1.

Prezentare generala
Standardele Internationale de Raportare Financiara (cunoscute sub acronimul
IFRS provenit de la denumirea in limba engleza International Financial Reporting
Standards) reprezinta un set de standarde contabile. In prezent, ele sunt emise
de International Accounting Standards Board (IASB). Multe dintre standardele care
fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde
Internationale de Contabilitate (IAS).
IAS au fost emise intre 1973 si 2001 de catre consiliul international
Accounting Standards Committee (IASC). In aprilie 2001, IASB a adoptat toate
standardele IAS, ulterior continuand dezvoltarea lor. Noile standarde poarta insa
denumirea de IFRS.
Desi in prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt in
continuare in vigoare pana la inlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi
standarde IFRS.
IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati
intrerupte stabileste cerintele de clasificare, evaluare si prezentare a activelor pe
termen lung detinute pentru vanzare si inlocuieste IAS 35 Activitati in curs de
intrerupere.
IFRS 5 prevede ca o entitate va cataloga un activ imobilizat (sau grup de
active destinat cedarii) ca detinut pentru vanzare, daca valoarea sa contabila va fi
recuperata in principal printr-o operatiune de vanzare si nu prin utilizarea sa
continua.
Reglementarile contabile din Romania prevad transferarea activelor
imobilizate detinute pentru vanzare la stocuri, obligativitatea calcularii si inregistrarii
amortizarii activelor imobilizate atata timp cat aceasta se gasesc in intreprindere iar
valoarea de intrare (valoarea amortizabila) nu a fost recuperata pe durata de
functionare stabilita conform metodei de amortizare aleasa, indiferent daca sunt sau
nu utilizate sau urmeaza a fi vandute.
Conform IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati
intrerupte o entitate va cataloga un activ imobilizat (sau grup de active destinat
cedarii) ca detinut pentru vanzare daca valoarea sa contabila va fi recuperata in
principal printr-o operatiune de vanzare si nu prin utilizarea sa continua.
2. Obiectivul IFRS 5
Obiectivul IFRS 5 Active imobilizate detinute pentru vanzare si activitati
intrerupte este acela de a descrie modul de contabilizare a activelor detinute pentru
vanzare, precum si prezentarea activitatilor intrerupte.
In special, IFRS-ul solicita:
- activele care indeplinesc criteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru
vanzare sa fie evaluate la cea mai mica valoare dintre valoarea contabila si
valoarea justa mai putin costurile de vanzare incetarea inregistrarii amortizarii
acestor active;
- activele care indeplinesc criiteriile pentru a fi clasificate ca detinute pentru
vanzare sa fie prezentate separat in prima parte a bilantului;
- rezultatele aferente activitatilor intrerupte sa fie prezentate separat in contul
de profit si pierdere.

3. Aria de aplicabilitate
Clasificarea si prezentarea cerintelor acestui IFRS se aplica tuturor activelor
pe termen lung recunoscute si tuturor grupurilor destinate cedarii apartinand
intreprinderii. Cerintele de evaluare din acest IFRS se aplica tuturor activelor pe
termen lung si grupurilor destinate cedarii, cu exceptia acelor active prezentate mai
jos, care vor continua sa fie evaluate pe baza standardelor mentionate specifice.
Activele clasificate ca active pe termen lung potrivit IAS 1 Prezentarea
situatiilor financiare (revizuit in 2003) nu vor fi reclasificate ca active curente pana in
momentul in care acestea nu indeplinesc criteriile de a fi clasificate ca fiind detinute
pentru vanzare, criterii prevazute in prezentul IFRS. Activele apartinand unei clase
pe care intreprinderea o considera in mod obisnuit ca fiind de active pe termen lung,
dar care au fost achizitionate exclusiv in vederea revanzarii, nu vor fi clasificate ca
fiind curente decat daca acestea indeplinesc criteriile pentru a fi clasificate ca
detinute pentru vanzare, in conformitate cu prezentul IFRS.
In unele cazuri, o entitate cedeaza un grup de active, impreuna cu anumite
datorii asociate in mod direct acestui grup, in cadrul unei tranzactii unice. O astfel de
cedare a unui grup de active poate fi un grup de unitati generatoare de numerar, o
singura unitate generatoare de numerar, sau parte dintr-o unitate generatoare de
numerar. Grupul poate include orice active si orice datorii ale intreprinderii, inclusiv
active curente, datorii curente si active excluse de la regulile de evaluare din
prezentul IFRS, in baza paragrafului urmator. Daca un activ imobilizat care intra in
aria de aplicabilitate a cerintelor de evaluare din acest IFRS constituie o parte dintrun grup destinat vanzarii, atunci cerintele de evaluare din acest IFRS se aplica
grupului de active ca un tot unitar, astfel ca grupul respectiv este evaluat la cea mai
mica valoare dintre valoarea sa contabila si valoarea justa mai putin costurile de
vanzare. Cerintele de evaluare a activelor si datoriilor individuale din cadrul unui
grup destinat cedarii sunt prezentate in paragrafele urmatoare.
Prevederile de evaluare din acest IFRS nu se aplica urmatoarelor active, care
sunt acoperite prin standardele indicate, indiferent ca sunt active individuale, sau ca
fac parte dintr-un grup destinat cedarii:
- activele reprezentand impozite amanate (IAS 12 Impozitul pe profit) activele
rezultand din beneficiile acordate angajatilor (IAS 19 Beneficiile angajatilor);
- activele financiare care intra in aria de aplicabilitate a IAS 39 Instrumente
financiare: recunoastere si evaluare;
- active pe termen lung care sunt evaluate la valoarea justa mai putin costurile
estimate de vanzare, in conformitate cu IAS 41 Agricultura;
- activele pe termen lung care sunt contabilizate in conformitate cu modelul
valorii juste din IAS 40 Investitii imobiliare;
- drepturi contractuale aferente contractelor de asigurare asa cum sunt definite
in IFRS 4 Contractele de asigurare.
4. Necesitatea emiterii IFRS 5
Unul din obicetivele principale ale Consiliului pentru Standarde Internationale
de Constabilitate si poate chiar si cel mai important este acela de armonizare a
standardelor contabile la nivel international. In vederea atingerii acestui obiectiv una
din strategiile adoptate de Consiliu a fost aceea de a incheia un memorandum de
intelegere cu Consiliul Standardelor de Contabilitate Financiara din Statele Unite
(FASB) prin care se declara aderarea celor doua consilii de armonizare. Ca urmare,

consiliile au inceput un proiect comun pe termen scurt care a avut ca obiectiv

reducerea diferentelor intre IFRS-uri si US-GAAP capabile a fi armonizate intr-o
perioada mai scurta de timp si fara a necesita proiecte mari.
Necesitatea IFRS-ului a rezultate din analiza efectuata asupra Declaratiei nr.
144 a FASB Contabilitatea deprecierii sau a cedarii activelor cu duara lunga de
viata. I n urma analizei efectuate de IASB s-a ajuns la concluzia ca in contextul
proiectului pe termen scurt este posibila armonizarea a doua domenii la care se
refera SFAS 144 si anume: clasificarea, evaluarea si prezentarea activelor detinute
pentru vanzare si clasificarea si prezentarea activelor intrerupte. Cel de-al treilea
domeniu a care se refera SFAS 144: deprecierea activelor imobilizate pe termen
lung detinute pentru a fi utilizate este un domeniu in care exista diferentieri majore
intre IFRS-uri si US-GAAP-uri si prin urmare necesita o perioada mai mare de timp
pentru a fi rezolvate.
5. Caracteristicile principale ale IFRS-ului
IFRS 5 indeplineste in mare masura cerintele SFAS 144 in ceea ce priveste
activele detinute pentru vanzare, momentul de clasificare a activitatilor ca intrerupte
si prezentarea unor astfel de activitati.
De asemenea, introduce conceptul de grup de active imobilizate in curs de a fi
cedate, prin vanzare sau alta modalitate, ca grup, printr-o singura tranzactie, precum
si pasivele direct legate de activele ce urmeaza a fi cedate in cadrul acestei
tranzactii. Valoarea la care trebuie inregistrate aceste active sau grupuri destinate
pentru vanzare este valoarea cea mai mica dintre valoarea contabila si valoarea
justa din care se scad cheltuielile de vanzare. De asemenea, acest standard de
raportare financiara mai precizeaza faptul ca un activ detinut pentru vanzare sau
apartinand unui gruo destinat cedarii nu se amortizeaza.
Conform IFRS 5, un activ detinut pentru vanzare, precum si activele si
pasivele incluse de un grup destinat cedarii detinut pentru vanzare sunt prezentate in
mod separat in bilantul contabil propriu-zis.
In ceea ce priveste activitatile intrerupte de acest IFRS inlocuieste prevederile
IAS 35 Activitati intrerupte. Daca IAS 35 considera o activitate ca fiind intrerupta
incepand cu momentul in care entitatea incheie un acord de vanzare pe care nu-l
poate revoca sau atunci cand consiliul de asministratie aproba si anunta un plan
oficial de cedare a activelor, IFRS 5 clasifica o activitate drept intrerupta in momentul
in care aceasta indeplineste criteriile detinerii pentru vanzare sau atunci cand firma a
cedat activitatea in cauza.
Se mai precizeaza in IFRS 5 ca rezultatele activitatilor intrerupte trebuie
reflectate separat in contul de profit si pierdere si de aemenea se interzice
clasificarea retroactiva a unei activitati drept intrerupta, atunci cand criteriile
clasificarii nu sunt indeplinite decat dupa data bilantului contabil.
6. Clasificarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedarii) ca
detinute pentru vanzare
O entitate va cataloga un activ imobilizat (sau grup destinate cedarii) ca
detinut pentru vanzare daca valoarea sa contabila va fi recuperata in principal printro operatiune de vanzare, si nu prin utilizarea sa continua.
In acest caz, activul sau grupul destinat cedarii trebuie sa fie disponibil pentru
o vanzare imediata, asa cum se prezinta acesta la momentul respectiv, supus numai

termenilor uzuali in cazul vanzarilor de astfel de active sau grupuri destinate cedarii,
iar vanzarea lui sa aiba o probabilitate ridicata.
Pentru ca probabilitatea vanzarii sa fie ridicata, un grup adecvat al conducerii
trebuie sa fie hotarat sa aplice un plan de vanzare a activului (sau a grupului destinat
cedarii), prin dezvoltarea unui program activ de cautare a potentialilor cumparatori si
de incheiere a planului. Mai mult, activul (sau grupul destinat cedarii) trebuie sa fie in
mod activ promovat in vederea vanzarii la un pret corelat in mod rezonabil cu
valoarea justa curenta a activului. In plus, vanzarea ar trebui considerata completa
daca ea se inscrie in cadrul unui an de la data clasificarii, cu exceptiile permise de
paragraful urmator, iar actiunile necesare indeplinirii planului trebuie sa indice ca
este putin probabil ca modificari semnificative sa influenteze derularea acestuia
sau chiar sa duca la intreruperea sa.
Anumite evenimente sau circumstante pot prelungi perioada necesara
vanzarii peste un an. O prelungire a perioadei necesare vanzarii nu impiedica
clasificarea unui activ sau a unui grup destinat cedarii ca detinut pentru vanzare
daca intarzierea este cauzata de evenimente sau circumstante in afara controlului
entitatii, fiind suficiente dovezi ca entitatea este in continuare angajata in derularea
planului de vanzare a activului sau a grupului destinat cedarii.
7. Evaluarea activelor imobilizate (sau a grupurilor destinate cedarii)
catalogate ca detinute pentru vanzare
O entitate va evalua un activ imobilizat (sau grup destinat cedarii) catalogat
drept detinut pentru vanzare la valoarea cea mai mica dintre valoarea contabila si
valoarea justa minus costurile de vanzare.
Daca un activ nou-achizitionat (sau grup destinat cedarii) indeplineste
criteriile de incadrare in categoria celor detinute pentru vanzare aplicarea
paragrafului de mai sus va conduce la evaluarea activului (sau a grupului destinat
cedarii) la recunoasterea initiala daca nu ar fi fost clasificata astfel de la cost la
valoarea cea mai mica dintre valoarea sa contabila si valoarea sa justa mai putin
costurile cu vanzarea. Astfel, daca activul (sau grupul destinat cedarii) este
achizitionat in cadrul unei combinari de intreprinderi, el trebuie evaluat la valoarea
justa mai putin costurile cu vanzarea.
Atunci cand se asteapta ca vanzarea sa intervina in mai mult de un an,
entitatea va evalua costurile privind vanzarea la valoarea lor actuala. Orice crestere
a valorii actualizate a costurilor privind vanzarea care apare ca urmare a
trecerii timpului trebuie sa fie prezentata in contul de profit si pierdere drept cost
de finantare.
Inainte de incadrarea initiala a unui activ (sau grup destinat cedarii) in
categoria activelor detinute pentru vanzare, valoarea neta contabila a acestuia (sau
a tuturor activelor si datoriilor din cadrul grupului respectiv) va fi evaluata in
conformitate cu IFRS-urile aplicabile.
In cadrul reevaluarilor ulterioare ale grupului destinat cedarii
valoarea contabila a oricaror active si datorii care nu fac obiectul cerintelor de
evaluare ale acestui IFRS, dar care sunt incluse intr-un grup destinat cedarii
catalogat drept detinut pentru vanzare vor fi reevaluate in conformitate cu IFRSurile aplicabile inainte ca valoarea justa minus costurile de vanzare ale
grupului de cedare sa fie reevaluata.

SFAS 144 impune ca activele cu folosinta indelungata sau un grup

destinat cedarii clasificat ca detinut pentru vanzare sa fie evaluat(e) la minimul
dintre valoarea contabila si valoarea justa costurile de vanzare. Un activ cu
folosinta indelungata clasificat ca detinut pentru vanzare sau inclus intr-un grup
destinat cedarii, nu este supus amortizarii, in cazul sau fiind inregistrate cheltuieli cu
dobanzi sau alte asemenea cheltuieli decurgand din datorii ale unui grup destinat
cedarii.
Dupa cum s-a explicat in Baza pentru concluzii la SFAS 144, pentru durata
ramas ade utilizare a unui activ ce urmeaza a fi vandut recuperarea valorii sale
contabile nete se face prin vanzare. In acest caz, contabilitatea unui asemenea activ
ar trebui sa fie un proces de evaluare, si nu unul de alocare.
FASB a mai observat ca o data ce un activ este reevaluat, amortizarea i-ar
reduce valoarea neta conabila la valoarea justa- costurile de vanzare. S-a mai
subliniat de asemenea, ca daca ar aparea o scadere in valoarea activului dupa
clasificarea initiala ca detinut pentru vanzare si inaintea vanzarii , pierderea ar fii
recunoscuta in perioada aferenta scaderii deoarece valoarea justa- costurile de
vanzare se evaluaeaza in fiecare perioada.
Contraargumentul consta in faptul ca, desi clasificat ca detinut pentru
vanzare, activul este inca utilizat in activitati si , astfel, incetarea deprecierii este
neconforma cu principiul de baza ce stipuleaza: costul unui activ ar trebui alocat dea lungul perioadei in care se obtin avantaje din utilizarea acestuia. Mai mult, desi
scaderea valorii unui activ prin utilizarea ar fii recunoscut in modificarea valorii juste,
aceasta ar putea fii totusi mascata de o crestere decurgand din modificari ale
pretului de piata al activului.
In plus plus, trebuie subliniat faptul ca IFRS 5 permite doar ca un activ (sau grup
destinat cedarii) ce urmeaza a fii vandut sa fie clasificat ca detinut pentru vanzare.
Activele ce urmeaza a fii abandonate sunt clasificate ca detinute si utilizate pana
in momentul renuntarii, si atunci sunt amortizate. Consiliul este de acord cu
observatia FASB ca o demarcatie poate fii trasata intre un activ ce urmeaza a fii
vandut si un activ ce urmeaza a fii abandonat, deoarece valoarea primului va fii
recuperata prin vanzare, iar a celui de-al doilea prin continuarea utilizarii. Asadar
este logic ca amortizarea s ainceteze in cazul primului , dar nu in al doiela caz.
8. Recunoasterea pierderilor din depreciere si a reluarilor.
O entitate va recunoaste o pierdere din depreciere pentru oricare scadere
initiala sau ulterioara a valorii contabile a unui activ (sau grup destinat cedarii) pana
cand aceasta valoare contabila este egala cu valoarea justa minus costurile de
vanzare in masura in care aceasta nu a fost recunoscuta.
O entitate va recunoaste un castig din orice crestere ulterioara a valorii juste
minus
costurile de vanzare a unui activ, dar fara a depasi pierderea cumulata din
depreciere care a fost recunoscuta fie in conformitate cu acest IFRS, fie anterior, in
conformitate cu IAS 36 Deprecierea activelor.
O entitate va recunoaste un castig din orice crestere ulterioara a valorii juste
minus costurile vanzarii unui grup destinat cedarii in masura in care el nu a fost
recunoscut, dar fara a depasi pierderea cumulata din depreciere care a fost
recunoscuta fie in conformitate cu acest IFRS, fie anterior in conformitate cu IAS
36, in cazul activelor imobilizate care fac obiectul cerintelor de evaluare ale acestui
IFRS.

Pierderea din depreciere (sau orice castig ulterior) recunoscuta in cazul unui
grup destinat cedarii va reduce (sau va creste) valoarea de bilant a activelor
imobilizate componente ale grupului care face obiectul cerintelor de evaluare ale
acestui IFRS.
Un castig sau o pierdere nerecunoscut(a) anterior datei vanzarii activelor
imobilizate (sau a grupului destinat cedarii) va fi recunoscut(a) la data
derecunoasterii. Cerintele legate de derecunoastere sunt stabilite in paragrafele 6772 ale IAS 16 (revizuit in 2003) pentru imobilizari corporale, si paragrafele 112-117
ale IAS 38 Imobilizari necorporale (revizuit in 2004) pentru active necorporale.
O entitate nu va proceda la inregistrarea deprecierii (sau amortizarii) unui
activ imobilizat atata timp cat acesta este clasificat drept detinut pentru vanzare sau
atata timp cat face parte dintr-un grup destinat cedarii clasificat ca detinut pentru
vanzare. Dobanzile si alte cheltuieli decurgand din datorii legate de un grup destinat
cedarii clasificat ca detinut pentru vanzare vor continua sa fie recunoscute
9. Prezentarea activitatilor intrerupte
Notiunea de componenta a unei entitati consta in operatiuni si fluxuri de
trezorerie care pot fi in mod clar diferentiate, operational sau din considerente de
raportare financiara, de restul entitatii.
Cu alte cuvinte, o componenta a unei entitati va fi o unitate generatoare de
lichiditati sau un grup de unitati generatoare de numerar atata timp cat este tinuta in
folosinta.
O activitate intrerupta este o componenta a unei entitati care fie a fost casata,
fie a fost clasificata ca detinuta pentru vanzare si
a) reprezinta un segment distinct major al afacerii sau o zona geografica de
activitati,
b) este parte a unui plan unic coordonat de desfiintare a unui segment distinct
major al Afacerii sau a unei arii geografice de operatii sau
c) este o sucursala achizitionata exclusiv in scopul revanzarii.
O entitate trebuie sa prezinte o singura suma in contul de profit si pierdere
cuprinzand totalul dintre:
profitul net sau pierderea dupa impozitare sau pierderea din activitati
intrerupte si profitul net sau pierderea dupa impozitare sau pierderea
recunoscut(a) din evaluarea la valoarea justa mai putin costurile de vanzare
sau din casarea activelor sau grupurilor destinate cedarii reprezentand
activitati intrerupte analiza sumei prezentate in paragraful (a) in ceea ce
priveste:
o veniturile, cheltuielile si profitul sau pierderea de dinaintea impozitarii
din activitati intrerupte;
o cheltuielile aferente acestora privind impozitul pe profit, asa cum sunt
cerute de
paragraful 81(h) al IAS 12;
o castigul sau pierderea recunoscut(a) din evaluarea valorii juste minus
costurile de
vanzare sau din casarea activelor imobilizate sau a grupurilor destinate
cedarii constituind

activitatile intrerupte; si
o cheltuielile aferente acestora privind impozitul pe profit, asa cum sunt
cerute de
paragraful 81(h) al IAS 12.

Analiza poate fi prezentata in notele explicative sau in contul de profit si

pierdere.
Daca aceasta este prezentata in contul de profit si pierdere, ea trebuie
prezentata intr-o sectiune identificata ca fiind legata de activitatile intrerupte, deci
separat de activitatile curente.
Analiza nu este necesara in cazul grupurilor destinate cedarii care sunt
filiale nou-achizitionate care indeplinesc criteriile de clasificare drept detinute pentru
vanzare din momentul achizitiei.
Ajustarile efectuate in perioada curenta la sumele prezentate
anterior in activitati intrerupte care sunt legate direct de cedarea unei activitati
intrerupte intr-o perioada anterioara trebuie sa fie clasificate separat ca activitati
intrerupte. Natura si valoarea unei asemenea ajustari vor fi prezentate. Exemple de
situatii in care asemenea ajustari pot aparea includ urmatoarele:
a) rezolvarea incertitudinilor care apar in cazul tranzactiilor de cedare,
cum ar fi ajustarea pretului de cumparare si rezolvarea eventualelor litigii cu
cumparatorul.
b) rezolvarea incertitudinilor care apar din si sunt legate in mod direct de
activitati ale unei componente inainte de cedarea sa, cum ar fi obligatiile
decurgand din protectia mediului sau din garantia produsului, care cad in
sarcina vanzatorului.
c) achitarea obligatiilor ce decurg din planul de beneficii acordate
salariatilor, cu conditia ca aceasta sa fie direct legata de tranzactia de
cedare.
Paragraful 13 al IFRS-ului interzice ca activele ce vor fi abandonate sa fie
clasificate ca detinute pentru vanzare. Totusi daca activele in cauza constituie un
segment major al afacerii sau o arie geografica semnificativa a activitatii, ele sunt
raportate ca activitati intrerupte la data la care ele sunt abandonate.
10. Schimbari in planul de vanzare
Daca o societate a clasificat un activ (sau un grup de active) ca fiind detinut
pentru vanzare, dar nu mai sunt indeplinite criteriile din paragrafele 7 9, societatea
va inceta sa clasifice activul (sau grupul de active) ca fiind detinut pentru vanzare.
Societatea va evalua un activ imobilizat care inceteaza a fi clasificat ca fiind
detinut pentru vanzare (sau care nu mai este inclus in cadrul unui grup de active
clasificat ca detinut pentru vanzare) la cea mai mica vloare dintre:
- valoarea sa contabila activului (sau grupului de active) din perioada anterioara
clasificarii ca fiind detinut pentru vanzare, ajustata cu orice amortizare,
amortizare sau reevaluari care ar fi fost recunoscute pentru activul respectiv
(sau pentru grupul de active), daca acesta nu ar fi fost clasificat ca detinut
pentru vanzare, si

valoarea sa recuperabila la data la care se ia decizia ulterioara ca activul sa

nu mai fie vandut.

Societatea va include orice ajustare ceruta asupra valorii contabile a activului

imobilizat care inceteaza a fi clasificat ca fiind detinut pentru vanzare, la venituri din
operatiunile de exploatare, in perioada in care nu mai sunt indeplinite criteriile
prevazute la paragrafele 7 9. Societatea va prezenta aceasta ajustare la acelasi
capitol din contul de profit si pierdere, utilizat pentru prezentarea castigului/pierderii
recunoscute in conformitate cu paragraful 37.
Daca o societate elimina un activ individual sau o datorie individuala dintr-un
grup de active clasificat ca fiind detinut pentru vanzare, activele si datoriile care
raman in cadrului grupului ce va fi vandut, vor continua sa fie evaluate ca un grup
numai daca grupul indeplineste criteriile din paragrafele 7 9. In caz contrar, activele
pe termen lung ramase in grup care indeplinesc in mod individual criteriile de a fi
clasificate ca fiind detinute pentru vanzare vor fi evaluate in mod individual la
valoarea cea mai mica dintre valoarea lor contabila si valoarea justa mai putin
costurile de vanzare la acea data. Orice active pe termen lung care nu indeplinesc
criteriile vor inceta a mai fi clasificate ca fiind detinute pentru vanzare in conformitate
cu paragraful 26.

BIBLIOGRAFIE

1. Girbina Maria Madalina Sinteze, studii de caz s i teste grila privind

aplicarea IAS (revizuite) IFRS;
2. Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS)
2007 : incluzand Standardele Internationale de Contabilitate
(IASs) si Interpretarile lor la 1 ianuarie 2007,CECCAR;
3. Tabara Neculai, Horomnea Emil, Budugan Dorina Contabilitate si sisteme informationale ISBN 1596, Ed. Editura
Sedcom Libris Iasi, Ed. 0, Vol. 0 1999, 0p;
4. http://en.wikipedia.org/wiki/IFRS_5
5. International
Accounting
Standard
Board. Standardele
internationale de contabilitate 2002. Bucuresti, Editura Economica,
2002;