EXAMENUL CLINIC ÎN

ORL
FARINGOLOGIA
 BUCOFARINGOSCOPIA

DEFINITIE:
metoda de examinare a cavitatii
bucale si bucofaringelui.
-Anamneza
-Examenul obiectiv: inspectia si
palparea

INSTRUMENTAR NECESAR:

 1.Oglinda frontala (lampa

Clare sau cu un fotofor).
 2.Spatula linguala
 3.Sursa de lumina
 BUCOFARINGOSCOPIA

 1.Examinarea cavitatii bucale :

Cavitatea orala se întinde de la
nivelul buzelor pâna la nivelul
pilierilor anteriori.

a) ex. vestibulului bucal: se

examineaza rugând pacientul sa
deschida gura si îndepartând obrazul
cu o spatula linguala:
-buzele
-mucoasa labiala
-mucoasa jugala (cu orificiul
canalului excretor al glandei salivare)
-santurile gingivo-labiale si gingivo-
jugale
-gingiile
 BUCOFARINGOSCOPIA

PALATUL
MOALE

AMIGDALA

UVULA

PERETELE
FAINGIAN
POSTERIOR
BUCOFARINGOSCOPIA
 BUCOFARINGOSCOPIA
b) ex. cavitatii bucale- peretii:
-arcadele dentare (sup/inf si ant/lateral)
-palatul dur
-limba (in repaus si la mobilizare) in 2/3 anterioare
-planseul bucal
-trigonul retromolar
c) bucofaringoscopie-orofaringe
 aspect normal-4 pereti:
-anterior: istmul bucofaringian:-valul
palatin(ant)
-baza
limbii(inf)
-pilierii
amigdalieni(lat)
-posterior: arcul ant. al axisului
-superior: fata antero-inferioara a valului palatin
-inferior: continua cu hipofaringele
-lateral: lojele amigdaliene (pilierii amigdalieni,
santul amigdalo-glos, amigdala palatina)
BUCOFARINGOSCOPIA
 BUCOFARINGOSCOPIA

 2.Palparea:
Toate leziunile cavitatii
bucale, în special ale limbii,
planseului bucal, obrazului
si palatului trebuie palpate.
O edematiere a planseului
bucal trebuie examinata
prin palpare bimanuala
pentru a diferentia o
inflamatie a glandelor
submandibulare de un
ganglion limfoid
submandibular.
 BUCOFARINGOSCOPIA
 ASPECTE PATOLOGICE:

1.Malformatii congenitale:insuficienta velo-palatina,palato-velo-

cheilo-schizis
2.Traumatisme:mecanice,chimice,termice
Corpii straini (copii)
3.Inflamatiile acute:-angine acute (eritematoasa,eritemato-
pultacee,cu false membrane,ulceroasa superficiala/profunda)
-supuratii faringiene (flegmon periamigdalian,
adenoflegmon laterocervical, celuloflegmon)
4.Inflamatii cronice:-nespecifice (amigdalita, faringita, ozena)
-specifice (tbc, lues, rinosclerom)
5.Tumori:-benigne (papilom, fibrom, angiom)
-maligne (neo amigdalian, tu. mixte val palatin)
6.Tulburari nervoase (paralizii, hiperestezia, hipoestezia, parestezia)
BUCOFARINGOSCOPIA
RINOSCOPIA POSTERIOARA
RINOSCOPIA POSTERIOARA:
 DEFINITIE: metoda de examinare a
rinofaringelui
 INSTRUMENTAR:
Sursa lumina, spatula linguala, oglinda de
rinoscopie post (0,5-1mm), spirtiera.
 TEHNICA:+/- anestezie locala
 Examinatorul sta pe scaun în fata
bolnavului, în mâna dreapta tine oglinda
care se incalzeste pentru a nu se aburi .
 Bolnavul este invitat sa deschida gura iar
examinatorul tine în mâna dreapta tija
oglinzii ca un creion cu fata de sticla în
sus iar cu mâna stanga cu spatula
linguala apasa pe cele doua treimi
anterioare ale limbii permitând astfel
examinarea peretelui superior, posterior,
anterior, lateral prin imprimarea unor
miscari usoare oglinzii în sus, jos,
dreapta, stanga. Bolnavul trebuie sa
respire pe nas tot timpul.
RINOSCOPIA POSTERIOARA:
 ASPECT NORMAL (6 pereti):
-sup:baza craniului, amigdala
faringiana Luschka
-inf: fata sup.val palatin(virtual)
-ant: coanele,vomerul,cozile cornetelor
nazale,partea post meaturi
-post: continuarea perete sup
-lateral:orif. trompe
Eustachio,amigdala peritubara
Gerlach,foseta Rosenmuller

 ASPECTE PATOLOGICE:
-malformatii congenitale (imperforatia
conala,atrezia rinofaringelui)
-traumatisme (iatrogene)/corpii straini
-inflamatii acute (adenoidita acuta,
angina retronazala)
-inflamatiile cronice (vegetatii
adenoidiene,resturi limfoide,ozena)
-tumori:-benigne (fibrom
nazofaringian,polipul coanal)
-maligne (neoplasm
ggl./rinologic/otologic/neurologic)
 RINOSCOPIA POSTERIOARA:
vegetatii adenoide:

 Rinoscopia posterioara- daca prin metoda clasica nu se

poate vizualiza tot rinofaringele, atunci se poate efectua si cu
ajutorul a doua sonde Nelaton, cu care se ridica valul palatin.
 Endoscopia rinofaringiana:- cu endoscop rigid sau fibroscop
- tot mai des aplicata
- sub anestezie locala
endonazala si aplicarea unor mese cu decongestionante
- permite examinarea
rinoferingelui si efectuarea unor interventii chirurgicale
RINOSCOPIA POSTERIOARA:
LARINGOLOGIA
EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:

 LARINGELE= organ median, nepereche, situat inaintea coloanei

vertebrale cervicale (C4-C6)
= forma piramida triunghiulara cu baza in sus,
continuindu-se:
-sus cu faringele
-jos cu traheea
EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:
 1.INSPECTIA:

 In statica:
-regiunea cervicala anterioara
-limite: _sup- marginea inferioara a mandibulei
_inf- sternul
_lat- muschii s.c.m.
-pe linia mediana: cartilajul tiroid (marul lui Adam)
 In dinamica:
-ascensiunea laringelui in deglutitie

 PATOLOGIC:
-Median:- chisturi, fistule congenitale (canal tireoglos)
- tumori, pericondrita
-Lateral: - chisturi, fistule congenitale (branhiale)
- adenopatii
- anevrisme carotidiene
- tumori
EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:
 2. PALPAREA:

a. Palparea elementelor anatomice ale axului

visceral:
- median: proeminenta cartilajului tiroid
- lateral: aripile cartilajului tiroid
- osul hioid- potcoava deasupra tiroidului
- membrana tirohioidiana-depresiune intre
hioid si tiroid
- cartilajul cricoid- proeminenta dura
- membrana tirocricoidiana- locul unde se
efectueaza traheostomia de maxima
urgenta
- peretele anterior al traheei
- lobii glandei tiroide de o parte si de alta a
traheei
b. Mobilizarea laterala a laringelui:
- cracmentul laringian: la mobilizarea
laterala- senzatie tactila si auditiva de
crepitatie= frecarea laringelui de coloana
vertebrala si a cartilajelor intre ele
-disparitia cracmentului: - tumori faringiene si
laringiene
- infiltratii
edematoase ale laringelui
c. Mobilitatea activa: mobilitatea pe verticala la
deglutitie
 EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:
 2.PALPAREA:

d. Palparea ariilor ganglionare cervicale: medicul in spatele pacientului asezat, cu

capul in anteflexie usoara (pt. relaxarea musculaturii).

 Se palpeaza:
 (a) Lantul orizontal superior ( palparea nodurilor submentonieri,submandibular,
parotidian, facial, retroauricular si occipital).
 (b) Lantul jugular extern ( superficial de-a lungul sternocleidomastoidianului).
 (c) Lantul jugular intern (grupul superior, mijlociu si inferior -profund, pe fata interna a
sternocleidomastoidianului).
 (d) Lantul spinal accesor.
 (e) Lantul cervical transvers.
 (f) Lantul cervical anterior.
 (g) Lantul paravisceral (grupul prelaringian, pretraheal si paratraheal).

 Cand exista adenopatii se descriu:

-sediu -consistenta
-numar -sensibilitate
-forma -suprafata
-dimensiuni -margini
-aspectul tegumentelor supraiacente -mobilitate:superficiala/ profunda
 EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:

 2.PALPAREA: conditii patologice

- Durere: traumatisme, pericondrita acuta
- Deformarea laringelui:tumori, traumatisme
- Imobilizarea laringelui: tumori, cicatrici
- Disparitia cracment: tumori
- Emfizem subcutanat: fracturi laringiene, perforatii
esofagiene, plagi intepate laringo-traheale
- Adenopatii:- primitive: afectiuni ale ggl. limfatici
- secundare: proces inflamator sau
neoplazic faringe, laringe, tiroida
EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:

 3.Examenul endocavitar:
A. Laringoscopia indirecta
B. Laringoscopia directa

A. Laringoscopia indirecta: metoda de examinare a

cavitatii laringiene.
 Materiale necesare:
- Sursa de lumina,oglinda frontala,lampa de spirt,tifon
- Oglinda de laringoscopie indirecta-2,5 cm,45 grade
 Tehnica:
 Pacientul sta pe scaun în fata examinatorului, drept, cu
capul si pieptul putin îndreptate spre examinator.
 Scoata limba, care este prinsa de examinator,cu tifonul
între police si medius.
 Indexul este folosit pentru a îndeparta buza superioara.
 Oglinda laringiana este încalzita si testata in ,,tabachera
anatomica”, apoi este introdusa în cavitatea bucala,la
baza luetei pe care o impinge in sus si posterior.
 Lumina este focalizata pe oglinda si pacientului i se cere
sa respire linistit.
 Pentru a observa miscarile corzilor vocale, pacientul este
rugat sa inspire profund (abductia corzilor vocale), sa
spuna “E” sau “I”, urmat de inspir.
 Se compara miscarea ambelor corzi vocale.
EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:
A. Laringoscopia indirecta:

 Avantaje:
 Vizualizare rapidă
 Prognostic pentru laringoscopia
cu tub rigid
 Dezavantaje:
 Prost tolerată
 Poate să investigheze numai
sunetele vocalice. Ex.”I”
 Modifică biomecanica laringelui
 Laringoscopia indirecta:
CV in respiratie/CV in fonatie
 A. Laringoscopia indirecta:
 Aspecte patologice:
 Malformatii: glota palmata,
laringomalacie
 Traumatisme: plagi,hematoame,fracturi,
stenoze postraumatice
 Corpii straini
 Inflamatii – acute: lar. acuta banala,
lar. acuta
edematoasa
- cronice specifice/nespecifice
 Tumori: -benigne (papilomatoza,noduli,
polipi)
- maligne
 Tulburari nervoase (izolate/asociate)
EX. OBIECTIV AL LARINGELUI:
 A. Laringoscopia indirecta:

 Ce se vede in oglinda in partea superioara se afla anterior in

laringe, iar ce se vede in partea inferioara este posterior
 De sus in jos in oglinda vizualizam-coroana laringiana:
- Baza limbii cu “V”-ul lingual, amigdala linguala
- Epiglota
- Fosetele gloso-epiglotice(valeculele)
- Cartilajele aritenoide
- Plicile ariteno-epiglotice
- Plica (spatiul) interaritenoid
 In interiorul coroanei laringiene vizualizam:
- Corzile vocale, comisura anterioara, comisura posterioara
- Ventriculii
- Benzile ventriculare
- Sinusurile piriforme (intre faringe si laringe)
- Hipofaringele (intre peretii posterior si lateral ai faringelui si
laringe)
 In repaus- spatiul glotic= triunghi isoscel
 In fonatie- spatiul glotic= fanta (marginile corzilor vocale lipite)
 B.LARINGOSCOPIA
DIRECTA:
- Metoda superioara precedentei
- Cu ajutorul endoscopului
rigid/flexibil
Se efectueaza atunci cand:
- Când laringoscopia indirecta nu
este posibila, la sugari si copiii
mici
- reflexe de voma excesive sau
datorita unei epiglote procidente
- pentru a permite examinarea cu
atentie a: comisurii anterioare,
ventriculii laringelui, regiunea
subglotica, baza limbii, valecula,
partea inferioara a sinusurilor
piriforme
- permite efectuare unor
interventii chirurgicale
Se efectueaza sub anestezie
locala
C.LARINGOSCOPIA SUSPENDATA

- metoda mai perfectionata

a laringoscopiei directe,
printr-un sistem de parghii
obtinandu-se fixarea
laringoscopului in
hipofaringe, astfel incat
medicul poate utiliza
ambele maini pentru a
efectua diverse manevre
chirurgicale sub
microscopul operator sau
laserul
C.LARINGOSCOPIA SUSPENDATA
NODULI GRANULOM
POLIP
HEMORAGIE
CHIST PAPILOMATOZA
EDEM REINKE CARCINOM
SINDROMUL RESPIRATOR :
DISPNEEA LARINGIANÃ:

 DISPNEEA LARINGIANÃ: - este un simptom grav si

major - se reduce debitul de aer care parcurge laringele -
este numit si sindrom de insuficientã repiratorie de
tip laringian, cauza dipneei fiind la nivelul laringelui.

 Simptomatologie:
Semne majore: (întotdeauna prezente!)
a) bradipnee de tip inspirator;
b) tirajul suprasternal si supraclavicular=
depresiunea partilor moi în inspir;
c) coborârea laringelui în inspir.
Semne minore:
- pozitia - capul în extensie, trunchiul sprijinit pe brate;
- cornajul - sunet produs prin trecerea aerului printr-un lumen
respirator micsorat;
- tirajul intercostal, subcostal;
- disfonia.
SINDROMUL RESPIRATOR :
DISPNEEA LARINGIANÃ:

 Diagnostic pozitiv:
Trebuie efectuat rapid indiferent de conditii (prin
laringoscopie indirectã sau directa, daca este
posibil).
 Evolutie:
a) Faza compensatã - pacientul este agitat, prezintã
simptomele descrise, dar este normal colorat.
b) Faza decompensatã - hipercapnia - tegumente
roze, calde, vasodilatatie perifericã;
- anoxia - cianoza,
respiratia devine tahipneicã, superficialã, apare
somnolenta si moartea.
SINDROMUL RESPIRATOR :
DISPNEEA LARINGIANÃ:
 Tratamentul:
a) Tratamentul etiologic –e ideal – pentru îndepãrtarea cauzei;
b) Oxigenoterapie;
c) Intubatia oro- sau nazotrahealã;
d) Traheostomia.

 TRAHEOSTOMIA:
Este interventia chirurgicalã prin care se efectueazã un orificiu (stomã) la
nivelul peretelui anterior al traheei cu scopul de a reface respiratia care nu se
mai poate efectua prin laringe.
Indicatii:
- dispneea acutã sau cronicã de cauzã laringianã;
- timp pregãtitor în interventiile chirurgicale laringiene;
- când este nevoie de respiratie asistatã timp îndelungat (come, tetanos).

Contraindicatii: Fiind o interventie chirurgicalã care redã o functie vitalã,

în general -nu are contraindicatii.
TRAHEOSTOMIA:
 Elemente de anatomie :

Regiunea anatomicã este cuprinsã între:

 - cartilajul tiroid (mãrul lui Adam) superior;
 - furculita sternalã - inferior;
 - muschii sterno-cleido-mastoidieni - lateral;

Din punct de vedere topografic:

- tegumentul;
- tesutul celular subcutanat si muschiul platisma;
- fascia cervicalã superficialã;
- muschii subhioidieni - sternohioidieni si sternotiroidieni -
înveliti cu fascia cervicalã mijlocie;
- istmul glandei tiroide - asezat transversal peste carilajul
cricoid si primele inele traheale;
- peretele anterior al traheei;
- la copil, poate apãrea si un timus hipertrofiat între trahee si
muschiul subhioidian.
TRAHEOSTOMIA:
TRAHEOSTOMIA:
TRAHEOSTOMIA:
RINOLOGIA
RINOLOGIA:
Elemente de anatomie:
ANATOMIA NASULUI:
Nasul e situat în portiunea medianã a etajului facial mijlociu:
a) piramida nazalã
b) cavitatile nazale.
A)PIRAMIDA NAZALÃ:
1.scheletul osos: - oasele proprii nazale;
- apofizele montante ale osului maxilar
superior
2.scheletul cartilaginos: - cartilajele alare intrã în componenta
aripii nazale;
- cartilajele triunghiulare - sunt
situate lateral, în continuarea marginii inferioare a osului nazal.
B) CAVITATEA NAZALA:
Sunt douã cavitãti simetrice cu directie antero-posterioarã,
situate sub etajul anterior al bazei craniului, deasupra cavitãtii
bucale, înãuntrul orbitelor si înaintea rinofaringelui. Este
formatã din:
1. vestibulul nazal;
2. cavitatea nazalã propriu-
zisã.
1. Vestibulul nazal:- portiunea cea mai anterioarã a cavitãtii
nazale;
- e acoperitã de tegument si prezintã
foliculi pilosi =vibrize
- lateral = cartilajul alar
- median = portiunea anterioarã a septului
nazal si subcloazonul
RINOLOGIA:
Elemente de anatomie:
2. Cavitatea nazalã porpriu-zisã prezintã :- 2 orificii - anterior - narina
- posterior - coana
- 4 pereti - superior;
- inferior;
- extern;
- intern;
La nivelul peretelui extern se aflã cornetele si meaturile nazale.
- Cornetele nazale: - lame osoase dispuse antero-posterior,
- cel inferior = un os de sine stãtãtor
- cel mijlociu si superior apartinând de etmoid
- fiecare cornet prezintã: -o extremitate ant: capul cornetului
- un corp
- o extremitate post: coada cornet
- Meaturile: - spatii situate între peretele extern osos si cornetul nazal,
- existã trei meaturi: 1. inferior - în el se deschide canalul lacrimo-nazal;
2. mijlociu - în el se deschid: - sinusul frontal;
- sinusul maxilar;
- sinusul etmoidal anterior;
3. superior - în el se deschid: - sinusul sfenoidal;
- sinusul etmoidal posterior.
Mucoasa cavitãtii nazale: - mucoasa respiratorie - epiteliu cilindric ciliat pseudostratificat;
- mucoasa olfactivã - epiteliu senzorial în etajul superior al cavitãtii
nazale.
Vascularizatia: -1. artera carotidã externã - în principal;
- 2. artera carotidã internã.
Ambele trunchiuri participã la formarea petei vasculare (Kiesselbach), in portiunea antero-
inferioara a septului nazal – la aproximativ 1,5 cm de orificiul narinar; la acest nivel vasele sunt m
superficiale, sângerând usor la atingere= sediul cel mai frecvent al sângerãrilor nazale - epistaxi
RINOLOGIA:
Elemente de anatomie a sinusurilor:
 RINOLOGIA:
Elemente de anatomie a sinusurilor:
 Sunt cavitati aerice care se
deschid in meaturile nazale.
Anatomo-fiziologic si patologic
sinusurile paranazale se
împart în:
a. sinusuri anterioare
(superficiale) -se dreneazã în
meatul mijlociu:
- sinusul etmoidal
anterior;
- sinus frontal;
- sinus maxilar
b. sinusuri posterioare - se
dreneazã în meatul superior:
- sinus etmoidal posterior;
- sinus sfenoidal.
RINOLOGIA:
Elemente de anatomie
a sinusurilor
RINOLOGIA:
EXAMENUL OBIECTIV:
Examinarea nasului si sinusurilor cuprinde:
 Inspectia
 Palparea
 Sensibilitatea cutanata
 Examenul endocavitar: - narinoscopia
- rinoscopia anterioara
- rinoscopia posterioara
 Explorari functionale
1.Inspectia:
a) Pielea => semne de inflamatie (furuncul, abces septal),
cicatrici (postoperatorii sau traumatice), fistule, bombari (gliom), neoplasme (scuamo sau bazocelular).
b) Scheletul osteocartilaginos se examineaza pentru deformari sau distructii (laterodeviatii, cocoasa , vârf bifid etc.)
2a.Palparea nasului: pentru a decela inflamatie, fixarea tegumentului,
sensibilitate, fluctuatie, crepitatii.
Fractura oaselor proprii nazale (semne de certitudine):
- mobilitatea anormala
- crepitatia osoasa
- deformarea regiunii
- +/- crepitatia gazoasa (in emfizemul subcutanat)
2b.Palpare sinusurilor paranazale: Punctele sinusale= proiectia superficiala a sinusurilor anterioare:
- sinusul frontal: - unghiul supero-intern al orbitei
- incizura supra orbitala (1/3 int cu 2/3 mediu rebord orbital superior)
- sinusul etmoidal anterior: unghiul intern al orbitei
- sinusul maxilar:- fosa canina, depresiune lateral de bosa canina
- orificiul suborbital (5 mm sub mijlocul rebordului orbital inferior)
 RINOLOGIA:
EXAMENUL OBIECTIV:
3.Sensibilitatea cutanata: cu tampon de vata simetric bilateral
(afectiuni neurologice, tu. sinusale sau tu. unghi pontocerebelos)
Examenul endocavitar:
1.Narinoscopia: examinarea vestibulului nazal: partea cea mai
anterioara a cavitatii nazale, acoperit de tegument cu vibrize si
poate fi usor examinat prin ridicarea vîrfului
nasului cu ajutorul policelui.
Patologic=>
- inflamatii acute (furunculul,foliculite)!!!tromboflebite sinus
cavernos (->vena angulara->vena oftalmica->sinus cavernos)
- inflamatii cronice (fisuri, cruste)
- fisuri (rinita cronica), cruste,
- deviatii ant. ale septului, luxatii ale subcloazonului
- tumori (chist, papilom),
- malformatii (atrezii, stenoze postraumatice)
- traumatisme, corpi straini (hematom, lez. de grataj)
RINOLOGIA:
EXAMENUL OBIECTIV:
RINOLOGIA:
EXAMENUL OBIECTIV:
2.Rinoscopia anterioara: Tehnica - pacientul sta pe scaun cu fata la
examinator, speculul se tine în mâna stânga si se introduce închis în
vestibulul nazal. Pozitia capului pacientului se modifica folosind mîna
dreapta. Se urmaresc urmatoarele elemente:
-calibrul fosei nazale-îngust (deviatie de sept, rinita hipertrofica)
sau larg (rinita atrofica)
-septul- deviatii, creste, ulceratii, perforatii bombari.
-planseul fosei – defecte (despicatura palatina), bombari (chiste),
neoplasme (hemangiom), granulatii (corp strain).
-tavanul fosei - nu poate fi vazut decît în rare cazuri (rinita atrofica).
-peretele lateral - doar cornetele si meaturile inferioare si mijlocii pot
fi vazute. Se examineaza culoarea mucoasei
(congestionata în inflamatii si palida în alergie), marimea cornetelor
(marit si tumefiat în rinita hipertrofica, mici în rinita atrofica), secretia (din
meatul mijlociu indica afectare sinusala anterioara), formatiuni tumorale.
Formatiunile vor fi palpate cu stiletul butonat
pentru a afla consistenta si mobilitatea.
 EXAMENUL OBIECTIV AL SINUSURILOR
PARANAZALE:

 SINUSOSCOPIA
permite:
- vizualizarea sinusurilor
maxilare
- recoltarea secretii pt.
ex. microbiologic
-chirurgia endoscopica
rinosinusala
 Examinari paraclinice:
 Examenul imagistic:
 Examenul radiologic:
- de profil pentru piramida nazala
- incidenta menton-placa pentru
sinusurile anterioare
- incidenta axiala a craniului-Hirtz- pt.
sinusurile posterioare
 Tomografiile computerizate
 Rezonanta magnetica nucleara
 Examenul bacteriologic
 Examenul citologic
 Examenul bioptic
 Endoscopia nazala si
rinosinusala
ENDOSCOPIA NAZALA:
Examinari paraclinice
Examinari paraclinice
Examinari paraclinice
DIVERSE:
EPISTAXISUL:

 Este o hemoragie cu punct de plecare la nivelul cavitãtilor nazale

si cu exteriorizare la nivelul orificiilor cavitãtilor nazale:
- orificiul narinar
- orificiul coanal
- când pacientul stã în decubit dorsal - sângele scurgându-se în
rinofaringe.
Atitudine corecta -se stabileste cantitatea de sânge pierdutã, prin
evaluare a:
- pulsului,
- aspectul tegumentelor,in special aspectul tegumentelor
palmare,
- daca e posibil controlul tensiunii aretriale.
EPISTAXISUL:
 OPRIREA HEMORAGIEI:
 1. Pozitia pacientului:
- Pozitia corectã va fi cea sezândã cu capul aplecat în fatã, deasupra unui
vas pentru a vizualiza noi hemoragia (cantitate, ritm);
- In cazul în care pacientul prezintã tendinta la hipotensiune, se aseazã
în decubit lateral, cu capul astfel asezat încât sângele sã nu se scurgã
spre posterior, spre rinofaringe.
2. Curãtarea (golirea) cavitãtilor nazale:
Se efectueazã de preferat invitând pacientul sã sufle nasul, fiecare
cavitate pe rând deasupra unei tãvite renale, prin aceastã manevrã se
curãtã si se golesc cavitãþile nazale, putându-se stabili localizarea
sângerãrii, eventuale cauze locale.
3. Hemostaza :- oprirea hemoragiei
Hemostaza poate fi: - localã; :- - pacientul aplecat inainte exercita o
presiune laterala pe nara cu rinoragie
- tamponament anterior/posterior
- cauterizare chimica
- regionalã (ligatura, embolizari selective)
- generalã (hemostatice,inlaturarea cauzei)
Hemostaza locala: - pacientul aplecat inainte exercita o presiune laterala
pe nara cu rinoragie
EPISTAXISUL:
TAMPONAMENTUL POSTERIOR
ANATOMIA SI PATOLOGIA
URECHII
 A. NOŢIUNI DE ANATOMIE:
1.Porţiunea periferica, are trei componente:
- urechea externa
- urechea medie
- urechea interna
2.Porţiunea centrala e formată din:
- ramura acustica a nervului acustico-
vestibular, (perechea a VIII-a de nervi cranieni)
- nucleii cohleari din bulb
- corpul geniculat medial
- lobul temporal
•SEGMENTUL PERIFERIC AL
ANALIZATORULUI AUDITIV
1. URECHEA EXTERNĂ
Este segmentul auditiv care culege şi concentrează
unda sonoră. Este formată din pavilionul auricular şi
conductul auditiv extern.
a. PAVILIONUL AURICULAR

 Este o formaţiune fibro-cartilaginoasă.

 Prezintă : helixul, antehelixul, tragusul, antitragusul, foseta
naviculară, lobulul auricular, şi conca - excavaţie profundă care
se continuă cu conductul auditiv extern.
b. CONDUCTUL AUDITIV EXTERN

 Lungime - aproximativ 2,5-3 cm.

 Calibru - aproximativ 6-10 mm.
 Direcţie - aproximativ orizontal
 Formă - cilindru neregulat:
- pe o secţiune orizontală are forma unui "S" italic (alungit)
- pe o secţiune verticală prezintă o curbură cu concavitatea
inferioară.
 Structură - prezintă două porţiuni:
- porţiunea fibro-cartilaginoasă, în treimea externă, acoperită
cu tegument care prezintă foliculi piloşi şi glande sebacee
modificate în glande ceruminoase (care secretă cerumen)
- porţiunea osoasă: în 2/3 interne este formată din osul
timpanal şi scuama temporalului, este acoperit cu tegument
foarte aderent, lipsit de foliculi piloşi şi tesut subcutanat
- istmul- zona cea mai îngustă a conductului auditiv.
MEMBRANA TIMPANICA:

1. Epitimpan (pars flaccida - membrana

Schrapnell)
2. Ligamentul timpano-malear posterior
3. Scurta apofiza a ciocanului
4. Triunghiul luminos al lui Polizer
5. Mezotimpan(pars tensa )
6. Manerul ciocanului
7. Umbo (ombilic)
8. Ligamentul timpano-malear anterior
 2. URECHEA MEDIE
 Se compune dintr-o cavitate centrală numită casa
timpanului sau tympanum şi anexele ei: apofiza mastoidă
şi trompa lui Eustachio.
 a. CASA TIMPANULUI - conţine sistemul timpano-osicular
care transmite unda sonoră de la urechea externă la
urechea internă.
Conţinutul casei - este reprezentat de cele 3
osişoare(ciocan, nicovală şi scăriţa), ligamente (mezouri) şi
muşchii - toate anexate lanţului osicular.
 b. TROMPA LUI EUSTACHIO - conduct osteo-fibro-
cartilaginos ce uneşte porţiunea anterioară a casei
timpanului cu rinofaringele (peretele lateral).
- are funcţie echipresiva şi de drenaj, asigurate prin
deschiderea orificiului faringian în timpul deglutiţiei.
 c. APOFIZA MASTOIDA - Este o apofiza osoasa de forma
unei piramide triunghiulare, situata în porţiunea postero-
inferioara a osului temporal, înapoia conductului auditiv
extern şi a urechii medii. Este formata dintr-un sistem de
cavitaţi aeriene, centrate de o cavitate-antrul mastoidian şi
care comunică anterior cu porţiunea superioara a casei
timpanului (atica), printr-un mic canal - aditus ad antrum.
 3. URECHEA INTERNA
 Situata în stânca temporalului, în interiorul unor cavităţi
săpate în osul pietros şi care se numeşte labirint osos; în
interiorul acestuia se afla labirintul membranos, format dintr-un
canal cu structura membranoasa, la nivelul lui găsindu-se
organele neurosenzoriale acustice (şi vestibulare).
 Labirintul osos este constituit dintr-o cavitate centrala -
vestibulul; în peretele extern al vestibulului se deschide
fereastra ovala, în cel anterior un tub rasucit, numit cohlee sau
melc, iar în cel posterior cele trei canale semicirculare (frontal,
sagital, orizontal).
 La nivelul tubului cohlear (canalul cohlear membranos) se afla
organul lui Corti, care are celulele ciliate neurosenzoriale
auditive aşezate pe 4 rânduri; terminaţiile nervului cohlear
inconjoara partea bazală a celulelor auditive.
 II. SEGMENTUL CENTRAL AL ANALIZORULUI
AUDITIV
 Protoneuronul - este reprezentat de celulele senzoriale
ale organului lui Corti.
 Deutoneuronul - se afla la nivelul nucleilor cohleari
dorsal şi central, din trunchiul cerebral (şanţul bulbo-
pontin).
 Al treilea neuron - se afla la nivelul corpilor geniculaţi
interni.
 Centrul cortical al analizorului auditiv se afla la nivelul
ariei Heschl-prima circumvoluţie temporala.
Fiziologia urechii

 Funcţia auditiva este realizată cu participarea celor trei segmente anatomice.

 Urechea externă - colectează, concentrează şi conduce undele sonore din mediul
exterior spre membrana timpanică.
 Urechea medie - membrana timpanică vibrează sub presiunea undelor sonore,
aceste vibraţii fiind transmise prin intermediul lanţului osicular la urechea internă.
 Urechea internă primeşte unda sonoră prin fereastra ovală, vibraţia platinei scariţei
fiind transmisă perilimfei; mişcările se transmit şi canalului cohlear şi organului lui
Corti, unde celulele auditive ciliate, prin mecanisme bioelectrice, transformă energia
mecanică a undei sonore în influx nervos.
 Influxul nervos urmează calea nervului auditiv, prin câteva staţii de releu, până la
nivelul cortexului, unde au loc fenomenele psihosenzoriale de integrare şi
decodificare a mesajului sonor.
Examenul clinic al analizatorului
auditiv
A. Examenul subiectiv

 Hipoacuzia
 Hipoacuzia sau surditatea este diminuarea acuitătii auditive
(uni- sau bilateral); când auzul este pierdut în totalitate, este
vorba despre anacuzie sau cofoză.
 Dupa mecanismul de producere, hipoacuzia poate fi de tip
transmisie, neurosenzoriala şi mixta.
HIPOACUZIA DE TIP TRANSMISIE

 Presupune o afectare a transmisiei undei sonore la nivelul

urechii externe sau/şi a urechii medii.
 Pacientul işi aude propria voce mai tare (autofonie), motiv
pentru care vorbeşte mai încet, aude mai bine în mediu cu
zgomot, hipoacuzia de tip transmisie nu poate depăşi 60 dB,
peste această intensitate, bolnavul percepând sunetul direct cu
urechea internă
. Dintre cauze, pot fi la nivelul:

 -conductului auditiv extern :

 - atrezie şi stenoze
 - corpi străini
 - inflamaţii acute
 - furunculul
 - otita externă acută.
 - tumori
 -membranei timpanice:
 - perforatii postotitice
 - sechele postotitice sau posttraumatice
 - retracţii sau imobilizări
 - otita catarală
 - otita fibroadezivă
 -lanţului osicular:
 - imobilizare
 - otoscleroza
 - otita fibroadezivă
 - întreruperi - posttraumatice
 - erodări în otite
 -modificari ale presiunii aerului în urechea medie:
 - disfuncţii tubare
 - barotraumatisme
HIPOACUZIA
NEUROSENZORIALĂ (DE TIP
PERCEPŢIE)

 Este determinată de o afectare a urechii interne

(hipoacuzie neurosenzorială periferica cohleară), sau de
transmisia incorecta a influxului nervos (hipoacuzie
neurosenzoriala periferica radiculara), sau de o integrare
corticala necorespunzatoare (hipoacuzie neurosenzoriala
centrala). Bolnavii nu îşi aud bine propria voce, deci
vorbesc mai tare, nu aud soneria telefonului şi mai ales
sunetele inalte.
 Sindromul senzitiv

Hiperestezia
 Otalgia poate apare în:
 afecţiuni ale urechii externe:
 -traumatisme ale pavilionului, sau ale conductului
 -corpi străini
 -inflamaţii acute
 -tumori
 afecţiuni ale urechii medii:
 -traumatisme
 -otita medie acută
 -otomastoidită acută
 -tumori
 Otalgia reflexă este provocată de afecţiuni ale organelor de
vecinătate:
 focare infecţioase dentare
 articulaţia temporo-mandibulară
 -artrite
 -artroze
 inflamaţii acute faringiene
 -angine acute
 -supuraţii
 inflamaţii parotidiene, neoplasmul parotidian
 afecţiuni ale coloanei vertebrale cervicale
 -spondiloze
 -nevralgia Arnold
Hipoestezia

Apare în paralizii ale nervului

facial şi în neurinomul de
acustic.
SINDROMUL SECRETOR
 Reprezinta scurgerea auriculară sau otoreea şi ea poate fi:
 - lichid clar ("apa de stânca") - lichid cefalo- rahidian = otolicvoree - apare
în traumatisme cu fractura de stânca şi deschiderea spaţiului
subarahnoidian în ureche
 - mucoasa sau muco-purulenta - otoreea tubară
 - purulentă -cea mai frecventă -corpi străini neglijaţi
 - furuncul drenat al conductului auditiv extern
 - otita medie acuta sau cronica supurată
 - otomastoiditele supurate
 - otoreea purulentă poate fi fetidă (otita colesteatomatoasă), sau
sanguinolentă (polipi auriculari, tumori)
 - otoragia = scurgere de sânge prin conductul auditiv extern, apare în:
- traumatisme
- otita medie acută gripală.
ACUFENELE

 Reprezinta sunete percepute de bolnav, care nu provin din mediul

exterior.
 Acufenele pot fi:
 - fiziologice - ţiuituri ale unei urechi care durează câteva secunde sau
minute şi dispar spontan
 - de origine psihică -epileptici
- sindroame halucinatorii
 - de origine otică
 Din alt punct de vedere, acufenele se pot clasifica în:
- acufene subiective - majoritatea - adică percepute numai de către
bolnav, au originea în cohlee sau în staţiile de releu până la cortex-
- acufene obiective - sunt percepute şi de examinator cu ajutorul unui
stetoscop făra capsula introdus în conductul auditiv extern al bolnavului;
ele au origine vasculară (sufluri) sau musculară (mioclonii).
Examinul obiectiv

Inspecţia
Palpare
Otoscopia
Cercetarea motilităţii membranei
timpanice
INSPECŢIA

Pavilionul auricular
Reg preauriculara
Reg mastoidiana
Reg parotidiana
PALPAREA

 Se palpează toate regiunile descrise la inspecţie; tracţiunea- mobilizarea

pavilionului auricular sau presiunea pe tragus pot fi dureroase în
afecţiunile jumătăţii externe ale conductului auditiv extern (furunculul,
otita externa).
 Palparea regiunii mastoidiene poate fi dureroasă în mastoidite; se
palpeaza trei puncte principale:
 - punctul antral - corespunde proiecţiei superficiale a antrului
mastoidian şi se află puţin deasupra şi posterior faţă de peretele superior
al conductului auditiv extern
 - punctul sinusal - corespunde sinusului venos lateral, se află situat
pe marginea posterioară a mastoidei şi este sensibil în tromboflebita
sinusului lateral
 - punctul apical - corespunde vârfului mastoidei
OTOSCOPIA

 Definiţie - este manevra prin care se examinează conductul auditiv extern şi membrana
timpanică.
 Materiale necesare:
 - sursa de lumină
 - oglinda frontală
 - specul auricular
 Tehnica:
 Se proiectează lumina la nivelul concăi, se tracţionează pavilionul auricular în sus şi înapoi la
adult, în jos la sugar, se introduce speculul auricular în conductul auditiv extern - se alege cel
mai larg specul care pătrunde cu uşurinţă în conduct şi se împinge cu blândeţe, progresiv, până
depăşeşte zona externă, cea care prezinta fire de păr.
 În principiu se începe examinarea cu urechea sănătoasă sau presupusă sănătoasă şi apoi se va
examina urechea bolnavă, pentru a avea un termen de comparaţie.
 Se va examina iniţial conca şi porţiunea externă conductului auditiv extern, făra specul auricular,
pentru a evalua eventuale stări patologice şi pentru a evalua calibrul conductului, în funcţie de
care se va alege speculul auricular adecvat.
CONDUCTUL AUDITIV EXTERN

 Aspecte normale:
 - lungimea este de 2,5-3 cm şi un calibru de 6-10 mm
 - direcţia este aproape orizontală
 - forma - are forma unui cilindru neregulat, pe secţiune orizontală descriind un "S"
italic, iar pe secţiune verticală prezintă o curbura cu concavitatea inferioară.
 -structura - este format din doua porţiuni:
 - porţiunea fibro-cartilaginoasa - în treimea externa, este acoperită de
tegument care prezinta foliculi piloşi şi glande ceruminoase
 - porţiunea osoasă - în cele doua treimi interne
 - istmul - zona cea mai îngusta a conductului auditiv extern se află la
unirea celor două portiuni descrise.
 Aspecte patologice:
 -malformaţii - atrezia conductului auditiv extern
 - stenoze congenitale sau posttraumatice
 -traumatisme
 - corpi străini
 - endogeni - dopul de cerumen sau epidermic
 - exogeni- inerţi - dopuri de vată neglijate, usturoi etc.
 - animaţi - insecte, larve de insecte
 - plăgi, leziuni de grataj
 - afecţiuni inflamatorii acute - furunculul
 - otita externa acuta difuza
 - afecţiuni inflamatorii cronice - eczema cronică
 - otomicozele
 - tumori - benigne sau maligne
MEMBRANA TIMPANICA
 Aspecte normale:
 Este o membrană care obstruează conductul auditiv extern în partea
sa internă.
 - forma - aproximativ rotundă, uşor escavată în treimea superioară,
bombată spre exterior în cele doua treimi inferioare, cu porţiunea
centrală mai deprimată - numită umbo sau ombilic.
 - dimensiuni - aproximativ 10 mm în toate direcţiile
 - poziţia - difera cu varsta:
 la sugar aproape orizontală
 la adult - înclinată, formând un unghi de 45 grade cu orizontala, având o
direcţie de sus în jos şi din afară înăuntru, astfel încât peretele inferior
al conductului auditiv extern este mai lung.
 - culoarea- gri, translucidă, strălucitoare; la bătrâni este gri sau alb mat,
opac.
 1. Epitimpan (pars flaccida - membrana
Schrapnell)
 2. Ligamentul timpano-malear posterior
 3. Scurta apofiza a ciocanului
 4. Triunghiul luminos al lui Polizer
 5. Mezotimpan(pars tensa )
 6. Manerul ciocanului
 7. Umbo (ombilic)
 8. Ligamentul timpano-malear anterior
 Aspecte patologice:
 Se referă la modificări de culoare, poziţie, repere anatomice, modificări ale integrităţii
membranei timpanice.
 - malformaţii -agenezia urechii medii.
 - traumatisme - perforaţia traumatică este liniară sau stelată, cu cheaguri şi cruste
sanguinolente pe margini.
 - inflamaţii acute:
 - otita medie acută – congestia membranei timpanice, edem, cu ştergerea reperelor
otoscopice (otita congestivă)
 - perforaţii - sunt greu de observat datorita edemului
 - otita acută gripală - flictene hemoragice
 - inflamaţii cronice:
 - otita medie cronică - cu perforaţie de forma şi dimensiuni diferite – cele în pars tensa, care
nu ajung la inserţia osoasă denotă o otită benignă, iar perforaţiile situate în pars flaccida sau
cele marginale, în contact cu osul, denota prezenţa colesteatomului (otita malignă)
 Modificari de poziţie - membrana timpanică poate fi aspirată, cu mânerul ciocanului
orizontalizat (otita fibroadezivă), sau poate să bombeze (otita medie supurată acută).
 Având în vedere dimensiunile reduse ale reperelor, este utilă folosirea sistemelor optice
măritoare:
 - lupa - măreşte de 2-3 ori
Otoscopia
Examenul functional

Acumetria fonica si
instrumentala
Audiometria
Impedansmetria
Carcetarea permeabilitatii
tubare
Campul auditiv- Proba Webber-
diapazon 256 Hz

Indiferent
Lateralizat la U bolnava
Lateralizat la U sanatoasa
 Proba Rinne
CA/ CO= 2/ 1
R + =2
R – perioada de CO creste iar
R+ scurtat patologic
(hipoacuziile neurosenzoriale)
Audiometria
Metode obiective de testare a
auzului
Impedansmetria
Otoemisiunile acustice-OEA
Potenţialele auditive precoce-
PEAP
ASSER (audimetry steady state
evoked response)
CERCETAREA PERMEABILITAŢII
TROMPEI LUI
EUSTACHIO

 MANEVRA TOYNBEE
 MANEVRA VALSALVA
 MANEVRA POLITZER
 CATETERISMUL TROMPEI
 SONOMANOMETRIA TROMPEI
EXAMINARI PARACLINICE

EXAMENUL RADIOLOGIC
EXAMENUL MICO-
BACTERIOLOGIC
EXAMENUL BIOPTIC
ANALIZATORUL VESTIBULAR