NAMOLURI TERAPEUTICE (PELOIDELE)

Peloidele snt, dupa definitia data de Societatea Internationala de Hidrologie Medicala, substante
care se formeaza n conditii naturale sub influenta proceselor geologice si care, n stare fin dizolvata
si n amestec cu apa, se folosesc n practica medicala sub forma de bai sau proceduri locale.
Ca origine, namolul terapeutic este rezultatul unui lung sir de procese, rezultnd din substante
organice si minerale.
Pe baza criteriilor de formare n conditii naturale si a compozitiei chimice, peloidele se clasifica
astfel:

namoluri sapropelice

namoluri de turba

namoluri minerale

NAMOLURILE SAPROPELICE
Snt depozite negre, bogate n hidrosulfura de fier coloidala, plastice si unsuroase, care se
gasesc pe fundul lacurilor sarate. Namolurile sapropelice au luat nastere sub actiunea
microorganismelor din substanta anorganica a solului, din flora si fauna bazinului acvatic, n
urma unor transformari geologice, chimice si biologice, desfasurate de-a lungul secolelor.
La rndul lor, namolurile sapropelice se mpart n urmatoarele subgrupe:

namoluri de limane si lacuri litorale:

- Agigea
- Techirghiol

namoluri de lacuri continentale:

- Amara
- Lacu Sarat

namoluri fosile:
- Ocna Sibiului
- Ocnele Mari
- Sovata

namoluri depozitate n izvoare sulfuroase:

- Sacelu (Gorj)

namolul Marii Negre

NAMOLURILE DE TURBA
Au luat nastere din descompunerea resturilor vegetale acumulate pe fundul unor mlastini,
sub influenta unor microorganisme.
Depozite de namol de turba se gasesc la Borsec si Poiana Stampei (Vatra Dornei).

NAMOLURILE MINERALE
Iau nastere prin sedimentarea sarurilor unor izvoare sulfuroase, feruginoase, carbogazoase.
Se gasesc la Sngeorz-Bai. Namoluri vegetal-minerale se gasesc la Someseni-Cluj.

PELOIDE TERAPEUTICE
TIPUL

LOC DE
FORMARE

CONDITII DE FORMARE

Sapropelice

Lac continental,
Laguna

Sedimentare sub apa a materiilor

organice si minerale sub influenta
proceselor biologice microbiologice si
fizico-chimice

Minerale

Lac continental,
Lac pe masiv de
sare
n jurul izvoarelor

Turba

Formare naturala fizico-chimica si

microbiologica la contactul apei
minerale cu patul argilos

Bazine artificiale

Formare dirijata fizico-chimica si

microbiologica la contactul apei
minerale cu patul argilos

Mlastini

Transformare incompleta a materialului

vegetal n conditii de umiditate
avansata

SUBSTANTE
ORGANICE
peste 10 %

sub 10 %

peste 10 %

STRUCTURA NAMOLURILOR TERAPEUTICE

Peloidele reprezinta un sistem fizico-chimic heterogen care cuprinde:

o faza lichida

o faza solida

o faza gazoasa

FAZA LICHIDA
Este solutia care mbiba namolul si poate proveni din:
- aportul izvoarelor naturale
- precipitatii
- direct din bazinul acvatic din care se formeaza namolul
Faza lichida, dupa ionii care predomina cantitativ, poate avea caracter sulfatat, carbonatat
sau mixt.

FAZA SOLIDA
Este reprezentata de substante organice si substante minerale:

substantele organice:
- hidrati de carbon
- componente lipidice si proteine si produsii lor de dezagregare (aminoacizi)
- componente humice (acizi humici si humati) care actioneaza n sens frenator
enzimatic si au proprietatea de schimbatori de ioni
- componente bituminoase (ceruri, rasini) care contin substante estrogenactive

substante minerale:
- sulfati de calciu
- carbonat de calciu, bun emolient tegumentar
- bioxid de siliciu
- hidrosulfura de fier

Trebuie mentionat ca namolurile terapeutice au si un continut bogat n vitamine B1, B2, B12
si C, produse de bacterii.

FAZA GAZOASA
Este reprezentata de cantitati variabile de CO2, H2 S dizolvate, gaze care apar n urma unor
procese fizico-chimice si biochimice.

PROPRIETATILE FIZICE ALE NAMOLURILOR TERAPEUTICE

GREUTATEA SPECIFICA
Greutatea specifica, direct proportionala cu densitatea, depinde de compozitia namolului,
fiind maxima la namolurile puternic mineralizate si minima la namolul de turba.

GRANULATIA
Se refera la marimea particulelor solide si gradul lor de dispersie, care snt n strnsa legatura
cu natura componentelor namolurilor.

PLASTICITATEA
Este capacitatea namolului de a se ntinde si mula pe suprafata corpului.
Plasticitatea are valori mici pentru namolurile minerale si de turba, ajungnd la valori
maxime la namolurile sapropelice. Ea este determinata de continutul namolului n substante
solide insolubile si este evidentiata prin vscozitatea acestuia si de consistenta masei sale.

HIDROPEXIA
Este capacitatea de absorbtie si de retinere a apei. Pentru namolurile terapeutice, aceasta
proprietate are o mare valoare practica. Capacitatea hidrica variaza n limite largi, de la
100% pentru peloizii minerali pna la 200% pentru cei organici.
Peloizii cu hidropexie mare se pot folosi pentru bai, pe cnd cei cu hidropexie redusa se
folosesc numai pentru mpachetari.

TERMOPEXIA
Este capacitatea namolurilor de a retine caldura. Datorita nmagazinarii unei cantitatii mari
de caldur a, temperatura de indiferenta a baii cu namol este cu aproximativ 2C mai mare
dect n cazul baii cu apa simpla. Tinnd cont si de termoconductibilitatea mica a
namolurilor, baia cu namol pastreaza mai mult timp temperatura constanta dect baia cu apa
simpla. Ca o consecinta imediata, baile cu namol se pot indica n scop termoterapic (ridicare
a temperaturii corpului) la o temperatura mai mare dect a bailor n apa simpla.
Termopexia este mai bine exprimata la namolurile minerale.

EFECTE EXPERIMENTALE ALE TERAPIEI CU PELOIZI

stimulare a mecanoreceptorilor periferici (pe cale termica, mecanica, chimica) cu

declansare a unor mecanisme reflexe locale si la distanta, cu efecte favorabile asupra
organismului (faza reflexa). Urmeaza eliberarea unor mediatori chimici de tipul
acetilcolinei si a altor substante din grupul histaminei (faza neuroumorala) cu
vasodilatatie n tegument. La actiunea vasodilatatorie participa direct si factorul
termic, prezent prin aplicarea namolului. Prin vasodilatatia produsa este avant ajata
resorbtia unor elemente chimice organice si anorganice prezente n compozitia
namolului, capabile sa stimuleze mecanismele de reactie ale organismului;

efecte bacteriostatice si bactericide ale namolurilor sapropelice si de turba;

modificare a circul atiei locale;

amplificarea unor reactii enzimatice n celulele epiteliale de absorbtie, ca si n

peretii capilarelor;

crestere a mucopolizaharidelor acide la nivelul substantei fundamentale a tesutului

conjunctiv;

stimulare a activitatii axului diencefalo-hipofizo-suprarenalian, cu crestere a

activitatii tuturor glandelor endocrine;

efecte imunologice.

INDICATII ALE TERAPIEI CU NAMOLURI TERAPEUTICE

afectiuni reumatismale degenerative;

afectiuni reumatismale inflamatorii (spondilita anchilozanta);

afectiuni reumatismale abarticulare (tendinite, fibrozite);

afectiuni posttraumatice (redori articulare);

afectiuni neurologice periferice;

afectiuni dermatologice (psoriazis, eczeme cronice);

ginecopatii cronice (anexite cronice, sterilitate);

afectiuni endocrine (hipotiroidie, hipoparatiroidie).

MODALITATI DE TERAPIE CU PELOIDE

a) cataplasma cu namol este aplicatia de namol la temperaturi variate pe regiuni
limitate ale corpului;
b) onctiunea cu namol presupune aplicarea namolului rece pe ntreg corpul. Se practica
pe litoralul Marii Negre, facnd parte din terapia contrastanta. Dupa o expunere
initiala la soare de 10-15 minute, se aplica namolul pe corp, mentinndu-se pna la
uscare, adica 30-60 de minute, sau pna capata o coloratie cenusie. Urmeaza o baie n
apa marii de 10-15 minute, nsotita de miscare si not. Terapia contrastanta solicita
mecanismele de termoreglare, stimuleaza sistemul neuro-endocrin si procesele
imunobiologice;
c) mpachetarile cu namol se efectueaza la o temperatura de 38-46C n strat de 1-2 cm
pe regiuni definite ca suprafata;
d) baile cu namol se pot aplica la temperatura de 36-40C , putnd fi partiale sau
generale. Se folosesc cantitati diferite de namol n functie de prescriptie.

CONTRAINDICATII

afectiuni acute

boli ale aparatului respirator

boala ulceroasa

boli cardio-vasculare (hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala cu valori ale

maximei sub 10 cm Hg)