LP NR.

3
Recuperarea copilului cu afecțiuni cardiace
Examenul clinic, examen ECG, probe de efort. Recuperarea prin probe ventilatorii, tehnici de tapotaj,
drenaj postural.
Obiective
1. Noțiuni de fizio-patologie cardiacă la copii;
2. Noțiuni de semiologie a afecțiunilor cardiace la copii;
3. Examenul clinic al copilului cu afecțiuni cardiace;
4. Probe de efort;
5. Program de recuperare în afecțiunile cardiace la copil;
Noțiuni de fizio-patologie cardiacă la copii

Afecțiunile cardiace la copil se împart în afecțiuni cogenitale ale inimii sau

cardiopatiile congenitale, apărute în timpul vieții intrauterine și afecțiuni ale inimii
dobândite, apărute după naștere .
Afecțiunile congenitale

Afecțiunile congenitale ale inimii sau cardiopatiile congenitale sunt afecțiuni

ale inimii sau ale vaselor mari apărute între a cincea și a opta săptămână din viața
embrionară, când artiile și ventriculii sunt separate în două jumătăți printr-un sept.
Afecțiunile congenitale

Etiologic sunt incriminați factori ereditari și externi de mediu, dintre care cei
mai des întâlniți sunt virozele, cum ar fi rubeola, varicela, gripa, precum și
medicamentele teratogene și iradierile mamei în perioada sarcinii.

Incidența la naștere este de 8 la 1000 de nașteri, însumând 50% din decesele

prin malformații congenitale în primul an de viață.
Cardiopatiile congenitale

Există variate clasificări dar cea mai frecvent întâlnită este împărțirea în
cardiopatii cogenitale cianogene, în care domină cianoza și cardiopatii congenitale
necianogene.
Cardiopatiile congenitale necianogene

Cardiopatiile congenitale necianogene sunt afecțiuni în care sângele arterial

nu se amestecă cu sângele venos. Ca frecvență a apariției lor întâlnim:

Coarctația aortei constă în strâmtarea (stenoza) porțiunii terminale a cârjei

aortice aproape de locul unde ia naștere artera subclavie stângă. Afecțiunea se
manifestă clinic prin hiperpulsitalitate și hipertensiune arterială în membrele
toracice, circulație colaterală intercostală și micșorarea sau absența pulsațiilor
arterelor femurale. La nivelul cordului se aude un suflu sistolic care se percepe și pe
fața posterioară a toracelui, între omoplați. Tratamentul este numai chirurgical.
Cardiopatiile congenitale necianogene

Stenoza aortică și stenoza pulmonară reprezintă tablouri clinice asemănătoare

formelor dobândite, manifestările fiind în funcție de gradul stenozei. Tratamentul
este chirurgical.
Persistența canalului arterial este o anomalie congenitală și constă în
persistența acestui canal care la făt leagă artera pulmonară de aortă. Se manifestă
printr-un suflu continuu sistolic-diastolic cu întărire sistolică, însoțit de freamăt,
puls amplu, tensiune arterială divergentă. Reprezintă 10% din totalul cardiopatiilor
congenitale. Tratamentul este chirurgical.
Cardiopatiile congenitale necianogene

Defectul septal ventricular(DSV) constă în persistența după naștere a unei

comunicări interventriculare, aproape întodeauna în partea superioară a septului
interventricular. Se manifestă printr-un suflu intens parasternal stâng în spațiul al
III-lea sau al IV-lea, iradiind în toate direcțiile. Este însoțit de freamăt sistolic și în
caz de comunicare largă se constată mărirea inimii și intensificarea circulației
pulmonare. Reprezintă una din cele mai comune leziuni congenitale ale inimii (20-
30%)
Cardiopatiile congenitale necianogene

Evoluția și prognosticul sunt diferite: este bun în DSV mic, viață cu durată
normală dar frecvent face endocardită subacută; în DSV moderat evoluția și
prognosticul sunt bune la vîrsta de sugar și rezervate în copilărie (risc de
hipertensiune pulmonară progresivă și endocardită bacteriană). La copiii cu DSV
larg evoluția și prognosticul sunt nefavorabile: pneumonii recurente la sugari,
insuficiență cardiacă, obstrucție vasculară pulmonară la copiii mari și adolescenți.
Tratamentul este medical și chirurgical.
Cardiopatiile congenitale necianogene

Defectul septal atrial(DSA) este persistența după naștere a comunicării

interatriale. Există un suflu sistolic slab în cel de al III-lea spațiu intercostal stâng.
Tratamentul este chirurgical. Reprezintă 10-15% din totalul cardiopatiilor
congenitale.
Cardiopatiile congenitale cianogene

Cardiopatiile congenitale cianogene reunesc afecțiunile în care simptomul

principal este cianoza care se datorește pătrunderii sângelui venos din inima
dreaptă în inima stângă. Pentru a putea trece sângele din inima dreaptă în inima
stîngă este necesar ca presiunile din inima dreaptă să fie mai mari ca cele din inima
stîngă și să existe o comunicare între cavitățile drepte și stângi.
Cardiopatiile congenitale cianogene

In ordinea frecvenței întâlnim:

Tetralogia Fallot, cardiopatie congenitală caracterizată prin:

1. Stenoză pulmonară;
2. Comunicare interventriculară prin DSV;
3. Dextropoziția aortei(situată în dreapta);
4. Hipertrofie ventriculară dreaptă(consecință a tulburării hemodinamicii);
Cardiopatiile congenitale cianogene

Principalele defecte sunt stenoza arterei pulmonare și defectul septal

ventricular. Întoarcerea venoasă sistemică și fluxul sanguin din ventriculul drept
sunt normale. Obstrucția este situată la nivel valvular și/sau infundibular al ieșirii
din ventriculul drept. Rezistența întâmpinată duce la șuntarea circulației prin
defectul septal ventricular , direct în aorta situată călare și în circulația sistemică , la
nesaturarea arterială permanentă și la apariția cianozei. Presiunea sistolică și
diastolică în ambele ventricule este egală, acestea acționând ca un ventricul unic.
Tabloul clinic

Cel mai important simptom este cianoza, care poate lipsi la naștere și nu
apare atâta timp cât canalul arterial rămâne permiabil (se inchide în prima lună de
viață), este generală, mai evidentă la extremități și progresează cu vârsta.
Tabloul clinic

Hippocratismul digital este evident după 1-2 ani. Dispneea apare la eforturi
mici, plâns, frig. Copilul preferă să ia poziția “pe vine” spontan, care le
îmbunătățește circulația cerebrală. Hemoptizia este rară dar poate fi recurentă.
Pulsul, presiunea venoasă și arterială sunt normale. Toracele poate proemina
anterior în regiunea precordială.
Hippocratismul digital

Tratamentul constă în:

 măsuri generale de prevenire și tratare a deshidratărilor pentru evitarea
hemoconcentrației și trombozelor;
 tratamentul crizelor de dispnee pentru care se recomandă poziția genupectorală,
oxigenoterapia, terapie medicamentoasă;

Tratamentul chirurgical se face paliativ, prin procedee anastomotice sub vârsta

de 1 an și corectiv la copiii mai mari. Este singurul care poate aduce o corecție
aproape completă a leziunilor.
Trilogia Fallot

Trilogia Fallot este o anomalie care asociază o stenoză a arterei pulmonare, o

comunicare interatrială și o hipertrofie a ventriculului drept. Simptomele sunt
asemănătoare tetralogiei dar sunt mai moderate.
Bolile cardiace

Bolile cardiace dobândite sunt afecțiuni severe ale inimii cu etiologie virală,
bacteriană, parazitară, toxică. Cele mai întâlnite sunt: miocarditele,
cardiomiopatiile, care sunt boli intrinseci ale inimii, nu sunt datorate șunturilor sau
afecțiunilor valvulare. Sunt caracterizate prin insuficiență cardiacă congestivă,
aritmii și dau o rată înaltă de morbiditate și mortalitate la copii. Cardiomiopatiile
sunt de regulă secundare altor boli (infecții diferite, toxice, boli musculare, anomalii
imunologice).
Pericarditele

Pericarditele la copil apar arareori ca boală izolată și sunt de regulă asociate

cu alte boli, cea mai comună este reumatismul articular acut. Pe plan secundar se
asociază cu infecțiile virale, tuberculoza, artrita reumatică, mai rar parazitoze și
infecții micotice.
Tulburările de ritm

Tulburările de ritm apar și ele la copil, sistemul excito-conducător poate fi și

la copil sediul unei patologii a stimulului cât și a tulburărilor de conducere. Aritmia
sinusală este caracterizată prin alternarea fazelor de bradicardie relativă cu
tahicardie relativă. Tahicardia sinusală poate fi funcțională prin creșterea tonusului
simpaticului la efort, stări emoționale, în timpul digestiei, la creșterea temperaturii
mediului ambiant. Patologic se poate întâlni: boli febrile, hemoragii, miocardite
acute, anemii, hipertiroidism.
Tulburări ale conducerii

Tulburări ale conducerii se numesc blocuri și cauzele sunt variate: boala

reumatică acută, boli congenitale ale inimii, valvulopatii, boli infecțioase acute.
Cele mai frecvente sunt tahiaritmiile. Tratamentul prin mijloace fizice constă în
stimuli mecanici, termici, curenți electrici. Manevrele fizice sunt mijloace de
stimulare vagală. Cel mai sigur mijloc este provocarea vărsăturilor cu un apăsător
de limbă sau masajul unilateral a sinusului carotidian. Manevra Valsava se practică
la copii mari.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Kinetoterapia este integrată în tratamentul complex al acestor copii iar

metodele și mijloacele de acționare vor fi stabilite în funcție de gravitatea afecțiunii,
vârsta copilului, capacitatea individuală de răspuns al copilului.

Un număr tot mai mare de afecțiuni congenitale beneficiază în prezent de

corecții chirurgicale, motiv pentru care este foarte importantă readaptarea
funcțională postoperator.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

În funcție de vârsta copilului:

 la sugari se utilizează tehnici de eliberare bronșică pasivă, pentru pregătire preoperatorie

și prevenirea complicațiilor postoperatorii constând în: fluidificarea secrețiilor prin
aerosoloterapie, vibrații toracice; mobilizarea secrețiilor prin accelerarea manuală a
fluxului expirator evitând pozițiile declive prelungite și presiunile mari pe torace;
 pentru copii marea varietate de deficite funcționale impune un examen cardiologic
specializat pentru prescrierea nivelului de efort, astfel: probele de efort pe covor rulant
după vârsta de 4 ani sau pe bicicleta ergonomică după 6 ani au o progresie de încărcare
mai lentă.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Pentru copiii care prezintă forme ușoare sau medii se recomandă exercițiile
fizice adecvate nivelului de efort fizic indicat de catre medicul cardiolog. Aparatul
cardiovascular este influențat de către exercițiulu fizic. Pentru recuperarea și
reeducarea funcțională a aparatului cardiovascular kinetoterapia contribuie cu
procedee de gimnastică vasculară.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Procedee cu efecte circulatorii: Se utilizează mobilizările segmentelor

corpului, cu ajutorul unor forțe externe, manuale sau mecanice. Scurtarea sau
alungirea fibrelor musculare influențează circulația prin întinderea fibrelor
musculare cât și a vaselor sanguine. Circumducțiile sunt cele mai indicate în scop
de stimulare a circulației sanguine, deoarece întind și scurtează progresiv țesuturile
și vasele sanguine mai ales la nivelul membrelor. Circumducțiile pasive ale
trunchiului au efect asupra circulației globale prin antrenarea unei cantități mai mari
de sânge din organele abdominale
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Mobilizările pasive executate lent și cu un număr mare de repetări, contribuie

la păstrarea elasticității vaselor și a țesuturilor moi perivasculare. Totodată au efecte
de ”pompaj” asupra circulației venolimfatice atunci când sunt executate ritmic.

Mișcările active analitice stimulează circulația în tot organismul. Cele mai

indicate poziții pentru favorizarea circulației sunt: decubit, decubit rezemat, și
așezat. Prin exerciții analitice sunt prelucrate pe rând cele mai importante articulații
și grupe musculare. Prin mișcări de circumducție și îndoiri menținute ale
trunchiului, prin mișcări de pendulare, balans, înclinări, îndoiri laterale obținem
efecte decongestive.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Dozarea va fi crescută progresiv, în special intensitatea și amplitudinea,

pentru a se obține reeducarea și reantrenarea aparatului cardiovascular la efort. Se
vor face exerciții de echilibru, aruncări ușoare, jocuri cu mingea, atenție la dozarea
efortului, activitățile ludice induc rapid nevoi energetice crescute .Pentru obținerea
unei cât mai bune recuperări a capacității de efort kinetoterapia trebuie să fie strict
individualizată.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Exercițiile de respirație cu efect circulator însoțesc lecția de educație fizică

pe tot parcursul ei. Cele mai bune efecte circulatorii se obțin prin exercițiile ce
amplifică mișcările diafragmului și ale bazelor toracelui. Exercițiile pot fi executate
prin mișcări libere ale toracelui sau prin respirații însoțite de mișcări de trunchi din
diverse planuri.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Se poate recurge la diverse obiecte pentru educarea expirului și a inspirului:

baloane de săpun, baloane de umflat, flaut, lumânări.

Este foarte important ca subiectul să înțeleagă limitele efortului fizic impus de

afecțiune, pentru a nu răspunde cu agresiune sau pasivitate la restricțiile indicate,
asigurarea unei vieți cât mai aproape de normal.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

Pentru aprecierea duratei și intensității activității fizice se iau în considerare o

serie de factori: accelerarea ritmului cardiac și respirator, rapiditatea revenirii lor la
normal după sistarea efortului. Este important să se urmărească timpul în care pulsul
și tensiunea arterială revin la valorile avute în perioada de repaus.

Ca sporturi se indică practicarea înotului, gimnastica în apă caldă fazorizând

vasodilatația periferică utilă pentru reeducarea funcției circulatorie.
Readaptarea copiilor cu afecțiuni cardiace

De folos pot fi și tehnicile de masaj cu rol sedativ( efleurajul, fricțiunile,

vibrațiile), ce vor produce o vasodilatație lentă sau cu rol stimulativ(tapotamentul),
ce va produce o încălzire bruscă a regiunilor masate.
Bibliografie
1. Albu C.,VladT-L.,Albu A., Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom, Iași, 2004;
2. Albu C., Armbruster T-L., Albu M., Kinetoterapie, Editura Polirom, Iași, 2012;
3. Borundel C., Manual de medicină internă, Editura All, București, 1994;
4. Chimingică D.I.,Esențial în Kinetoterapie, EdituraPim, Iași, 2018;
5. Geormăneanu M.,Pediatrie, Editura didactică și pedagogică, București, 1983;
6. Manole L., Educare/Reeducare motrică și funcțională în pediatrie, Curs studii de licență;
7. Ochiană G., Rolul kinetoterapiei în recuperarea bolnavilor cardiaci, Editura Pim, 2006;
8. Mogoș V.T., Inima și efortul fizic, Editura Sport-Turism, București, 1990;