GĂURI DE APĂ

3.1.CAUZELE PRODUCERII GĂURILOR DE APĂ

De cele mai multe ori navele sau scufundat datorita pierderii stabilitatii si din aceasta cauza
lupta pentru vitalitatea navei trebuie sa aiba în vedere acest aspect pâna la pierderea totala a rezervei
de flotabilitate. De obicei la nave rezerva de flotabilitate este mare, iar ideea este ca pâna când ea se
va consuma, prin scufundare lenta, echipajul sa faca tot posibilul sa mentina nava în stare de plutire,
pe câta vreme în cazul 313j914d rasturnarii rapide (pierderea stabilitatii), este exclusa orice posibilitate
de a executa vre-o operatiune a luptei pentru vitalitate. Când scufundarea se face treptat, chiar daca
nava este inevitabil pierduta, exista mari posibilitati de a salva pasagerii si echipajul.

Gaurile de apa au ca prim efect jetul de apa ce patrunde în corpul navei, jet ce poate avea
efecte din cele mai nedorite, începând cu antrenarea si izbirea obiectelor si oamenilor întâlniti în cale
si pâna la inundarea compartimentului respectiv sau chiar scufundarea navei. Înca din constructie nava
este prevazuta cu pereti etansi, care limiteaza efectele gaurilor de apa asupra flotabilitatii si stabilitatii.

În cazul în care o asemenea avarie se abate asupra navei, cantitatea de apa ce poate patrunde
se ia în considerare sub doua aspecte tratate în capitolul de mecanica navei si anume: metoda
ambarcarii de greutati (se considera apa ca o greutate ambarcata tinând cont de factorul de
permeabilitate al compartimentului respectiv) sau prin metoda excluderii (se considera ca nava nu mai
are compartimentul respectiv cu toate urmarile asupra stabilitatii si flotabilitatii).

Dupa provenienta cauzele aparitiei gaurilor de apa pot fi :

- gauri de apa produse în urma coliziunii cu o alta nava ;

- gauri de apa cauzate de esuari ;

- gauri de apa provocate de coliziunea cu corpuri straine care plutesc la suprafata apei sau
în imersiune ;

- gauri de apa provocate de defectiuni ale tubulaturilor instalatiilor ce comunica cu

exteriorul;

- gauri de apa provocate de explozii la bord sau în exterior.

Statistic din literatura de specialitate se constata ca majoritatea accidentelor de navigatie

(circa 50%), au avut loc în apropierea porturilor, la navigatia prin canalele, fluvii sau în apropierea
coastelor, în conditii de vreme nefavorabila (ceata densa, ploaie, ninsoare, mare agitata, vânturi
puternice, etc.).
 Cele mai multe gauri de apa, care duc la sinistre navale, sunt urmarea coliziunilor si esuarilor
în conditii meteo nefavarobile.

Pornind de la aceste considerente statistice, se constata importanta regulilor de navigatie ce

trebuie respectate (conform Regulamentului International de Prevenirea Abordajelor pe Mare), astfel
încât siguranta navei si a echipajului sa nu fie periclitata.

3.2. CLASIFICAREA GĂURILOR DE APĂ

Pentru efectuarea unor calcule, privind cantitatea de apa care intra în compartiment printr-o
gaura de apa, a presiunii acesteia, cât si pentru stabilirea justa a materialelor si dispozitivelor de
astupare a gaurilor de apa, acestea se clasifica dupa anumite criterii, cum sunt:

a) Dupa dimensiunile gaurii de apa :

- gauri de apa mici, cu suprafetele sub 0.05 m2 ;

- gauri de apa mijlocii, cu suprafetele sub 0.2 m2 ;

- gauri de apa mari, cu suprafetele sub 2 m2 ;

- gauri de apa foarte mari, cu suprafetele peste 2 m2 .

b) Dupa pozitia lor în raport cu suprafata apei :

- gauri de apa dispuse deasupra liniei de plutire ;

- gauri de apa dispuse în zona de plutire ;

- gauri de apa dispuse sub linia de plutire, care pot fi pe bordajul sau pe fundul navei ( cu
distrugerea sau fara distrugerea dublului fund )

c) Dupa aspect :

- gauri de apa cu aspect neregulat si margini deformate ;

- gauri de apa cu aspect regulat si margini netede .

3.3. CERCETAREA AVARIILOR LA CORP

Imediat dupa producerea avariei, o prima actiune consta în determinarea locului si

caracteristicilor gaurii de apa. Localizarea gaurii de apa trebuie facuta cât mai repede posibil, având în
vedere timpul limitat existent pentru astuparea ei.
 Imediat ce locul avariei a fost depistat, se vor determina caracteristicile gaurii (înaltimea în
raport cu linia de plutire, dimensiunile, aspectul) si se va aprecia cantitatea de apa intrata, debitul de
inundare si timpul de inundare.

Compartimentul inundat se izoleaza de cele învecinate prin închiderea portilor etanse, a

tubulaturilor de ventilatie si a altor deschideri, ce ar duce la posibilitatea patrunderii apei în celelalte
compartimente.

Dupa stabilirea caracteristicilor de avarie, în paralel cu celelalte masuri specificate, se aduc, de

la postul de avarie cel mai apropiat, materialele necesare, utilizându-se eventual, si alte mijloace ale
bordului (motopompe de incendiu portabile, galeti, etc.).

Daca avaria este mare, se recomanda, numai atunci când este posibil, sa se stopeze nava, sau
cel putin sa se reduca viteza, astfel încât în nici un caz miscarea navei sa nu mareasca viteza de
inundare. Când este cazul, se vor lua masuri de întarire a peretilor etansi, deoarece o eventuala
distrugere a acestora ar mari foarte mult pericolul avariei si ar duce la situatii extreme.

O atentie deosebita trebuie acordata si etansarii gaurilor de deasupra liniei de plutire, mai ales
pe mare agitata sau atunci când exista pericolul bandarii navei pe partea gaurii de apa.

3.4. ASTUPAREA GĂURILOR DE APĂ MICI. METODE. MIJLOACE.

Gaurile de apa mici apar, de obicei, din cauza unor defectiuni ale corpului navei (nituri sarite,
spargerea hublourilor, crapaturi, fisuri )

Astuparea unor gauri de apa mici

si a orificiilor rezultate în urma saririi
niturilor (cu diametru pâna la 40 mm) se
poate face cu ajutorul unor buloane cu
cap pivotat, dopuri, iar a fisurilor si
crapaturilor cu ajutorul penelor (fig.
3.4.1) .

fig. 3.4.1 Astuparea gaurilor de apa mici cu

bulonul cu cap pivotant

1- corpul navei; 2 - bulon filetat; 3 -

piulita; 4 - cap pivotant ce permite rotirea cu 90° pentru a putea fi introdus pe gaura; 5 - material
izolant (garnitura); 6 - distantier.
 Crapaturile cu o latime de pâna la 30 mm se astupa prin calafatuire cu câlti sau cârpe. Acestea
se impregneaza cu minium de plumb sau unsoare tehnica dupa care se introduc prin presare în fisura
respectiva .

Fisurile cele mai mici pot fi stemuite cu plumb . Pentru aceasta este aplicata (batuta) o bucata
dintr-o foaie de plumb pe fisura cu ajutorul unui ciocan de stemuit sau cu o dalta tocita .

Pentru a limita extinderea fisurilor amplasate în zone intens solicitate (mai ales fisurile
cordoanelor de sudura), la capetele acesteia se vor da gauri, care vor fi astupate cu dopuri, iar fisurile
vor fi astupate cu plasture .

Gaurile de apa mici.

cu diametrul pâna la 100
mm, pot fi astupate cu
ajutorul unui plasture
metalic cu garnitura de
cauciuc, fixat cu ajutorul
unei cleme de varie cu
surub(fig.3.4.2).

fig. 3.4.2 Astuparea gaurilor de apa mici cu plasture din cauciuc si clema pivotanta

Elementele din desen (fig.3.4.2) au urmatoarea semnificatie:

1- corpul navei; 2 – clema de avarie cu surub; 3 - bulon filetat; 4 - piulita cu mânere; 5 - disc
metalic de presare; 6 - placa de cauciuc profilat pentru etansare.

Înainte de aplicarea acestui plasture, piulita cu mânere 4 trebuie sa fie desurubata pâna la
capat. Clema de avarie care este pivotanta se fixeaza de-a lungul bulonului si mentinându-se în aceasta
pozitie, este introdus în gaura de apa astfel încât sa iasa în afara bordajului si sa permita rasucirea
clemei 2, perpendicular pe axul bulonului. Dupa aceasta, cu ajutorul piulitei se strânge (preseaza)
discul metalic rigid 5 pe plasturele din cauciuc 6, implicit pe peretele cu gaura de apa, astfel realizând
obturarea (fig. 3.4.2).

Gaurile de apa mici, cu diametrul pâna la 150 mm, pot fi astupate si cu ajutorul unor cepuri
(dopuri) din lemn de brad (fig.3.4.3 ). Lemnul de brad este moale, iar prin batere permite strivirea si
obturarea completa a gaurii de apa.
 În final (dupa batere) sectiunea transversala a dopului de vitalitate nu mai este circulara ci ia
forma gaurii de apa.

Dopul (1) înfasurat în cârpe, câlti sau tenda impregnata cu minium de plumb (2), se introduce
în gaura de apa a bordajului (3) si se bate cu ajutorul barosului.

Fig. 3.4.3 Astuparea gaurilor de apa mici cu dopuri din lemn de brad

În partile inferioare ale santinelor, unde presiunea

apei depaseste 4m coloana de apa, dopul nu mai trebuie
înfasurat înainte de a fi aplicat pe gaura de apa, deoarece
datorita coeficientului redus de frecare dintre câlti si dop,
acesta ar putea fi eliminat (aruncat) datorita presiunii apei. Locurile neetanse, ramase dupa ce au fost
batute dopurile, se lichideaza prin baterea unor pene sau dopuri mai mici, si apoi se calafatuiesc cu
câlti impregnati cu seu sau cu minium de plumb. Cu ajutorul dopurilor de brad si plasturilor metalici
pot fi astupate gauri cu diametrul de pâna la 250 mm .

3.5. ASTUPAREA GĂURILOR DE APĂ MIJLOCII. METODE. MIJLOACE.

Gaurile de apa mijlocii se astupa, de regula, din interiorul compartimentului inundat.

Cele mai eficace mijloace sunt plasturii din cauciuc sau panourile cu margini moi (fig. 3.4.2;
3.5.1). Daca nu exista panouri cu borduri moi de dimensiunile gaurii, ele se confectioneaza din
scânduri de brad asezate în doua straturi perpendiculare unul pe celalalt si prinse cu scoabe. Între cele
doua straturi de scândura, batute transversal unul fata de celalalt,
se pune o bucata de pânza de vela unsa cu seu sau unsoare.
Panoul va fi înfasurat în pânza de vela prinsa în cuie iar
dimensiunile acestuia trebuie sa fie cu 150-300 mm mai mari
decât dimensiunile gaurii .

Înainte de astuparea gaurii, din portiunea avariata se

îndeparteaza captuseala bordajului (fardajul), tubulaturile si
cablurile sau alte obiecte care împiedica fixarea panoului, iar la
nevoie, se îndreapta sau se taie marginile gaurii astfel încât sa
fie posibila fixarea panoului cu borduri moi.

a
b
 fig. 3.5.1 Astuparea gaurilor de apa mijlocii cu ajutorul panourilor cu borduri moi

Elementele panourilor cu borduri moi din fig 3.5.1a, respectiv 3.5.1.b sunt:

1- bordaj, 2 - panou cu borduri moi, 3 - suruburi de fixare, 4 - clema rabatabila si 5 - piulita

cu mânere.

fig. 3.5.2. Fixarea panoului

cu borduri moi cu ajutorul dulapilor
sprijiniti pe structura de rezistenta

O alta solutie de fixare

a panoului cu borduri moi este
ilustrata în fig 3.5.2. Dupa ce a
fost uns cu seu pe marginea
moale, panoul se poate fixa si
cu ajutorul dulapilor sau
grinzilor din dotare, sprijinite
de elementele de structura cu
rigiditate din apropiere si fixate cu pene de lemn.

Elementele din figura 3.5.2 sunt urmatoarele: 1 - bordaj; 2 - perna cu câlti sau panou cu
borduri moi; 3 - scândura; 4 - grinda de lemn; 5 - pene de lemn ce se bat cu ciocanul în sens contrar; 6
- element de rezistenta din structura navei; 7 - perete vertical etans.

Daca la bord se afla un

dispozitiv universal de strângere, acesta
poate fi folosit cu foarte bune rezultate
(fig. 3.5.3).

Fig. 3.5.3 Fixarea panoului cu borduri

moi cu ajutorul dispozitivului universal de
strângere între coaste

Daca o astfel de fixare nu este

posibila, se pot utiliza doua, trei buloane filetate cu cârlig si piulita sau fixarea se face cu ajutorul unui
bulon cu clema rabatabila (fig. 3.5.1a; 3.5.1b).
 Astuparea gaurilor din zona liniei de plutire si de deasupra operei vii se poate face prin
mijloacele deja prezentate sau dupa caz cu fixarea panourilor din exteriorul navei.

Avantajele unei astfel de operatiuni, cu fixarea din exterior, sunt date de faptul ca nu mai este
necesara prelucrarea gaurii pentru realizarea contactului dintre marginile panoului si bordaj (margini
care de obicei sunt rasfrânte în interior).

3.6. ASTUPAREA GĂURILOR DE APĂ MARI sI FOARTE MARI.

METODE. MIJLOACE.

De cele mai multe ori, astuparea gaurilor de apa mari si foarte mari nu se poate face din
interior din cauza presiunii si a debitului foarte mare de apa care intra în nava. În aceasta situatie prima
masura care trebuie luata este de a etansa compartimentul respectiv în raport cu restul navei si de a
întari din exterior peretii transversali ai compartimentelor adiacente celui inundat.

Pentru obturarea gaurii de apa se utilizeaza paietele întarite de vitalitate, care se duc la locul
avariei prin exterior, cu ajutorul parâmelor de manevra si de fund. Aplicarea paietului de vitalitate se
face numai dupa oprirea navei, iar transportul acestuia pâna în dreptul gaurii de apa se face prin prova,
în scopul de a evita încurcarea parâmelor de fixare cu palele elicei navale sau cu linia de arbori(fig.
3.6.1).

fig. 3.6.1 Astuparea gaurilor de apa mari si foarte mari cu paietul de vitalitate

Presiunea apei va fixa paietul pe gaura si va asigura etansarea partiala a gaurii de apa.

Dupa pozitionarea si fixarea atenta a acestuia, se trece la evacuarea apei din

compartimentul inundat cu toate mijloacele disponibile, ceea ce duce si la cresterea diferentei de
presiune interior exterior si astfel la o mai buna aderenta a paietului cu corpul navei
 Daca marginile gaurii de apa sunt îndreptate spre exterior, operatia de pozitionare a paietului
este mult îngreunata si în acest caz, se va proceda fie la îndreptarea marginilor, fie la etansarea
gaurilor dinspre interior cu panouri în locurile de infiltrare, dupa aplicarea paietului si evacuarea
partiala a apei

Astuparea gaurilor de apa cu ajutorul chesoanelor de ciment.

În cazul gaurilor de apa mari sau foarte mari dupa pozitionarea paietului de vitalitate, se
impune astuparea acestora prin turnarea de ciment rapid în locul respectiv. De asemenea, datorita
formei navei, aceasta metoda este utilizata si pentru gauri mai mici, în zona gurnei sau a fundului.

Mortarul se pregateste din apa dulce, ciment cu priza rapida si nisip . Nu se va folosi apa
murdara cu grasimi, reziduuri petroliere, acizi etc., pentru a nu împiedica si deteriora priza . Apa de
mare reduce rezistenta mortarului cu circa 10% si de aceea nu este indicata utilizarea ei .

Operatiile de înlaturare a avariei se executa astfel :

- se astupa gaura cu un paiet de vitalitate, din exterior ;

- se evacueaza apa din compartiment cu ajutorul mijloacelor de evacuare ;

- se confectioneaza, dupa forma bordajului sau a fundului (tinând cont de elementele

structurale ale navei), un cheson (cofraj) de lemn ;

- pentru evacuarea apei care se infiltreaza prin paiet la partea inferioara a cofrajului se
monteaza o teava a carei sectiune trebuie sa asigure scurgerea apei infiltrate fara a crea
presiune;

- bordajul se curata si se spala în zona în care va fi montat chesonul ;

- dupa montarea chesonului spartura se acopera cu o pânza de vela sau din pâsla care sa
asigure etanseitatea acestuia ;

- simultan cu montarea chesonului, se pregateste mortarul (din doua parti nisip si o parte
ciment), adaugându-se si substantele pentru priza rapida în proportiile indicate în
instructiunile de utilizare ale acestora (pentru a se accelera priza betonului se poate adauga
clorura de calciu în proportie de 1- 3% din greutatea cimentului sau acid clorhidric pâna
la 6%) ;
- pentru omogenizare, nisipul si cimentul sunt întoarse cu lopata atâta timp cât sunt uscate
(aceasta operatiune se va face cât mai aproape de locul de turnare)

- se toarna apa dulce curata (apa de mare slabeste rezistenta betonului cu circa 10
procente), amestecând bine pâna se creeaza o pasta omogena ;

- pasta se toarna în chesonul montat la locul avariei si se batatoreste pâna când apa apare la
suprafata betonului;

- dupa întarirea betonului orificiul tevii de golire se astupa cu un dop din lemn (în timpul
operatiunii de astupare a gaurii compartimentul trebuie drenat continuu pentru a se asigura
întarirea betonului)

- se scoate paietul din exterior ;

- avaria va fi definitiv înlaturata cu prima ocazie favorabila, într-un santier naval.