Manevra Dix-Hallpike

VPPB reprezinta cel mai comun sindrom vertiginos periferic, datorat dizlocarii
otoconiilor (particule de carbonat de calciu) din utricula, o structura a urechii
interne, asa cum vom vedea mai departe.

Date generale
Cauzele VPPB:

post-traumatic (traumatism cranian)

n context viral (virusuri care pot determina si neuronita de vestibular)

chirurgia scriei (traumatism asupra urechii interne)

asociere cu migrena

idiopatic (cauza necunoscuta) in aprox. jumatate din cazuri!

Inciden: intre 20-60 ani, mai frecvent la vrstnici (probabil prin

degenerarea sistemului vestibular), de 2 ori mai frecvent la femei.

Robert Barany (1924) a fost primul care a mentionat aceast afeciune.

Dix&Hallpike (1952) au descris n amnunime simptomatologia clinic
(acceptat i astzi). Harold Schucknecht (1961) a descris seciuni
microscopice ale stncii temporale (histopatologic) de la un pacient cu VPPB.

Manifestari clinice
Miscarile capului provoaca VPPB, vertijul (ameteala) incepe dupa o
perioada scurta (latenta de 2-5 secunde), cel mai adesea cand pacientul
adopta o pozitie orizontala (cel mai frecvent la intoarcerea pe o parte in
pat). Vertijul este intens, insotit de fenomene vegetative (greata,
transpiratii, palpitatii). Este un fenomen tranzitoriu, nu dureaza mai mult
de un minut.
Auzul nu este afectat.
Odata cu vertijul apare si nistagmusul este rotational, geotropic, cu
secusa rapida spre partea urechii afectate.
Durata maxima a nistagmusului si a vertijului este mai mica de un
minut.
Nistagmusul poate fi provocat de trei sau patru ori succesiv (in mod
normal), dar se atenueaza treptat (prezinta fenomenul de
fatigabilitate).
Nistagmusul si vertijul pot fi provocate prin manevra Dix-Hallpike sau
testul canalului orizontal.
 Fara tratament, aceste simptome pot persista saptamani sau chiar luni.
Dupa remisie, simptomele pot reaparea dupa cateva saptamani, luni
sau ani, fara o cauza aparenta.
Investigatii
Audiometrie tonala: auzul este normal
Proba caloric rezultat normal (uneori se evideniaz hipovalena
unilateral)
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza anamnezei si a manevrei
Dix-Hallpike. Daca nistagmusul tipic poate fi provocat prin acest test,
nu mai sunt necesare alte examinari.
Anamneza trebuie sa fie minutioasa. Atentie!: adesea pacientul va acuza
vertij continuu timp de mai multe zile sau saptamani, chiar daca vertijul a
aparut doar dupa miscari ale capului. Declansarea vertijului dupa miscari ale
capului conduce de asemenea catre concluzii incorecte: vertijul isi are
originea la nivelul coloanei cervicale.

Manevra Dix-Hallpike: se efectueaza cu purtarea unor ochelari de tip

Frenzel sau ochelari pentru videonistagmografie. Testul are 3 etape:

1. Pacientul este asezat orizontal pe pat, cu capul intors la 45 grade spre

partea afectata si in extensie usoara. In acest moment canalul
semicircular posterior afectat va fi in pozitie decliva si se va declansa
atacul tipic de vertij insotit de nistagmus (vedeti clipul video de mai sus)
2. La ridicarea in sezut, pacientul prezint nistagmus cu sens opus
(vertical inferior), mai puin intens.
3. Repetarea manevrei (se aseaza pacientul pe aceeasi parte) determin
scderea n intensitate a simptomatologiei i a nistagmusului
fenomenul de adaptare.
nregistrarea electronistagmografica (ENG) in timpul manevrei
Dix&Hallpike poate releva apariia nistagmusului la atingerea poziiei
caracteristice.

Trebuie facut si diagnosticul diferential cu nistagmusul care apare intr-o

afectare de tip central (neurologica):

Nistagmus poziional
Parametru VPPB central

Latena 2-20 sec Fr

Adaptare Dispare n 50 sec Persist
Fatigabilitate Dispare la repetare Persist
Vertij Totdeauna prezent Absent de obicei
Direcia nistagmusului Geotropic Variabil
Incidena Destul de frecvent Rar
Tratament
VPPB este o afeciune autolimitant cca. 3 luni. Tratamentul medicamentos
(antivertiginoase) are efect limitat sau nul.

Tratamentul de elecie = manevrele Epley sau Semont (pentru canalul

semicircular posterior). Dac nu sunt eficiente 100%, se pot ncerca exerciii
de readaptare vestibular* (Brandt Darof, 1980).

* micri executate de pacieni pentru adaptarea sistemului vestibular

central la reacia declanat de deplasarea fragmentelor otoconiale.

Simptomatologia dispare mult mai rapid prin aceste manevre dect

pe cale natural! De asemenea, recurenta bolii este mai mare la pacientii
netratati: 6,5% recurente la cei care au facut manevrele, fata de 50% la cei
netratati.

Manevrele au drept scop repozitionarea otolitilor din CSP in zonele cu

sensibilitate mai redusa.

Manevra clasica (Semont) sau manevra eliberatoare este o manevra mai

brutala cu intoarcerea brusca a pacientului de pe o parte pe cealalta. Daca
apare vertij este semn ca otolitii au parasit CSP. In acest caz va apare un
nistagmus rotator ageotropic, acesta fiind criteriul obisnuit pentru a aprecia
succesul manevrei.