PROBAIUNEA N PROCESUL PENAL

EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC

Prof.coordonator : Masterand:
Prof. univ. dr. Petre Buneci Sandu Elena Cristiana





EXPERTIZA MEDICO-LEGAL PSIHIATRIC



Capitolul I Introducere

Capitolul II - Obiectivele expertizei medico-legale psihiatrice
in cazurile penale

Capirolul III Concluzii

Bibliografie















INTRODUCERE
In practica judiciara expertiza medico-legala psihiatrica apare mult mai
tarziu, fata de alte practici expertale.
Primul manual de psihiatrie judiciara si sociala, scris pe baze stiintifice,
apare in anul 1877, fiind elaborat de medicul primar Alexandru utzu.
Aceasta activitate ia amploare in ultimii 50 de ani, iar din 1962 capata o
orientare moderna.
Cercetarea medico-legala psihiatrica poate aduce un aport considerabil in
domeniul crimino-logiei clinice.
Rolul expertizei psihiatrice este de a furniza elemente medicale in masura sa
prezinte personalitatea psihopatologica a unei persoane care a savarsit o infractiune
sau sa ateste sanatatea mintala in unele cazuri civile.
Sarcina fundamentala este de a aprecia discernamantul persoanelor cu
referire speciala la starea psihica in momentul comiterii faptei.
In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice trebuie avute in vedere pe
langa stabilirea discernamantului si o serie de alte criterii medicale mai complexe,
cum ar fi: raportul intre constiinta si tulburarile psihice ale faptuitorului, precum si
daca tulburarile psihice au sau nu legatura de cauzalitate cu actul antisocial.
Expertiza face parte din categoria examinrilor medico-legale a
persoanelor, fiind prevzuta si reglementata in Codul Penal si Codul de Procedura
Penala, iar organizarea acesteia este prevzut in legea privind organizarea
activitii si funcionarea institutiilor medico-legale.
Vocabularul psihiatric specific, noiunile tehnice particulare, necesita o
traducere nevulgarizata a terminologiei tiinifice pentru o nelegere
corespunztoare a cauzelor in justiie.
Medicinii Legale ii revine rolul de mediator metodologic specific in acest
sens prin intermediul expertizelor psihiatrice.
Principalul aspect al activitatii desfasurate de specialistii in psihiatrie
medico-legala este reprezentat de cea de expert in cadrul comisiilor de expertiza
medico-legala psihiatrica solicitata in cauze juridice, respectiv:
- pentru stabilirea capacitatii psihice si periculozitatii sociale a persoanelor
infractoare;
- pentru intreruperea sau amanarea pedepsei;
- pentru stabilirea capacitatii psihice de exercitiu, vizand capacitatea civila
in general sau la un moment dat
- pentru stabilirea starii de sanatate in vederea intocmirii unor acte civile,
in cazurile de revendicare a unor despagubiri civile motivate prin
accidente, boli, decese intraspitalicesti, tratamente medicale neadecvate,
mal practica medicala, rele tratamente in medii concentrationare, in
cazurile de stabilire a infirmitatii psihice tranzitorii sau permanente, in
cazurile in care justitia cere precizari privind cauzalitatea medico-legala
psihiatrica sau responsabilitatea medicala etc.
Art. 48 din Codul Penal precizeaza: Nu constituie infractiune fapta
prevazuta de legea penala daca fptuitorul in momentul savarsirii faptei, fie din
cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile
sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele. Continutul acestui articol
defineste in esenta notiunea juridica de iresponsabilitate.
Continutul articolului prezent, defineste notiunea juridica de
iresponsabilitate. Responsabilitatea, care implica posibilitatea tragerii la raspundere
penala a invinuitului, este o notiune de asemenea juridica si care sub aspect
medical, reprezinta "totalitatea particularitatilor psihice ale individului care-l fac pe
acesta capabil sa inteleaga libertatea si necesitatea actiunilor sale si sa aprecieze
consecintele faptelor sale atunci cand actioneaza contrar normelor de convietuire
sociala si a legilor.
Cele trei conditii de sustinere a notiunii de responsabilitate sunt date de:
- existenta unei legi (sociale sau morale);
- faptul de a fi in deplintatea facultatilor mintale
- libertatea
Pe de alta parte, motiveaza necesitatea unei expertize in activitatea de
probatiune care devine obligatorie atunci cand fapta antisociala apare ca rezultat al
unei actiuni patologice, deci cand trebuie obiectivata existenta unei boli psihice si
totodat demonstrata legatura cauzala dintre boala si fapta respectiva,
obligativitatea expertizei fiind prevzuta de art.184 c.p.p.
Din cele de mai sus rezulta ca primul criteriu de determinare a
responsabilitatii penale este pur si simplu criteriul cauzalitatii.
O expertiza medico-legal psihiatrica nu poate fi redusa la formularea sau
enuntarea unui diagnostic, ci presupune o finalitate social-juridica, ce ii confera
valoarea sa probatorie, concludenta sa.
Plecand de la prevederile legislatiei actuale si de la necesitatile practicii
juridice si de asistenta medico-legala, obiectivele expertizei medico-legale
psihiatrice sunt:
a) precizarea starii de sanatate (normalitate) psihica a unei persoane;
b) caracterizarea complexa a personalitatii individului expertizat cu
specificarea trasaturilor acesteia atat n legatura cu diagnosticul psihiatric, cat si
din punct de vedere socio-psihologic, in vederea deductiei asupra unui potential de
decompensare sau antisocial;
c) stabilirea legaturii de cauzalitate intre trasaturile acestei personalitati si
elementele constitutive ale actului infractional sau antisocial savarsit.
Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza de catre o comisie
instituita in acest scop, formata dintr-un medic legist si doi medici de specialitatea
psihiatrie. Comisia poate functiona numai in centrele unde exista servicii sau
cabinete medico-legale si spital sau sectii de psihiatrie. Daca expertiza priveste un
minor in comisia de expertiza vor fi cooptati specialisti de neuropsihiatrie infantila
si eventual psihopedagogi.
Cadrul de desfasurare a expertizei se face cel mai frecvent la sediul
serviciilor de medicina legala. In mod exceptional si numai in functie de caz,
acestea se pot tine si la nivelul unui spital de psihiatrie (bolnav grav,
netransportabil) sau spital penitenciar (infractori deosebiti de periculosi sau
netransportabili). In scopul de a se ajunge la concluzii cat mai corecte si valoroase,
comisia recurge la o gama diversa de examinari si analize adesea inerente
metodologiei si etapelor expertizei.
Prima etapa este supunerea infractorului, in situatia in care este descoperit,
imediat dupa comiterea faptei, la un examen neuropsihiatric, facut de o comisie
compusa dintr-un medic legist si doi psihiatri.
Desi examinarea clinica, adesea ambulatorie, cel mai adesea nu are valoarea
unei expertize, ea trebuie sa fie cat mai completa si amanuntita privind functiile
psihice de baza.
Aceasta examinare are o importanta uneori covarsitoare deoarece poate
surprinde tabloul psihologic al invinuitului, ce l-a avut in timpul faptei. El poate fi
o stare de raptus schizofrenic, o criza de agitatie maniacala, o stare confuziva
deliranta, betie patologica sau se poate contura in stari deosebite de anxietate,
depresive, stari reactive - teama, stari obsesivofobice, elemente hotaratoare in
stabilirea diagnosticului si corelatiei boala - tulburari - fapta.
Acest tablou psihopatologic trebuie consemnat si retinut, inregistrat pe
banda de magnetofon, fotografii si avut tot timpul in vedere pe parcursul
examinarii cand subiectul dupa scurgerea unei perioade de timp de la fapta, in
urma contactelor avute cu apararea, cu rude, cei din mediul de detentie, fie ca
devine rau intentionat simuland sau suprasimuland o serie de tulburari, adesea stari
de negativism si necooperare, sau este prada unor tulburari grave reactive,
functionale, sindromul Ganser, fie ca tabloul psihopatologic initial si real
involueaza si se remite sau se agraveaza.
Aceste examene ajuta si la oferirea unor indicatii organelor de urmarire si
ancheta, asupra modului de desfasurare a anchetei, daca aceasta se poate continua
cu infractorul sau este necesara intr-o prima etapa internarea pentru tratament a
acestuia sau chiar administrarea unui tratament pe timpul urmaririi.
Fie ca aceasta prima examinare se face sau nu, metodologia impune ca in
adresa de solicitare a expertizei, sau in ordonanta sa fie inserate o serie de date
(rezumativ) privitor la infractor, impreuna cu dosarul complet al cauzei, din care sa
reiasa modul amanuntit cum s-a comis infractiunea, cu rolul de a fi scoase in
evidenta trasaturile patologice ale subiectului (din acel timp) ca halucinatie, delir,
idei de persecutie, betie patologica etc.
Pentru a usura examinarea, dosarul nu trebuie sa se limiteze la elemente
privind fapta si infractorul; in dosar comisia sa aiba la dispozitie actele medicale
privind trecutul psihopatologic al acestuia.
Uneori investigatiile trebuie sa mearga pana la conditiile in care agresorul s-
a nascut; nasterea laborioasa, asfixia la nastere, aplicarea de forceps etc. Date
privind modul de viata familiala in care acesta a trait si s-a dezvoltat, ocupatia
parintilor, numarul copiilor, sursele de existenta, climatul familial, familii
dezorganizate, boli ereditare in familie.
Elemente psihopedagogice din timpul scolarizarii: performante scolare,
frecventa prieteniilor avute, felul cum a fost receptiv la masurile disciplinare
aplicate, aptitudini si inclinatii evidentiate in perioada respectiva, fisa psihologica
din ultima clasa de liceu, precum orice fel de date utile, pentru a oglindi
personalitatea celui in cauza.
Investigatiile medicale clinice si paraclinice sint cele mai adesea necesare,
iar in infractiunea de omor, obligatorii.
Nu in toate expertizele medico-legale psihiatrice este obligatorie internarea;
acolo unde sint suficiente elemente clinice si date medicale (acte) anterioare ale
celui examinat, concluziile pot fi stabilite si dupa un examen ambulator. In multe
situatii simpla observatie clinica a subiectului, pe o perioada de citeva saptamani
poate fi edificatoare in stabilirea diagnosticului, in rest se recomanda mai frecvent
urmatoarele examinari: examenul RBW, l.c.r., examenul fundului de ochi, T.A.,
examenul neurologic, examenul EEG, simplu, sau cu activare, examenul genetic
etc.
Examenul psihologic este important de efectuat pentru determinarea
structurii personalitatii subiectului. Se pot, depista unele trasaturi anormale,
patologice ale personalitatii, care pot avea o legatura cauzala cu faptele savirsite.
Examenul psihologic este necesar la minori, batrini (tulburari de involutie),
la psihotici, in starile de hipodezvoltare mintala, la comportamentali etc.
Examenul psihologic, uneori se impune a fi repetat si el completeaza
examenul psihiatric, contribuind astfel la stabilirea diagnosticului.
Toate elementele amintite pana in prezent privind infractorul, impun
cunoasterea in continuare a tuturor elementelor din dosar legate de fapta, adesea
dintr-o simpla declaratie se pot retine date importante din care rezulta ca invinuitul
a mai avut comportari patologice sau ca intre el si victima au mai existat conflicte
sau amenintari reciproce etc.
In final expertiza, pe baza coroborarii tuturor datelor medicale si generale
obtinute, trebuie sa stabileasca concluziile raportului medico-legal si care trebuie
sa precizeze urmatoarele:
- boala psihica de care sufera subiectul sau cadrul sindromatic psihic
prezentat sau unele simptome mai evidente;
- tulburarile psihice mai caracteristice generate de boala respectiva
(agresivitate, tulburari de perceptie, de gandire etc.) si legatura cauzala
(corelatia) dintre aceste tulburari si savarsirea faptei, motivatia
psihopatologica a mobilului si a modului de actiune);
- legat de boala psihica, de tulburarile generate de aceasta si de starea
subiectului din timpul savarsirii faptei, trebuie stabilit daca acesta a avut
discernamantul pastrat, scazut sau abolit;
- in finalul concluziilor se impune a face recomandari privind masurile de
siguranta cu caracter medical, individualizate pentru fiecare subiect si
care sunt prevazute in art.109-111 c.p.:
obligarea la tratament medical;
internarea medicala;
interzicerea de a ocupa o functie etc.

















OBIECTIVELE EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE
IN CAZURILE PENALE

1) sa stabileasca daca persoana examinata prezinta sau nu tulburari psihice;
2) sa excluda simularea sau disimularea;
3) sa evidentieze care sunt trasaturile personalitatii subiectului si in ce
masura pot explica acestea impulsurile/actele antisociale;
4) sa aprecieze capacitatea psihica (ansamblul de insusiri psihice ce
determina reusita/performanta unei activitati: inteligenta, spontaneitatea,
fluiditatea verbala etc.) si capacitatea de discernamant in momentul
examinarii si, in consecinta, daca persoana respectiva poate fi anchetata
si judecata.
5) sa aprecieze capacitatea psihica si cea de discernamant in momentul
savarsirii faptei.
6) Mentionam ca, pentru ca prevederile art. 48 C.pen. sa poata fi aplicate,
este necesar ca faptuitorul sa se fi aflat n incapacitate psihica pe toata
durata savarsirii faptei; daca in aceasta perioada de timp el si-a recapatat
capacitatea psihica, dar a continuat savarsirea faptei, art. 48 C. pen.
devine inoperant.
7) sa faca aprecieri prognostice asupra modului in care vor evolua
tulburarile psihice decelate, cu alte cuvinte sa determine gradul de
periculozitate sociala actual si de perspectiva.
8) sa recomande masurile cele mai adecvate astfel incat sa se poata realiza
reintegrarea sociala a individului.

Desfasurarea expertizei medico-legale psihiatrice
Examenul neuropsihiatric care se efectueaza in situatia cand infractorul a
fost descoperit imediat dupa comiterea faptei, reprezinta prima etapa a expertizei
psihiatrice. Aceasta se efectueaza de o comisie alcatuita din medic legist si doi
medici psihiatri.
Acest examen trebuie sa fie cat mai complet si mai amanuntit.
Rezultatul unui astfel de examen devine mai mult decat necesar, deoarece ofera
organului de cercetare ori procurorului, datele necesare care sa-i permita a lua
hotararea daca va continua cercetarile fata de invinuit sau inculpat sau este necesar
ca acesta sa fie mai intai internat intr-un spital de profil.
In practica se confunda examenul psihiatric cu expertiza psihiatrica, dandu-i-se
acesteia denumirea de prima expertiza.
Frecvent se intalnesc cazuri cand rezultatul examenului neuropsihiatric este luat in
considerare pentru a motiva o solutie de neurmarire in temeiul art.48 Cod Penal.
In ce priveste examenul neuropsihiatric atunci cand este facut imediat dupa
comiterea faptei, poate avea valoarea unei constatari medico-legale, cu toate ca
legiuitorul nostru, in art.184 C.proc.pen., nu l-a enumerat in cazurile pentru care se
face.
In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se parcurg urmatoarele etape:
a) prin audierea invinuitului sau inculpatului se pot obtine date privind pregatirea
scolara, bolile de care a suferit, mediul in care a trait, ocupatia parintilor, sursa
(sursele) de existenta, activitatea la locul de munca, in timpul satisfacerii stagiului
militar, viata de afmilie, etc;
Tot prin audiere se poate remarca daca acesta sufera de vreo afectiune psihica care
sa-i altereze discernamantul.
Pentru aceasta este indicat ca procurorul sau organul de cercetare penala sa posede
un minim de cunostinte vizand principalele afectiuni psihice intalnite in practica
expertizei medico-legale psihiatrice si anume: psihopatia, schizofrenia, paranoia,
parafrenia, epilepsia, paralizia generala progresiva, boala Parkinson, scleroza in
placi, tulburari psihice de involutie.
b) strangerea actelor medicale, daca exista, cu privire la starea de sanatate a celui
cercetat;
c) internarea invinuitului sau inculpatului intr-un spital de profil;
d) ordonanta de efectuare a expertizei medico-legale psihiatrice trebuie sa
contina in afara datelor de identificare ale celui ce urmeaza a fi expertizat si: fapta
savarsita, incadrarea juridica, motivele ce impun efectuarea expertizei, intrebarile
la care expertiza urmeaza sa raspunda, termenul de predare a raportului si cine
suporta cheltuielile ocazionate cu expertiza;
e) cererea de efectuare a expertizei trebuie sa contina date privind infractiunea,
incadrarea juridica, antecedente penale, pregatirea scolara, ocupatia , comportarea
in familie si societate, comportarea in timpul cercetarilor, atitudinea fata de fapta
savarsita, antecedentele medicale, etc.
Ordonanta impreuna cu adresa - cererea de efectuare a expertizei - cu actele
medicale ori foile de observatii si cu dosarul cauzei se inainteza Laboratorului
Medico-Legal Judetean ori Institutului de Medicina Legala prof.dr.Mina Minovici.
Cand expertiza urmeaza a se efectua de acesta din urma, in adresa se face mentiune
daca este prima ori a doua expertiza.
In efectuarea expertizei medico-legale psihiatrice se fac o serie de investigatii
paraclinice si examen psihologic.

In mod necesar concluziile comisiei de expertiza vor fi formulate intr-un raport de
expertiza care trebuie sa cuprinda:
a) Partea introductiva:
- componenta comisiei;
- organul de cercetare penala sau instanta care dispune efectuarea expertizei;
- data si actul prin care s-a dispus expertiza;
- datele personale ale expertizatului;
- obiectul si intrebarile la care se va raspunde;
- data efectuarii expertizei.
b) Cuprinsul:
- antecedentele medicale si juridice;
- examenul somatic, neurologic, de alte specialitati si de la laborator, dupa
caz;
- examenul psihologic;
- examenul psihiatric complet.
c) Discutia faptelor.
d) Concluziile
Acestea se vor referi la:
- precizarea diagnosticului de fond si a celui care se refera la starea actuala
(cu excluderea simularii);
- care sunt trasaturile esentiale ale personalitatii expertizatului, reflectate
la diagnosticul precizat si reflectarea in comportamentul deviant; ce tulburari sau
manifestari functionale se adauga in prezent, pentru caracterizarea starii actuale;
- in ce stadiu evolutiv se afla aceste tulburari, daca ele au un caracter
episodic, daca s-au declansat in momentul savarsirii faptei antisociale, si daca,
prezinta riscul de cronicizare sau agravare;
- daca, prin trasaturile patologice ale personalitatii si prin caracterul
manifestarilor comportamentale, favorizate de anumiti factori endo sau exogeni,
subiectul analizat prezinta periculozitate sociala, potential infractional sau de
decompensare, precizare care sta la baza argumentarii caracterului masurilor
preventive, de combatere si recuperare, care sunt propuse sau catre se orieteaza
comisia, in acest caz.
Raportul de expertiza psihiatrica trebuie sa conchida, fara echivoc, daca
faptuitorul a savarsit infractiunea cu discernamant.
Daca in concluzii se mentioneaza ca discernamantul este mult diminuat si ca
nu a putut aprecia consecintele decurgand din fapta pe acre a savarsit-o, instanta
trebuie sa dispuna efectuarea unei noi expertize, potrivit prevederilor art.125
C.proc.pen., o atare concluzie a expertului fiind contradictorie, lipsita de exactitate.
Rezulta ca profesionalismul expertului in efectuarea expertizei medico-
legale psihiatrice este strict necesar.
Trebuie precizat ca expertiza medico-legala psihiatrica este supusa unor
factori de eroare si care, daca se valideaza pot atrage erori judiciare.
Erorile se pot clasifica in doua mari categorii:
- erori formale, care survin atunci cand nu se respecta indicatiile
proceduale;
- erori de fond, care sunt datorate in exclusivitate activitatii medicale din
faza de examinare a subiectului sau in cursul activitatii in comisia de expertiza.
Consecintele unor astfel de erori atrag erorile judiciare foarte grave,
prejudiciind fie societatea, fie libertatea unei persoane, depasind astfel cadrul eticii
medicale, incadrandu-se in sfera larga a eticii sociale.
Erorile de fond se pot datora:
- surselor de informare;
- subiectului expertizei (bolnavului);
- examinarilor paraclinice;
- medicului.
Sintetizand regulile proceduale referitoare la efectuarea expertizei medico-
legale psihiatrice se poate spune ca acestea constau in:
- obligatia organului de urmarire penala sau a instantei de judecata de a
aduce la cunostinta expertilor obiectul expertizei si intrebarile la care trebuie sa
raspunda
- aceasta expertiza face parte din cadrul expertizelor medicale si se executa
in cadrul institutiilor de medico-legale in care lucreaza experti oficiali in
specialitatea respectiva;
- dreptul expertilor de a lua cunostinta de materialul dosarului, necesar
pentru efectuarea expertizei (in cursul urmaririi penale aceasta se va face cu
incuviintarea organului de urmarire), de a cere lamuriri cu privire la anumite fapte
sau imprejurari ale cauzei
- obligatia expertului de a intocmi un raport scris, opiniile separate fiind
consemnate in raport sau intr-o anexa care trebuie sa includa intre altele si
concluziile
- concluziile trebuie sa cuprinda raspunsurile la intrebarile puse si
aprecierea expertului asupra obiectului expertizei.









CONCLUZII
Expertiza medico-legala psihiatrica constituie activitatea interdisciplinara de
asistenta si cercetare stiintifica in care responsabilitatea si constiinta etica a a
expertilor este angajata in cel mai inalt grad.
Etica diagnosticului psihiatric reprezinta o problema de deontologie a
expertului si face parte din cadrul mai larg al deontologiei si responsabilitatii
medicale.
Responsabilitatea expertului nu difera de responsabilitatea oricarui cetatean.
Faptul ca expertul executa o misiune in justitie nu ii confera nicio imunitate
particulara (Drobert).
Calitatea de auxiliar al justitiei nu-l exonereaza pe expert de greselile pe
care le poate savarsi in exercitarea functiilor sale, acesta fiind evident in cadrul
strict al misiunilor sale.
Progresele realizate in directia investigarii si tratarii bolnavului psihic,
actualitatea preocuparilor de verificare pe plan international a criteriologiei si
finalizarii expertizei medico-legale psihiatrice cu implicatii in dreptul penal in
tarile Uniunii europene ridica si problema perfectionarii legislatiei romane cu
referire la statutul bolnavului psihic, al asistentei medico-social-juridice, precum si
a cadrului institutional de asigurare.
Cu cat datele celorlalte stiinte cat si metodele proprii tehnicii criminalistice
sunt mai perfectionate si mai bine folosite, cu atat ele sunt mai eficiente si isi vor
aduce o contributie insemnata la realizarea scopului procesului penal: aflarea
adevarului si tragerea la raspundere penala a faptuitorului.

BIBLIOGRAFIE
1.Scripcaru Gh.- Medicina legala, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993;
2.Belis V.- Tratat de medicina legala vol.I, II, Ed.Medicala Bucuresti, 1995;
3.Ionita M.,Draganici P.,Constantin R.- Expertizele-mijloc de proba in procesul
penal, Bucuresti, 2000;
4.Scripcaru V.,Astarastoae V.,Baisteanu P Psihiatrie medico-legala, Ed.Polirom,
Iasi, 2002;
5.Iftenie V. Medicina legala pentru facultatile de drept, Ed.tiintelor Medicale,
Trustul Bucuresti, 2006.
6.Iftenie V. Medicina legala din perspectiva juridica, Editura Fundatiei Romania
de Maine, Bucuresti, 2006