DESPRE JANE

• Jane Loevinger Weissman s-a născut pe

• 6 februarie 1918.
• În 1943, s-a căsătorit cu Samuel Isaac Weissman, un om de știință care a contribuit la Proiectul Manhattan. Au avut un fiu și o fiică.
• Jane a fost un psiholog de dezvoltare care a dezvoltat o teorie a personalității care a subliniat internalizarea treptată a regulilor sociale și maturizarea conștiinței
pentru originea deciziilor personale.
• Ea a contribuit cu multe teorii în lumea științelor sociale, dar s-a concentrat cel mai mult pe teoria ei acum binecunoscută a dezvoltării ego-ului. Ea a definit ego-ul
ca fiind esența străduinței de a stăpâni, de a integra și de a da sens experienței.
• Jane s-a stins din viață pe 4 ianuarie 2008, dar și-a lăsat să trăiască teoria ego-ului.
 Teoria
Teoria lui Jane implică studenții:

Ego-ul Id-ul Super-ego-ul

Simțul stimei de sine sau al
importanței de sine al unei
persoane.
Partea minții unei
Partea minții în care se
persoane care acționează
manifestă impulsurile
ca o conștiință autocritică,
instinctive înnăscute și
reflectând standardele
procesele primare.
sociale învățate de la
părinți și profesori.

Jane a folosit aceste trei părți ale minții noastre pentru a explora și a
clasifica etapele noastre de dezvoltare a ego-ului
Puncte cheie.... Loevinger a descris ego-ul ca
un proces, nu un lucru.
• Ea a declarat nouă etape ale dezvoltării ego-ului.
• Eul este privit ca cadrul de referință folosit pentru a construi și
interpreta propria lume.
• Acesta conține controlul impulsurilor și dezvoltarea caracterului, cu
relațiile interpersonale și cu preocupările cognitive, inclusiv conceptul
de sine.
• Teoria ei este semnificativă în contribuția la delimitarea dezvoltării
ego-ului, care depășește fragmentarea psihologiei trăsăturilor și
privește personalitățile ca întreguri semnificative.
Sullivan, care era un alt psiholog de dezvoltare, propusese patru niveluri de
„maturitate interpersonală și integrare interpersonală” care includeau
Impulsiv, Conformist, Conștiincios și Autonom. De-a lungul timpului, din acel
cadru inițial, Jane a finalizat un model de dezvoltare incluzând nouă etape,
fiecare dintre acestea reprezentand un mod progresiv mai complex de a vă
vedea pe sine în raport cu lumea. Fiecare etapă oferă un cadru de referință
care este folosit pentru a organiza și a da sens tuturor experienței pe care o
va avea pe parcursul vieții unui individ.
„Deoarece fiecare nou stadiu al ego-ului sau cadru de referință se bazează pe
cel anterior și îl integrează, nimeni nu poate sări peste o etapă... Nimeni nu a
dobândit încă logica interpersonală” - Loevinger
Etapa pre-socială 1

Are loc în cea mai fragedă copilărie

• Jane afirmă că un bebeluș nu se poate diferenția de lume și se
concentrează doar pe satisfacerea nevoilor sale imediate
• Loevinger crede că bebelușii aflați în starea lor timpurie nu
pot avea un ego deoarece gândirea lor este autistă sau
delirante.
• Ea afirmă că „gândirea lor se caracterizează prin proces
primar și proiecție delirante”
• Odată ce copilul are oarecum o înțelegere asupra lumii
obiectelor, copilul păstrează o relație simbiotică cu mama sa.
• Aceasta începe asocierea obiectelor cu ele însele
• De exemplu, un bebeluș nu va adormi până când nu are cu el
jucăria sau pătura preferată în pătuț.
Stadiul impulsiv 2

În această etapă, copilul „își afirmă sentimentul de sine în

creștere” și vede lumea în termeni ego-centrici.
• Jane afirmă „copilul este preocupat de impulsurile corporale,
în special de cele sexuale și agresive.
• Copilul devine cufundat în lume numai în ceea ce privește
modul în care lucrurile îl afectează.
• Impulsurile lor afirmă însă sentimentul de sine
• Disciplina este privită de către copil ca fiind constrângeri, iar
„recompensele și pedepsele” sunt văzute ca fiind
„Drăguț cu mine” sau „Mean pentru mine”
• Acest lucru se datorează faptului că nevoile și sentimentele
copilului sunt trăite mai ales în modurile corporale în această
etapă, iar orientarea copilului este aproape exclusiv relevantă
pentru prezent, mai degrabă decât pentru trecut sau viitor.
Etapa de autoprotecție

Etapa de Autoprotecție reprezintă primul pas către

autocontrolul impulsurilor
• Persoana aflată în această etapă are noțiunea de vină
• La acest nivel, copilul „tânjește la o ordine prescrisă moral,
impusă cu rigiditate, neschimbătoare”
• Dacă această etapă este menținută prea mult timp, un copil
mai mare sau un adult care rămâne aici poate deveni
oportunist, înșelător și preocupat de control.
• S-a atins un anumit grad de coeziune conceptuală când în
această etapă însă moralitatea este în esență o chestiune de
anticipare a recompenselor și pedepselor.
• Cu alte cuvinte „Nu te prinde”.
Etapa conformistă 4

Această etapă include în general oameni la școală

• Persoanele încep să se vadă pe ei înșiși și pe ceilalți ca fiind conforme cu codurile sau
normele aprobate social.
Un exemplu de grupuri care se conformează împreună la această vârstă este după gen –
băieți și fete.
Aici oamenii sunt foarte mult investiți în apartenența și obținerea aprobării grupurilor.
• Comportamentul este judecat extern, nu după intenții, iar acest concept de „apartenență
la grup (familie sau semeni) este cel mai apreciat.
• Jane spune „copilul începe să-și identifice bunăstarea cu cea a grupului. Pentru a fi
consolidat, trebuie să existe un element puternic de încredere.
• Apare capacitatea de a accepta regulile grupului, precum și conceptul de stereotip
Conștientizarea de sine etapa 5

Loevinger a considerat etapa de conștientizare de sine o etapă de

tranziție ca fiind un model pentru adulții din societatea noastră.
• Ea credea că puțini trec de scenă înainte de cel puțin douăzeci și
cinci de ani.
• Această etapă se caracterizează în mare măsură prin două
caracteristici: „o creștere a conștientizării de sine și capacitatea de a
imagina posibilități multiple în situații”.
• Este o etapă de auto-conștientizare și autocritică.
• Există un nivel mai ridicat de înțelegere și apreciere a diferențelor
individuale la nivel superior, precum și a relațiilor interpersonale.
 stadiul conștiincios 6

În această etapă, internalizarea regulilor este finalizată, deși

sunt recunoscute excepții și neprevăzute
• Obiectivele și idealurile sunt recunoscute și există un nou
simț al responsabilității.
• Devine evidentă vinovăția declanșată de rănirea altuia, mai
degrabă decât de încălcarea regulilor.
• Există tendința de a privi lucrurile într-un context social
mai larg și, ca urmare, descrierile oamenilor sunt mai
realiste
• Standardele sunt alese de sine și se disting de maniere, așa
cum oamenii sunt văzuți în termeni de motive și nu doar de
acțiunile lor.
 Înțelepciune individualistă 7

În această etapă, persoanele demonstrează atât respect pentru

individualitate, cât și pentru legăturile interpersonale.
• Eul individualist manifestă o toleranță cu minte largă și respect față de
autonomia atât a sinelui, cât și a celorlalți.
• Odată cu o nouă distanțare față de identitățile de rol, moralismul începe
să fie înlocuit de o conștientizare a conflictului interior.
• Această etapă are un sentiment crescut de individualitate și o
preocupare pentru dependența emoțională.
• Experiența subiectivă se opune realității obiective, realității interioare
înfățișării exterioare.
 Etapa autonomă 8

Această etapă marchează eliberarea persoanei de solicitările opresive ale conștiinței în

etapa anterioară.
• Oamenii din această etapă sunt „sintetizatori” și sunt capabili să integreze
conceptual idei.
• Această etapă poate fi văzută și ca o confruntare cu limitările abilităților și rolurilor,
ca parte a aprofundării acceptării de sine.
• Jane a explicat că „împlinirea de sine devine un obiectiv frecvent, înlocuind parțial
realizarea” în această etapă „în timp ce poate exista o capacitate mai largă de a
recunoaște și de a face față conflictelor interioare”
• Se înțelege diferența dintre nevoi și îndatoriri.
• Capacitatea de a îmbrățișa polaritatea, complexitatea și de a integra ideile devine
clară
Etapa integrată 9

Potrivit lui Loevinger, aceasta este o etapă rar de atins.

• Învățarea este înțeleasă ca inevitabilă.
• Eul arată înțelepciune, empatie largă față de sine și față de
ceilalți și o capacitate de a nu doar să fie conștient de
conflictele interioare precum ego-ul individualist sau de a tolera
conflicte interioare precum ego-ul autonom, ci să se împace și
să facă pace cu acele probleme.
• Prețuirea individualității este un element cheie al naturii de
autoactualizare a unei persoane în această etapă.
• Cei care ating această etapă se spune că au o identitate
complet elaborată.
 Explicarea creșterii și dezvoltării

cre ceste ea et apăr ruia e n pu e la f și

cum eze u nouă apelo t doa go-ul nct el.
în a aniza nu ne rm că ză la tru fa ștem

ă tr go-u ă pe e a r ersoa in
sal pers ezvol u de orii, J i unei cru. n
ntr euș ne
ce se d cadr categ r vieți r un l este u
Pr
e
Fie

org ces și confo ectea l nos ce cr

n e va pe a ară să
c

c
de are e

it
ta
poa vârstă tapă a

vie ră
u
pro erior e con ego- ăsură

ele ăsu
p
dez te fi l gene re o g

ții
u

m
luc voltăr egată rală c rupă

u
ant asta izăm pe m
u

an
r a
asu u ofe ii ego de pr re
o
min pra m ră o p -ului. gresu

tap
,

a
Ace matu ne că

u i
,

se tea u odulu erspe Acest l

oan tă e baz
ece l c
a c
fun flă în nei pe i în ca tivă

pri
ne e s p u
r

dez cționa acel s rsoan re

s

dom văluie , deo tadiu e care

Ja n

se enii princ arece ar

n

c
Ace once de gâ ipalel
n n
aju astă p treaz dire e
p
nu ta oric erspe ă crei e car
o
e.

de se afl e per ctivă erul. e

ă
să dezvo în ac soană poate
î
pro nțelea ltare c elași care
s
o a blem gă m a altc tadiu
re a ă sa ai b ine
cel u in va
ind luptă e ori
ivid pe ce
. car
e
 De exemplu......
Dacă un adolescent delincvent
care a fost clasificat ca fiind în
stadiul conformist (o etapă în care
persoana începe să-și înțeleagă
rolul în cadrul grupurilor sociale și
începe să înțeleagă stereotipul) a
fost îndrumat de cineva în stadiul
integrat (are un sentiment foarte
puternic de sine și sunt foarte
înțelepți), mentorul ar putea folosi
teoria lui Jane pentru a înțelege
mai bine cum funcționează mintea
adolescentului în acest moment al
vieții lor și ar fi capabil să identifice
domeniile în care adolescentul s-ar
putea lupta, cum ar fi problemele
în a-și face prieteni.
Se poate deduce, folosind teoria
lui Jane, că acest individ fusese
clasificat drept delincvent și
trecea cu greu prin această etapă
din cauza lipsei capacității lor de a
se conforma codurilor și
normelor; o cheie principală de
dezvoltare care ar trebui să aibă
loc în această etapă. Acest lucru ar
deveni acum un domeniu de
interes pentru care mentorul să
lucreze cu adolescentul în
speranța unei soluții la problemă.
Mai mult, ai putea presupune că
această delincvență a fost
rezultatul unui ego subdezvoltat
într-o etapă anterioară, care ar
putea fi, de asemenea, privit
înapoi în trecutul adolescentului.
Să discutăm

1) Personal, crezi că ești capabil să faci diferența între ego-ul

tău, id-ul și supraego-ul tău? Dacă da, ce gânduri/procese ai în
fiecare parte a minții tale?
(Recapitulare: ego-simțul tău de sine, id-funcția primară a
creierului, supraego-subconștient)
2) În ce stadiu al teoriei lui Jane te-ai clasifica și de ce? De
asemenea, crezi că toți cei din sală se află în același stadiu de
dezvoltare ca și tine?
Care este diferența dintre Id și Ego?
Id-ul include comportamente primitive și instinctive, în timp ce
eul este partea personalității în cauză cu realitatea. Id și ego
sunt două dintre cele trei elemente ale personalității propuse
de Sigmund Freud.

Potrivit lui Freud, identitatea este singura parte a personalității

care există de la naștere. Este în mare măsură ghidată de
principiul plăcerii. Eul gestionează impulsivitatea idului pentru a
realiza acțiuni acceptabile din punct de vedere social. Eul
funcționează în conformitate cu principiul realității.

A treia componentă a personalității lui Freud este superego-ul.

Superego este ultimul aspect al personalității la suprafață, care
se dezvoltă în jurul vârstei de 5 ani. Superego-ul este o parte a
personalității care răspunde în mare măsură de simțul dreptului
și de răul unei persoane.
Ce e un mare ego?
O persoană cu un "ego mare" crede că are o importanță
semnificativă în viața celor din jurul lui și a lumii în general. În
timp ce este deseori neplăcut să spui că cineva are un ego
mare, oamenii care realizează măreție în eforturile lor au
adesea una.

A avea un ego mare este opusul umilinței. O persoană cu un

ego mare poate avea o atitudine "can-do", care îl ajută să lupte
prin provocări pentru a-și atinge obiectivele. Un ego mare
poate provoca, de asemenea, ca cineva să devină defensiv când
este criticat și să se compare pe el și abilitățile sale cu cele ale
prietenilor sau colegilor.
Bibliografie (cărti online)

Jan Loevinger 1976 – Dezvoltarea ego-ului ceocepte teorii ,San Francisco Jossey Bass
Loevinger 1979 – Validitatea constructivă a testului de complementare a propoziției de
dezvoltare a egoului.
Applied Psychological Measurement 3.2811-311
Loevinger și Hy Le ,l(1989)Măsurarea dezvoltării ego-ului :manual suplimentar și exerciții pentru
Formularul 81 al testului de completare a propozițiilor de la Universitatea Washington.