Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu sindrom vertiginos acut

Conf. Univ. dr. Mădălina Georgescu

Definiție:
Sindromul vestibular reprezintă un complex de semne și simptome determinate de apariția
unei patologii la nivelul sistemului vestibular, care are rolul de a participa la menținerea
echilibrului. Contribuția urechii interne la menținerea echilibrului se realizează prin două
reflexe – reflexul vestibulo-ocular (RVO) și vestibulo-spinal (RVS).
Semne și simptome:
Afectarea RVO și RVS se manifestă prin următoarele:
 Semne:
o nistagmus, o mișcare conjugată, involuntară a globilor oculari
o ortostatism dificil
o tulburări de mers
 Simptome:
o vertij, iluzia că lucrurile din jurul pacientului sau pacientul însuși se învârte
o dezechilibru static și dinamic
o fenomene vegetative (greață, vărsături, transpirații reci)
Rolul asistentului medical în managementul pacientului cu sindrom vestibular diferă în
funcție de stadiul în care se află pacientul avut în grijă – stadiu acut sau cronic.
Stadiul acut al sindromului vestibular este dominat de un tablou clinic zgomotos, extrem de
sever pentru pacient. Cea mai mică mișcare a capului sau doar a ochilor declanșează vertijul
și fenomenele vegetative. De aceea, asistentul medical trebuie să administreze tratamentul
medicamentos la pat, preferabil intravenos, ca să mobilizeze cât mai puțin pacientul. Se
recomandă să fie liniște în salon, să se aerisească camera și să nu existe mirosuri puternice,
care pot accentua disconfortul și, respectiv, senzația de greață. De asemenea, se vor aplica
comprese reci pe fața pacientului și i se vor umezi periodic buzele.
La vârstnici, monitorizarea stării generale trebuie făcută mai des, având în vedere riscul mai
mare de insuficiență cardiacă sau renală din cauza vărsăturilor, riscul vital determinat de
dezechilibrele de volum sau electroliți, precum și riscul crescut de manifestări neurologice
(fenomene extrapiramidale, alterarea stării de conștiență) din cauza medicație administrate
(Diazepam, Metoclopramid).
Înaintea administrării tratamentului, asistentul medical trebuie să mai întrebe o dată pacientul
sau aparținătorii despre afecțiunile și tratamentele asociate, precum și despre existența
vreuneia din contraindicațiile cunoscute ale medicamentelor de administrat, pentru a preveni
reacțiile adverse sau incidentele posibile.
Fiind un tratament injectabil, asistentul medical trebuie să respecte normele sanitare și etice
ale profesiei sale:
- să desigileze acul/branula în fața pacientului
 - să desigileze/desfacă flacoanele sau fiolele cu medicamentele de administrat în fața
pacientului
- să poarte mânuși de unică folosință
- să respecte normele de asepsie specifice administrării tratamentului injectabil.
În faza acută a sindromului vestibular, tratamentul are rol supresant asupra funcției
vestibulare, antiemetic, nutritiv și de reechilibrare hidroelectrolitică în cazul vărsăturilor
abundente.
Posologia recomandată și menționată în foaia de observație de către medicul curant trebuie
respectată, chiar dacă pacientul nu se ameliorează semnificativ, pentru a evita apariția
reacțiilor adverse prin supradozaj.
Vărsăturile trebuie monitorizate și notate în raport de către asistentul medical, pentru a evita
apariția dezechilibrelor hidroelectrolitice și subnutriția pacientului.
În fază acută, dacă pacientul se deplasează, asistentul medical trebuie să se asigure că o
îngrijitoare însoțește pacientul, având în vedere riscul crescut de cădere.
De asemenea, asistentul medical trebuie să solicite îngrijitoarei să ridice capul patului la 30-
45 grade, pentru a diminua amplitudinea mișcării capului și trunchiului pacientului la
ridicarea din pat.
În cazurile în care sindromul vestibular se datorează unei infecții virale (ex. neuronita
vestibulară), asistentul medical trebuie să măsoare TA înaintea administrării tratamentului cu
cortizon și trebuie să monitorizeze glicemia pacientului, prin recoltare din brațul opus celui în
care se află branula. Se evită astfel obținerea unor rezultate false în cazul în care tratamentul
prefuzabil include administrarea de glucoză.
În cazurile în care sindromul vestibular este determinat de Vertijul paroxistic pozițional
benign (VPPB), tratamentul este o manevră fizică de repoziționare otolitică, prin care
fragmentele otoconiale sunt readuse la locul lor, în utriculă.
Asistentul medical trebuie să ajute medicul pe parcursul repoziționării, pentru efectuarea
corectă a acesteia și pentru a împiedica căderea pacientului. Cea mai des utilizată manevră de
repoziționare otolitică este manevra Epley (fig. 1).
 Fig. 1 Manevra de repoziționare otolitică Epley

Imediat după faza acută (1-3zile), pacientul trebuie să înceapă mobilizarea pentru a permite o
vindecare cât mai precoce și mai completă. De aceea, asistentul medical trebuie să
supravegheze acest aspect deosebit de important al vindecării și să învețe pacientul să execute
corect exercițiile de reeducare vestibulară.
Acestea trebuie făcute cât mai des (5-7 ori/zi), inițial în perioade mici (5-10 minute),
deoarece declanșează amețeală și senzație de greață pacientului. Astfel, stând la marginea
patului, pacientul trebuie să miște ochii și capul în toate direcțiile din spațiu (fig. 2). Se
stimulează astfel, compensarea leziunii vestibulare de la ureche de către urechea sănătoasă.

Fig. 2 Exerciții de reeducare vestibulară