Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dreptul Familiei Si Stare Civila - Tutela
Dreptul Familiei Si Stare Civila - Tutela
Cuprins
1. Introducere............................................................................. 4
2. Definitia si obiectul Dreptului familiei................................. 5
3. Tutela
3.1. Caracterele generale ale tutelei.............................................. 6
3.2. Cazuri de punere a copilului sub tutela................................ 6
3.3. Instiintarea Autoritatii tutelare............................................. 6
3.4. Conditii pentru numirea tutorelui....................................... 8
3.5. Acte necesare pentru numirea tutorelui.............................. 9
3.6. Institutia competenta............................................................. 9
3.7. Drepturile si obligatiile tutorelui..........................................10
3.8. Incetarea tutelei..................................................................... 12
4. Exemple...................................................................................15
5. Bibliografie............................................................................. 19
1. Introducere
Familia, obiect de cercetare in numeroase stiinte sociologie, biologie, medicina,
psihologie, stiinte istorice, filosofie, si nu in ultimul rand stiintele juridice face dificila
elaborarea unei definitii atotcuprinzatoare.
Relatiile de familie, prezentand o natura complexa, isi pun amprenta asupra definirii
notiunii de familie.
Familia poate sa reprezinte1 :
- o realitate biologica, prin uniunea ce se realizeaza intre un barbat si o femeie, si
prin procreare ;
- o realitate sociala prin comunitatea de viata intre persoanele care o compun ;
- o realitate juridica datorita reglementarii unei categorii importante de relatii intre
oameni prin norme juridice ;
- o forma specifica de comunitate umana , alcatuita dintr-un grup de persoane unite
prin casatorie, filiatie si rudenie ;
- o entitate de interactiuni si interconditionari personale dintre sot si sotie, parinti si
copii, precum si dintre alte rude ;
- un grup social realizat prin casatorie, alcatuit din persoane care traiesc impreuna,
au gospodaria casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural biologice,
psihologice, morale si juridice si care raspund unul pentru altul in fata societatii.
Dintr-o perspectiva juridica, familia a fost definita de autori de specialitate astfel :
- o forma de organizare a vietii in comun a oamenilor legati intre ei prin casatorie
sau prin rudenie2 ;
- un grup de persoane intre care exista drepturi si obligatii ce izvorasc din casatorie,
rudenie (inclusiv adoptie), precum si din alte raporturi asimilate relatiilor de familie3 ;
In dreptul nostru, familia in sensul cel mai larg, cuprinde toate persoanele unite
prin legaturi de casatorie, rudenie fireasca sau civila, precum si persoanele intre care s-au
stabilit relatii asemanatoare cu cele care rezulta din casatorie sau din rudenie.
Cu alte cuvinte, in aceasta acceptiune, familia grupeaza toate persoanele care
descind una din alta sau dintr-un autor comun, intre care exista o comunitate de sange sau
civila, precum si sotii acestora.
In sens restrans, familia se reduce la sot si copiii lor minori ; bineinteles, familia
exista si numai in prezenta sotilor, fara copii.
Deoarece legiuitorul nu da in nici o reglementare definitia notiunii de familie,
notiune pe care de altfel o foloseste in diferite acte normative, este necesara precizarea ca
in textele sale, Codul familiei vizeaza, cel mai adesea, sensul cel mai restrans al notiunii.
In consecinta, referindu-ne la familie, avem in vedere sotii si copiii lor minori (art.1-44,
47-65, 97-112 Codul familiei).
3. Tutela
3.1. Caracterele generale ale tutelei
Caracterele generale ale tutelei sunt urmatoarele:
- este o sarcina sociala si de incredere, in sensul ca tutorelui i se incredinteaza
responsabilitatea protectiei acestui copil in limite apropiate drepturilor si indatoririlor ce
dau continut ocrotirii parintesti,
- este o sarcina legala definita prin norme imperative,
- este o sarcina in principiu gratuita, doar in mod exceptional tutorele poate
beneficia de o remuneratie ce nu va depasi 10% din veniturile copilului;
- este o sarcina personala, in sensul ca cel numit tutore fiind desemnat in
considerarea calitatilor sale, este tinut sa exercite el insusi atributiile functiei, nefiind
permisa delegarea drepturilor si indatoririlor ce-i revin.
Potrivit art. 116 din Legea nr.4/1953, republicata, privind Codul familiei, numirea
tutorelui se face de catre autoritatea tutelara, din oficiu sau la incunostiintarea de catre cei
aratati in art. 115 din aceeasi lege.
In temeiul art. 40 alin.2 din legea nr.272/2004, tutela se instituie, conform legii,de
catre instanta de judecata.
In conformitate cu dispozitiile art. 41 alin.2 din Legea nr. 272/2004, persoana fizica
sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluata de catre Directia Generala de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
Daca, in ceea ce priveste gradul instantei competenta material, in lipsa unei
prevederi exprese, practica judiciara si doctrina au statuat, potrivit art. 1 pct.1 Cod
procedura civila, ca instanta de fond judecatoria, nu in acelasi mod s-a stabilit si cine are
obligatia sau vocatia de a sesiza instanta de judecata.
Fata de dispozitiile legale invocate se poate constata ca:
- potrivit art. 115 din Codul familiei, persoanele fizice si juridice, expres
prevazute in textul legal invocat, au obligatia instiintarii autoritatii tutelare cand afla de
existenta unui minor lipsit de ingrijire parinteasca;
- tutela se instituie de instanta judecatoreasca, in conformitate cu prevederea
art.40 alin.2 din Legea nr.272/2004;
- numirea tutorelui se face pe baza prezentarii de catre Directia Generala de
Asistenta Sociala si Protectia Copilului si a raportului de evaluare al acesteia,
conform dispozitiilor 41 alin.2 si 42 alin.2 din Legea nr.272/2004.
Ca atare, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului are calitatea
de a sesiza instanta de judecata cu privire la instituirea tutelei si respectiv capacitate
procesuala activa? Si daca da, care persoane fizice sau juridice mai au aceasta competenta?
Sub acest aspect opinez, in sensul ca are competenta de a sesiza judecatoria,
pentru instituirea tutelei, avand ca atare si capacitate procesuala activa:
1) autoritatea tutelara,
2) procurorul
1) Autoritatea tutelara poate actiona din oficiu sau la instiintarea persoanelor,
autoritatilor si institutiilor prevazute in art.115 Codul familiei, intre acestea din urma
incluzandu-se si institutiile de ocrotire (Centrele de plasament, centrele de tip familial,
centrele de primire a copilului in regim de urgenta, organismele private autorizate etc.,
inclusiv Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului).
2) Procurorul, potrivit art. 45 alin. 1 C.pr.civ., poate porni actiunea civila ori de
cate ori este necesar pentru apararea drepturilor copilului.
Ca atare, Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului nu are
capacitate procesuala activa, aceasta fiind in favoarea autoritatii tutelare pentru
urmatoarele considerente :
a) autoritatea tutelara (primaria locala) este cea mai apropiata de domiciliul
copilului. Spre deosebire de ea Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia
Copilului functioneaza la nivel judetean, deci pe un plan mai indepartat;
b) cunoaste cel mai bine persoana care poate fi tutore, dupa criteriile de
compatibilitate prezentate de art.41 alin.1 si 42 din Legea nr.272/2004;
c) Ori de cate ori legiuitorul a dorit sa acorde capacitate activa Directiei, a facut-o
neechivoc. In acest sens mentionez prevederile art. 36 alin.3 din Legea nr.272/2004,
7
potrivit carora Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului este obligata
sa sesizeze instanta pentru decaderea totala sau partiala a parintilor din exercitiul
drepturilor parintesti;
d) in mod expres, in art. 41alin.2 si 42 alin.2 din Legea nr.272/2004 este prevazuta
doar competenta Directiei de a intocmi raportul de evaluare si de a prezenta instantei
de judecata persoana fizica, respectiv sotii, care urmeaza a fi numit tutore;
e) autoritatea tutelara este citata obligatoriu in proces. Aceasta, in raport de
considerentele invederate, opinez ca trebuie sa fie citata in calitate procesuala activa si
nu pasiva.
Pe calea de consecinta, calitate procesuala pasiva are persoana (persoanele) fizica
compatibile de a fi tutore, propusa de autoritatea tutelara si evaluata de Directia Generala
de Asistenta Sociala si Protectia Copilului.
Pentru motivele invocate propun modificarea si completarea dispozitiilor Legii
nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului astfel :
Art.40 va fi completat cu urmatorul alineat:
( 3 ) Competenta de a sesiza judecatoria revine autoritatii tutelare pe raza careia
domiciliaza copilul si procurorului, in conditiile legii.
Art. 41 alin.2 va fi modificat si completat in sensul:
(2) Persoana fizica sau familia care urmeaza a fi tutore trebuie sa fie evaluate de catre
Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, la propunerea autoritatii
tutelare, cu privire la ...5
http://www.mpublic.ro/minori_activitati/nota_opinie_l272_2004.htm
10
11
12
La incetarea tutelei, tutorele este dator ca, in termen de cel mult treizeci de zile, sa
prezinte autoritatii tutelare o dare de seama generala. El are aceeasi indatorire si in caz de
indepartare din tutela.
Bunurile care au fost in administrarea tutorelui vor fi predate, dupa caz, fostului
minor, mostenitorilor acestuia sau noului tutore.
Dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelara
va da tutorelui descarcare de gestiunea sa.
Chiar daca autoritatea tutelara a dat tutorelui descarcare de gestiune, acesta
raspunde pentru paguba pricinuita prin culpa sa.
Tutorele care inlocuieste pe un alt tutore are obligatia sa ceara fostului tutore
repararea pagubelor ce acesta a pricinuit minorului prin culpa sa.
4. Exemple
In Monitorul Oficial nr. 732 din 30 octombrie 2007 a fost publicata Decizia Inaltei
Curti de Casatie si Justitie - Sectiile Unite - nr. III din 15 ianuarie 2007.
Decizia in interesul legii a fost prilejuita de jurisprudenta neunitara privitoare la
instanta competenta sa solutioneze in prima instanta cererile privind masura de prtotectie
alternativa a tutelei copilului minor.
Unele instante au considerat ca instanta competenta este tribunalul.
Alte instante au considerat ca instanta competenta este judecatoria.
Inalta Curte a apreciat ca aceste ultime instante au interpretat si aplicat corect legea.
Astfel, Inalta Curte a aratat ca nu sunt incidente dispozitiile art. 124 din Legea nr.
272/2004, care confera tribunalului competenta de a solutiona in prima instanta cererile
privind stabilirea masurilor de protectie speciala. Or, intrucat intre masurile de protectie
speciala reglementate de aceasta lege - plasamentul, plasamentul in regim de urgenta si
supravegherea specializata - nu se regaseste si masura alternativa a tutelei minorului,
urmeaza a se aplica dispozitiile generale care carmuiesc competenta ratione materiae, si
anume dispozitiile art. 1 pct. 1 C.pr.civ., care confera judecatoriei plenitudine de
competenta.
15
caracterul unei sanctiuni civile, era necesar ca reclamanta sa fi dovedit ca parata, mama
minorei, s-a facut vinovata de o grava neglijenta in indeplinirea indatoririlor sale
parintesti, ceea ce nu s-a dovedit.
Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III- a civila, prin decizia
nr.414 din 12
septembrie 2003, a respins apelul reclamantei, sustinand ca : temeiul de drept invocat de
catre reclamanta - prevederile art.15 alin.4 din O.U.G. nr.26/1997 referitoare la masurile
de protectie a copilului aflat in dificultati - vizeaza situatia in care s-a decis plasamentul
copilului in regim de urgenta; in speta, nu este vorba, insa, de o asemenea masura de
ocrotire a minorei, pentru care, initial, s-a dispus plasament la o persoana juridica si,
ulterior, plasament la un asistent maternal profesional; in prezent, minora a fost
incredintata catre acelasi asistent maternal, prin hotararea nr.1085 din 1 octombrie 2002 a
Comisiei pentru protectia minorului; in aceste conditii, devin aplicabile prevederile art.10
si 11 din O.U.G. nr.26/1997, exercitiul drepturilor si obligatiilor parintesti revenind
persoanei careia i-a fost incredintat copilul. S-a conchis ca masura de ocrotire a
incredintarii este incompatibila cu sanctiunea decaderii din drepturile parintesti, iar, in
speta instanta de judecata nu are posibilitatea sa verifice in mod concret modul de
exercitare a drepturilor parintesti de catre parata si a dezinteresului manifestat de mama
prin intreruperea totala a legaturilor cu copilul imediat dupa nastere.
Recursul declarat de reclamanta este fondat.
Instanta de fond a retinut ca, actiunea ar justifica aplicarea dispozitiilor Legii
nr.47/1993 si declararea abandonului judecatoresc iar nu masura decaderii mamei din
drepturile parintesti.
Instanta de apel, a aratat ca se completeaza argumentele retinute de prima
instanta, retinand, pe de o parte, ca motivele din actiune s-ar incadra in dispozitiile din
Legea nr.47/1993 privind declararea judecatoreasca a abandonului, iar, pe de alta parte, sar aplica prevederile art.10 si 11 din O.U.G. nr.26/1997; ca, dispozitiile invocate de catre
reclamanta nu sunt incidente, intrucat aceste prevederi se aplica in ipoteza in care, in
legatura cu copilul aflat in dificultati, s-a luat masura plasamentului in regim de urgenta,
iar nu incredintarea lui, ca in cazul in speta.
Cu privire la aceasta interpretare a legii, Inalta Curte urmeaza a constata ca, in
alineatul 4 al art.15 din O.U.G.nr.26/1997, se prevede, in mod expres, odata cu hotararea
de incredintare, comisia va sesiza instanta judecatoreasca, pentru decaderea parintilor sau,
dupa caz, a unuia dintre acestia din drepturile parintesti. Deci, in actiunea sa, reclamanta
a invocat un temei legal.
Temeinicia actiunii, fata de acest temei de drept, urmeaza a fi analizata avand in
vedere si dispozitiile art.109 si 101 Codul familiei, care, de fapt constituie sediul masurii
decaderii din drepturile parintesti, analiza ce ar urma sa fie facuta in baza probelor ce
trebuie administrate in cauza.
17
Astfel fiind, s-a admis recursul, s-a casat decizia curtii de apel si s-a trimis cauza
pentru rejudecarea apelului, avandu-se in vedere temeiul de drept invocat de catre
reclamanta si administrarea de probe necesare pentru stabilirea daca situatiile prevazute de
art.109 C. fam. sunt intrunite in cauza.
18
Bibliografie
19