Istoria Publicitatii Romanesti I: Ieri

Istoria Publicitatii Romanesti, text de Cosmin Straut

Scanurile apartin lui Florian Ciobanu, idiotul care a scris pe ele, peste tot, (FC).
Compilatie de Arbait

Anuntiul si reclama sunt sufletul comertului (George

Albert Tacid, 1886)

De la strigatul marfurilor la mica publicitate

Diverse forme de publicitate existau de foarte mult timp, sub forma strigatului
marfurilor in fata pravaliei si apoi incepand cu secolele XV -- XVI prin foi lipite pe
ziduri si prin afisele de teatru. Apoi au aparut anunturile in diversele publicatii ale
vremii, mezaturi, instiintari si anunturi de vanzari, fiind ceea ce noi numim
astazi mica publicitate.

Anunturile erau de obicei facute de micii negustori ai vremii, aparute in gazete

gen Curierul Romanesc, Albina Romaneasca sau Gazeta de Transilvania, fiind
foarte concise si informative, prezentand pe scurt cine vinde, ce vinde si unde
vinde.

Primele agentii de publicitate

Prima agentie de publicitate din Romania este fondata in anul 1880 de catre
David Adania, activitatea incepand cu inserarea de anunturi comerciale in
ziarele si gazetele vremii, care la acel moment publicau doar reclame pentru
patru firme: doua de incaltaminte, un farmacist si un cofetar. Urmatorul pas este
ilustrarea siglelor firmei ca urmare a legii din 1879 cu privire la identitatea firmei
si marcile de comert (primele notiuni de branding), un moment important fiind
aparitia in 1886 a Almanahului Comercial. Agentia de publicitate David Adania se
extinde si incepe sa realizeze publicitate murala in statiile C.F.R si mijloacele de
transport (trenuri, vapoare).

Astfel, pana la 1900 apar destule agentii de publicitate dintre care amintim Emil
Helber, Carol Schudler, Isidor A. Stern, si Oficiul de Publicitate Romania care
editeaza Almanahul Comercial. Anunturile evolueaza si ele, incorporand tehnici
noi cum ar fi ilustratia si fotografia. Cea din urma apare pentru prima data intr-un
anunt de maritagiu (matrimonial) in anul 1872, iar ilustratiile cresc in popularitate
odata cu aparitia cartilor postale in 1883.

Specializare si internationalizare

In 1892 apare Agentia Franco-Romana de Publicitate, urmand apoi ca incepand

cu anul 1900, multe agentii ori sa publice in mai multe limbi, ori sa faciliteze
publicarea anunturilor straine in Romania si invers, ori mai tarziu sa deschida
sucursale ale agentiilor internationale in Romania.

Unele agentii obtin exclusivitate pentru anumite publicatii, cum este si cazul
Agentiei Bassa Alexandru (exclusivitate pentru Almanahul Universul si Revista
Automobile) sau a Societatii Generala de Publicitate din 1918 (exclusivitate in
Bucuresti pentru ziarele Adevarul, Dimineata, Argus), cea din urma deschizandu-
si insa si sucursale in Timisoara, Arad, Oradea si Cluj.

In 1924 apar primele filiale ale agentiilor internationale in Romania:

J.W.Thompson (New York) care nu prelua reclame de la doua firme concurente,
dar odata un ordin primit, executa absolut tot lucrul, Rudolf Mosse (Berlin)
specializata mai ales pe afisaj public (murale) sau Siegfried Wagner, specializata
in promovarea statiunilor balneare si climaterice din tara si strainatate. Unele din
ele se extind in toata tara, cum ar fi Rudolf Mosse care isi deschide sucursale in
Bucuresti, Arad, Oradea, Brasov, Timisoara, Campina, Ploiesti, Sibiu, Galati,
Chisinau si Cernauti

Regina Maria, prima persoana publica romana intr-o reclama internationala

In 1925 J.W. Thompson o invita pe Regina Maria sa apara in reclama pentru

Ponds Cold Cream, dupa ce aceasta vizitase S.U.A si achizitionase cremele
firmei Ponds, fiind foarte incantata de calitatea produselor. Astfel, ea scrie o
scrisoare companiei, cu permisiunea de a fi citata in reclama.
Se pun deci bazele conceptului de testimonials, bazat pe impactul asupra
audientei, a unei persoane cunoscute sau necunoscute care a incercat produsul
si lauda calitatile sale. Conceptul este preluat rapid de Farmacia Vulturul Alb din
Lugoj, care isi promoveaza produsele prin publicarea mesajelor de multumire ale
clientilor.

Reclamele electrice si reclamele sonore

In 1930 in Bucuresti existau deja doua firme ce produceau reclame electrice

(casete luminoase cu becuri), iar aparitia radioului a facilitat aparitia reclamelor
sonore, o combinatie intre creatii muzicale, efecte audio si dialoguri, fiind insa
mult mai lungi decat cele pe care le cunoastem astazi.

Publicitatea in comunism

Publicitatea intra in declin odata cu apropierea Celui De-Al Doilea Razboi

Mondial cand activitatea multor firme e blocata de legile antievreiesti. Dupa
razboi insa situatia se schimba drastic, nationalizarea unitatilor comerciale
provocand monopolizarea pietei de catre stat si absenta concurentei reale.

Statul instaureaza monopol si asupra agentiilor de publicitate, impunand o

cenzura totala asupra oricarei forme de expresie, devenind singurul care poate
genera publicitate. Agentiile noi ca si RECOP, Scinteia, RECOM, SOTIL
promoveaza produsele statului in reviste, almanahuri si gazete (Comertul Romin,
Reclama si Tehnica Comerciala, Almanahul Femeia, Almanahul Turistic, Stiinta
si Tehnica), si ocazional in spoturi TV.

Ideologia publicitatii socialiste

Comunistii considerau ca publicitatea capitalista este un instrument pentru

cucerirea pietei si dezinformare, iar pentru seducerea pietei, imbraca de multe
ori unele forme desantate, respingatoare, pe cand publicitatea socialista este
mai rationala, educativa, cu scopul de a atrage atentia consumatorului asupra
unor produse, contribuind astfel la structurarea consumului.
Televiziunea si publicitatea

Desi se pare ca regimul comunist a preferat sa foloseasca televiziunea in scop

propagandist (cunoscutele emisiuni de preaslavire a regimului, dar si
mediatizarea reusitelor gen finalizarea Transfagaraseanului, a Magistralei
Albastre, a hidrocentralei Portile de Fier I, constructia cartierelor de blocuri noi in
Bucuresti, inaugurarea metroului bucurestean) cateva reclame de TV au existat.
Lipsa concurentei facea insa ca aceeasi reclama sa ruleze mult timp pe televizor,
chiar si pana la doi ani, lungimea unei reclame fiind in jur de 2-3 minute, ele
avand parfumul unui trailer de film comunist pentru produsul prezentat.

Branduri comuniste

Cele mai des promovate produse si servicii ale perioadei comuniste sunt
electrocasnicele, pachetele si locatiile turistice (in special statiunile balneo-
climaterice, litoralul si locatiile montane) oferite de ONT, produsele fabricilor de
confectii, textile, incaltaminte, asigurarile ADAS si serviciile financiare oferite de
CEC.

Din epoca de aur ne amintim de branduri precum Guban, sapunul Cheia,

detergentul Perlan, pasta de dinti Cristal, laptele demachiant Doina, sucurile
Cico, Brifcor si Quick Cola, biscuitii Eugenia, motoretele Mobra, teniii
(gumarii) de Dragasani, costumele APACA Bucuresti, blanurile si
alaindeloanele de Orastie, adidasii Rostart si Rosprint care semanau putin cu
capitalistii Adidas, becul de Fieni, salamul de Sibiu si faimoasa Dacie.

Unele branduri din acea perioada au reusit sa reziste si sa prospere si dupa

comunism (Murfatlar, Rom, Kandia, Magura, Artic), altele incep sa reapara
dupa o perioada de pauza iar pe altele nu le vom reintalni probabil niciodata.
Totusi, foarte important de stiut pentru cei din generatia noastra, ca o serie de
branduri vechi romanesti, cum ar fi produsele cosmetice Farmec sau apele
minerale Borsec, dateaza dinaintea perioadei comuniste.