SINDROMUL PLEURAL IN PLEUREZIA EXUDATIVA

(Sindromul de revarsat lichidian pleural)

Prin pleurezie exudativa se intelege inflamatia pleurei, insotita de prezenta unui exudat in
cavitatea pleurala.

1. Simptomele functionale:
a. durerea vie, localizata la baza toracelui sau submamelonar, se accentueaza la inspir
profund si in timpul tusei;
b. tusea seaca, chinuitoare, declansata de schimbarile de pozitie (“tuse pleurala”);
c. dispneea este in functie de cantitatea revarsatului lichidian pleural si de rapiditatea
instalarii sale.
2. Semnele generale: febra, frisoane repetate, astenie, transpiratii nocturne, pierdere in
greutate.
3. Semnele fizice:
INSPECTIA: are valoare diagnostica decisiva in unele boli, permitand medicului sa
formuleze diagnosticul prin aprecierea dintr-o “privire” a unor particularitati
morfofiziologice si psihice ale bolnavului. In sindromul pleural in pleurezia exudativa,
inspectia permite constatarea a doua semne: asimetria toracelui si diminuarea
amplitudinii miscarilor respiratorii la nivelul hemitoracelui afectat.
PALPAREA: da informatii asupra volumui, suprafetei, sensibilitatii, consistentei si
mobilitatii organelor. In acest caz, se evidentiaza doua semne: semnul esential –
diminuarea vibratiilor vocale in zona corespunzatoare colectiei; semnul accesoriu –
imobilitatea hemitoracelui afectat cu contractura muchilor paravertebrali.
PERC|UTIA: clasificarea sunetelor de percutie se face in raport cu intensitatea,
tonalitatea si timbrul lor. Semnul esential – matitatea, cu urmatoarele caracteristici:
ferma, rezistenta, deplasabila cu modificarile de pozitie ale bolnavului. Semnul accesoriu
– skodismul: hipersonoritatea timpanica in regiunea subclaviculara.
ASCULTATIA: semnul esential – abolirea murmurului vesicular pe toata intinderea
zonei mat; alte semne – suflu pleuretic, frecatura pleurala.
4. Investigarea imagistică în revărsatele pleurale lichidiene: pentru diagnosticul de revărsat
pleural lichidian, diagnosticul trebuie confirmat prin una sau mai multe investigaţii
imagistice, care permit o evaluare mai precisă a cantităţii de lichid, orientează puncţia
pleurală şi permit diagnosticul diferenţial cu tumorile masive, atelectaziile complete,
plăgile pleurale extinse etc.
a. Aspecte radiologice: când lichidul este în cantitate mare, diagnosticul radiologic este
uşor, pe radiografia standard evidenţiindu-se opacitatea bazală determinată de lichid,
 opacitate limitată superior de o linie cu concavitatea superior şi intern (linia
Damoiseau); uneori se remarcă şi deplasarea mediastinului de partea opusă;
b. Ecografia pleurală: este utilă pentru precizarea exactă a caracterului lichidian al
opacităţii detectate pe radiografia standard, precum şi a zonelor de contact cu peretele
toracic unde se poate realiza puncţia;
c. Tomografia computerizată: poate fi indicată uneori pentru diagnosticul bolii de
bază, ea permiţând un bilanţ mai precis decât pe radiografia toracică a leziunilor
parenchimatoase pulmonare
d. Punctia pleurala.
In principiu, nu există contraindicaţii absolute în realizarea unei puncţii pleurale, dacă
aceasta este necesară pentru diagnostic.
Realizarea puctiei pleurale:
•Scopuri:
1. diagnostic: precizarea existentei de lichid ;
2. etiologic: precizarea naturii lichidului;
3. terapeutic: evacuarea lichidului (paracenteza), introducere de aer (pneumotorax
terapeutic), introducere de antibiotic
•Tehnica:
-pregatirea psihica a bolnavului (eventual calmant);
-pozitia: sezanda sau in decubit lateral de partea sanatoasa (daca nu se poate ridica);
-materiale necesare : seringa (5-10 cm3 ), ac (10cm x 1mm), vata, tinctura de iod,
alcool, xilina 1%, eprubete sterile; -alegerea locului de punctionare: in plina matitate,
obisnuit pe linia axilara posterioara sp. VI, VII, VIII intercostal.
-dezinfectia planurilor cutanate (tinctura de iod) ;
-anestezia planurilor cutanate (xilina 1%) pentru preintimpinarea reflexului vagal ;
-se repereaza locul de punctie (marginea supeioara a coastei inferioare pentru a nu
leza pachetul vasculo-nervos) cu indexul sau policele stang. Se dezinfecteaza, se
patrunde cu acul (seringa tinuta orizontal ca un condei, cu acul perpendicular pe
planul tegumentului) printr-o manevra relativ brusca pana in cavitatea pleurala
(senzatie de patrundere in gol). Se preleveaza esantioane de lichid pentru examenul
clinic, citologic, bacteriologic. Se retrage rapid acul si se badijoneaza cu alcool.
•Indicatii -precizarea existentei unui revarsat lichidian in cavitatea pleurala;
-precizarea naturii revarsatului pleural;
-precizarea existentei aerului in cavitatea pleurala ;
-instituirea unui pneumotorax therapeutic;
-introducerea in cavitatea pleurala a unor medicamente.
•Contraindicatii -infectii (erizipel, abces, etc.) ale peretelui toracic la locul punctiei ;
-sindroame hemoragice grave;
-stare generala alterata;
-bolnavi psihopati, in stare de soc ;
-suspiciune de chist hidatic.
•Incidente si accidente -lezarea vaselor intercostale (hematom, sange in seringa);
-ruperea acului ;
-punctie alba sau negativa (absenta lichidului, ac prea scurt, ac infundat, reperaj gresit
al locului de punctie, ac cu diametrul prea mic) ;
-lezarea plamanului (hemoptizie, pneumotorax) ;
-edem pulmonar acut (se extrage prea rapid si prea mult lichid peste 1500ml) ;
-moarte subita prin soc pleural ;
-infectia pleurei (nerespectarea conditiilor de sterilitate).
•Rezultate
I. Examen macroscopic:
a) lichid seros, acrofibrinos = limpede, citrin, cu nuanta verzuie ;
Exsudat :
-orig. inflamatorie : tbc, pneumonie;
-albumina mai mare 2,5g‰
-densitate mai mare de 1015
-citologie bogata.
Transudat : prin trecerea lichidului in spatiul pleural in insuficienta cardiaca globala,
ciroza hepatica ascitogenica
-albumina mai mica 2,5g ‰
-densitate mai mica de 1015
-citologie saraca.
b) lichid purulent – pleurezii microbiene cu pneumococ, stafilococ, streptococ, etc.
c) lichid hemoragic – pleurezia tbc, din infarct pulmonar, traumatisme toracice, hemopatii
maligne, cancer pulmonar
d) lichid chilos – traumatism sau tumora ce intereseaza canalul thoracic

Tratamentul:
A. Tratamentul specific al afecţiunilor cauzale în cazul transudatelor determinate de
boli renale, cardiace, boli de sistem, malignităţi etc.
B. Evacuarea cavităţii pleurale (puncţie, drenaj pleural, toracenteză):dacă revărsatul
pleural este de tip transudat, nu este obligatorie evacuarea cavităţii pleurale (se poate
aştepta resorbţia prin tratamentul bolii de bază);

Preventie: Dat fiind faptul ca sindromul de revarsat lichidian pleural apare de regula
din cauza unor alte afectiuni primare, singura masura profilactica este consultarea
periodica si de urgenta in cazul aparitiei durerii in timpul respiratiei. Diagnosticarea si
tratarea la timp a revarsatului pleural previne aparitia formelor grave de evolutie.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

C. Stanciu “Semiologie Medicala de baza vol I” Ed. Junimea, Iasi 1989

Bruckner I. “Medicina interna, vol I-II, Ed Medicala, Bucuresti, 1980”

Dancau Gh. “Semiologia aparatului respirator si cardiovascular”, Ed. Didactica si

pedagogica, Bucuresti 1981

http://www.romedic.ro/revarsatul-pleural

http://www.referatele.com/referate/medicina/online6/SINDROMUL-PLEURAL-
referatele-com.php

http://www.sfatmedical.ro/Boli_si_afectiuni/Boli_respiratorii/Sindromul_lichidian_pl
eural

http://dictionar.romedic.ro/sindrom-pleural

http://documents.tips/documents/sindromul-pleural-si-tuberculos.html

http://www.preferatele.com/docs/medicina/6/diagnosticul-si-trat16.php