Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HEINRICH
PESTALOZZI
Eleve:
Stanciu Madalina-Ionela
Toma Gilia-Olivia
Johann Heinrich Pestalozzi
—Johann Heinrich
Pestalozzi
Pestalozzi avea încredere în puterea educaţiei. „Omul devine om numai prin
educaţie.“ Dar ce fel de educaţie poate realiza umanizarea omului? Numai o
educaţie care să plece de la natura omului şi să fie conformă cu aceasta. Şi care
este specificul naturii omeneşti? În ce constă ea? În urma unei bogate experienţe
pedagogice, Pestalozzi, în ultima sa operă, intitulată sugestiv Cântecul lebedei,
dă un răspuns memorabil, aproape evanghelic: „Trebuie să accept că nu trecătorul
meu trup sau sângele meu şi nici sensul animalic al poftelor omeneşti sunt cele ce
constituie omenescul naturii mele sau însăşi natura umană, ci dispoziţiile inimii
mele omeneşti, ale spiritului meu şi ale puterii mele creatoare constituie esenţialul
naturii umane“.
Cu privire la educaţia omului, Pestalozzi sintetizează concepţia sa în
următoarele cuvinte: „Omul vine pe lume în ceea ce priveşte trupul,
spiritul şi inima, capabil cu adevărat de dezvoltare, dar nedezvoltat. El
poate rămâne nedezvoltat, poate rămâne în părăsire, poate fi rău instruit,
dar nu trebuie lăsat în părăsire, ci trebuie să devină puternic şi agil fizic,
inteligent în ceea ce priveşte spiritul şi moral în ceea ce priveşte inima“.
Pedagogul elveţian este primul care vorbeşte despre o învăţătură pentru
trup, minte şi inimă. Aşadar instrucţia intelectuală, fizică şi morală este
cea care asigură dezvoltarea complexă şi armonioasă a copilului, maturul
de mai târziu. Neglijarea oricărei laturi creează dezechilibre periculoase
pentru orice copil. Educaţia unifică în libertatea fiinţei omeneşti, prin
credinţă şi dragoste, totalitatea forţelor omeneşti pentru scopul misiunii ei
finale, crearea unui om nou.
Constatarea aceasta îl îndeamnă pe Pestalozzi să asemene pe educator
cu un grădinar: „Grădinarul nu face nimic în ce priveşte esenţa
creşterii şi înfloririi plantei; esenţa creşterii şi înfloririi ei stă în ea
însăşi. El o plantează şi o udă, iar Dumnezeu asigură prosperitatea.
Nu grădinarul este acela care deschide rădăcinile copacilor, ca ele să
primească binecuvântarea pământului; nu este el acela care separă
măduva copacilor de lemnul lor, iar lemnul de coajă şi aşa părţile
separate le conduce de la rădăcină până la ramurile cele mai
îndepărtate ale copacului şi în separarea lor necondiţionată, le ţine
împreună, în veşnica unitate a esenţei lui interne şi prin aceasta
ajunge la rezultatul care asigură existenţa lui, fructul copacului. Din
toate acestea grădinarul nu face nimic. El udă numai pământul uscat,
pentru ca rădăcinile lui să nu se atingă de el ca de o piatră, el dirijează
numai apa stătătoare, ca ea în oprirea ei să nu devină mlăştinoasă“.
OPERE
,,Leonard şi Gertruda’’
,,Cercetările mele asupra mersului naturii în
dezvoltarea neamului omenesc’’
,,Cum îşi învaţă Gertruda copiii’’
,,Manual pentru a învăţa silabisirea şi citirea’’
,,Despre instrucţia populară şi industrie’’
,,Cântecul lebedei’’
,,Începutul și sfârșitul politicii
mele este educația.’’
-Johann Enrich
Pestalozzi
Bibliografie
https://ro.wikipedia.org/wiki/Johann_Heinrich_Pestalozzi
https://pestalozzikolleg.com/johann-heinrich-pestalozzi/
https://dosaresecrete.ro/pestalozzi-pedagogul-elvetian-care-a-
reformat-educatia/
https://www.britannica.com/biography/Johann-Heinrich-
Pestalozzi