ORIGINE: laurica (din cocos), nehidrogenat

CALITATILE Uleiului de cocos: - nu contine conservanti, are un termen de valabilitate mare,

confera produsului finit o senzatie de crema (in special inghetatei)
UTILIZARI Ulei de cocos: - este utilizat pentru fabricarea inghetatei, ciocolatei sau a
prajiturilor; este intrebuintat ca si ulei pentru gatit, ca materie prima pentru sapun, sampon,
cosmetice, produse de infrumusetare, ca si materie prima pentru margarina si unt, in panificatie,
la produsele dietetice, ca si ulei pentru masaj, ulei pentru copii, ulei pentru par, baza pentru pasta
de dinti, la biodiesel.
Cocotierul
Cocotierul (Cocos nucifera) este un arbore tropical din familia palmierilor, cultivat mai cu
seama pentru fructele sale comestibile. Fructul acestui palmier, nuca de cocos este destul
de mare (cu lungimea de circa 30 cm si diametrul de 20 cm). Ea este acoperita cu un invelis
tare, sub care se afla un strat fibros cu grosimea de 3-4 cm. in interiorul acestui strat fibros
se gaseste un sambure acoperit cu un invelis relativ subtire de 0,2-0,6 cm. Acest sambure
este compus dintr-o pulpa carnoasa cu grosimea de 2-3 cm, care contine practic uleiul de
cocos, inainte de coacere acest miez este un lichid laptos, care este folosit ca hrana si care
se solidifica atunci cand fructul este copt.
Uleiul de cocos Este o substanta grasa care se obtine din partea carnoasa a fructului
matur. Miezul se extrage din fructul despicat si se usuca, in aceasta stare el se numeste
copra. Partea carnoasa a fructului trebuie uscata, deoarece in caz contrar uleiul se
rancezeste foarte rapid. Uleiul se extrage din copra prin presare la cald si are un gust foarte
bun atunci cand aceasta este proaspat presata, si invers, cand copra este invechita, uleiul
nu este comestibil, datorita gustului si mirosului sau neplacut.
Particularitatea de baza a uleiului de cocos o formeaza prezenta in cantitati insemnate
a acizilor grasi volatili. In tarile in care se cultiva cocotierul, uleiul de cocos se utilizeaza
direct in alimentatie sau prin prelucrare industriala la fabricarea sapunului.
Uleiul de cocos supus rafinarii si dezodorizarii da nastere untului de cocos, care este
folosit atat in alimentatie cat si ca materie prima in fabricarea margarinei.
Prezentam, in cele ce urmeaza, caracteristicile fizico-chimice ale uleiului de cocos:
densitatea (la 15C) 0,925-0,938;
punctul de topire 20-28C;
punctul de congelare intre-14 si-25C;
indicele de refractie (la 40C) 1,4478-1,4497;
indicele de saponificare 242-269;
indicele acizilor volatili(solubili in apa) 6,5-8,5;
indicele de iod 7,7-10,0.

Continutul in acizi saturati se imparte astfel:
capronic pana la 2%
caprilic pana la 9%
caprinic pana la 10%
lauric pana la 50%
miristic pana la 20 %
palmitic pana la 7%
stearic pana la 5%
oleic pana la 10%.
Dupa normele de calitate in vigoare, uleiul de cocos se clasifica in ulei comestibil
rafinat si ulei tehnic nerafinat. Ambele tipuri trebuie sa aiba o culoare alba la temperatura
de l S-20C, iar la temperatura de 40C trebuie sa fie transparente. Uleiul rafinat comestibil
nu trebuie sa fie amar, iar indicele de aciditate trebuie sa fie de maximum 0,5.
Untul de cocos. Se obtine prin presare la cald sau extractie urmata de rafinarea si
dezodorizarea partii carnoase a fructului matur de Cocos nucifera sau Cocos butiraceaea.
Aceasta grasime trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii de calitate:
aspect de masa solida la temperatura de 15-20C;
consistenta: asemanatoare cu a untului topit;
culoare: transparent la temperatura de 40C;
miros si gust: caracteristic, slab perceptibil (la calitatile superioare);
punctul de topire: 23-28C;
umiditate maxima: 0,50 g %;
aciditate (in acid oleic): maximum 0,56 g %.