Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "Nicolae Testemiţeanu“

Poliomielita

Elaborat:Juravschi Andriana

Grupa:M2023
 Epidemiologie Etiologie Transmitere

Definiție Patogenie Tipurile

Cuprins:
Complicații
Diagnosticul
Tabloul
Diagnosticul Tratament
clinic
Profilaxie
diferențial
 Definiție:
Poliomielita este o maladie infecţioasă a
sistemului nervos central care afectează
neuronii motori din coarnele medulare
anterioare şi se manifestă prin paralizii flasce şi
atrofii musculare.
 Epidemiologie
• Poliomielita este cunsocută din timpuri străvechi, fiind răspândită pe întregul glob.
• Primele epidemii în Europa au apărut în anii 1800, în America de Nord – în 1890.
• Pentru prima dată poliomielita a fost descrisă în anul 1840 de către ortopedul german Heine,ceva mai târziu – de
către medicul suedez Medin.
• Incidenţa poliomielitei în S.U.A. In anul 1952 a stins 20.000 cazuri, graţie introducerii vacinării ea s-a redus dramatic
la cel mult 10 cazuri/an.Maladia rămâne actuală pentru ţările cu decădere economică, pentru ţările Africii şi Asiei.
Suferă de obicei copii mai mici de 5 ani.
 Etiologie
Poliomielita este cauzată de un poliovirus, un virus extrem de contagios, specific speciei umane.
Enterovirusurile constituie un gen al familiei PICORNAVIRIDAE care includ virusurile poliomielitice.
Acestea, din punct de vedere antigenic se impart in:
• virusul poliomielitic tip 1=BRÜNHILDE;
• virusul poliomielitic tip 2=LANSING;
• virusul poliomielitic tip 3=LEON
 Transmitere

Poliomielita este foarte contagioasă; se transmite ușor de la om la om. Virusul se transmite prin
contaminarea mâinilor, ustensilelor, alimentelor și apei cu materii fecale de la o persoană
infectată și prin picături respiratorii sau aerosoli.
 Patogenie
Poarta de intrare a virusurilor în organism este orofaringele şi tractul gastrointestinal.
Virusul poliomielitic se multiplică în celulele epiteliale ale faringelui, intestinului şi în ţesutul limfatic al
acestora, parcurgând următoarele stadii:

Stadiul de
invazie a
Stadiul Stadiul de
sistemului
intestinal viremie
nervos
central

Virusul poliomielitic se multiplică în celulele nervoase, şi mai ales în neuronii motori, a căror
vulnerabilitate faţă de virusul poliomielitic este deosebit de mare.
 Tipuri de poliomielită

Poliomielita Poliomielita non- Poliomielita

subclinică paralitică paralitică
 Tabloul clinic
Perioada prodromală (boala minoră)
• are o durată de 1-5 zile
• febră, catar respirator superior şi/sau tulburări digestive (anorexie,
• greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale)
• manifestări nervoase minime (iritabilitate, insomnie somnolenţă, cefalee).
• Perioada de latenţă
• cu o durată de 2-4 zile.
• simptomatologia diminuează până la disparitie
Perioada de boală majora
Etapa preparalitica
• dureaza cateva ore-5 zile
• boala reincepe brusc cu febra inalta
• cefalee, iritabilitate, dureri musculare, parestezii, hiperestezie cutanată,contracţii musculare fasciculare hipotonie
segmentară a musculaturii.
• un sindrom meningian este deseori prezent.
Etapa paralitică
• paraliziile se instalează brusc („paralizia de dimineaţă”)
• debutează întotdeauna la rădăcina membrelor. Sunt flasce, asimetrice şi inegale. Mişcările active sunt imposibile,
iar reflexele osteotendinoase diminuate până la abolire.
• Muşchii anatagonişti de la nivelul membrului afectat sunt respectaţi (paralizia cuprinde sau muşchi flexori sau
muşchi extensori).
• Paraliziile se extind în zilele următoare apariţiei, timp de 10-14 zile,coborând distal de-a lungul membrului afectat
sau afectând şi alte regiuni anatomice.
• La sugar unele paralizii pot rămâne iniţial neobservate
• Muşchii antagonişti celor paralizaţi pot prezenta spasme musculare. Uneori apare şi o in coordonare psihomotorie
sau execuţii paradoxale de mişcări (invers faţă de cele comandate),sinchinezii şi substituţii musculare.
• Tulburările neurovegetative sunt prezente şi bine exprimate: transpiraţii, tulburări vasomotorii, extremităţi reci
etc.
• Conştienţa este păstrată, cu excepţia cazurilor in care este
afectat encefalul.
Perioada de retrocedare a paraliziilor şi de recuperare
• începe după 10-14 zile de la debutul bolii majore şi poate dura până la 2-3 ani.
Perioada de sechele:
• paralizii definitive
• atrofii musculare
• picior varus ecvin, picior valgus, picior plat picior balant
• deformaţii ale coloanei vertebrale
 Complicaţii
• Insuficienţa respiratorie acută
• Miocardita şi miocardopericardita
• Suprainfecţiile bacteriene, în special pulmonare, dar şi urinare,
cutanate,sunt produse deseori de germeni de spital.
 Diagnosticul

• datele • anamnestice • clinice

epidemiologice (vaccinare (prezenţa
(focar, contact, recentă) paraliziilor şi
lipsa caracterele
vaccinării) lor).

Investigaţiile de laborator confirmă (sau infirmă) diagnosticul clinic: izolarea

virusului (exsudat faringian, fecale, LCR) şi reacţii serologice (creşterea în
dinamică a titrului de anticorpi specifici de minim 4 ori)
Diagnostic diferential

Forme Forme
bulbare abortive

Forme Formele
meningee-
encefalitice
ne

Formele
spinale
 Tratament
• Repausul absolut la pat se indică timp de cel puţin 10- 14 zile din momentul apariţiei paraliziilor.
• Se pot administra calmante pentru durere, antibiotice pentru infectiile urinare asociate, ventilatoare portabile
pentru a compensa necesitatile respiratorii.
• Persoanele care sufera de paralizie temporara, pot urma apoi programe de terapie fizica pentru refacerea
musculaturii si redobandirea mobilitatii. In formele avansate, pentru a ajuta deplasarea pacientului se impune
necesitatea unui scaun cu rotile.
 Profilaxie
• Vaccinarea întregii populaţii reprezintă măsura cea mai sigură de profilaxie personală şi colectivă.
• Se foloseşte vaccinul trivalent cu virus viu atenuat de uz oral.
• Determină o imunitate de lungă durată (posibil toată viaţa) la 95% dintre persoane.
• Vaccinarea primară se efectuează începând cu vârsta de 6 săptămâni, cu 2 doze administrate la un interval de 6-8
săptămâni.
• Revaccinarea se efectuează după 6-12 luni, iar revaccinarea II la vârsta de 9 ani.
• Profilaxia cu gamaglobuline standard este eficace dacă se administrează
în primele 2-3 zile de la contactul infectant, în cantitate de 0,3 ml/kg corp.
• Bolnavii cu poliomielită se internează obligatoriu în spital, timp de 6
săptămâni.
 Bibliografie:

https://www.drmax.ro/articole/poliomielita-cauze-simptome-tratament
file:///C:/Users/HP/Downloads/391061442-Poliomielita.pdf
https://ro.scribd.com/document/389339564/74-Poliomielita
Vă mulțumesc
pentru
atenție!