: SO2 + tetraclormercurat de K  compus
stabil, in prezenta CH2O (formaldehida) si para-
roz-anilina (incolora)  compus violet
Conc.max.admisa = 0,75 mg SO2/mc/30 min
Conc.medie in 24h = 0,25 mg SO2/mc
 DETERMINAREA OXIZILOR DE AZOT
IN AER
NOx – gaze insolubile in apa, nu sunt retinute la
nivelul muc.traheobronsice – ajung la niv
alveolar in cant. mai mare  agresivitate
Tipul de oxid influentat de gr. de insorire, traficul
rutier, procesele industrial (ingras.chimice)
Principiu: NOx + ac.sulfanilic + N1-naftil-etilen-
diamina (indic. de culoare)  compus roz-rosu -
culoarea difera in fct.de conc.dioxidului de azot
Conc.max.admisa = 0,3 mg NOx/mc/30 min
Conc.medie in 24h = 0,1 mg NOx/mc
 Oxidantii fotochimici

• Subst. cu capacit. puternica de oxidare

• Compusi secundari ce se form. in aerul
atmosferic pe seama conc. crescute de NOx la
temp. mari ale aerului si in conditii de insorire
puternica (rezulta din reactiile fotochimice care
au loc in atmosfera poluata intre hc, NOx si O2
• Subst. de tipul peroxi-acetil nitrati (ozonide) –
pun in libertate [O] din compozitia lor
• Se gasesc in conc.mici (50-500 µg/mc) in
atmosfera oraselor mari  smogul sau ceata
oxidanta