Junimea

Gruparea Junimea a fost infiintata in 1863 din initiative a 5 tineri cu studii in mediile universitare franceze si germane: o o o o o Iacob Negruzzi Theodor Resetti Petre P. Cart Vasile Pogor Titu Maiorescu

Titu Maiorecu este mentatorul Junimii ,critic de directie in cultura , care impune criteriul estetic ca singurul posibil in aprecierea operei literare. Rolul Junimii in cea de-a doua jumatate a sec XlX- lea ramane cel de a fi orientat cultura romana spre o noua varsta ,cea a eliminarii mediocritatii si a promovarii scriitorilor de certa valoare estetica. Junimistii au avut un rol considerabil in incurajarea literaturii originale si nationale si in impunerea scriitorilor de valoare din epoca in constiinta contemporanilor (Creanga , Caragiale , Slavici, Eminescu etc. ) l etapa (1836-1874) Activitatea Junimii a constat in special intr-o serie de conferinte publice , la Iasi, pe diverse teme : literare , lingvstice, filozofice, istorice. In 1867 societatea Junimea scoate o revista proprie intitulata Convorbiri literare (primul numar al revistei apare la 1 Martie ). Lll etapa (1874-1885) In 1874 conducatorul Junimii Titu Maiorescu se muta la Bucuresti in una din casele in care a locuit, pe rand, Titu Maiorescu, fie la casa din Iasi in casa lui Iacob Negruzzi. In 1885 societatea insasi se muta la Bucuresti . In aceasta perioada principala activitate era lectura unor opere originale, in sedinte, ca intr-un fel de cenaclu; de exemplu aici citeste Eminescu Luceafarul, iar Caragiale O noapte furtunoasa . Llll etapa Dupa 1885 intrunirile se raresc , iar revista capata un pronunntat caracter academic, prin publicarea in paginile acesteia a unor articole de specialitate din diferite domenii (filozofie, filologie, geografie, istorie). Aparitia revistei Convorbiri literare se prelungeste pana in 1944 fara a avea insa stralucirea de la inceput. In studiul In contra directiei de astazi in cultura romana (1868), Titu Maiorescu expune una dintre cele mai reprezentative idei estetice ale sale : refuzul formelor fara fond.

Astfel, criticul porneste de la premiza ca in toate straturile culturii romane exista viciul imitatiei , al superficialitatii , in urma unui elan al accidentalizarii. Titu Maiorescu ofera exemple atat din domeniul literar sau lingvistic , cat si din domeniul istoriei , apoi continua prin afirmatia lipsei de continut a unor institutii din epoca, cum ar fi scolile si universitatile , lipsite de profesori competenti sau teatrele care functioneaza mecanic , in absenta unui repertoriu national original si al unor actori cu prestanta. Maiorescu numeste aceste realitati forme fara fond si refuza preluarea unor modele accidentale in absenta unui fond autohton solid. Convins ca forma fara fond este de-a dreptul stricacioasa , deoarece nimiceste cultura, conducatorul Junimii recomanda indepartarea mediocritatii si promovarea formelor ce definesc identitatea noastra natinala. Studiul Comediile domnului I. L. Caragiale porneste de la declansarea unui scandal in presa la adresa operelor dramatice ale autorului citat acuzat de vulgaritatea limbajului , de imoralitate si de atac la bunele moravuri ale claselor politice si sociale in alte ce se simteau vizate de continutul presei O scrisoare pierduta. Maiorescu intelege necesitatea eliminarii unor prejudecati in receptarea operei literare si demonstreaza in acest studiu implicabilitatea criteriului moral in arta. Spre deosebire de adversarii sai din epoca , ce acordau artei in rimul rand o valoare educatore. Titu Maiorescu afirma oportunitatea artei si a literaturii ,rolul nefiind unul didactic sau moralizator, ci unul de purificare a spiritului, prin intensitatea emotiior transmise. Criticul observa ca o opera de arta este morala prin valoarea ei si nu prin afirmarea nemijlocita a unor idei moralizatoare.