Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INDRUMATOR,
RECUPERAREA IN
FRACTURA
DE FEMUR
2
CUPRINS
CAPITOLUL 4..................................................................................32
4.1.Ccazul I.............................................................................32
4.2.Cazul II..............................................................................34
4.3.Cazul III.............................................................................35
CAPITOLUL 5..................................................................................38
5.1.Concluzii............................................................................38
BIBLIOGRAFIE.................................................................................40
MOTTO
,,Un om mare, nu se vede dupa numarul celor pe carei-a
doborat, ci prin numarul celor pe care i-a pus pe picioare
Preot prof univ Dan Sandu
CAPITOLUL 1
1.1.2.Osificarea femurului
Centrul pentru diafiza apare in saptamana a-7-a de unde iradieaza spre extremitati. La
nastere este aparut punctual pentru epifiza inferioara ( punctul Bclard) ,
reprezentand impreuna cu epifiza proximala a tibiei, singurele epifize a caror
osificare incepe de la nastere. Prezenta sa este folosita in medicina legala pentru
stabilirea duratei vietii intrauterine. El este mai putin constant decat cel din epifiza
proximala a tibiei. Se prezinta ca o zona rosie de 4-5 mm diametru , inconjurata de
cartilaj de culoare alba. Importanta sa este cu atat mai mare cu cat rezista si la
putrefactia avansata.
8
In jurul varstei de un an apare centrul pentru cap , la 3-5 ani pentru trohanterul mare
si trohanterul mic. Sudarea la diafiza are loc dupa pubertate.
1.1.3.Articulatiile osului femural
Articulatiile osului femoral se impart in :
articulatiile soldului ( articulatia coxo-femurala);
articulatia genunchiului
Articulatia soldului -este o articulatie de tip sfenoidal (enartoza), deci triaxiala,
situata la radacina membrului inferior. Ea se realizeaza intre capul femural si
avetabul, fiind o articulatie cu conducere ligamentara.Cavitatea cotiloida este marita
printr-un burelet articular, care in dreptul incizurii
acetabulare, formeaza
ligamentul transvers al acetabului. Intre acest ligament si baza incizurii acetabulare
ramane orificiul ischio-pubian, prin care patrund in articulatie nervi si vase de sange.
Suprafetele articulare sunt sferice si acoperite cu cartilaje articulare.
Fetele articulare sunt formate din:
capul femural ce reprezinta 2/3 de sfera , prezinta in centru o depresiune numita fosa
capului femural. Lateral se continua cu colul femural care este acoperit de cartilaj
articular, hialin, mai gros in portiunea centrala.
acetabulul este o cavitate hemisferica situata pe fata laterala a coxalului, la unirea
corpurilor celor trei oase componente. Marginea sa proeminenta se numeste
spranceana acetabulului. Fundul cavitatii este nearticular, hialin. In jurul acetabulului
se afla un fibrocartilaj inelar cu rolul de a-i mari adancimea pana la 2/3 de sfera,
labrul acebular. El are forma triunghiulara in sectiune si adera strans la periferia
cavitatii. Circumferinta libera a labrului are un diametru mai mic decat al capului
feural, constituind astfel un alt element de sustinere al acestuia in articulatii.
Mijloace de unire
Articulatia prezinta o alcatuire caracteristica avand o capsula articulara si ligamente
puternice
Capsula articulara este intarita de urmatoarele ligamente:
ligamentul iliofemural care limiteaza extensia coapsei de pelvis;
ligamentul pubofemural care limiteaza abductia si rotatia laterala;
9
Substantele minerale care se depun pe matricea proteica sunt formate din combinatii
de saruri de Ca cu PO4, CO3.In cantitati foarte se mai adauga apoi si alte elemente,
ca:Cl, Na, K si Mg.
Mecanismul de depunere a sarurilor de Ca pe matricea proteica nu este inca complet
elucidat.In orice caz se stie ca la producerea acestui fenomen concureaza numerosi
factori de mediu intern.
Orice modificari survenite in structura biochimica a tramei proteice sau in mediul
intern, ca si in proportia elementelor minerale componentele ale osului, vor fi urmate
de profunde tulburari de mineralizare.Un rol deosebit revine si vitaminelor in
formarea si regenerarea tesutului osos.Vitaminele A, B1, C si D in special dirijeaza
diferitele faze in geneza osului.
La fel, hormonii cu actiune asupra metabolismului glucidic, proteic si mineral, ca si
cei cu actiune electiva asupra anabolismului(hormonii sexuali), au o importanta
hotaratoare asupra vietii osului.
Atunci cand tarma proteica din diferite cauze isi modifica structura biochimica, ea
poate pierde capacitatea de fixare a sarurilor de Ca.Ca existent la un moment dat este
progresiv resorbit,el ne mai fiind apoi inlocuit, se ajunge la osteoporoze, mai mult sau
mai putin intinse.Transferul de ioni de Ca si de PO4, intre mediul intern si os si,
invers, intre os si mediul intern se face in raport cu necesitatile organismului.
Ori de cate ori organismul are necesitati sporite de Ca(graviditate,alaptare),sunt
mobilizate rezervele de Ca din schelet.Acelasi fenomen se produce si in cazurile in
care din anumite motive aportul calcic este insuficient(hipo sau aclorhidrie gastrica,
diarei cronice, insuficienta ovariana).
In aceste cazuri, aportul de Ca la nivelul scheletului si al mediului intern fiind
insuficient, este mobilizat Ca scheletic pentru a se intretine concentratia in ioni de Ca
a umorilor organismului si pentru a se asigura necesitatile vitale.In anumite cazuri,
aportul de Ca in ratia alimentara este normal, insa capacitatea de fixare pe schelet sau
in organism a sarurilor de Ca este pierduta, datorita hipovitaminozei D(rahitism) sau
datorita pierderilor de Ca prin urina, consecutiv incapacitatii rinichiului de a le
resorbi la nivelul tubilor uriniferi(rahitism renal).
Consecutiv aportului calcic insuficient, precum si datorita faptului ca procesul
fiziologic de resorbtie osoasa continua, se ajunge la un bilant Ca negativ.Expresia
anatomopatologica a acestui bilant negativ este duritatea scazuta a oaselor, marea lor
12
elasticitate si rezistenta lor mica, care duc la fracturi sau incurbari diafizare.Aceasta
deminerelizare a scheletului este numita osteomalacie.
Din cele spuse mai sus se poate deduce ca fenomenul este reversibil si in momentul
in care aportul de Ca se normalizeaza, in momentul in care capacitatea organismului
de a resorbi, retine si fixa Ca s-a recastigat, mineralizarea scheletului se va face
rapid, avand in vedere ca matricea proteica este normala.In hiperfunctia glandelor
paratiroide ca si a galndei tiroide, Ca scheletic este mobilizat in cantitati mari si
eliminat prin urina, ajungandu-se la importante demineralizari ale scheletului
(osteoza paratiroidiana sau tiroidiana).
In alte suferinte, organismul nu este capabil de a mobiliza Ca din schelet, in timp ce
procesul de asimilare si de depozitare continua.In aceste cazuri , oasele castiga o
duritate deosebita, canalul medular dispare ;este boala oaselor de marmura(boala lui
Albers Schonberg).
Anumite boli ale unui os duc in faza finala la un proces asemanator de eburnare si
scleroza osoasa(osteomielita).Din cele de mai sus se desprinde concluzia ca
modificarile morbide care survin in metabolismul glucidic, protidic sau mineral cat si
anumite dereglari endocrine sau repercursiuni asupra structurii si a compozitiei
normale a osului.Pe langa fenomenele amintite mai sus, infectiile acute si
cronice,anumite tulburari circulatorii cat si proliferarile neoplazice modifica profund
structura si forma osului.Inflamatiile acute si cronice cat si neoplaziile osoase
intereseaza in totdeauna elementul celular, conjunctiv al osului si numai secundar
elementul mineral.Toate aceste procese se petrec intre sistemul vascular si tesutul
conjunctiv, totusi aparitia radiologica a procesului se manifesta numai in momentul in
care apar si modificari ale substantei minerale.
Osul are o vascularizatie si o inervatie proprie , mai bogata in anumite zone, in
special la nivelul epifizelor si mai putin bogata la diafize.Corelatii stranse exista si
intre elementele hematoformatoare din maduva osoasa si os.In anumite boli ale
sangelui se observa deseori modificari osoase(leucoze), precum se intampla si in
anumite boli generalizate ale scheletului(boala lui Albers-Schonberg), in care apar
importante modificari hematologice.
Corelatiile stranse care exista intre forma si functia osului, pe de o parte, si intre
aparatul musculoligamentar, pe de alta parte, au permis stabilirea unor legi care
exprima aceasta unitate functionala.Cunoasterea acestor legi permite intelegerea
mecanismului de producere a unor deformatii, precum si aplicarea corecta a
procedeelor de tratament.
13
CAPITOLUL 2
Fractura de femur:
Prin fractura se intelege intreruperea continuitatii unui os.In majoritatea cazurilor ,
intreruperea este neta, evidenta, in timp ce in alte cazuri este foarte discreta si apare
numai pe filmul radiografic ,anatomopatologic , intreruperea lipsind
macroscopic.Acestea sunt fisurile osoase.Fracturile sunt expresia unui conflict intre
rezistenta osoasa , pe de o parte , si forta mecanica care actioneaza asupra osului pe
de alta parte.Ori de cate ori forta agentului traumatic depaseste rezistenta osoasa, se
produce fractura.
ETIOLOGIE
Din totalul traumatismelor la care individul este supus numai a saptea parte din cazuri
se soldeaza cu fracturi;(M.DAubigne).De cele mai multe ori , forta care actioneaza
asupra osului producand fractura , este considerabila.Totusi, uneori forte neinsemnate
pot produce fracturi;aceasta in cazul in care rezistenta osoasa este micsorata printr-un
proces osos morbid.Aceste fracturi trebuie separate de acelea ale oaselor
sanatoase.Ele au fost numite ,,fracturi ale oaselor bolnave(A.Radulescu) sau
,,fracturi spontane(DAubigne).
Fractura poate fi determinata de o solicitare majora ( contuzie forte , tensiune
puternica) sau minora (mers , miscare sau contractura musculara in cazul osului
patologic: osteoporoza , tumori, infectii osoase etc). In marea majoritate a cazurilor
intensitatea agentului traumatic trebuie sa fie foarte violenta pentru a produce o
fractura. Datorita elasticitatii oaselor copii fac mai rar fracturi decat persoanele
15
20
21
CAPITOLUL 3
Plan de reuperare si tratament
3.1.TRATAMENTUL FRACTURILOR
Consolidarea farcturilor este dependenta de:
varsta pacientului;
gradul deplasarii fracturii;
tipul fracturii;
localizarea fracturii;
vascularizarea zonei de fractura;
patologie asociata;
Deplasarea fragmentului de fractura intarzie consolidarea.Imobilizarea intereseaza o
articulatie supra si alta subiacenta focarului de fractura.La o fractura necomplicata se
poate constata vindecarea la nivelul focarului de fractura pe parcursul primelor 15 ore
posttraumatism.
22
Radiologic, calusul apare la patru saptamani posttraumatim;Calusul este format dintrun amestec de cartilj si os fibros, care este inlocuit progresiv de catre osteomul
remodelat pe parcursul catorva ani.
Diagnosticul vindecarii fracturii se face prin examinare clinica si confirmare
radiologica.Urmarirea se continua pana cand linia de fractura nu mai este vizibila.
1.Recuperarea medicala presupune evaluarea pacientului astfel:
istoricul bolii, incluzand starea functionala a aparatului mioartrokinetic dinaintea
fracturii;
interpretarea radiografiilor si a datelor de laborator;
inspectia membrului afectat;
!!!ATENTIE LA:
eventuala prezent a edemului;
modificarile de troficitate;
atrofia musculara;
prezenta escarelor;
palparea pulsului periferic deasupra si dedesubtul focarului de fractur;
examen neurologic pentru a identifica deficitele motorii sau senzoriale, ca urmare a
traumatismului asupra nervilor periferici;
se apreciaza orice durere produsa de palparea, mobilizarea sau incarcarea membrului
respectiv;
se apreciaza mobilitatea activa sau pasiva in articulatiile sub si supraiacente
focarului de fractura;
se apreciaza capacitatea pacientului de a contracta voluntar musculatura membrului
afectat.
2.Program de recuperare medicala a fracturilor
Scopul principal este acela de a restabili nivelul normal de activitate al pacientului;
Obiectivele generale in vederea recuperarii fracturilor membrelor sunt:
reducerea durerii, avand drept mijloace:
23
27
28
CAPITOLUL 4
Cazuri
4.1.CAZUL I
Nume si prenume : M.I
Varsta: 27 ani.
Sex: masculin.
Data nasterii: 23 aprilie 1986
Domiciliul : Str Al.Lapusneanu., nr. 90, Piatra Neamt
Ocupatia : salariat
Data internarii: 21.01.2013
Diagnostic la internare: fractura femur stang vicios consolidata.
Grup sanguin: B III; Rh negativ.
Antecedente heredo-colaterale: Neagra TBC, sifilis, diabet zaharat.
Antecedente personale fiziologice: rujeola, varicela, parotidita epidemica.
Antecedente personale patologice : asm bronsic.
Vaccinurile efectuate anterior: imunizari curente conform schemei M.S.
1.Istoricul bolii:
30
4.Examene paraclinice:
10.02.2013 radiografie de os femural care evidentieaza fractura de femur stang
vicios consolidata , cu deplasare 7 cm.
11.02.2013 radiografie pulmonara care evidentieaza hiluri neomogene merite,
scaderea transparentei pulmonare bazale drepte, mai putin decat la radiografia
anterioara. Traheostoma normal situata, excursii costale simetrice . Hemidiafragme
cu miscari de aceeasi amplitudine.
4.2.CAZUL II
Nume si prenume :I.V
Data nasterii: 03.10.1983
Varsta: 30 ani.
Ocupatie:Sofer
Domiciliul: Str.Independentei , nr 9, Piatra Neamt
Data internarii:29.10.2013
Diagnostic la internare: fractura mediodiafizara de femur drept cu deplasare prin
cadere accidentala de la inaltime.
Grup sanguine: A II; Rh: + (pozitiv).
Vaccinari effectuate anterior: B.C.G., A.P. , Di.Te.Per.
1.Istoricul bolii
Culegerea informatiilor s-a efectuat de la pacient si de la mama acestuia.
In timpul diminetii tanarul s-a urcat intr-un copac din curtea casei pentru a curate
crengile uscate. Una dintre crengi s-a rupt si dezechilibrandu-se tanarul a cazut cu
toata greutatea corporala ( 71kg) pe partea membrului inferior drept, avand drept
urmare impotenta functionala a acestuia. Inaltimea de la care s-a produs accidental
este de 2 metrii.
2.Stabilirea diagnosticului de ingrijire
Mama se prezinta de urgenta cu tanarul la Camera de Garda- Spitalul Judetean de
Urgenta, pentru tratament.
32
CAPITOLUL 5
35
Concluzie:
Concluziile trase la aceasta lucrare sunt in primul rand referitoare la obligatiile
morale, cunostintele profesionale , ingeniozitatea si capacitatea de improvizare a
asistentului medical. Asistentul medical este un cadru tehnic relativ specializat in
munca medico-sanitara, situata pe cea mai inalta treapta a cadrelor medii sanitare.
Asistentul medical va intreprinde actiuni de profilaxie si de educatie sanitara; el are
un rol foarte important in aplicarea acestor metode inainte de cele pentru ingrijirea
bolnavului. Prevenirea fracturii la varstnic presupune tratamentul corect al tuturor
suferintelor varstnicului pentru prevenirea caderilor, edicatia alimentara cu aport
vitaminocalcic, ratie protidica suficienta si educatia fizica ( exercitii fizice si
combaterea imobilizarii), pentru prevenirea imobilizarii. Prevenirea caderilor vizeaza
supravegherea varstnicului, informarea corecta asupra acestei posibilitati , eliminarea
factorilor istrogeni, incaltaminte nepotrivita si educarea mersului.
In cazul in care accidentul s-a produs, asistentul medical va intreprinde urmatoarele
situatii:
degajarea ranitului de sub influenta agentului traumatic se va face cu manevre
blande:
impunerea calmului necesar la locul accidentului;
se vor evita gesturile novice ce pot agrava starea ranitului;
primul ajutor se va acorda numai dupa o examinare atenta a ranitului;
combaterea socului traumatic si hemoragic se va face cu foarte mare atentie si se va
recurge la ele de preferinta numai la indicatia medicului;
aplicarea hemostazei provizorii in cazul fracturii deschise;
imobilizarea provizorie chiar cu mijloace improvizate;
asistentul medical va cunoste simptomele fracturii , semnele probabilitatii si de
certitudine si va face diagnosticul diferential impreuna cu medicul in lipsa
examenului radiologic;
asistentul medical va cunoste complicatiile ce pot surveni si va sti sa le previna;
cunosterea tehnicilor de imobilizare si aplicare a aparatului gipsat si educarea
pacientului si/sau insotitorilor cum acesta poate fi mentinut curat si integru;
36
BIBLIOGRAFIE
1.Ortopedie-editura didactica si pedagogica,Bucuresti 1965 pg.5-9,pg81-90.
37
38