Sunteți pe pagina 1din 30

Introducere

Trecerea la agricultura privată permite dezvoltarea accentuată a sectorului creşterii animalelor ,


îmbunătaţirea calitativă a şeptelului, cu repercusiuni pozitive în privinţa producţiilor.
Vaca de lapte este cel mai avantajos producător de alimente de origine animală şi în special, de
proteine cu valoare biologică ridicată; vaca de lapte poate fi considerată cea mai avantajoasă creaţie a
secolului nostru.
O vaca buna de lapte poate produce într-un an până la de 10 ori mai multe sunstanţe organice
alimentare decât în propriul corp. La o producţie de 30-35 litri lapte/zi, o vacă produce într-o zi 1kg de
proteină cu valoare biologică ridicată sau tot atât cât este în 5 kg carne macră(muşchi). Dacă se doreşte
creşterea ponderii proteinei animale în alimentaţia populaţiei, laptele repreyintă una dintre soluţiile de bază.
Laptele conţine proteine, grăsime (untul), lactoză şi calciu. Combinarea calciului cu lactoza şi alte substanţe
active din lapte îl fac uşor asimilabil, ceea ce pentru alimentaţia copiilor este esenţial.
Taurinele şi bubalinele domestice sunt mamifere cavicorne, ierbivore, rumegătoare, de talie
mare şi mijlocie , cu dimorphism sexual evident la taurine şi puţin pronunţat la bubaline; femelele au patru
glande mamare grupate în regiunea inghinală.
Bovinele au ”o ierarhie de grup” bine conturată: îşi petrec majoritatea vieţii (60%) consumând
furaje şi rumegând; comunică între ele prin semnale sonore (mugete); au un comportament sexual bine
exprimat.
Taurinele şi bubalinele sunt specii unipare, cu perioada de gestaţie lunga: 285 zile la vaci şi
315 zile la bivoliţe. Perioada de lactaţie durează 9-11 luni la vaci şi 6-10 luni la bivoliţe.
Perioada medie anuală la lapte a vacilor din ţara noastră variază între 1500 şi 2100 kg, cu un
conţinut de 3,7- 3,9% grăsime, iar la bivoliţe între 700 şi 1100 kg, cu 7-8% grăsime.

Tehnici de creştere şi exploatare a bovinelor pentru producţia de lapte

Importanta
Taurinele sunt cele mai mari animale de fermă de pe glob şi au rol decisive ca sursă de
alimentare , asigurând totodată creşterea şi păstrarea fertilităţii şi sănătăţii pământului.
Creşterea taurinelorocupa si va ocupa un loc primordial in economia productiei animale.
Importanta cresterii lor este data de varietatea produselor pe care le furnizeaza – produse principale: lapte,
carne; produse secundare: piei, gunoi de grajd; subproduse de abator: unghii, coarne, sange, par.
Laptele este cel mai important produs, datorita compozitiei chimice complexe, valori biologice
si gradul inalt de digestibilitate. El contine peste 100 de substante necesare organismului uman: toti cei 20 de
aminoacizi, 10 acizi grasi, 25 de vitamine si 45 de elemente minerale. Exprimata in calorii, valoarea nutritiva
a unui litru de lapte este echivalenta cu circa 400g de carne de porc, 750g carne de vitel, 7-8 oua, 500g peste,
2,6kg varza sau 125g paine. Importanta laptelui consta nu numai in valoarea nutritiva deosebita, ci si in faptul
ca poate fi transformat intr-un numar mare de produse lactate(peste 1000), ceea ce contribuie la difersificarea
alimentatiei umane.

Rasele de taurine care se cresc in Romania


Reproductia taurinelor

Este bine stiut ca specia taurine are capacitatea biologica de a se reproduce in fiecare an. Cu alte
cuvinte, se poate obtine cate un vitel in fiecare an de la fiecare vaca. Cele mai bune rezultate in reproductia
vacilor sunt obtinute atunci cand intervalul dintre 2 fatari este de 365-390 de zile. Acest interval determina
atat un numar mai mare de produsi (vitei), cat si o productie de lapte crescuta.

Adapostul in ferma de bovine


Adapostul este mediul artificial, creat de on, pentru indepartarea efectelor daunatoare ale unor
factori naturali asupra sanatatii si productiei animalelor.
Daca este realizat correct, adapostul reduce pierderile de caldura pe timpul iernii si impiedica
fluxul de calduca spre animale, vara; astfel, se mentin animalele intr-o stare de sanatate buna si se coreleaza
productia cu potentialul lor genetic.
Exista mai multe tipuri de apadosturi pentru bovine:
1.Grajdul de vaci cu intretinere libera
Acesta este un adapost pentru vaci de lapte intrebuintate in stabulatie libera, cu dispunerea
cusetelor de odihna pe cateva randuri, asezate cap la cap, cu aleea centala de furajare, cu doua zone de miscare
si furajare. Evacuarea dejectiilor se realizeaza mecanic cu un tractor cu lama sau manual cu o lopata.
2.Ferma de taurine
Microclimatul din adapost influenteaza productie, performantele economice ale afacerii. Prin
microclimat se intelege relatia dintre factorii fizici(temperatura, umiditarea, luminozotatea, curentii de aer),
chimici, biologici si existenta animalelor, cu atat mai mult pe timpul iernii.
Confortul vacilor de lapte are un efect semnificativ asupra stării de sănătate a animalelor, a
consumului de furaje şi a producţiei de lapte obţinute. Există o mulţime de factori de mediu, de exploatare şi
care ţin de construcţia adăpostului care influenţează confortul vacilor de lapte.
Trecerea substanţelor nutritive din sânge prin uger produce laptele. Cu cât va curge mai mult sânge prin uger,
cu atât vaca va produce mai mult lapte. Pentru a produce un litru de lapte, prin ugerul vacilor bune
producătoare trec cca. 400-500 litri de sânge.
Stiati că atunci când vacile stau jos fluxul sângelui înspre uger creşte cu 20-50%? Acest lucru este
dovedit ştiinţific!
Iată de ce vaca de lapte ar trebui să stea tot timpul jos, să se odihnească, cu excepţia perioadelor în
care mănâncă şi este mulsă. Atunci de ce sunt atât de multe vaci care stau în picioare? De ce atunci când au la
dispoziţie cuşetele de odihnă vacile vor sta doar pe jumătate în ele sau se vor aşeza pe aleile de circulaţie?
Răspunsul este unul singur: este ceva în neregulă cu cuşeta de odihnă, care o face neconfortabilă, în care este
dificil sau imposibil ca vaca să se aşeze. Dacă vacile din ferma ta refuză să folosească cuşetele de odihnă sau
stau în picioare în ele, atunci dimensiunile sau aşternutul sunt de vină.
Atunci când planifici un nou adăpost cu întreţinere liberă cu cuşete de odihnă, află care aranjament al
cuşetelor se potriveşte cel mai bine în situaţia din ferma ta, care asigură confortul pentru vacile tale şi
promovează igiena în adăpost. Toate aceste obiective se pot atinge dacă animalele sunt grupate în funcţie de
dezvoltarea corporală şi cuşetele sunt dimensionate corespunzător pentru acea dezvoltare corporală.
Dezvoltarea corporală este o însuşire de exterior a taurinelor prin care se apreciază mărimea
animalelor. Ea se exprimă prin greutatea animalelor şi înălţimea acestora la grebăn.
La prima vedere aspectul şi dimensiunile cuşetelor din adăpost pot apărea ca favorabile asigurării
confortului animalelor, dar de fapt aşternutul din ele să fie în permanenţă murdar, ceea ce reprezintă un factor
de risc pentru uger. Cuşetele mai lungi şi mai largi asigură un confort mai bun animalelor, dar permite vacilor
să se aşeze prea adânc sau diagonal în cuşetă. Limitatorul de grebăn amplasat mai sus nu produce disconfort
atât de mare vacilor atunci când se ridică de pe stand, dar există riscul ca acestea să urineze şi să defece pe
aşternut şi nu în afara cuşetei.
Dezvoltarea corporală şi gruparea animalelor
Modelul şi dimensiunile cuşetei trebuie să satisfacă animalul cu dezvoltarea corporală cea mai mare
din grupul care va utiliza cuşetele. Aceasta ne asigură că toate animalele din grupă tehnologică respectiv vor
putea utiliza cuşetele.
Recomandările de dimensionare a cuşetelor se bazează cel mai adesea pe masa corporală a animalelor şi mai puţin
pe talie sau grupă tehnologică. Astfel de recomandări se prezintă în tabelul 1.
Grupă tehnologică = un grup de vaci care au aproximativ aceeaşi producţie de lapte şi se află într-un stadiu
al lactaţiei apropiat

Tabelul1
Dimensiunile recomandate pentru cuşeta de odihnă
Lungimea cuşetei
(cm) Înălţimea Distanţa limitatorului de
Masa Lărgimea limitatorului grebăn şi a celui de
corporală cuşetei Fandar Fandare de grebăn de piept de la marginea
(kg) (cm) e spre la patul de posterioară a cuşetei
laterală înainte odihnă (cm)
(cm)
350-550 112 200 230-245 95 158
550-680 112-122 215 245-260 102 168
peste 680 132 230 260-275 107 180

Valorile minime prezentate în tabel conduc la obţinerea unor cuşete care se pot utiliza de majoritatea
vacilor din grup, dar poate asigura mai puţin confort datorită spaţiului mai redus.
Cuşetele dimensionate după valorile minime vor avea tendinţa de a genera un aşternut mai murdar
decât cele dimensionate după valorile maxime. Aceasta deoarece vacile au tendinţa de a se aşeza cât mai
adânc în stand, iar în standurile mai înguste vacile se vor aşeza mai drept.
Valorile maxime prezentate în tabelul 1 asigură un confort superior vacilor de lapte, deoarece oferă
mai mult spaţiu. Vacile aflate în lactaţie avansată sau în repaus mamar pot beneficia de aceste dimensiuni mai
mari ale cuşetei deoarece mai mult spaţiu oferă un confort mai mare vacilor gestante.
Pardoseala cuşetei de odihnă are influenţă asupra dimensiunilor
Există două categorii de pardoseli pentru cuşete: permanente şi temporare. Dintre cele permanente
amintim: saltele umplute cu cauciuc tocat, saltele din cauciuc, paturi de apă, saltele din spumă. Pardoselile
temporare presupune existenţa unor paturi adânci cu cel puţin 15 cm de material de aşternut, cum ar fi nisipul,
rumeguşul, talaşul, paiele.
Dimensiunile verticale ale cuşetelor pentru cuşetele cu pardoseli temporare trebuie să se situeze la limitele
inferioare recomandate.
În cazul utilizării pardoselilor temporare limitatorul de piept trebuie mutat cu 7-8 cm mai adânc în cuşetă.
Forma despărţitorului de stand
Forma despărţitorului de stand poate influenţa gradul de utilizare a cuşetelor şi starea de curăţenie a
vacilor. Cea mai bine acceptată formă este cea la care distanţa dintre bara de sus şi bara de jos a
despărţitorului de stand este mare, între 84 şi 91 cm. Aceasta permite vacilor să fandeze lateral şi să se aşeze
în cuşetă drept sau diagonal.
Cum verifici dacă vacilor tale le plac cuşetele sau nu?
Sunt mai mulţi indici care cuantifică gradul de acceptare şi utilizare a cuşetelor de către vaci. Doi dintre ei
sunt cei mai folositori, şi anume:
1.Indicele de odihnă în cuşete (IOC) ° (nr. vaci care se odihnesc în cuşetă) / (nr. vaci care se odihnesc nr. vaci
care stau îîn picioare îîn cuşetă) x 100.
Un IOC de 100% înseamnă că toate vacile care stau în cuşete se odihnesc. Dorim ca valoarea acestui indice să
fie de 85% sau mai mare.
2.Indicele de utilizare a cuşetelor (IUC) ° (nr. vaci care se odihnesc în cuşetă) / (nr. vaci care nu mănâncă) x
100.
IUC de 100% arată că toate vacile care nu consumă hrană se odihnesc în cuşete. Valoarea urmărită este de
75% sau mai mare.
Pentru a colecta date în vederea calculării acestor indici, fă cât mai multe observaţii posibile, în
momentele în care vacile trebuie să utilizeze cuşetele, cum ar fi la o oră după întoarcerea din sala de muls,
după administrarea furajelor sau după împingerea furajelor în iesle.
Stresul termic poate reduce valoarea IOC sau IUC, deoarece vacile îşi vor modifica comportamentul pentru a
reduce temperatura corporală. Suprapopularea, adică acolo unde sunt mai multe vaci decât cuşete, modifică
comportamentul vacilor, precum şi caracteristicile de folosire a cuşetelor.
Exemplu:Adăpost pentru vaci cu lapte - model pentru 30 vaci

Materialul de faţă urmăreşte prezentarea unui adăpost semideschis pentru vaci cu lapte. În fapt,
exemplul este o construcţie ieftină, uşor extensibilă, funcţională, în acord cu cerinţele animalelor şi care
reduce volumul de muncă din fermă. Adăpostul propus are o suprafaţa total construită de 350 m 2 (din care
pentru sala de muls, spaţiu de depozitare şi birou - 85 m 2), este semideschis, poate fi populat iniţial cu 30 vaci,
are structura de rezistenţă din metal şi acoperişul cu învelitoare din tablă ondulată. Pentru utilizarea la
maximum cu putinţă a sălii de muls (cea mai scumpă parte a construcţiei) şi pentru a se facilita extinderea
fermei la 40, 70 sau 80 vaci se recomandă amplasarea adăpostului în afara localităţii.
Fundaţia din beton este discontinuă, stâlpii de susţinere fiind plasaţi în pahare din beton. Având în
vedere faptul că structura este uşoară, fundaţia respectă măsurile referitoare la rezistenţă şi durabilitate. Între
fundaţie şi pereţi există un strat izolator hidrofug, format din carton bituminat şi bitum, pentru întreruperea
ascensiunii apei capilare din sol.
Pereţii exteriori, construiţi din zidărie uşoară, satisfac cerinţele cu referire la: rezistenţă fizică,
rezistenţă la foc, agenţi chimici şi fizici (inclusiv agenţii utilizaţi în procesul decontaminării) şi, prin tencuirea
în interiorul grajdului, prezintă un grad acceptabil de finisare a suprafeţei. În partea frontală a grajdului,
peretele este dezlocuit de o prelată (vezi fig.1) care rămâne, în cea mai mare parte a anului, rulată în partea
superioară, sub straşina adăpostului. Peretele din spate are, în partea superioară, un oblon transparent şi mobil
care serveşte la controlul ventilaţiei; pe durata verii, acesta rămâne deschis ,fapt ce face ca fluxul de aer să
generează senzaţia de răcoare şi să elimine căldura acumulată sub tavan.
Fig. 1. Adăpost semideschis pentru 30 vaci cu lapte
1.- şarpantă şi învelitoare din tablă cu luminatoare zenitale; 2 - stâlp de susţinere a şarpantei; 3 - perete cu
oblon pentru ventilaţie; 4 - perete cu uşă la capătul grajdului; 5 - prelată pentru închiderea părţii frontale; 6
- grilajul de furajare; 7 - iesle; 8 - zonă pentru depozitarea furajelor; 9 şi 10 - calupuri de fân, respectiv siloz,
depozitate temporar în vederea furajării.

Fig 2. Câteva modalităţi posibile pentru extinderea adăpostului


1 – adăpost cu cuşete individuale şi boxe pentru fătare; 2 – sală de muls; 3 –birou şi grup sanitar pentru
fermier; 4 – încăpere pentru instalaţie de muls, tancul de colectare şi răcire a laptelui; 5- o primă posibilă
extindere a adăpostului de la 20 la 40 capete; 6 – o a doua extindere posibilă (cu 10 cuşete) şi 7 – a treia
extindere posibilă (cu alte 10 cuşete).

Pardoseala este executată din beton, este plasată la înălţime faţă de nivelul solului, este rezistentă la
rulare şi nu este lunecoasă. Funcţional, pardoseala împarte adăpostul în mai multe zone:
Zona (aleea) de circulaţie şi furajare este din beton raiat (a nu se înţelege beton sclivisit) şi are o
lăţime de 3,6 m. Aleea este suficient de rezistentă pentru a susţine un tractor cu lamă utilizat la evacuarea
dejecţiilor. Pardoseala are o pantă de 1,5-2% care începe dinspre o intrare şi se continuă spre cealaltă; la
capătul decliv sunt plasate platforma pentru depozitarea gunoiului şi fosa pentru purin. Panta de 1,5% se
regăseşte şi în plan transversal, în direcţie opusă faţă de intrarea în sala de muls, astfel ca purinul să nu
pătrundă în această încăpere.
Zona de odihnă, respectiv cuşeta de odihnă, este mai înaltă cu 15 cm faţă de pardoseala zonei de
circulaţie şi este, în fapt, un pat pentru odihnă confecţionat din cărămidă cu goluri, acoperită cu un strat de
beton cald (beton cu granulit). Dimensiunea cuşetei este de 2,2 x 1,0 m; anterior, înspre perete, prezintă un
limitator pentru piept, posterior, spre aleea de circulaţie, zona este delimitată de un prag cu înălţimea de 20
cm; acest prag are rol limitator, prevenind curgerea aşternutului (paie, rumeguş, talaş etc.) în zona de
circulaţie.
de furajare este proiectată pentru a oferi confort animalelor şi în ideea încurajării şi maximizării consumului
de furaje. În zona de furajare, se disting următoarele:
- grilajul de furajare – asigură un front de furajare de 65 de cm şi, dacă situaţia o impune, permite
contenţionarea vacilor. La nivelul pardoselii, grilajul delimitează zona de furajare de cea de circulaţie printr-
un panou din scândură.
- ieslea este mai înaltă cu 15 cm decât pardoseala zonei de circulaţie; lărgimea este de 80-90 cm, iar suprafaţa
este netedă, neporoasă.
- zona de acumulare şi depozitare a furajului – continuă ieslea şi are o lăţime de 1,5 –1,6 m; suprafaţa este
mai rugoasă şi este destinată depozitării temporare a furajelor. Practic, pe lângă depozitarea temporară a
furajelor are loc şi economisirea timpului necesar distribuirii manuale a furajelor. În situaţia în care distribuţia
furajelor se face cu remorca tehnologică, această zonă poate să lipsească sau să fie mult redusă.
Uşile care asigură circulaţia personalului şi animalelor au dimensiuni de 1,0x2,0 m, iar cele folosite
pentru utilaje au dimensiunea de 2,8x3,0 m.
Acoperişul este în două ape, este alcătuit din şarpantă metalică (elementul de susţinere şi rezistenţă) şi
are învelitoarea propriu-zisă din tablă ondulată. Acoperişul-tavan permite iluminarea zenitală şi nu are
termoizolaţie şi nici barieră antivapori. Acesta se prelungeşte în exteriorul suprafeţei utile a grajdului, astfel
încât acoperă întreaga zonă de furajare.

Dependinţe: adăpostul mai prezintă (vezi fig.2) o sală de muls, o încăpere pentru tancul de răcire a laptelui şi
agregatul de producere a vacuumului, o încăpere pentru depozitarea concentratelor şi premixurilor, un birou
şi un grup sanitar pentru fermier. Sala de muls este de tip 2x4 standuri, cu 4 aparate de muls care pot deservi
toate standurile platformei. Vacile sunt dispuse oblic, la un unghi de 30º faţă de aleea de serviciu a platformei.

Posibilităţi de extindere a adăpostului: întrucât costul unui m2 de adăpost construit este mare se recomandă
extinderea graduală a adăpostului, odată cu creşterea efectivului de animale. Practic, modelul sugerat se poate
extinde conform schiţei prezentate în figura 2 (zonele gri reprezintă sugestii privind extinderea şi mărirea
capacităţii). Astfel, o primă extindere poate fi una simetrică, pentru încă 30 de vaci cu lapte. În acest fel, în
adăpost pot fi cazate 60 de vaci. De asemenea, capetele adăpostului pot fi prelungite (în fig. 2 vezi cifrele 6 şi
7) cu module de 10 standuri, respectiv pentru încă 10 vaci cu lapte.
Furajarea vacilor de lapte
Pentru o vaca buna de lapte este de foarte mare importanta sa manance atat cat lapte poate sa produca.
Factorii de care depinde cantitatea de furaje consumate de o vaca sunt:
-legat de animal(capacitatea digestiva):
-greutatea corporala
-individualitatea
-pofta de mancare
-starea fiziologica
-legat de furaj:
-felul furajului
-stadiul de vegetatie
-modul de conservare
Greutatea corporala. Cu cat o vaca are o greutate corporala mai mare, cu atat poate manca o
cantitate mai mare de furaje si ca rezultat, va da o productie mai mare de lapte. Vacile care in perioada de
crestere au fost hranite necorespunzator au o dezvoltare corporala insuficienta si o capacitate digestiva mica,
ele un vor putea sa manance suficiente furaje pe care sa le transforme intr-o cantitate mare de lapte.
Individualitatea. Sunt vaci care mananca mai multe furaje- animale lacome- acestea sunt si
cele care pot produce si cele mai mari cantitati de lapte cu furaje mai ieftine(cu mai putin concentrate). In mod
obisnuit o vaca poate consuma, in medie, 2.5kg SU/100kg greutate vie. Sunt vaci care consuma numai circa
1.5kg sau altele care pot consuma 4-5kg.
Pofta de mancare in cursul unei lactatii; in general, este scazuta la sfarsitul gestatiei si
inceputul lactatiei; dupa fatare creste usor, ajungand la un maxim catre luna a 3-a de lactatie, iar dupa aceasta
scade din nou pana la intarcare. Pofta de mancare un este intr-o relatie stransa cu posibilitatea de a produce
lapte(sunt perioade in care vaca are pofta de mancare mai mica decat productia pe care o da).
Felurile nutreturilor. Vacile de lapte consuma cu mare placere nutreturile dulci. De exemplu,
sfecla furajera, consumata in cantitate mare, provoaca imbolnavire prin supraincarcare(ea este printre putinele
nutreturi la care trebuie facute neaparat restrictii la consum pentru vacile de lapte). Sunt consumate cu mare
placere nutreturile verzi(ca si fanurile) obtinute din trifoiul alb si rosu, lucerna, pasuni si fanete naturale de
buna calitate, iarba de Sudan, porumbul.
Diferentele sezoniere in hranirea vacilor de lapte. Datorita climatului specific tarii noastre
au loc schimbari importante ale structurii ratiilor vacilor de lapte in functie de sezon, deosebindu-se:
-hranirea pe timp de vara:- la pasune
- la iesle
-mixta(pasune si iesle)
-hranirea pe timp de iarna:-cu nutreturi diferite
-cu nutreturi unice(amestecuri furajere)
-hranirea la stoc
Hranirea vacilor la pasune prezinta urmatoarele avantaje:
-are efecte favorabile asupra sanatatii;
-stimuleaza productia de lapte;
-fortifica animalele(datorita miscarii in aer liber si sub influenta razelor solare);
-sunt refacute rezervele de vitamine si saruri minerale care sunt deficitare in lunile de iarna;
-se micsoreaza pretul de cost;
Hranirea in perioada de iarna(stabulatie). Pentru ca productia de lapte sa nu scada in aceasta
perioada, este necesar ca nutreturilor folosite sa fie de cea mai buna calitate, cu consumabilitate mare. Dintre
furajele utilizate frecvent, se mentioneaza:
-fanurile de baza;
-fanurile cultivate, in special de cele de leguminoase(lucerna, trifoi rosu) sau amestecuri de graminee si
leguminoase perene.Cantitatea de fan recomandata vacilor este de circa 1kg pentru fiecare 100kg cantitate
vie.
-porumb insilozat este cel mai rentabil nutret energetic pentru hranirea vacilor de lapte. Se recomanda 3kg
pentru fiecare 100kg greutate vie.
-semifanul- preparat din ierburi(graminee si leguminoase) insilozate la umiditate scazuta.
-sfecla furajera este consumata cu placere de catre vacile de lapte si stimuleaza productia.
-nutreturile concentate sunt absolut necesare pentru a sustine productii mari de lapte, atat in perioada de iarna
cat si vara. Ele trebuie data numai pentru a completa ratia de baza facuta din nutreturi de volum. Este bine ca
nutreturile concentrate sa fie formate dintr-un amestec obtinut din mai multe componente: tarate, sroturi,
porumb, orz, mazare, etc. care sa participe in ratie atat cat este nevoie pentru a completa acele substante
nutritive care nu sunt asigurate de catre nutreturile de volum.
Tehnica hranirii. Pentru fiecare vaca se calculeaza o ratie la intocmirea careia trebuie sa se
tina seama de: productia de lapte, greutatea corporala, varsta, sortimentul de furaje existente in gospodarie s.a.
Ordinea de administrare a furajelor este importanta pentru buna digestie.Primul furaj
administrat iarna trebuie sa fie fanul, dupa care urmeaza primul tain de concentrate. Dupa mulsul de
dimineatza se da sfecla furajera sau gulie, porumbul insilozat si semifanul. Ratia si, in special, nutreturile de
baza trebuie pastrate un timp cat mai indelungat neschimbate. Orice schimbare proate produce tulburari ale
digestiei. Introducerea unui nou sortiment de nutreturi trebuie sa se faca treptat; la fel cand se scoate un furaj.
Aceasta este necesara mai ales cand se face trecerea de la hranirea de iarna la cea de vara si invers.
Particularitatile zonale in hranirea vacilor de lapte. Diferitele particularitati climatice si de
relief impun si o hranire adaptata conditiilor locale. Astfel, in zonele de campie din sudul tarii conditiile
climatice sunt mai putin favorabile pentru cresterea vacilor de lapte. Cum nu se poate conta prea mult pe
productia pajistilor naturale, asigurarea cu nutret verde poate fi facuta pe baza de conveier.
In zona de campie in convierul verde trebuie sa participe:
-culturi timpurii: secara , orz, grau pt terenuri neirigate si lolium, lucerna sau amestecuri de graminee si
leguminoase perene pentru terenuri irigate
-culturi de vara:iarba de Sudan, porumb furajer pentru terenuri neirigate si porumb masa verde pentru terenuri
irigate
-pentru toamna: otava de la iarba de Sudan si lucerna, amestecuri de graminee si leguminoase perene si sfecla
furajera
In perioada de iarna sunt recomandate: porumb insilozat sau sfecla furajera, fanul de lucerna
sau amestecul de graminee si leguminoase perene.
In zonele de deal sau de depresiuni intramontane trebuie sa avem:
-pe timp de vara: secara masa verde, apoi pasunile naturale care pot si completate cu amestecuri de garminee
si leguminoase perene, trifoi rosu, porumbfurajer sau iarba de Sudan
-toamna: pajistile naturale se completeaza cu sfecla sau gulia furajera
-pe timp de iarna: fan natural completat cu fan de trifoi si sfecla furajera sau porumb insilozat
Pentru zonele preorasenesti, indiferent de zona climatica o parte din nutretul verde poate fi
asigurat cu subproduse ale industriei alimentare sau din gradinile de legume: tulpini de mazare, frunze de
varzasau de conopida. Toamna si iarna se asigura taitei umezi de sfecla, borhoturi de la fabricile de spirt,
melasa.
Unitatile de incarcare digestiva
Cantitatea de substanţă uscată (SU) este cantitatea pe care o consumă zilnic o vacă ca să se
sature şi să-şi asigure necesarul de energie şi substanţe nutritive.
Sistemul UID(unităţi de încărcare digestivă) a fost introdus în practica alimentaţiei animalelor în
Franţa încă din anul 1978. Etalonul valorilor de încărcare digestivă este 1 UID = 1 kg SU masă verde de pe o
păşune de calitate, iar pentru vacile de lapte, standardul este reprezentat de o vacă adultă cu masa corporală
de 600 kg care produce în plină lactaţie 25 kg lapte cu 4% grăsime. Această vacă, la un consum la discreţie
ingeră 17 kg SU din etalonul furajer (masă verde de pe păşune) ceea ce constituie „unitatea de încărcare
digestivă pentru vacile de lapte, respectiv UIDL”.
În tabelele cu conţinutul nutritiv al furajelor utilizate în hrana rumegătoarelor s-au introdus şi coloane
care indică valorile de încărcare digestivă a unui nutreţ, exprimate în UIDL. Spre exemplificare redăm în
tabelul 1 valorile UIDL la unele furaje pe care le vom utiliza în formularea unor raţii.
Tabelul 1
Valorile de încărcare digestivă la câteva furaje

Nr. PDIN PDIE


Specificare SU (kg) UIDL UNL
crt. (g) (g)
Fân de lucernă în floare
1 0,85 1,04 0,63 89 76
(preparat pe timp frumos)
Fân de lucernă în floare
2 0,85 1,10 0,60 86 70
(preparat pe timp ploios)
Siloz de porumb cu bobul
3 0,25 1,22 0,27 13 16
în lapte ceară
Siloz de porumb cu
4 0,35 1,03 0,37 17 24
bobul în pârgă

Din tabel mai rezultă că la acelaşi sortiment furajer, în funcţie de calitate, valorile de încărcare pot să
difere destul de mult. Dar pentru a vedea cum se lucrează cu aceste unităţi de încărcare, să luam ca exemplu
modul de întocmire al unei raţii furajere pentru o vacă cu greutatea de 600 kg şi o producţie de 20 litri lapte în
sezon de stabulaţie (tabelul 2).
TABELUL 2
Raţie pentru o vacă în greutate de 600 kg cu o producţie de 20 l lapte cu 3,8-4% grăsime
Specificare Kg SU (kg) UIDL UNL PDIN (g) PDIE (g)
Necesar x 18,2 16,2 16,4 1355 1355
Fân de lucernă (1) 6 5,1 5,3 3,78 534 456
Siloz de porumb (4) 30 10,6 10,9 11,10 510 720
Aport nutritiv al raţiei de
x 15,7 16,2 14,88 1044 1176
bază
Producţia de lapte permisă x x x 17 l 13,5 l 16,2 l

Conform normelor de furajare la o astfel de vacă pentru a se sătura trebuie să-i asigurăm zilnic 18,2 kg
SU respectiv 16,2 UIDL. Dacă se administrează 6 kg de fân de lucernă (1) vaca ingeră 5,1 kg SU (6 x 0,85) cu
o încărcare digestivă de 5,3 UIDL (5,1 x 1,04) în diferenţă până la capacitatea de încărcare digestivă de 16,2
UIDL, vaca poate consuma silozul administrat la discreţie, respectiv 10,9 UIDL (16,2 – 5,3). Cantitatea de SU
din silozul menţionat care poate fi consumată este de 10,6 kg (10,9 : 1,03) respectiv 30 kg siloz (10,6 kg SU :
0,35).
Din tabelul 2 se mai constată că cele două furaje de volum (6 kg fân lucernă şi 30 kg siloz de porumb)
asigură 14,88 UNL şi 1044 g PDIN, respectiv 1176 g PDIE, prin care se susţine o producţie de lapte între 13,5
litri şi 17 litri. Corecţia raţiei şi implicit diferenţa de lapte până la producţia de 20 litri se realizează prin
administrarea unui amestec de concentrate în cantitate de 2 kg şi care are în componenţă porumb 20%, şrot de
floarea soarelui 60% şi tărâţe de grâu 20%.
Dacă la întocmirea raţiei s-au utilizat nutreţuri voluminoase de altă calitate, de exemplu fân de lucernă
preparat pe timp ploios, respectiv siloz de porumb recoltat în faza de lapte ceară, atunci conform datelor din
tabelul 3, la un consum de 6 kg fân, vaca va mai mânca, la o administrare la discreţie şi cca. 35 kg siloz de
porumb. În acest caz energia şi proteina asigurată permit obţinerea unei producţii de lapte de 12-13,5 litri.
Diferenţa de până la 20 litri lapte se poate realiza prin administrarea unui amestec de concentrate de 3,2 kg şi
care are în componenţă 65% uruială de porumb şi 35% şrot de floarea soarelui.

Tabelul 3

Raţie pentru o vacă în greutate de 600 kg cu o producţie de 20 litri lapte cu 3,8-4% grăsime
SU PDIE
Specificare Kg UIDL UNL PDIN (g)
(kg) (g)
Necesar x 18,2 16,2 16,4 1355 1355
Fân de lucernă (2) 6 5,1 5,6 3,6 516 420
Siloz de porumb (3) 35 8,8 10,6 9,45 455 560
Aport nutritiv al raţiei de
x 13,2 16,2 13,05 971 980
bază
Producţia de lapte permisă x x x 13,5 12 12,1

În acelaşi mod se lucrează la întocmirea raţiilor furajere destinate tineretului taurin supus îngrăşării sau
ovinelor, dar valorile de încărcare digestivă sunt altele şi se preiau tot din tabele.

Concentratele în hrana vacilor de lapte


Când vorbim de concentrate ne referim în principal la grăunţele de cereale (porumb, orz, ovâz, grâu,
mei, sorg) boabe de leguminoase (mazăre, soia, bob, lupin, etc.) şi la unele produse care provin din
prelucrarea materiilor prime agricole în industria alimentară: tărâţe, şroturi, borhoturi uscate etc.
Administrarea acestora se face de regulă sub formă de amestecuri de concentrate (AC) a căror
structură şi cantitate se stabileşte în funcţie de:
-aportul nutritiv al raţiei de bază (Rb);
-stadiul fiziologic majoritar al lactaţiei din fermă;
-nivelele de producţie în lapte a vacii sau a fermei.
Pentru a vedea cât de important este aportul nutritiv al raţiei de bază în formularea structurii unui
amestec de concentrate să luăm în discuţie următorul exemplu: în două ferme diferite raţia de bază se
constituie din acelaşi furaj suculent adică siloz de porumb în pârgă (25 Kg) dar se diferenţiează prin tipul de
nutreţ fibros respectiv un fân de lucernă (ferma A) şi altul de graminee cultivate (fân de lolium) la ferma B
(vezi tabelul 1 şi 2).
În aceste cazuri, la ferma A aportul nutritiv al raţiei de bază este de 13,04 UNL, 1087 g PDIN şi 1108
g PDIE ceea ce ar permite obţinerea în funcţie de energie (UNL) a unei producţii de 13,5 l lapte iar în funcţie
de proteină (PDIN) o producţie de 14,9 l lapte.
Tabelul 1
Ferma A: Raţie pentru o vacă în greutate de 600 kg, cu o producţie de 20 l lapte cu 4% grăsime
Kg SU kg UNL PDIN g PDIE g Ca g Pg
Specificare
Necesar 20,2 15,92 1350 1350 89 58,5
Fân de lucernă 8 6,8 5,04 712 608 104 16,8
Siloz de porumb în pârgă 25 7,5 8,00 375 500 27,5 17,5
Sare bulgăr
14,3 13,04 1087 1108 131,5 34,3
Asigurat Rb
Amestec de concentrate 3, 2,6 3,42 270 285 6,9 27,0
0
16,9 16,46 1357 1493 108,4 67,1
Total

Tabelul 2
Ferma B: Raţie pentru o vacă în greutate de 600 kg, cu o producţie de 20 l lapte cu 4% grăsime
Kg SU kg UNL PDIN g PDIE g Ca g Pg
Specificare
20,2 15,92 1350 1350 89 58,5
Necesar
Fân raigras 8 6,8 5,36 464 512 30,4 16,8
Siloz de porumb în pârgă 25 7,5 8,00 375 500 27,5 17,5
Sare bulgăr
14,3 13,36 839 1012 57,9 34,3
Asigurat Rb
Amestec de concentrate 4,0 3,5 3,85 520 377 35,2 37,3
17,8 17,21 1359 1389 93,1 71,6
Total

La cealaltă fermă (ferma B) prin raţia de bază se asigură 13,36 UNL, 839 g PDIN şi 1012 g PDIN,
ceea ce asigură obţinerea unei cantităţi de 14,1 l lapte dependent de energie (UNL) şi de numai 9,8 l lapte
dependent de proteină (PDIN) din cauza fânului de graminee.
Având datele de la raţiile de bază din cele două ferme, să vedem cum se diferenţiează structurile celor
două amestecuri de concentrate care trebuie întocmite. Astfel pentru ferma A conform tabelului 3 se va
proiecta un amestec de concentrate (AC) cu condiţia de calitate de 91 g PDIN/UNL care este relativ uşor de
realizat pe baza a 79,5% grăunţe de cereale (porumb + orz), 16% şrot de floarea soarelui şi 4,5% parte
minerală. În schimb, la ferma B din cauza utilizării fânului de lolium, conform tabelului 4 condiţia de calitate
de 199g PDIN/UNL este foarte greu de obţinut şi impune introducerea în structura AC a tărâţelor de grâu în
proporţie de 35% şi a şrotului de floarea soarelui tot 35%, grăunţele de cereale (porumb) reducându-se la
26%, partea minerală rămânând la 4%.

Tabelul 3
AMESTEC DE CONCENTRATE CU CONDIŢIA DE CALITATE DE 84G PDIE/UNL (FERMA A)
Specificare % SU Kg UNL PDIN PDIE Ca g Pg
Porumb 49,5 43,0 64,5 3500 6150 10 150
Orz 30 25,8 36,0 2040 2640 18 102
Şrot de floarea soarelui 16 14,2 13,6 3488 1792 40,0 62,4
Sare 1 0,9
Cretă furajeră 0,5 0,9 195
Fosfat monosodic 2 0,9 512
Premix 1 09
100 86,6 114, 9028 9582 233, 904,4
Total 1 0
0,87 1,14 90,3 95,8 2,33 9,04
Revine la 1 Kg AC

Tabelul 4
AMESTEC DE CONCENTRATE CU CONDIŢIA DE CALITATE DE 199G PDIE/UNL (FERMA B)

Specificare % SU Kg UNL PDIN PDIE Ca g Pg


Porumb 26 22,4 33,5 1820 2678 5,2 78
4
Tărâţe grău 35 30,4 30,4 3220 2590 49 420
5
Şrot de floarea soarelui 35 31,1 29,7 7630 3920 87,5 322
5
Sare 1 0,9
Cretă furajeră 1,5 1,4 585
Fosfat dicalcic 0,5 0,9 130 92
Premix 1 09
100 87,5 93,7 12670 9188 856, 912
Total 4 7
0,88 0,94 126,7 92,0 8,57 9,12
Revine la 1 Kg AC

Având în vedere că producţia de lapte a vacilor din cele două ferme este cotată la 20l lapte/zi atunci la
ferma A pentru echilibrarea raţiei de bază şi pentru satisfacerea cerinţelor de hrană corespunzătoare acestei
producţii de lapte trebuie să se administrreze 3 kg/zi/cap. Iar la ferma B este nevoie de 4 kg AC şi cu structura
modificată.
Prin exemplul de mai sus se mai pot formula două reguli de utilizare a concentratelor în hrana vacilor
de lapte şi anume:
-hrănirea vacilor de lapte dintr-o fermă se realizează de regulă cu aceleaşi cantităţi de nutreţuri suculente şi
voluminoase, în schimb concentratele se stabilesc la fiecare animal în funcţie de producţia de lapte şi de
stadiul lactaţiei;
-cu furaje suculente şi voluminoase se vor satisface cu precădere cerinţele pentru întreţinerea funcţiilor vitale
ale animalelor iar prin concentrate se asigură în principal necesarul pentru producţia de lapte.

Administrarea premixurile vitamino-minerale în hrana vacilor de lapte


La vacile de lapte cu producţii de peste 5000 l/lactaţie întreţinute pe pajişti cu vegetaţie în faze
avansate sau în perioada de stabulaţie, o alimentaţie simplificată cu 1-2 furaje voluminoase conservate şi
depozitate în condiţii deficitare poate genera o carenţă în unele vitamine şi microelemente.
Astfel într-un fân chiar preparat corespunzător (culoarea verde fiind un indicator de calitate important)
după 6-8 luni de depozitare, conţinutul în caroten (provitamina A) se reduce în proporţie de 80-85 %.
Silozurile de ierburi recoltate în faze timpurii de vegetaţie pot asigura un aport mai însemnat în vitamine
(caroten) deoarece mediul acid din biomasa însilozată reduce pierderile vitaminice la 25-30%.
Efectele neasigurării vitaminelor se constată mai ales în lunile de sfârşit de stabulaţie (februarie –
martie) când sunt afectate îndeosebi vacile în gestaţie avansată (se obţin viţei mici, mortalitate ridicată după
fătare, retenţii placentare) dar şi cele în lactaţie prin reducerea producţiei de lapte.
Cercetările efectuate în zona de vest a ţării pentru evaluarea nivelului de hrănire a vacilor de lapte în
fermele familiale au permis constatarea că numai 12% dintre fermieri administrează în perioada de stabulaţie
şi un premix vitamino-mineral.
De regulă premixurile vitaminice pentru vacile de lapte se constitue din vitaminele AD3E, deoarece
vitamina K şi cele din complexul B sunt sintetizate la nivelul cerinţelor de către microsimbionţii ruminali. De
regulă 1 kg premix vitamino-mineral care se introduce în proporţie de 1% în amestecurile de concentrate
pentru această categorie de animale trebuie să asigure minim 3.250.000 UI vitamina A, 500.000 UI vitamina
D 3 şi 1.250 UI vitamina E.
În ultimul timp tot mai multe companii realizează şi comercializează diferite preparate furajere în care
la o proporţie de participare de 0,5% în amestecurile de concentrate pentru vacile de lapte, partea vitaminică
este reprezentată atât de vitamine liposolubile cât şi de vitamine hidrosolubile respectiv:
-vitamina A – 2.500.000 UI/kg premix;
-vitamina D 3 – 400.000 UI/kg premix;
-vitamina E – 2.000 mg/kg premix;
-vitamine din complexul B, respectiv B 1 – 300 mg, B 2 – 300 mg, PP – 2500 mg la kg de premix, etc.
În unele ferme europene la vacile de lapte se administrează în mod obişnuit un premix cu
nicotinamidă.
Astfel dacă se administrează 6 g nicotinamidă (niacină, vitamina B3) la vacile de lapte în primele luni
de lactaţie, se poate obţine cu 5,3% mai mult lapte care este şi cu 4,4 % mai bogat în grăsime şi cu 2,6% în
proteină.
Efectul dozei amintite se poate constata dacă nicotinamida se foloseşte începând cu 14 zile înainte de
fătare şi se continuă în prima treime a perioadei de lactaţie eventual până în a 100 a zi de lactaţie la vacile cu
producţii medii zilnice de 35 l lapte.
Microelementele
Din categoria microingredientelor care în anumite condiţii de creştere şi exploatare a vacilor de lapte
trebuie suplimentate prin hrana obişnuită, fac parte şi microelementele şi ne referim la fier, mangan, zinc,
cupru, cobalt, iod, seleniu.
Carenţa respectiv neasigurarea acestora la nivelul cerinţelor animalelor poate şi în cazul vacilor de
lapte să afecteze starea de sănătate, funcţia de reproducţie şi chiar nivelul productiv.
Piaţa aditivilor furajeri şi din ţara noastră permite achizionarea de către crescători a diferitelor produse
care au în structură premixuri minerale sau surse directe de diferite microelemente. Totuşi la cumpărarea
acestora este bine să se consulte şi un nutriţionist. În funcţie de compoziţia premixurilor este necesar ca prin
cantităţile administrate să se asigure suplimentar pentru 1 kg SU raţie următoarele valori orientative: 30 mg
Fe; 40 mg Zn; 8 mg Cu; 0,3 mg Co; 0,1 mg I; 0,1 mg Se.

În prezent cel mai răspândit mod de asigurare a acestor nivele de micoelemente îl reprezintă sărurile
anorganice (sulfaţi, cloruri, oxizi) în viitor şi în cazul rumegătoarelor se va recurge la chelaţi organici sau
anorganici.

Revenind la prezent, nivelele amintite de microelemente se pot acoperi dacă premixul mineral care se
încorporează în amestecul de concentrate în proporţie de 0,5% conţine 1,8 g sulfat feros, 1,95 g sulfat de
mangan, 0,60 g sulfat de zinc, 0,4 g sulfat de cupru, 0,02 g clorură de cobalt, 0,02 g iodură de potasiu şi 0,003
g selenit de zinc. Acelaşi efect se poate obţine dacă se asigură zilnic 15 g sticlă fosfatică solubilă cu
microelemente (din categoria chelaţilor anorganici) la care se adaugă 0,002 g iodură de potasiu şi 0,003 g
selenit de zinc.
Luând ca exemplu un premix mineral care se încorporează în amestecul de concentrate destinat unei
vaci de lapte şi care conţine 8600 mg Fe, 12000 mg Mn, 12000 mg Zn, 2300 mg Cu, 75 mg Co, 30 mg I şi 30
mg Se, atunci la un consum zilnic de 18-22 kg SU raţie, cantitatea de premix care asigură nivelele de
suplimentare a microelementelor este de 70 g/zi/cap.
Cum trebuie să arate o vacă bună de lapte ?
Vaca este mijlocul nostru de producţie cu ajutorul căreia transformăm furajele în lapte. De aici rezultă
că acea vacă va fi bună de lapte care dă lapte mult în cât mai multe lactaţii. Această caracteristică se numeşte
longevitate productivă. Experienţa fermierilor a demonstrat că numai vacile care au o anumită formă şi
dimensiune a ugerului şi a sfârcurilor, precum şi a corpului şi a membrelor, au longevitate productivă mare.
De aceea, în cele ce urmează voi încerca să demonstrez cum trebuie să fie ugerul unei vaci, cum trebuie să fie
dezvoltat corpul şi picioarele vacilor, pentru a realiza o performanţă mare de lapte, într-o viaţă productivă cât
mai lungă.
Ugerul ideal pe care trebuie să-l posede o vacă bună de lapte, cu longevitate productivă mare, rezultă
din câteva măsurători şi aprecieri care se fac asupra lui. Acestea sunt:
• Adâncimea ugerului
• Înălţimea ugerului
• Lărgimea posterioară a ugerului
• Ataşarea anterioară a ugerului la peretele abdominal
• Poziţia sfârcurilor anterioare
• Tăria ligamentului suspensor al ugerului
Pentru toate aceste caracteristici se acordă, de către cel care apreciază, un număr de puncte de la 5 la
50. La sfârşitul aprecierii notele se cumulează într-o valoare numită indexul ugerului. La alcătuirea acestui
index, fiecare dimensiune participă cu o anumită pondere. Cea mai mare pondere o are adâncimea ugerului
care participă la cifra totală cu 30%. Cea mai mică pondere o are tăria ligamentului suspensor al ugerului cu
10% şi lărgimea posterioară a ugerului cu 12%. Restul dimensiunilor participă la alcătuirea indexului cu câte
16%.
În cele ce urmează voi preciza punctele anatomice între care se fac aprecierile pentru fiecare din
caracteristicile ugerului. Un uger ideal este cel care are o ataşare deasupra jaretului (uger adânc), este înalt,
larg, se întinde mult sub abdomen, cu sferturi simetrice şi cu sfârcurile anterioare aşezate la mijlocul sfertului
ugerului. Pentru ca să puteţi aprecia cu multă precizie un uger ideal sau defect, trebuie memorate din figurile
următoare, locurile anatomice între care se măsoară separat, adâncimea ugerului, înălţimea posterioară a
ugerului, lărgimea posterioară a ugerului, ataşamentul ugerului, tăria ligamentului care suspendă ugerul,
apreciată prin adâncimea despicăturii care se găseşte între partea stângă şi dreaptă a ugerului posterior.
Maşini şi instalaţii utilizate la mulsul vacilor
Cuvântul “eficienţă” este, pentru gospodăriile moderne, simbolul vremurilor în care trăim. Într-o piaţă
plină ca în zilele noastre, profitul este în funcţie de eficienţa gospodăririi.
Scopul firmelor renumite în domeniu a fost şi este de a oferi unelte, dispozitive şi o deservire care să
asigure eficienţă şi profit cât mai mare.
Introducerea mulsul mecanic în practica zootehnică a dus la asigurarea unei productivităţi ridicate a
muncii de 2 – 5 ori şi la uşurarea muncii mulgătorului, ferindu-l pe acesta din urmă de eventualele boli
profesionale şi ducând la efectuarea mulsului în condiţii igenice.
Instalaţiile de muls existente la ora actuală în lume se pot clasifica astfel:
• după modul de instalare a lor în: instalaţii montate în adăpost, la platformă şi la păşiune;
• după modul de utilizare se clasifică în: instalaţii de muls staţionare şi mobile;
• după cum se realizează colectarea şi transportul laptelui în: instalaţii cu colectarea laptelui în bidoane şi cu
transportul laptelui pe conductă şi colectarea acestuia în rezervoare sau cisterne de răcire;
• după modul de funcţionare: în doi timpi şi în trei timpi;
• după felul construcţiei pompei de vacuum se clasifică în: instalaţii cu pompă cu piston, instalaţii cu pompă
rotativă şi mai nou instalaţii cu pompă cu turbină de apă;
• după felul pulsatorului în: instalaţii cu pulsatoare mecanice, pneumatice, electro-magnetice şi mai nou
electronice cu comandă locală.
Platformele de muls, se clasifică în platforme fixe care sunt transversale sau frontale, fiind de tip
tandem sau în formă de “V” şi în platforme mobile care de regulă sunt rotative cu dispunerea animalelor în
“V” sau tandem.
Platformele au câte 6, 8, 12, 16 locuri de muls odată, la cele fixe şi până la 35 locuri la cele mobile. Cel mai
frecvent se utilizează platformele fixe de tip tandem urmate de cele în “V” pentru efective de până la 800 vaci,
iar peste acest efectiv platforme rotative.
La noi cele mai răspândite instalaţii de muls sunt cele montate în adăpost, staţionare, cu colectarea
laptelui în bidoane şi cu transportul acestuia pe conducte în rezervoare cu răcire, cu funcţionare în doi timpi,
cu pompe rotative şi cu pulsatoare pneumatice şi electro-magnetice.
Instalaţiile pentru mulsul vacilor în fermă se clasifică în: instalaţii de muls vaci de lapte la bidon (pentru
mulsul în adăpost a 100 - 124 capete vaci de lapte); instalaţii de muls vaci de lapte la platformă tip “Brăduleţ”
cu module pentru: 2 × 10 vaci, 2 × 5 vaci, 1 × 10 vaci şi 1 × 5 vaci; instalaţii de muls vaci de lapte la
platformă “Crupă la crupă” cu modulele pentru: 2 × 20 vaci şi 1 × 10 vaci; instalaţia de muls vaci de lapte la
platformă pentru păşune (pentru mulsul a 200 de vaci de lapte întreţinute la păşune); minigrup individual de
muls vaci de lapte în varianta: cu cadru fără roţi şi cu cadru cu roţi (pentru mulsul unui număr redus de vaci de
lapte - 15).
Instalaţiile de muls oi pot fi: grupuri individuale de muls şi platforme de muls în adăpost şi la păşune.
Platformele pot fi: cu boxe aşezate pe un rând sau două rânduri şi cu bandă transportoare.
În general, platforma are aceleaşi părţi componente ca şi cea de muls vaci. Pentru turme de oi sub 300
capete, platforma are 4, 8, 12 locuri de muls, pentru turme peste 300 oi, 16, 24 sau 48 locuri. Instalaţia
funcţionează la o valoare a vacuumului de 350 - 380 mm Hg şi reclamă ca pulsatorul să realizeze 150 - 170
pulsaţii pe minut.
În cazul instalaţiilor cu platforme fixe, capacitatea de lucru poate să fie de 220 oi mulse.
Parametrii optimi la care trebuie să funcţioneze maşina de muls sunt următorii:
• Intensitatea vacuumului optimă este: ∆ p ° 0,5 bari ° 50 kPa â const. pentru maşinile de muls vaci; ∆ p °
0,40 - 0,42 bari ° 40 - 42 kPa ° const. pentru instalaţiile de muls oi În cazul în care intensitatea vacuumului
este mai mică decât cea optimă, aspiraţia laptelui se face prea lent. Valoarea minimă a intensităţii vacuumului
pentru menţinerea paharelor de muls pe mamelon este ∆ pmin. ° 0,3 bari ° 30 kPa;
• Frecvenţa pulsaţiilor optimă este: fo ° 55 - 56 puls./min. ° const. pentru maşinile de muls vaci: fo ° 80 - 180
puls./min pentru instalaţiile de muls oi. Eventuale abateri ale frecvenţei de la valoarea optimă poate duce la
înrăutăţirea procesului de muls. La frecvenţe mai mari, sfincterul nu poate urmări deformările manşonului.
Acestea din urmă se pot transforma într-un proces vibrator, provocând oboseala muşchilor şi afectând
sănătatea ugerului. Debitul de lapte muls nu creşte;
• Durata fazei de aspiraţie optimă este da ° 50…60%. Valorile mai mici sunt dăunătoare, iar valorile mai mari
nu sunt justificate, deoarece provoacă fluctuaţii ale intensităţii vacuumului şi nu duc la micşorarea timpului de
muls.
Acest domeniu a fost revoluţionat în ultimii 20 de ani prin introducerea elemetelor de automatizare şi
computerizare care au dus la reducerea consumului de forţă de muncă, prin mărirea numărului de aparate de
muls la care poate lucra un mulgător, şi la optimizarea regimului de lucru al aparatelor de muls, prin
executarea mulsului complet, fără să fie necesară aplicarea mulsului manual suplimentar.
Automatizarea mulsului cuprinde în principiu un traductor de debit de lapte şi un bloc de comandă
care în funcţie de informaţiile primite de la traductorul de debit, comandă schimbări în funcţionarea
pulsatorului sau modificarea intensităţii vacuumului la aparatul de muls. Dintre sistemele de automatizare
existente la ora actuală în dotarea maşinilor de muls amintim: sistemul pentru semnalizarea automată a
sfârşitului mulsului; sistemul pentru întreruperea automată a mulsului; sistemul pentru detaşarea automată a
paharelor aparatului de muls.
La unele maşini de muls realizate pe plan mondial, pulsatorul, care este “inima aparatului de muls”,
este de tip electronic cu comandă locală. Acesta menţine o pulsaţie ritmică şi proporţională constantă, fără să
fie influenţată de temperatură, umiditatea aerului şi de alţi factori, şi nu are nevoie de o unitate de comandă
separată.
Unele instalaţii de muls mecanic sunt dotate cu sisteme de automatizare şi pentru unele operaţii
auxiliare, cum ar fi: spălarea ugerului, distribuirea furajelor concentrate şi spălarea şi dezinfectarea aparatului
de muls.
Spălarea ugerului este realizată cu duze de pulverizare a apei dispuse pe podea. Duzele se deschid
automat, proiectând asupra ugerului jeturi verticale de apă.
Unele instalaţii existente pe plan mondial, sunt prevăzute cu duze cu aer cald care o dată cu spălarea
propriu – zisă, realizează şi uscarea parţială a ugerului şi înlocuirea masajului manual.
Atât în procesul de proiectare – construcţie cât şi în cel de exploatare, instalaţiile de muls trebuie să
satisfacă următoarele cerinţe: instalaţiile de muls trebuie să extragă integral laptele cisternal şi alveolar din
uger prin corelarea vitezei de mulgere cu cea de cedare a laptelui; să menţină starea de sănătate a ugerului atât
prin evitarea traumatizării ţesuturilor acestuia cât şi prin pregătirea corespunzătoare a animalelor la muls;
parametrii constructivi şi funcţionali ai instalaţiilor de muls, trebuie să fie corelaţi cu aptitudinile pentru
mulsul mecanic al ugerului; proprietăţile materialelor de construcţie a instalaţiei nu trebuie să modifice
calităţile fizico – chimice şi organoleptice ale laptelui; fiabilitatea şi mentenabilitatea instalaţiilor de muls
trebuie să fie foarte ridicate deoarece exploatarea acestor utilaje se face într-un timp dublu limitat, datorită
stereotipului dinamic al programului din fermă şi a respectării cerinţelor procesului neurohormonal de cedare
a laptelui; să se poată efectua curăţirea lor cu soluţii fierbinţi şi corozive; să aibă o funcţionare silenţioasă şi să
nu acţioneze prin inhibare asupra animalelor; să fie ergonomice; să răspundă cerinţelor de tehnică a securităţii
muncii.
Dintre firmele care produc maşini şi instalaţii pentru mulsul vacilor şi oilor amintim: Westfalia
Germania; Alfa Laval Agri Suedia; Gascoigne Melotte Franţa; Agromilk Ungaria; Banat Nova Puls S.R.L.
România; Junker Studio S.R.L. Braşov (importator aparate de muls Agrosez).

Sistemul cotelor de lapte


Uniunea Europeană acţionează în domeniul agriculturii printr-o politică agricolă comună realizată prin
doi piloni. Pilonul I – denumit „Organizaţii comune de piaţă” se realizează prin preţuri, stocare, ajutoare
financiare (plăţi directe, restituţii la export etc), cote şi protecţie vamală. Pilonul II – denumit „Dezvoltare
rurală” are un program stabilit prin Agenda 2000, cuprinzând măsuri acompaniatoare şi pentru modernizarea
şi diversificarea exploataţiilor agricole.
Sistemul de cote a apărut în anul 1984, ca o necesitate a stabilizării pieţei şi rentabilizării sectorului de
lapte şi produse lactate. Cota de lapte se referă numai la laptele de vacă şi reprezintă cantitatea maximă ce o
poate produce o exploataţie (gospodărie) pentru comercialzare prin vânzare. Vânzarea poate fi pentru
procesare (prelucrare) şi directă (alte persoane fizice sau juridice). Laptele folosit pentru autoconsum (familie)
şi hrana animalelor nu intră în cota de lapte.
Cantitatea se exprimă în Kg lapte (efectuându-se transformările necesare când se vinde în litri sau alte
produse – brânzeturi, smântână, iaurt, caşcaval etc) şi în Kg grăsime rezultat.
Cota este dată individual şi la cerere în Kg lapte şi grăsime. Anul de cotă se derulează în perioada
01.04 an curent – 31.03.an următor.
România are cota de lapte negociată la 3,057 mil. Tone, calculat pentru 826.216 vaci la o producţie de 3700
kg lapte. Din această cotă 1,093 mil. Tone (36%) sunt destinate procesării, iar 1,964 mil. Tone (64%) sunt
destinate vânzărilor directe. Pentru România cantităţile dintre aceste două destinaţii mai pot fi modificate în
funcţie de anul de referinţă 2005 – 2006, ceea ce înseamnă că în acest an trebuie să livrăm cât mai mult lapte
la procesare, direcţie în care contabilizarea este reală şi sigură.
România beneficiază de o rezervă de cotă de 188.400 tone care se va distribuii doar după 2009. Cei care vor
putea beneficia de ea vor fi tineri crescători care se îndreaptă spre acest sector sau cei care îşi dezvoltă
activitatea. Procentul de referinţă pentru grăsime nu a fost stabilit pentru România, acesta urmând să fie după
realizarea anului de referinţă 2004 –2005, recent încheiat. România în cazul aderării în anul 2007, va intra în
anul de cotă la 01 –04 2007, care va ţine până la 31.03.2008.
Cota de lapte reprezintă un bun câştigat, care se poate moşteni, transmite, închiria sau vinde. În U.E.
preţul mediu de vânzare este de 1 Euro/kg lapte, (Olanda 2,2 Euro, Austria 1,2 Euro, mai scăzut în ţările nou
intrate – Ungaria 40 Forinţi). Este obligatoriu ca după distribuţia cotei de lapte producătorul să realizeze
minim 70%. În situaţia nerealizării (excepţie cazuri de forţă majoră – boli, cutremure, accidente etc), diferenţa
până la 70% este preluată de stat, care poate interveni şi să cumpere cota de lapte spre redistribuire la cei care
îşi dezvoltă activitatea şi tinerii crescători apăruţi în acest sector (în funcţie de politica statului).
Situaţia laptelui predat la procesare se depune de cel care realizează prelucrarea laptelui până la data de 15
mai, (termen 45 zile), iar plata penalităţilor pentru depăşirea cotei se realizează până la 31 august (termen 5
luni). Situaţia laptelui destinat vânzării directe se realizează în principiu pe declaraţie pe propria răspundere de
către cel care are cota. România nu a stabilit modul de gestionare a cotei vânzărilor directe.
Trebuie spus că legislaţia europeană privind cota de lapte este stabilită prin Regulamentul Consiliului
(CE) numărul 1225/1999 şi 1788/2003 şi Regulamentul Comisiei (CE) numărul 595/2004. Aceasta este în
limba engleză, traducerea nefiind autorizată pentru a fi evitată confuzia de termen şi sens.
România, deşi mai are câteva luni până la aplicare nu a aprobat nici o documentaţie specifică gestionării cotei
de lapte şi de stabilire a unei organizaţii care să o gestioneze. Această situaţie este îngreunată şi de faptul că
90% din exploataţii (gospodării) au 1 –2 vaci (circa 1 mil. exploataţii) şi 10% din exploataţii au peste 3 vaci
(circa 100.000 exploataţii), realizânduse o medie de 1,7 vaci pe exploataţie. De reţinut faptul că doar 47% din
vaci vor beneficia de cota de lapte, diferenţa trebuind orientate spre carne.
Datorită situaţiei speciale din ţara noastră, România beneficiază de o perioadă de tranziţie de 3 ani
(până la 31.12 2009) privind cerinţele comunitare a fermelor de vaci de lapte, a calităţii laptelui crud,
modernizarea şi retehnologizarea unităţilor de procesare a laptelui şi organizarea centrelor de colectare.
Concluzionând putem spune că nu vor putea beneficia de sistemul de prime şi subvenţii decât
beneficiarii de cotă, iar aceasta o dată câştigată asigură crescătorului la încheierea activităţii un câştig (sprijin)
deosebit ( 20 vaci x 7000 kg/cap x 1 Euro = 140.000 Euro).
Crescători atenţie !
Dacă nu veţi avea cotă de lapte în 2007, nu veţi putea desfăşura o activitate economică în domeniu !
Dacă abia atunci vă veţi hotărâ să aveţi o fermă de vaci, va trebui să cumpăraţi cota de lapte împreună
cu cantitatea de grăsime, să închiriaţi (se reînnoieşte anual – Olanda 0,13 Euro/kg) sau în caz fericit după
2009 să apelaţi la rezerva de stat!
Cota de lapte reprezintă perspectivă şi siguranţă pentru crescătorul român!

Ce trebuie să facă fermierul cu vacile pentru a rămâne pe piaţa laptelui şi după 2007?
Răspunsul corect la întrebarea din titlu îl putem găsi cu mare probabilitate, dacă observăm ce se face
în acest domeniu, în ţările care fac parte din Uniunea Europeană. Peste cateva luni, şi România va fi membră
cu drepturi şi obligaţii depline a acestei comunităţi. în consecinţă dacă noi vrem să trăim ca şi fermierii din
UE, va trebui să facem ca şi ei.
Incă de la începutul formării Pieţei Comune Europene ţările care făceau parte din ea au urmărit să atingă o
singură ţintă şi anume:
Să-i încurajeze pe fermieri să prospere economic
Pentru aceasta guvernele lor au făcut ce trebuia să facă, pentru a le asigura două condiţii fundamentale.
Acestea sunt:
1) Piaţă de desfacere sigură pentru laptele produs.
2) Bani pentru dezvoltare tehnologică (subvenţii).
Pentru a menţine vânzările la un nivel constant şi a-i stabiliza pe fermieri la locurile lor de baştină. ei
au introdus o cotă de producţie de lapte pentru fiecare fermă, în parte, în funcţie de mărimea efectivului şi în
acelaşi timp, au subvenţionat financiar producţia de lapte, proporţional şi în funcţie de fertilitatea solului şi
condiţiile geografice ale locului unde sunt aşezate fermele.
în scopul creşterii constante a vânzărilor de lapte şi produse lactate a fost necesar să-si mai propună încă un
obiectiv fundamental şi anume: scăderea preţului de vânzare a laptelui.
Cum să facă asta ? Răspunsul este unul singur: prin scăderea constantă a costului pentru producerea
unui litru de lapte.
Scăderea costurilor de producţie nu se poate realiza, însă, decât prin folosirea cu pricepere a
cunoaşterii ştiinţifice şi modernizarea tehnologică a fermelor de vaci. Şi una şi alta dintre cele două deziderate
nu pot să devină operaţionale , numai dacă se cheltuiesc în ferme bani mai mulţi. De aceea ei au investit bani,
mai întâi, în programe de educaţie profesională permanentă a fermierilor şi apoi în programe de modernizare
tehnologică a fermelor, cu fonduri nerambursabile pe bază de proiecte. Ţinta acestora a fost şi este şi acum,
următoarea:
a) sporirea numărului de vaci din fermă
b) creşterea productivităţii muncii şi
c) scăderea preţului de vânzare a laptelui, paralel cu scăderea costurilor sale de producţie.
După subvenţii...
Subvenţionarea de către stat a producţiei de lapte se va menţine, însă, numai până în anul 2008-2010,
când se consideră că progresul tehnic introdus în ferme, cu ajutorul statului, poate susţine pe mai departe la
nivel superior producţia de lapte şi să producă o rentabilitate, la un nivel la care fermierul să fie capabil să
dezvolte ferma în continuare. Pentru a vă convinge că cele specificate mai sus sunt adevărate, redăm în
graficul care urmează evoluţia preţului de vânzare a laptelui paralel cu cel al costurilor de producţie a unui Kg
de lapte, în ţările UE din anul 1982 şi până în anul 2008.
Să se observe că pe tot parcursul anilor, atât preţul de vânzare cât şi costurile sale de producţie au
scăzut paralel şi în mod continuu. Prin ce mijloace? Repetăm, prin educaţie profesională, prin mărirea
fermelor şi tehnologizare modernă. Acestea din urmă are darul să sporească considerabil productivitatea
muncii.
Fermierul român după 2007
Acum suntem suficient de bine pregătiţi pentru a putea înţelege ce trebuie să facă fermierul nostru
pentru a prospera şi în viitor.
Dacă fermierul român producător de lapte doreşte să rămână pe piaţa laptelui şi după anul 2007, atunci
el trebuie să urmeze calea pe care au parcurs-o şi pe care merg fermierii, cu aceleaşi preocupări din Europa.
Aceasta înseamnă că el trebuie să-şi fixeze, de pe acum, nişte obiective şi să se străduiască să le atingă.
Acestea sunt:
1) Sporirea numărului de vaci în fermă.
2) Introducerea în ferme a unor tehnologii noi dar care să fie simple şi eficiente şi care să asigure atât o
înaltă productivitate a muncii, cât şi condiţii pentru obţinerea de lapte. "curat şi de calitate".
Noile tehnologii pe care le propun sunt următoarele:
• Să construiţi un adăpost nou sau să modificaţi adăpostul existent al vacilor şi să-l transformaţi într-un
adăpost modern, aerisit, atât vara cât şi iarna, cu întreţinerea dezlegată a vacilor (stabulaţie liberă) prevăzută
cu cuşete individuale de odihnă şi evacuare mecanică a gunoiului. Hrănirea şi adăparea trebuie să fie la
discreţie, la ieslea sau la adăpătoarea automată amenajată special pe mijlocul sau pe una din laturile
adăpostului.
• Să introduceţi în mod obligatoriu, mulgerea mecanică a vacilor la standul de muls, special amenajat, unde se
mulg deodată (simultan) 6 sau 12 vaci şi unde igiena ugerului şi a laptelui sunt asigurate.
• Să produceţi furaje fibroase cultivate ( leguminoase graminee), să la recoltaţi la timpul optim şi să le
transformaţi în semifân sau siloz şi neapărat să le administraţi la vaci amestecate, împreună cu concentratele,
sub forma unui furaj unic.
Cu ce bani să realizăm toate aceste obiective ?
Răspunsul este unul singur: cu bani de la Uniunea Europeană, prin programele "SAPARD", destinate
în mod special unui asemenea scop. Pentru a beneficia de ele, însă, ţi se cer două lucruri:
a) să doreşti cu adevărat să înfăptuieşti aceste obiective;
b) să întocmeşti un proiect prin care să convingi oficialităţile că modernizările propuse duc la rentabilizarea
fermei.