Neomodernismul (al doilea modernism) curent literar aprut ca o reacie mpotriva realismului

socialist
-se refera la generatia scriitorilor anilor 60 (saizecisti), reprezentata de poeti precum: Nichita
Stanescu, M. Sorescu, Ana Blandiana, I. Alexandru, A. E. Baconsky. Liderul poetic al saizecistilor
este Nichita Stanescu (1933-1983).
Trasaturi ale liricii:
- poetii se intorc la izvoarele modernitatii interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi);
-revenirea la poezia reflexiv, la discursul subiectiv, cu limbaj metaforizat;
-reinstaurarea epicului,
-libertarea limbajului, ambiguitatea mpins pn la aparena de nonsens, de absurd; rsturnarea
firescului
-sensurile infinite;
-expansiunea imaginatiei
-reinterpretarea miturilor;
-poetic a cunoaterii si a existenei, universul afectiv al omului contemporan;
-lupta cu verbele necuvintele;
-sensibilitatea, ironia, spiritul ludic, expresia ermetic, reflectia filosofica, subtilitatea metaforei,
insolitul imaginilor artistice;
-reprezentarea abstraciilor n form concret are ca efect plsmuirea unui univers poetic original,
cu un imaginar propriu, inedit;
-arta=cale de cunoatere;
-discursul dialogic, confesiunea;
-diversificarea formulelor artistice
Ctre Galateea, de Nichita Stnescu
Incadrare: Poezia face parte din volumul Dreptul la timp(1965), care marcheaz trecerea spre un
lirism interiorizat, reflexiv, specific celei de-a doua etape de creaie.
Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea si creatia), legatura dintre artist si creatia sa;
-se realizeaz rsturnarea relaiei creator-oper, inversarea rolurilor: artistul este cel nscut" de
oper.
- poezia devine a arta poetica, deoarece, prin mijloace artistice, este redat concepia autorului
despre poezie (atributele ei specifice) i despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea i creaia).
Semnificatia titlului: poezia reinterpreteaza, in sensul rasturnarii rolurilor, un mit al Antichitatii:
Pygmalion, sculptor din Cipru, ndrgostit de una dintre statuile sale de filde, se roag zeiei
Afrodita s-o nsufleeasc pentru el. Din cstoria cu Galateea, opera-femeie plsmuit de artist, se
nate un fiu numit Pathos (n greac, suferin, patim). Sensul mitului este acela c patosul artistului nsufleete opera.
Prin prezena prepoziiei ctre n titlu se realizeaz caracterul adresat al discursului liric, ca o
invocaie ctre Galateea, simbol al fiinei iubite, al misterului vieii si al creatiei: poezia se
constituie ca o fierbinte rug adresat operei de catre eul liric in ipostaza creatorului nenscut", de
a-1 crea ca fiina vie
Lirismul subiectiv se realizeaz prin atitudinea poetic transmis n mod direct iar, la nivelul
expresiei, prin mrcile subiectivitii: alternarea formelor de persoana I i a II-a, singular, ale
adjectivului posesiv meu-tu i ale verbului la prezent.
Compoziia: poezia are trei secvene poetice, corespunzatoare celor trei strofe, in care tensiunea
interioara se amplifica treptat
1

-fiecare ncepe cu verbul tiu" i se ncheie cu imperativul nate-m"(laitmotiv), ceea ce confer

simetria compoziional.
-genunchiul, simbolul rugciunii, constituie un element de recuren, iar gestul adoraiei se
repet gradat n fiecare strof.
-discursul liric se organizeaz gradat n jurul celor dou simboluri: Artistul, aflat sub semnul lui
tiu" i Opera, avand puterea de a-1 nate"
Treptele cunoaterii poetice sunt ierarhizate n cele trei strofe, de la perceptibil/ fenomen la
imperceptibil/ esen: I - i tiu toate timpurile, toate micrile, toate parfumurile /.../; II - tiu
tot ce e mai departe de tine"; III - tiu tot ceea ce tu nu tii niciodat, din tine...".
Prima secven: red, prin enumeraii ample, atributele operei, tiute" numai de artist i
reprezentate n forma concret a nsuirilor femeii iubite: umbra, tcerile, snul, mersul,
melancolia, inelul
- omniscienta eului liric este accentuata prin repetarea adj. nehotarat tot/ toata
-Ingenuncherea pe piatra este o imagine a suferintei si a jertfei creatorului.
A doua secven depete cadrul atributelor concrete, Artistul cunoate i inefabilul operei, ceea
ce nu este legat de planul existenei, orizontul cunoaterii poetice, exprimat metaforic prin indicii
temporali i spaiali: dup-amiaza, dup-orizontul, dincolo-de-marea..." (poetul creeaza cuvinte)
si prin categoriile aproapelui i departelui: tiu tot ce e mai departe de tine,/ att de departe, nct
nu mai exist aproape". Adverbele de loc departesi aproape sugereaza limitele cunoasterii de tip
rational, care nu poate sa patrunda in esenta tainelor lumii. Poetul realizeaza ca numai cu ajutorul
ratiunii nu poate crea, este nevoie de cunoasterea poetica
Ruptura ntre planul contiinei i al expresiei este redat n mod dramatic, intuitiile obscure ale
creatorului sunt ireprezentabile n cadrul operei: tiu tot [...]/ i tot ce e dincolo de ele,/ i att de
departe, nct nu mai are nici nume".
Personificarea genunchiul pietrelor sugereaza insufletirea operei de arta, dar si o alt relaie a
artistului-poet cu lumea dect n strofa anterioar: trecerea de la perceperea exterioar/ de la
contemplaie la comunicarea intim
Verbul ngn" poate avea ca sens conotativ att verbul cnt", ct i verbul imit". Prin cntec/
poezie, lumea real devine o copie/ imitaie (mimesis) a lumii plsmuite de artist.
Ultima secven: Elementele lumii nsei (copacii, rurile, pietrele) sunt doar umbre" ale artei;
materia se nate din oper, dobndete sens din ea, iar artistul este o punte de legtur ntre oper i
materie: copacii devin umbre de lemn ale vinelor tale, raurile devin miscatoare umbre ale
sangelui tau
-natura apare ca insufletita de opera si nu invers, rasturnandu-se conceptul traditional de mimesis:
nu arta este o copie a lumii, ci lumea este o copie a artei.
- metafora personificatoare pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu arata suferinta,
umilinta, jertfa, rugaciunea.
-creatia este implorata sa dea nastere creatorului deoarece creatorul si creatia se nasc si se sustin
reciproc. Creatia este aceea care eternizeaza numele artistului, il face sa treaca dincolo de timp, iar
artistul este cel care da viata operei prin imaginatia si sensibilitatea sa.
Versuri albe, inegale ca lungime, ingambamentul.