Oxidarea biologică

Lanţul respirator
Fosforilarea oxidativă
 OBIECTIVELE
 Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru sinteza
ATP - ului. Enziniele dehidrogenăni.
 Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de
electroni şi protoni, structura lor chimică.
 Potenţialul de oxido-reducere a componentelor lanţului respirator. Fosforilarea
oxidativă. Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
 Reglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O,
controlul respirator.
 Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi. Rolul
biologic al produsului de decuplare, respiraţia liberă.
 Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru diferiţi
compuşi.
 Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative. Ipoteza lui
Mitchell.
 Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-reducere.
 Vitaminele şi rolul lor în procesele de oxidare biologică.
 Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din
membrane. Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
 Oxidarea biologică
Oxidarea biologică (OB) reprezintă totalitatea reacţiilor de

oxido-reducere ce decurg în celule şi ţesuturi.

 Rolul: asigură organismul cu energie accesibilă în formă de
ATP.
 OB are loc prin reacţii de dehidrogenare → donarea atomilor

de H2 sub formă de protoni şi electroni: H2→2H+ +2 ē.

Are loc sub acţiunea E → dehidrogenaze, ale căror Co sunt

NAD+ şi FAD
 Dehidrogenarea substratelor:
enzimele dehidrogenării
NAD dependente.
1. Izocitrat +NAD+→ alfa-cetoglutarat +
NADH+H+
E- izocitratDH
2. Alfa-cetoglutarat +NAD+ → succinil CoA
+NADH+H+
E-alfacetoglutaratDH
3.Malat +NAD+ →OA+NADH+H+
E-malatDH
4. DOP
Dehidrogenarea substratelor
Enzimele NAD dependente
Lactat +NAD+ →Piruvat +NADH+H+
E-lactatDH
 Gliceraldehidfosfat +NAD+ +H3PO4→1,3
difosfoglicerat + NADH+H+
E- GAP DH
 Hidroxiacil CoA +NAD+ →cetoacil Co-A +NADH+H+
E-hidroxiacil -CoA DH
Dezaminarea Glu
Oxidarea 3 hidroxibutiratului
Catabolismul alcoolului
SUBSTRATELE FAD dependente
 Succinat +FAD →Fumarat +FADH2
E- succinat DH
 Acil CoA + FAD →enoil-CoA+FADH2
E- acil CoA DH
 Glicerol 3 P + FAD → GAP+ FADH2
 NADH+H+ şi FADH2 rezultaţi în reacţiile de
oxidare a acestor substrate transferă p şi ē
în lanţul respirator.
 Lanţul respirator (LR)
 LR - un ansamblu (complex) de enzime
şi sisteme de oxido-reducere, ce
participă la transferul H+ şi ē de la Co
reduse (NADH, FADH2) la O2 cu
formarea H2O.
 Este ultima etapă a degradării aerobe.
 Este localizat în membrana internă a
MC
 Funcţia LR:

1.Energetică – transferul electronilor în LR este

însoțit de eliberarea energiei,ce e folosită la
sinteza ATP

2. Prin transferul protonilor şi electronilor → Co se

reoxidează, putând asigura dehidrogenări în
continuare.
 Componentele LR
 Nicotinamid adenin dinucleotidul (NADH);

 Flavin proteinele ce au drept grupări prostetice

flavinmononucleotidul (FMN) sau
flavin adenin dinucleotidul (FAD);
 Fier-sulf (Fe-S) proteinele;

 Coenzima Q (CoQ) sau ubichinona;

 Citocromii b,c1,c,a,a3

 Citocromoxidaza a,a3 - reacţionează direct cu oxigenul

molecular
Componentele LR
1. NADH+H
 Componentele LR
2. Flavoproteinele FP: preiau p şi e- de la
NADH+H sau FADH2

FPN (NADH DH) - ca Co FMN - preia H2 de la NADH+H

FPs (succinatDH)- ca Co FAD- preia H2 de la FADH2
 Componentele LR
3. Proteinele Fe-S (nehemice)
a. între FP şi CoQ
b. între cit b şi citc1

Fierul nu se găsește în
componența hemului ci sub
formă de asocieri
cu atomul de sulf din
cisteină sau sulf anorganic.
 TIPURILE DE PROTEINE Fe-S

Fe - S
(un Fe – la 4 grupări 2Fe-2S sau Fe2S2- [4Fe-4S]sau
SH ale Cys)
Fe4S4-
2 atomi de Fe la 4 grupări SH ale 4 atomi de Fe la 4
Cys
grupări SH ale Cys
Și 2S anorganic)
Și 4S anorganic)
 Componentele LR
4. Coenzima Q

O benzoguinonă liposolubilă cu o catenă laterală izoprenoidă lungă

 Componentele LR
5. Citocromii
b560, b562, b 566, c1, c, a şi a3

Citocomii au ca grupare
prostetică hemul.
Diferă între ei prin:
• structură,
•proprietăți și
•potențialul redox.
• Citocromoxidaza (аа3) conține
cupru
Cu2+ + 1e ↔ Cu+ – 1e
STRUCTURA CITOCROMILOR
(DEOSEBIRI)

Grupa prostetică pentru cit b –

protoporfirina IX
Cit b – hemul nu e legat
covalent de proteină
Cit c1 și c - - legat covalent de
proteină cu legături tioesterice
Cit a și a3 – au grupa formil în
loc de metil și un lanț
hidrocarbonat în loc de vinil
STRUCTURA CHIMICĂ a
citocromului c
CH3

CH3 HC S CH2 protein

N
H3 C CH3
N Fe N
 protein
OOC CH2 CH2 CH S CH2
N
CH3

CH2 CH3

CH2

COO Heme c
Schema LR
 Potenţialul oxidoreducător
(redox)
1. Fiecare verigă a LR poate exista în 2 forme – redusă
şi oxidată, deci,
Formează o pereche oxidoreducătoare
1. Fiecare sistem redox (O/R) este alcătuit dintr-un
donor şi acceptor
2. Caracteristica lor principală este potenţialul
oxidoreducător (redox), care se măsoară în
volţi.

3. El este măsura valorică a capacităţii de oxidare

sau reducere a compusului
 Potenţialul redox
Cu cât potenţialul redox este mai electronegativ
cu atât este mai înaltă capacitatea de a ceda ē,
şi invers,
cu cât potenţialul este mai electropozitiv, cu atât
este mai înaltă capacitatea sistemului de a
adiţiona electroni.
Sistemele redox sunt aranjate în ordinea
creşterii potenţialului de oxido-reducere.
 Potenţialul oxidoreducător
al verigilor LR
1. NAD+/NADH.H+ ― -0,32V
2. FAD/FADH2 – -0,05 V
3. CoQ/CoQH2 ― +0,04 V
4. cit.b (Fe3+)/cit.b (Fe2+) ― +0,12V
5. cit.c1 (Fe3+)/cit.c1 (Fe2+) ― +0,22V
6. cit.c (Fe3+)/cit.c (Fe2+) ― +0,25V
7. cit.a (Fe3+)/cit.a (Fe2+) ― +0,29V
8. cit.a3 (Fe3+)/cit.a3 (Fe2+) ― +0,55V
9. ½O2/H2O ― +0,82V
 Potenţialul oxidoreducător

transferul în trepte permite eliberarea energiei în

“pachete” a cărei valoare este în jurul lui –7,3 kcal/mol (cât
necesită sinteza unui mol de ATP din ADP şi H 3PO4).

4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
Cantitatea energiei eliberate depinde de
potenţialul redox
 Energia liberă standard
Ştiind potenţialul redox al fiecărei perechi se pot
calcula modificarea energiei libere standard.
ΔG = -nFΔE0
n-numărul de ē
F-constanta lui Faraday (23062 cal/V∙mol)
ΔE0 - diferenţa de potenţial
ΔG = -2∙23062 [+0,82-(-0,32)] = -52,6 kcal
7,3 x 3 = 21,9
Randamentul utilizării energiei libere – 42%
 Energia liberă standard
Torentul de ē e orientat în direcţia

micşorării energiei libere a sistemului

Cu cât e mai mare diferenţa potenţialului

dintre 2 redox perechi → cu atât mai mare

e diminuarea energiei libere la transferul ē.
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ

reprezintă sinteza ATP din ADP şi

Pi (cuplată cu LR), pe seama

energiei eliberate la transferul
echivalenţilor reducători în LR de la
coenzimele reduse la O2.
 FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
Deoarece transferul de ē are loc treptat,
energia se eliberează „în pachete” – în
trepte .
Pentru a se forma ATP diferenţa de
potenţial trebuie să fie nu mai mică de
0,22V.
Funcţionarea cuplată a LR şi FO este
asigurată de 5 complexe
 Complexele LR
Nr.de Grupările
Complex Denumirea Proteine prostetice

Complexul NADH – 46 FMN,

I Co Q reductaza Fe-S

Complexul Succinat – 5 FAD, cit b560,

II CoQ reductaza Fe-S

Complexul CoQ- 11 cit b562, cit b566,

III cit c reductaza Fe-S, cit c1

Complexul Citocromoxidaza 13 cit a, cit a3, Cu

IV
Complexul I- NADH → CoQ – reductază
o`
Variația de potenţial 0,42 V, G  19,4 kcal/mo l
 1mol ATP
Inhibitorii: rotenona (otravă pentru peşti), Na
amitalul (barbituricelor) - blochează transferul de
hidrogen de la centrii Fe-S la ubichinonă
piericidină (antibiotic) – cu structură asemănătoare
CoQ, cu care intră în competiţie
Complexul II- succinat - CoQ-reductaza
Variaţia de potenţial este de 0,07V;
ΔG0 = -3,2 kcal/mol – nu se sintetizează ATP
 Include Fe-S proteine ( 4Fe-4S, 3Fe-4S, 2Fe-2S ) și cit b
Inhibat – malonat inhibă SDH (inhibiţie
competitivă)
COMPLEXUL II
Acil Co A dehidrogenaza
Glicerol 3 fosfat dehidrogenaza
Complexul III- CoQ- citocrom c reductaza
 G 0`  7,75 kcal / mol – se sintetizează 1mol de ATP
Inhibat → antimicina A – inhibă transferul
electronilor de la citocromul b la citocromul c1

Complexul IV- citocromoxidază
Catalizează adiţia a 4ē la O2 molecular (a 2ē la ½O).
O2 + 4ē + 4H+ → 2H2O
 Căderea de potenţial de 0,54V.
 ΔG = -24,8 kcal → se sintetizează 1mol de ATP
 Inhibat: CO, cianuri, hidrogenul sulfurat (H2S),şi azida
de sodiu (NaN3)
Toate componentele LR sunt dispuse în
membrana internă a mitocondriilor.
CoQ şi cit c funcţionează individual, iar celelalte
componente se grupează în complexe.
 Complexele LR
NADH+H+ FMN CoQ b, c1 aa3 O2
Fe-S
c
Fe-S Cu
I III IV

FAD II
Fe-S

succinat
 Complexul V – ATP-sintetază
 F0 → canal de protoni - străbate membrana
internă a MC, constă din 4 tipuri de proteină ce
formează un sistem de pori transmembranari prin care
trec protonii
 F1- partea catalitică - se află în intregime în
matrixul MC (formă de sferă).
a. e alcătuită din cinci tipuri de proteine ααα (α3), βββ
(β3), γ, δ, ε.
b. la acest nivel are loc reacţia de condensare a
ADP + Pi →ATP+H2O
 Inhibată: oligomicină (F0), atractilatul (glicozidă)
ATP sintetaza (complexul V,
F1F0-ATP-aza)

ATP
 
ADP   
+  ATP
Pi

 H+
Interior
Membrana internã
mitocondrialã

Exterior
 Puncte de fosforilare
 Locusurile unde are loc sinteza ATP
se numesc puncte de fosforilare.
 În LR deosebim 3 puncte de
fosforilare:
1. NADH+H----CoQ
2. Cit b----citc
3. cita--cita3
Bilanţul general în procesele LR-FO.

NADH + H+ + ½O2 + 3ADP +

3Pi → NAD+ + 3ATP + 4H2O

FADH2 + ½O2 + 2ADP + 2Pi →

FAD + 2ATP + 3H2O

 Piter D. MItchell
(1920-1992)

Premiul Nobel
în chimie, 1978

pentru teoria chemi-

osmotică a cuplării
oxidării cu fosforilarea
în lanţul respirator
Teoria chemiosmotică
postulează:

energia care determină sinteza ATP din ADP şi

Pi îşi are originea în gradientul de protoni ce se
stabileşte între suprafaţa internă şi externă a
membranei interne mitocondriale în timpul
transportului de electroni.
 Ipoteza lui Mitchell
 la transferul electronilor în LR se pompează
protonii din matrixul MC în spaţiu intermembranar.
Pentru fiecare pereche de e transferați la O2 în
spaţiul intermembranar sunt pompați 4 protoni
(4H+) de către complexul I; 4 protoni (4H+) de
complexul III și 2 protoni de complexul IV
 Ipoteza lui Mitchell
Protonii nu pot reveni înapoi deoarece
membrana internă a MC nu este permiabilă
apare gradientul de protoni
Concentrație mai mare de Н+ pe fața externă a
membranei interne a MC și mai mică pe fața
internă a membranei interne a MC
partea externă a membranei interne a MC→
pozitivă, dar cea internă – negativă
Gradientul de protoni
are 2 gradiente:
1. Gradientul electric (apăre potenţialul de
membrană - ∆ψ (0,14V) - partea externă a
membranei interne a MC→ pozitivă, dar cea
internă – negativă
2 gradientul chimic de pH (∆ pH) - partea externă a
membranei interne a MC→ pH –ul mai acid față
de cea internă
Împreună potențialul electric și gradientul protonic
alcătuiesc potențialul electrochimic - ∆µН+
 Gradientul de protoni
determină FORŢA PROTON-MOTRICE (Δp)

Δp = Δψ – 2,303(RT/F)· ΔpH,

unde: ψ – potenţialul membranar;

R – constanta gazelor;
T – temperatura
F – constanta Faraday
 Ipoteza lui Mitchell
Protonii acumulaţi în spaţiul intermembranar vor reveni înapoi

în matrix prin ATP sintetază (F0)

Această translocare se realizează cu eliberare de energie;

Energia eliberată va servi la sinteza de ATP

Acest flux de protoni este forţa morice care
determină la nivelul subunităţii F1 sinteza de ATP
din ADP+Pi
 Membrana Membrana
externă a MC internă a MC

2е Matrixul MC
+ -
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+
+ -
2Н+ 2Н+ АDP
+ -
+ - Н3РО4

АТP
АТP-sintaza
 Lanţul respirator
MalOAA Suc Fum 3H +
ATP
2H+ MDH
2H+ H+

2H+
matrix NAD NADH
+
2H+ O2 H2O
FAD
FADH2
CI C II C III C IV
SDH
membran NADHDH Cyt bc1 Cyt c ox ATPase
a
internă 2e- QH2

cyt coxcyt cred H+ ATP

2H +
2H +

spaţiul 2H + 3H+
intermembran 2H+ 2H+
ar
10H+ims/4H+m = 2.5H+ per ATP
 Datele experimentale ce
confirmă:
 S-a confirmat generarea gradientului de protoni în cele
3 puncte ale LR. Anume – gradientul de protoni se
utilizează la sinteza ATP.
 S-a demonstrat ca pH matrixului mitocondrial creşte,
iar cel al mediului extern al membranei MC – scade
(acid).
 S-a argumentat că transferul H+ din MC în timpul
transportului de ē şi revenirii lor prin ATP-sintetaza
sunt comparabile cu viteza lor din cadrul FO în MC
intacte.
 CÂT de fosforilare
Raportul între numărul de moli de ATP produşi şi
O2 consumat este numit „cât de fosforilare”
P/O.
De la NADH+H pînă la O2 - P/O = 3/1 – ramura lungă,

De la FADH2 pînă la O2 - P/O = 2/1 – ramura medie.

 P/O reflectă cuplarea transportului H+ şi ē (respiraţia)

şi fosforilarea (sinteza ATP). Coeficient indică ce cantitate
de P anorganic (H3PO4) se transformă în P organic
(ATP) la transportul unei perechi de H+ şi ē în LR.
Inhibitorii ai fosforilării
acţionează asupra ATP-sintetazei.

Oligomicina blochează pătrunderea H+

prin FO (închide canalul)  cu încetul

slăbeşte respiraţia → întrerupere.
 Inhibitorii
Fosorilării de
ADP X
Oligomycin

Atractyloside

X
Transportul mitocondrial al ATP
şi ADP
ATP/ADP-
translocazei- asigură
ADP + Pi ATP
transferul ADP din matrix
lower [H+]
citozol în MC în ATP4
__
schimbul ATP din
MC- citozol. ++
3 H+ ATP4 ADP3 H2PO4 H+
Fosfattranslocaza – energy
transferă Pi în MC, requiring
reactions
higher [H+]
ADP + Pi cytosol
însoţit de deplasarea
ionilor de H2.
 Controlul respirator

 Organismele vii sintetizează ATP în raport cu

necesitatea lui – de aceea FO cuplată cu LR este
riguros controlată.
 Deoarece LR şi FO – etapa finală a degradării G, L, P
controlul respirator se poate efectua atât prin compuşi
direct implicaţi în LR şi FO, cât şi prin intermediatorii
degradării celor 3 clase.

 Controlul respirator

Rolul primordial îi revine ADP.

1.în lipsă de ADP rămâne blocat F1 din ATP
- sintază
2. nivelul ADP determină şi intensitatea
transferului de protoni prin F0
3.ADP – reglator alosteric (+) pentru mai
multe E ce sunt implicate în degradarea G,
L şi P.
 Controlul respirator
Lipsa de ADP - inhibă respiraţia şi
stopează fosforilarea.
La adăugarea de ADP creşte brusc
consumul de 02 ---- se activeaza
lantul respirator şi ADP se fosforilează
la ATP.
 La FO contribue:

1. Integritatea membranei interne a MC
→ orice leziune duce la pierderea
capacităţii de FO (în timp ce transferul de
ē poate continua).
2. Impermeabilitatea membranei interne
pentru ionii H+ OH- K+ Cl-.
 Decuplarea LR de FO
Agenţi decuplanţi.
Are loc sub acțiunea substanțelor, care transferă protonii
(protonofori) sau ioni (ionofori) din spațiul intermembranar în
matrixul MC fără utilizarea ATP-sintazei
Acest tip de substanțe - agenţi decuplanţi (AD)
 Decuplanţii fosforilării oxidative nu influenţează
semnificativ reacţiile LR - fluxul de electroni, dar opresc
sinteza de ATP (FO) - dispare gradientul protonic

energia este disipată sub formă de căldură

  AGENȚII DECUPLANȚI

1. a.g. liberi
2. 2,4 dinitrofenol
3. salicilaţii (antiinflamatoare)
4. dicumarol (anticoagulant)
5. T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
sunt acizi slabi, lipofili, care acţionează ca transportori de
protoni prin membrana internă.
Decuplanţii
H+
2,4-
Dinitrophenol
OH

NO2 NO2 H+

X
O
-
H+
+ H+
NO2 NO2
Agenții decuplanți
măresc termogeneza
AD naturali:
Termogenina (UCP-1)
- o proteină decuplantă prezentă în mitocondriile
din ţesutul adipos brun.
are rolul de a împiedica revenirea protonilor în
matrix prin canalul protonic (FO), ei fiind utilizaţi
pentru a produce căldură în loc de ATP.
Acest proces are loc în mod fiziologic pentru
menţinerea temperaturii corporale la animalele
care hibernează; la noi născuți
ţesutul adipos brun este specializat în producerea
căldurii: conține în cantități mari MC; enzime ale LR și
termogenina