CT-ul

Aparatajul tehnic medical este prevazut

doar pentru a confirma diagnosticul, nu al
pune

COMPUTER-TOMOGRAFIA

Computer-tomografia (CT) face parte din explorrile

imagistice secionale, fiind o metod relativ recent
rezultat din combinarea utilizrii razelor X i a
computerului. CT se bazeaz pe dou principii:
msurarea densitii radiologice la traversarea
razelor X printr-un corp;
reconstrucia imaginii unui obiect plecind de la
proieciile sale diferite, practic realizind o reproducere
bidimensional a realitii tridimensionale.

 Imaginea CT este reprezentare anatomic a unei seciuni

axiale a corpului uman de o grosime prestabilit, prin
determinarea absorbiei razelor X care traverseaza corpul
uman din diferite unghiuri.

Principiu de lucru (plan general):

1) Tubul de raze X se rotete in jurul bolnavului;
2) Pe partea opus detectorii receptioneaza energia fotonic ce a
traversat corpul uman i o transforma in energie luminoas;
3) O fotodiod transform energia luminoas in semnale
electrice;
4)Aceste semnale sunt apoi digitalizate i transmise unui
procesor de imagini, ce reconstruiete imaginea pe baza unui
numr mare de msurtori, doza de iradiere fiind apreciabil.
In timpul scanrii sunt obinute diferite profile de atenuare
sau proiecii. Profilele de atenuare sunt o colectare a datelor
obinute de la canalele de detectori la o poziie unghiular
dat a unitii tub-detector.

 CT-urile moderne au aproximativ 1.400 de proiecii la 360o

sau aproximativ 4 proiecii pe grad. Fiecare profil de atenuare
cuprinde datele obinute de la aproximativ 1.500 de canale de
detectori, aproximativ 30 de canale pe grad in cazul
deschiderii de 50 o a fasciculului de radiaii.

Schema de ansamblu a unei uniti CT

cuprinde:

sistemul de achiziie a datelor,

sistemul de procesare a datelor,
sistemul de vizualizare i stocare a datelor,
sistemul de comand a ansamblului.

Sistemul de achiziie a datelor

Sistemul de achiziie a datelor cuprinde tubul de radiaii X,
detectorii i o serie de elemente electronice asociate, toate
montate intr-un cadru denumit GANTRY.
Aceste componente au cunoscut schimbri considerabile de-a
lungul timpului. Tuburile sunt de capacitate medie i nu difer
principial de cele clasice. Detectorii pot fi
solizi,
gazoi sau
semiconductori.

Detectorii gazoi
Detectorii gazoi constau din camere de ionizare in care
circul Xenon sub presiune (nu mai mult de 25 atmosfere).
Aceste camere (mai mult de 700) sunt confecionate simultan
in cursul fabricaiei, iar Xenonul circul liber, presiunea lui
fiind constant. Peretele camruelor este confecionat din
plcue de Tugnsten subire, care servesc ca electrozi,
reducind radiaiile difuzate i ajungind la colimarea
fasciculului.

Detectorii solizi

Detectorii solizi sunt confecionai din iodur de cesiu i

tungstat de cadmiu marcai cu un senzor de silicon care va
permite detectorilor s aib o deschidere mic i s fie bine
impachetai. Avem aproximativ 600-1.200 de detectori
amplasai pe un segment de cerc denumit ibanan de
detectori in cazul aparatelor de generaia a 3-a

Detectori solizi vs Detectori gazosi

Diferena dintre detectorii solizi i cei gazoi const in:

1. gradul de conversie a energiei (100% in cazul
detectorilor solizi i doar 60-80% in cazul detectorilor
gazoi);
2. ionizarea remanent (puternica in cazul detectorilor
solizi i absena in cazul detectorilor gazoi).

In conformitate cu sistemul de achezitie

deoebim urmatoarele generatii de CT:
Prima generaie folosea un singur tub i un singur
detector, efectuind micri de rotaie i translaie in jurul
corpului. Dezavantajul major al acestei instalaii era
timpul lung de scanare;

 Generaia a 2-a folosea de asemenea micarea de

rotaie i translaie, dar erau folosii mai muli detectori,
iar fasciculul era sub form de evantai;

 generaia a 3-a a permis renunarea la micarea de

translaie, tubul i detectorul efectuind numai micare de
rotaie, iar unghiul de divergen era deschis in aa fel
ca s cuprind intreg corpul. Rotaia detectorilor
concomitent cu tubul a permis o mai bun colimare a
detectorilor, reducerea radiaiilor difuzate i a zgomotului
de imagine i in consecin o ameliorare considerabil a
calitii imaginii;

 generaia a 4-a are in general aceleai principii ca i

generaia a 3-a, dar detectorii sunt fici, dispui circular,
pe 360 o in timp ce tubul se rotete in jurul corpului.
Colimarea strimt a detectorilor limiteaz numrul de
proiecii. Pentru a compensa aceasta, detectorii trebuie
colimai larg, ceea ce duce la creterea radiaiei difuzate
i a zgomotului de imagine i in consecin o diminuare
a rezoluiei de densitate

Concluzionam:
Aceste patru generatii de CT constituie CT clasic sau
convenional, in care grosimea seciunii i distana
dintre ele sunt prestabilite. Pauza scurt dintre
seciune, rezervat micrii mesei pentru seciunea
urmtoare, permite de asemenea reluarea respiraiei
i evitarea in acest fel a artefactelor de micare.
Datele colectate de la fiecare seciune sunt stocate
separat.

CT-spiral
CT-spiral, sau volumetric
presupune micarea continu
a mesei i rotirea continu a
tubului in timp ce pacientul
avanseaz in Gantry. Raportul
dintre viteza mesei/rotaie (nu
per secunda) i grosimea
seciunii este cunoscut sub
denumirea de PITCH.
Reconstrucia imaginii este
facut dintr-un singur set de
date la grosimea i intervalul
dorit

Avantajele CT-spiral sunt:

reducerea timpului de explorare (un examen de
abdomen este efectuat numai in 1-2 minute, fiind
necesare 2-3 spire, fiecare de aproximativ 25-30
secunde);
nu depinde de respiraia i inconstana micrilor
respiratorii;
ameliorarea detectabilitii leziunilor in special a celor
mici;
reducerea cantitii de SDC utilizat i in consecina a
costului examinrii;
posibilitatea reformatrii rapide in planuri multiple sau a
reconstruirii;
reducerea dozei de iradiere a bolnavului.

Sistemul de procesare a datelor.

Semnalele electrice rezultate in urma conversiei energiei
luminoase a detectorilor de catre fotodioda sunt numerizate
(matematizate) i stocate pe o matrice de reconstrucie, iar
apoi comparate cu matricea implementat in aparat. Fiecrui
ptrel al matricei ii corespunde o unitate de densitate
exprimat printr-o nuan de gri. Cu cit aceste uniti de
densitate sunt mai mici cu atit imaginea va fi mai bun.
Unitatea de volum constituent a imaginii este denumit
VOXEL, iar corespondentul bidimensional al voxelului PIXEL.
Pixelul reprezint, prin urmare, suma valorilor dintr-un voxel i
este cea mai mic unitate constituent a imaginii

 Unitatea de msur a densitii este denumita Unitate

Hounsfield(UH) i este definit ca i a 1/1000 din
diferena de densitate dintre ap i aer sau 1/1000 din
diferena de densitate dintre aer i compacta osoas.
Grila de densiti este arbitrar, densitatea aerului fiind
considerat -1000, a apei 0, iar densitatea osoas
+1000 (sau mai mult in funcie de performanele
aparatului).

Vizualizarea datelor i comanda ansamblului

Imaginea obinut
dup reconstrucie
este prezentat pe
monitorul din
incperea in care se
gsete consola.

 Operatorul are posibilitatea prelucrrii imaginii i

ameliorrii datelor unei imagini deja achiziionat, dar
are la indemin i o serie de elemente operaionale pe
care le selecteaz inaintea scanrii i de care va
depinde in mare msura calitatea imaginii:
voltajul este proporional cu volumul scanat (cu cit este mai
mare cu atat penetrabilitatea este mai mare, iar valorile
densitometrice mai corecte);
miliamperajul trebuie s fie optim, un miliamperaj prea mic
ducind la artefacte de fotopenie;

 colimarea este folosit in funcie de scop, seciunile fine vor

avea un zgomot foarte ridicat i trebuiesc efectuate cu KV
ridicat, ceea ce duce la creterea iradierii bolnavului i uzura
tubului;
pasul sau incrementul este distana cu care se deplaseaz
masa pe care este aezat bolnavul, fiind de regul egal cu
grosimea seciunii. Este un parametru tehnic foarte important
care determin in mare masur calitatea examinrii, dar i
durata ei. Leziunile mici trebuiesc examinate cu seciuni fine,
cele mari cu seciuni groase, evetual discontinue. Calitatea
unei imagini reformatate sau reconstruite va fi cu atit mai
buna cu cit seciunile sunt mai fine;
zoomul (mrirea imaginii) poate fi prospectiv sau retrospectiv,
ultimul obinindu-se prin mrirea imaginii dup achiziie, lucru
care scade considerabil calitatea imaginii.

 Stocarea imaginilor obinute poate fi fcut pe discul

computerului, pe disc optic, CD, etc. Imaginea stocat poate fi
revzut ulterior i eventual inregistrat pe film radiografic ori
fotografic.

 Densitatea esuturilor/fereastra
Densitatea unei structuri este reprezentat prin nuane de gri
i depinde de cantitatea de radiaii atenuate. Structurile cu o
densitate mare produc o atenuare important a radiaiilor, iar
pe ecran apar in nuane de culoare gri deschis spre alb, avind
un numr CT mare. Cele cu densitate mic: grsimea, bila,
urina, sunt reprezentate pe ecran de nuane gri inchis spre
negru i au valori de atenuare mici sau negative.
Imaginea poate fi imbuntit pe ecran prin modificarea
numrului de trepte de gri (lrgimea ferestrei) sau prin nivelul
la care fereastra este setat (nivelul ferestrei).
Nivelul ferestrei reprezint densitatea medie a structurilor din
aria scanata i trebuie aleas pentru a fi cit mai aproape de
densitatea medie a esutului examinat.

 Lrgimea ferestrei reprezint diferena dintre densitatea cea

mai mic i cea mare de pe imagine. Lrgimea ferestrei
trebuie s fie cu atit mai mare cu cit diferena de densitate
dintre structurile studiate va fi mai mare i mai strimt pentru
structurile cu diferene mici de densitate. O fereastr strimt
avind contrastul cel mai ridicat va acoperi numai o poriune
redus din grila de densiti.
In general nivelul de densitate pentru majoritatea structurilor
din organism se situeaz Intre +10 i +90 UH. Structurile cu
coninut aeric i lipomatos au valori negative. Astfel, un lipom
are valoare de atenuare de -50 UH. Administrarea SDC
modific semnificativ densitatea esuturilor a caror valoare
crete cu 40-60 UH.
Pentru esuturile moi nivelul ferestrei va fi in jur de 50 UH, iar
lrgimea ei la aproximativ 350.

 Pentru torace se va utiliza o fereastra de esuturi moi

care va permite studiul structurilor mediastinale i o
fereastr de parenchim cu nivel la aproximativ -500 i
lrgimea la aproximativ +2000.
Studiul craniului va necesita de asemenea o fereastr de
parenchim cu nivel la aproximativ +35 UH i lrgimea la
aproximativ +80 i o fereastr osoas pentru studiul
calotei i a bazei craniului nivel la aproximativ +500 i
lrgime la aproximativ +1500

CT cerebrum

Tomografie computerizat abdomen, dreapta examinare cu SDC

CT torace, fereastr plamin respectiv fereastr mediastin

Tomografie computerizat genunchi , respectiv bra

Diferenierea intre tubular i nodular pe imaginea CT

Diferenierea intre tubular i nodular pe imaginea CT

este esenial dar poate fi extrem de dificil in condiiile
in care densitatea acelor structuri este apropiat.
Urmrirea secvenial a seciunilor proximal i distal de
seciunea in studiu poate ajuta la elucidarea aspectului
ca i folosirea contrastului i.v.. De regul imaginile
nodulare sunt vizibile doar pe una sau dou seciuni, in
timp ce un vas sau o masa muscular poate fi urmrit
pe mai multe seciuni.

Administrarea SDC

Diferenierea structurilor normale de cele patologice sau

chiar a celor normale intre ele este adesea foarte dificil
datorit valorilor de atenuare apropiate ale acestora.
Pentru ca o structur s fie perceput separat este
necesar ca intre ea i structurile adiacente s existe o
diferen de densitate de 4-6 UH.
Administrarea SDC conduce la creteri cu 40-60 UH a
densitii, accentuind diferenele de densitate intre
esuturi i permiind individualizarea lor

 Structurile din jur determin in mod substanial calitatea

i aspectul imaginii. Un hematom cerebral va aprea
hiperdens datorit faptului c masa cerebral are valori
de densitate inferioare singelui proaspt, pe cind un
hematom hepatic va aprea hipodens, parenchimul
hepatic avind valori densitometrice superioare singelui.
Administrarea SDC poate fi fcuta pe diferite ci (i.v.,
oral, endorectal, endovaginal, etc).

Indicaiile administrrii SDC sunt:

precizarea vascularizaiei masei tumorale;

diferenierea intre o mas tumoral i o malformaie
vascular;
identificarea structurilor tubului digestiv;
diferenierea elementelor hilului hepatic ori pulmonar;
evaluarea tractului urinar;
detectarea leziunilor focale (hepatice, pancreatice,
cerebrale, etc) i precizarea naturii lor;
identificarea pachetului vascular, raporturilor sale cu
masa tumoral.

 Tehnica administrrii SDC este aleas de examinator.

Pentru contrastul i.v. poate fi in bolus (cantitate mare in
timp scurt). Pentru celelalte ci de administrare tehnica
trebuie adaptat scopului urmrit.
Metodologia examinrii trebuie s in cont i de
comportamentul particular al unor structuri la
administrarea contrastului. In investigarea etajului
abdominal superior trebuie s se in cont c pancreasul
se incarc i se spal inaintea splinei i a ficatului i ca
atare scanarea va incepe cu el.

Artefactele

Prezena artefactelor ingreuneaz interpretarea imaginilor, iar

cunoaterea lor prezint importan deosebit atit pentru
evitarea sau diminuarea lor cit i pentru evitarea falselor
interpretri.
Exist in principal dou tipuri de artefacte:
Artefacte inerente (rezultate in principal din prelucrarea
datelor)
Alinierea greit a detectorilor cu raze X
Inomogeniti in emisia fasciculului
Erori de msurare
Artefacte de coast
Artefacte de fos posterioar stripe artefacte

 Artefacte de malfuncie (de aparat i utilizator):

Ring artefact (eroare de detectori)
Artefacte de micare (pot fi diminuate prin sedarea
pacientului, reducerea timpului de scanare i
coordonarea respiraiei)
Efectul de volum parial este artefactul cel mai
frecvent intilnit. Este datorat folosirii unei seciuni prea
groase fa de dimensiunile structurii de interes.

 Operatorul determin grosimea seciunii in funcie de regiunea

explorat. Pentru torace i abdomen se folosesc seciuni de 8 sau
10 mm, in timp ce baza craniului, fosa posterioar sau coloana
trebuiesc examinate cu seciuni mai fine, 2-5 mm. O structur poate
fi inclus in grosimea unei seciuni in intregime sau numai parial.
Valoarea densitometric a voxelului depinde de media atenurii
tuturor structurilor din interiorul ei. Dac o structur are imagini
nete pe o seciune, ea va aparea bine definit (cazul aortei sau cavei
abdominale). Efectul de volum parial survine atunci cind structura
nu ocup in intregime grosimea unei seciuni : de exemplu cind
structura include o parte a corpului vertebral i o parte a discului
adiacent, definirea leziunii va fi slab. Aceasta se intampl i in cazul
organelor care se subiaz in cadrul unei seciuni precum polul renal
sau vezica biliar.

 Pregtirea examinarii presupune informarea pacientului

despre metodologia examinrii, posibile reacii la
substanele de contrast i efectul nociv al examinrii dar
i a medicului asupra unor date menite s previn
eventualele accidente sau s ajute la interpretare
precum:
existena unor episoade alergice anterioare la substana
de contrast iodate sau a unor boli alergizante;
funcia renal (nivelul crescut al creatininei contraindic
explorarea cu contrast, iar la pacienii care urmeaz
dializ pentru insuficiena renal cronic explorarea CT
cu contrast va preceda cu cel mult 24 sau 48 ore
dializa);

 funcia tiroidei (administrarea contrastului la

hipertiroidieni poate cauza crize tireotoxice, iar la cei
care urmeaz tratament cu iod radioactiv ineficientizeaz
tratamentul prin blocarea tiroidei);
nivelul glicemiei (se impun precauii in administrarea
contrastului la diabetici);
investigaiile CT sau prin alte metode imagistice
anterioare pot ajuta la elaborarea diagnosticului sau prin
comparaie la precizarea gradului de rspuns ori evoluie
a bolii;

 prezena substanei baritate in tubul digestiv de la o

explorare anterioar impun aminarea examenului CT cu
2-3 zile;
prezena unor obiecte metalice in regiunea examinat
precum cercei ori proteze dentare pot artefacta imaginea
i se impune indeprtarea lor.