Sunteți pe pagina 1din 5

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

1. Tema Povestea lui Hara-Alb de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista Convorbiri literare, in anul 1877. Autorul porneste de la modelul olcloric, dominat de stereotipie, reactuali!ea!a teme de circulatie universala, dar le organi!ea!a con orm propriei vi!iuni, intr-un te"t narativ mai complicat decat al basmelor populare. #ema basmului o constituie lupta dintre bine si rau, inc$eiata cu trium ul binelui. Concret, eroul parcurge o aventura imaginara, un drum al maturi!arii pentru dobandirea unor valori morale si etice. 2. Arta narativa Potrivit vi!iunii despre lume a autorului, abulosul este tratat in mod realist %prin cultivarea detaliului, individuali!area persona&elor prin limba&, umorul', iar realismul classic dobandeste o componenta didactica. (asmul are c$aracter de bildungsroman, intrucat traseul devenirii viitorului imparat este marcat de probe ale calitatilor morale mai degraba decat de probe ale cura&ului. Avand modelul in epica populara, basmul cult este o specie narativa ampla, o naratiune pluriepisodica, bogata in persona&e purtatoare ale unor valori simbolice. Actiunea basmului implica pre!enta abulosului si stereotipia constructiei subiectului prin actiuni conventionale. )eperele temporale si spatiale sunt nedeterminate. Con lictul dintre bine si rau se inc$eie prin victoria ortelor binelui. Persona&ele polari!ea!a in &urul celor doua atitudini. Protagonistul parcurge un drum al maturi!arii, iar celelalte persona&e indeplinesc o serie de unctii in raport cu acesta * antagonistul, a&utoarele, donatorii. In basm sunt pre!ente ci rele si obiestele magice, ormulele speci ice, tiparul si unctiile narative. +odelul structural al basmului este ciclic, ceea ce presupune pornirea de la o stare de ec$ilibru, perturbarea ec$ilibrului, parcurgerea unui drum cu peripetii si regasirea ec$ilibrului intr-un alt punct al devenirii lumii si al devenirii sinelui protagonistului. Parcursul ciclic este marcat si ormal prin simetria incipit- inal. Ca in basmul popupar, cliseele compo!itionale sunt plasate in incipit si la inal. ,irmula initiala- Amu, cica era odata si ormula inala- .i a tinut veselia ani intregi si acum mai tine inca/ cine se duce acolo be si mananca. Iar pe la noi cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita si rabda sunt conventii care marc$ea!a simetric intrarea si iesirea din abulos. ,u!iunea dintre real si abulos se reali!ea!a in incipit, deoarece naratorul inovea!a ormula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva, ara a nega, asa cum se intampla in basmul popular. ,ormula inala include o re lectie asupra realitatii sociale, alta decat in lumea basmului si o comparatie de un comic amar intre cele doua lumi, a abulosului si a realului. Actionea basmului se des asoara prin inlantuirea secventelor narative si respecta modelul structural stereotip- o situatie initiala de ec$ilibru %e"po!itiunea', o secventa care dereglea!a ec$ilibrului * lipsa, pre&udicial %intriga', trecerea probelor %des asurarea actiunii', actiunea reparatorie %punctual culminant', re acerea ec$ilibrului si rasplatirea eroului %de!nodamantul'.

#impul si spatiul sunt nedeterminate, din punct de vedere spatial actiunea debutand intrun capat de lume si evoluand in alt capat. Actiunea este relatata din perspective unui narrator omniscient, uneori subiectiv, care alternea!a naratiunea la persoana a III-a cu dialogul. 3. Subiectul 0upa ormula traditionala de inceput a lam ca 1erde imparat are trei ete si, neavand mostenitor baiat, isi roaga, printr-o scrisoare, ratele sa-i trimita pe cel mai vrednic dintre cei trei ii ai sai pentru a-i urma la tron. Craiul ii supune unor probe ce aveau sa-l scoata in evidenta pe cel mai bun. 2a podul peste care trebuia sa treaca cel ales, craiul asteapta imbracat intr-o piele de urs si cei doi ii mai mare renunta, spre nemultumirea tatalui. Cel mic se supara au!ind vorbele grele ale parintelui sau si ar dori sa incerce. Aparitia batranei si depasirea primei probe, aceea a genero!itatii, il ace sa se oloseasca de s aturile acesteia. Pentru a pleca la drum, are nevoie de $ainele, armele si calul din tinerete ale tatalui sau. 3btine $ainele si armele, iar pentru cal va avea nevoie de proba cu &aratec si va constata ca acesta vorbeste si cunoaste gandurile stapanului. Calul il va a&uta sa depaseasca proba. #atal sau este multumit si, inainte de a se desparti, ii daruieste pielea de urs si ii da cateva s aturi- In calatoria ta ai sa ai trebuinta si de rai si de buni, dar sa te eresti de omul ros, iar mai ales de cel span cat ii pute. #recand podul, $otar s4mbolic intre taramul cunoscut si cel necunoscut, plin de prime&dii, eciorul de imparat a&unge intr-un spatiu labirintic, pentru a carui trecere il accepta, a treia oara, pe span drept calau!a, calcand ast el prima interdictie. 2ipsit de e"perienta, iul craiului va i trans ormat prin viclesug, ademenit intr-o antana, din stapan in sluga, sub numele deHarap-Alb. A&uns la curtea imparatului verde, Harap-Alb este supus unor incercari. Primele doua probe %sa aduca salatele din gradina ursului si pietrele pretioase din gradina cerbului' vor i trecute cu bine datorita calului na!dravan, dar mai ales datorita batranei, care se dovedestea i . anta 0uminica. Pentru a treia si cea mai grea proba, Harap-Alb va i a&utat decinci prieteni %5erila, ,laman!ila, .etila, 3c$ila si Pasari2ati-2ungila', alaturi de albinele si urnicile care primisera mila eroului. Imparatul )os este nevoit sa le dea ata, insa pe drum cei doi se indragostesc. In atisandu-se spanului, at ail va demasca pe impostor, iar acesta ii va taia capul lui Harap-Alb, convins ca l-a tradat, ceea ce era neadevarat, pentru ca eroul a ramas credincios &uramantului. Calul il pedepseste pe span, iar at ail readuce la viata pe Harap-Alb, olosind remediile magice. (asmul se inc$eie cu rasplatirea eroului- imparatia si nunta. 4.Constructia personajelor Persona&ele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb sunt purtatoare ale unor valori simbolice- binele si raul, in diversele lor iposta!e. Persona&ele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de uncii %antagonistul, a&utoarele, donatorii', ca in basmul popupar, dar sunt individuali!ate prin atributele e"terioare si prin limba&. Povestea lui Harap-Alb propune un erou construit dupa sc$ema narativa a initierii. Aceasta presupune un traseu al devenirii de sine si se reali!ea!a prin actuali!area cu un actor perturbator. #raseul devenirii coincide cu modi icarea statutului social al eroului, dar si cu modi icarea statutului sau spiritual. 6roul este spri&init de a&utoare si donatoriiinte cu insusiri supranaturale %. anta 0uminica', animale abuloase %calul na!dravan, craiasa albinelor si a urnicilor', apturi $imerice %cei cinci prieteni', sau obiecte

miraculoase %aripile craieselor, smicelele de mar, apa vie, apa moarta' si se con runta cu rau acatorul %spanul', care are si unctie de trimitator. Caracteri!area directa este reali!ata de catre narrator, de alte persona&e, sau re!ulta din mi&loacele de autocaracteri!are. 0intre procedeele de caracteri!are indirecta se utili!ea!a caracteri!area prin apte, limba&, relatii cu alte persona&e si nume. 7umele persona&elor lui Creanga sunt oarte suggestive- al spanului, al imparatului )os si al celor cinci prieteni, repre!inta cate un de ect uman. 0aca pentru persona&ele negative re lecta credita populara in rautatea omului insemnat, in legatura cu care este averti!at eciorul de crai, pentru cei cinci tovarasi de ectul devine insusirea supranaturala in slu&ba binelui. Apelativul o"4moronic Harap-Alb semni ica sclav alb, rob de origine nobila, dar si conditia de invatacel, aptul de a i supus initierii. 2imba&ul naratorului si al persona&elor cuprinde termini si e"presii populare, regionalisme onetice sau le"icale, proverbe si !icatori introduse prin ormula vorba ceea. Harap-Alb, persona&ul principal si eponim al basmului, intruc$ipare a binelui, este un erou atipic de basm, deoarece este lipsit de insusiri supranaturale si este construit comple", realist, ca o iinta care invata din greseli si progresea!a. 0e aceea este un persona& rotund. 7ici antagonistul * spanul * nu este unul tipic, intrucat nici el nu are atribute miraculoase, ne iind un !meu sau un animal abulos. 0impotriva, constructia realista a persona&ului re lecta conceptia populara despre omul rau care este insemnat. In plus, spanul are rolul cel mai important in scenariul initierii lui Harap-Alb, intrucat rautatea lui il pune pe tanar in situatia de a-si dovedi calitatile. 6ste, asadar, pedagogul ce rau. Protagonistul parcurge un drum al initierii, la inalul caruia trebuie sa treaca intr-un plan superior de e"istenta. Co lictul dintre bine si rau se inc$eie prin victoria ortelor binelui. .tatutul initial al persona&ului este cel de neinitiat. 6l traieste intr-un ori!ont al inocentei, care se &usti ica prin tineretea sa. 0esi are calitati umane deosebite, acestea nu sunt vi!ibile de la inceput, ci si le descopera prin intermediul probelor la care este supus. 6l apare in scena dup ace ratii mai mari esuea!a, in incercarea de a-si asuma un destin de e"ceptie. #ristetea si rusinea tatalui provoaca autoanali!a celui mic. .ecventa contine o caracteri!are directa, reali!ata de catre narator- Incepe a plange in inima sa, lovit iind in adancul su letului de apasatoarele cuvinte ale parintelui sau. Prin carateri!area indirecta se reali!ea!a portretul spiritual al iului neinitiat. Acesta nu se grabeste sa isi revendice drepturile, ci cauta in sine raspunsul la problema destoiniciei proprii. Pentru a ilustra caracteri!area directa, reali!ata de catre narator, este sugestiv episodul coborarii in antana. Antagonistul il inc$ide pe tanar intr-o antana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa aca sc$imb de identitate. 0e asemenea, spanul ii da iului de crai numele de Harap-Alb. 6ste de remarcat aptul ca pana in acest moment nu se preci!ea!a numele me!inului, pentru ca el nu are o identitate proprie, ci se a irma doar ca iu al cuiva. Prin urmare, inca de la situatia initiala, protagonistul si antagonistul sunt construiti pe ba!a unei serii de opo!itii, care individuali!ea!a binomul bine-rau, speci ic basmuluinaiv-viclean, om de onoare-ipocrit, om de origine nobila-om comun, dar si pe relatia dintre initiat si initiator. A&unse la curtea imparatului 1erde, cele doua persona&e interpretea!a rolul celuilalt, spanul iind un nepot rau si laudaros, iar Harap-Alb o sluga supusa si cuviincioasa. .panul il supune pe Harap-Alb la trei probe- aducerea salatelor din gradina ursului, pielii

cerbului si a etei imparatului )os. +i&loacele prin care eroul trece probele tin de miraculos, iar a&utoarele au puteri supranaturale. Primele doua probe le depaseste cu a&utorul . intei 0uminici, care il s atuieste cum sa procede!e si ii da obiecte magice. In vreme ce i!ban!ile lui Harap-Alb starnesc admiratia si pretuirea lui 1erde imparat si ale iicelor lui, spanul se arata un stapan necuviincios, care isi trimite sluga la moarte sigura, dar si un nepot obra!nic si laudaros. .panul nu este doar o intruc$ipare a raului, ci are si rolul initiatorului. 0e aceea, calul na!dravan nu il ucide inainte ca intitierea eroului sa se i inc$eiat. Aducerea etei imparatului )os presupune depasirea altor probe, unde eroul este spri&init de ad&uvanti si donatori. Ca si in ca!ul genero!itatii ata de batrana cersetoare, aceste persona&e il a&uta in trecerea probelor de la curtea imparatului )os pentru ca mai intai el si-a dovedit genero!itatea si indemanarea, cura&ul si prietenia. Pentru erou, aducerea etei imparatului )os este cea mai di icila incercare, pentru ca pe drum se indragosteste de ea. ,iind onest, isi respecta &uramantul acut si nu ii marturiseste adevarata sa identitate. Cand se intorc la curtea lui 1erde imparat au loc recunoasterea si trans igurarea eroului, dar si demascarea si pedepsirea rau acatorului. ,ata il demasca pe span, are ramane cu impresia ca Harap-Alb a divulgat secretul si ii taie capul. 0e apt, rautatea spanului il de!leaga pe erou de &uramantul supunerii, semn ca initierea este inc$eiata, iar rolul pedagogului cel rau ia s arsit. Calul este acela care distruge intruc$iparea raului, aruncandu-l din inaltul cerului. 0ecapitarea eroului de catre span este ultima treapta a initierii. Inviat de ata cu a&utorul obiectelor magice, eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa- pe ata imparatului )os si imparatia. Casatoria si sc$imbarea statului social con irma maturi!area persona&ului. ,inalul basmului, prin moartea si invierea eroului, adduce con irmarea reali!arii destinului de e"ceptie, anuntat de . anta 0uminica. Invierea este o trecere la alta identitate, cel care se naste acum iind noul Crai, vrednic sa ie imparat puternic si iubit. 5. Relatia incipit- inal Intre doua orme de ec$ilibru, basmul propune un drum a lat intr-o progresie spiralat ascendenta. 0e la ec$ilibrul unei lumi se construieste ec$ilibrul alteia, iindca eroul neinitiat si inocent devine, prin parcurgerea drumului initierii, imparatul vrednic si sotul iubit. Incipitul si inalul sunt nu numai simetrice, ci si identice in plan s4mbolic * ambele marc$ea!a, in mod egal si simultan, cate o intrare si cate o iesire intre cele doua lumirealul si abulosul. 2umea basmelor este plasmuita prin u!iunea realului cu abulosul. Conventia basmului este acceptarea de catre cititori si persona&e a altor legi ale naturii decat cele ale lumii reale, obiective. 6i accepta, inca de la inceput, supranaturalul ca e"plicatie a intamplarilor incredibile, ara correspondent in lumea reala. ,u!iunea dintre real si abulos se reali!ea!a in incipit, deoarece naratorul modi ica ormula initiala, punand povestea pe seama spuselor altcuiva. ,ormula inala include o re lectie asupra realitatii sociale, di erita de lumea basmului si, in orma rimata, o compar8atie intre cele doua lumi * a abulosului si a realului. Povestea lui Harap-Alb are ca particularitate re lectarea vi!iunii despre lume a scriitorului, umani!area abulosului, individuali!area persona&elor, umorul si speci icul

limba&ului. 0esi este un basm cult, asemenea basmului popular, pune in evidenta idealul de dreptate si de adevar, iind o oglindire a vietii in moduri abuloase %5. Calinescu'. !. "ralitatea stilului 3ralitatea este o constanta a operei lui Creanga, dand acesteia o tonalitate ireasca de e"primare autentica. Indicii le"icali, semantici si sintactici ai oralitatii sunt- e"presiile onomatopeice, inter&ectiile si verbele imitative, e"presiile tipice, interogatiile si e"clamatiile, rimele si asonantele. ,recventa neobisnuita a acestora generea!a un stil incon undabil. Apar enunturi scurte, structuri eliptice, repetitii %s-odata pornesc teleap, teleap, teleap', stil direct, interogatii retorice, verbe imitative, inter&ectii si structure locutionale. Ca particularitate a reali!arii raporturilor sintactice, se remarca preponderenta coordonarii. 0e asemenea, apar e"presii narative tipice %si odata, si apoi, dupa aceea, vorba ceea', ra!e ritmate si versuri populare. 7u intamplator, 5eorge Calinescu il considera pe Creanga un autor erudit, apropiat de )abelais, cu deosebirea ca eruditia $umulesteanului are la ba!a cultura populara. Avalansa de proverbe, !icatori, citate din cantece populare tradea!a placerea spunerii si unctia comica a limba&ului. 7ota comica individuali!ea!a povestile lui Creanga. In ca!ul lui se mani esta umorul, orma a comicului care, prin situatiile si persona&ele generatoare de ras, reali!ea!a o orma de critica, dar cu bunavointa, intelegere si simpatie.9 Autorul este &ovial, iar comical sau este bonom, nu sanctionea!a. Ca mi&loace ale comicului apar- e"primarea ba!ata pe construirea ra!elor printr-o te$nica a asteptarii rustrate %sa traiasca trei !ile cu cea de alaltaieri, 5erila se intindea de caldura de-i treceau genunc$ele de gura', ironia %doar unu-i imparatul )os, vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui cea nepomenita si milostivirea lui cea neau!ita', apelative caricaturale si porecle %tapul cel ros, bu!ila', !e lemisire %#are mi-esti drag: #e-as vari in san, dar nu incapi de urec$i', diminutive cu valoare augumentativa %bu!isoare, bauturica', caracteri!ari pitoresti %5erila, 3c$ila etc.', scene comice %cearta dintre 5erila si tovarasii sai', proverbe si !icatori %0a-i cu cinstea sa peara rusinea:'. 3 alta caracteristica a lui Creanga este eruditia paremiologica. Autorul citea!a proverbe si vorbe de du$ pe care le introduce prin sintagma vorba ceea. #. Conclu$ii Povestea lui Harap-Alb este o ilustrare a genialitatii lui Creanga, un e"emplu de opera culta, impregnate de spirit olcloric. )a inamentul si subtilitatile literare speci ice operei lui Creanga sunt- umorul si grotescul, descrierile, oralitatea de tip scriptural si, nu in ultimul rand, atitudinea naratorului pusa sub semnul ludicului. Aceeasi relevanta o are si raportul dintre real si abulos. In conclu!ie, Povestea lui Harap-Alb valori ica tiparul narativ al basmului popular, dar elementele stereotipe se reorgani!ea!a, con orm vi!iunii artistice a autorului, cu elementele speci ice artei sale narative %stil, limba&'. Pornind de la date ale realului, actiunea se des asoara intr-un universe abulos, intr-un spatiu conventional.